Introducere in analiza macroeconomica
1.Relatiile dintre microeconomie si macroeconomie
2.Necesitatea studiului macroeconomic
3.Concepte de baza si poblemele supuse cercetarii macroeconomice
4.Metode specifice de analiza macroeconomica
1.Relatia dintre microeconomie si macroeconomie
Diversitatea formelor în care se desfasoara activitatea economica umana au determinat necesitatea studierii acesteia la doua niveluri: micro si macro.Din aceste considerente n teoria economica sau consolidat doua disciplini principale:
*microeconomia
*macroeconomia
Macroeconomia analizeaza modalitatile de functionare a economiei nationale privite în ansamblu.O astfel de cercetare se efectueaza prin intermediul asigurarii conditiilor necesare pentru:
-cresterea economica stabila
-utilizarea integrala a resurselor
-minimizarea nivelului inflatiei
-echilibrul balantei de plati
Cresterea economica este un rezultat al actiunii unor factori relativi stabili, cum sunt cresterea p 757m122h opulatiei, progresul tehnico- stiintific si tehnologic etc.
Dinamica acestor factori într-o perioada de lunga durata determina evolutia nivelului potential al productiei sau venitul.
In grafic dreapta Yt reprezinta traiectoria pe care ar trebui sa evoluieze PNB-ul real în cazul utilizarii integrale a factorilor de productie.
Intr-o perioada scurta de timp au loc devieri de la cresterea economica uniforma înregistrindu-se fenomene de supraproductie si subproductie, perioade de expansiune si regres , de aceea asigurarea cresterii economice stabile impune necesitatea gestionarii fluctuatiilor ciclice. Gestionarea ciclului afacerilor se face în scopul asigurarii utilizarii integrale a factorilor de productie si a asigurarii unei cresteri economice noninflationiste care se asigura prin intermediul diferitor instrumente ale politicii macroeconomice si în primul rând a politicii bugetar-fiscale si monetar-creditare.
In acest context teoria macroeconomica este menita sa asigure coordonarea obiectivelor de scurta si lunga durata, alegerea insrtumentelor si elaborarea strategiilor alternative ale politicii macroeconomice a statului.
Macroeconomia se concentreaza asupra celor mai semnificativi factori care determina politica bugetar-fiscala si monetar-creditara dintre acestea în primul rând pot fi mentionati:
v Dinamica ratei dobânzii si a investitiilor
v Starea bugetului de stat a balantei de plati a tarii
v Nivelul salariilor.s.a
Spre deosebire de microeconomie, macroeconomia:
1.Nu se ocupa de detaliile comportamentului idividual al subiectilor economici si reduce elementele complicate ale economiei la elementele esentiale ce pot fi supuse conrolului.
2.Se ocupa de piata bunurilor în ansamblul ei tratând pietelor diferitor bunuri fara a lua în considerare deosebirile dintre ele, iar toate pietele sunt tratate ca o singura piata.
3.Cerceteaza unele variabile economice fundamentale care în microeconomie se considera cunoscute. Astfel daca în microeconomie se considera ca venitul consumatorului este dat si accentul se pune pe realizarea acestuia în diferite bunuri, în macroeconomie nivelul total al venitului si cheltuielile sunt variabile ce trebuie studiate.
4.Macroeconomie utilizeaza pentru analiza marimi agregate, ce caracterizeaza economia ca un tot intreg (PNB sau PIB, nivelul mediu al preturilor, nivelul inflatiei si somajului.)
2. Necesitatea studiului macroeconomic.
Termenul de macroeconomie este întrodus în circuitul stiintific în anul 1933 de catre economistul englez Ragner Frish. Însa parintele sau fondatorul macroec. a fost J.M.Keynes (1883-1946). În lucrarea sa "Teoria generala a mîinii de lucru a dobânzii si a banilor" (1936) contureaza aria si problemele de baza ale macroeconomiei.
Macroeconomia opereaza cu marimi globale denumite "agregate" cum ar fi: PIB, PNB,VN, masa monetara, cererea agregata si oferta agregata, nivelul mediu al preturilor si rata inflatiei, rata somajului, consumul total, investitii totale.
Macroeconomia include în aria preocuparilor sale nu numai studierea caracterului functionarii economiei nationale ca un ansamblu ci si elaborarea unor recomandari, stiintific argumentate, de politica economica. Cu ajutorul acestor politici, deja mai bine de jumatate de secol, guvernele reusesc sa faca fata problemelor pe care piata nu este în stare sa le rezolve în mod automat.
Necesitatea analizei macroeconomice este dictata de:
- aspectul practic (economic) al fiecarui individ.
- cresterea constiintei politice legate de alegerile sociale.
Problemele macroec. joaca un rol important în realizarea relatiilor economice internationale pentru a prognoza dezvoltarea economiei nationale pe o perioada îndelungata de timp e necesar de a analiza dinamica principalelor indicatori macroec. în perioda precedenta.
3. Concepte de baza si probleme supuse cercetarii macroeconomice.
Conceptiile macroeconomice se clasifica în dependenta de rolul statului în economie în trei scoli:
1.scoala liberalista sustine ca pietele functioneaza cel mai bine atunci când sunt lasate libere.
2.scoala interventionalista sustine ca interventia statului poate îmbunatati în mod semnificativ fuctionarea economiei mai ales a economiei rigide care se regleaza greu, cu un sistem de informare slab dezvoltat sau cu traditii sociale libere pe piata.
3.scoala neoclasica promoveaza atât idei liberale cât si iterventionaliste. Ea pledeaza pentru o politica mai liberala, dar cu interventia statului strict necesara pentru asigurarea unei cresteri economice echilibrate.
Din punct de vedere al orizontului de timp în care se cerceteaza functionarea economiei în macroeconomie se desting urmatoarele idei:
clasica este considerata o analiza a cresterii economice într-o perioada lunga de timp, reese din flexibilitatea preturilor care examineaza modelul de piata relativ libera
keinesista- analizeaza perioada scurta de timp a functionarii economiei si se bazeaza pe rigiditatea relativa a preturilor.
Specifice pentru diferite tari pot fi doar valorile coeficientilor empirici si formele concrete ale dependetelor dintre variabelele macroec. grupate în:
a. ale stocului ;
b. ale fluxurilor.
Variabelele ale stocului caracterizeaza starea obiectului de cercetare la o anumita data (numarul total al comenzilor, al volumului capitalului în economie,volumul datoriei de stat etc.)
Variabile ale fluxului caracterizeaza evidenta obiectului de cercetare într-o anumita unitate de timp de derulare propriu- zisa a proceselor si fenomenelor economice (volumul anual al investitiilor, numarul persoanelor care si-au pierdut locul de munca si timpul trimestrului).
Interdependensa între stocuri si fluxuri constituie baza modelului macroec. al fluxurilor circulare.
In forma elementara modelul include doua tipuri de subiecti economici (menaje, firme) si nu presupune interventia statului în economie, precum si careva relatii cu lumea externa. Practic, în asa caz e vorba de o economie închisa fara sector guvernamental. Marimea totala a productiei firmelor în expresie baneasca este egala cu marimea totala a veniturilor menajelor.
In forma generala (în cazul unei economii deschise cu sectorul guvernamental) modelul fluxurilor circulante e mai complicat. In el se reflecta utilizarea veniturilor menajelor în alte scopuri decât procurarea produselor fabricate în interiorul tarii (impozitele, procurarea marfurilor de import ect.). Tot odata apar mijloace suplimentare in forma investitiilor , cheltuielilor guvernamentale si exportului.
Pentru definirea obiectului de studiu al macroec. se realizeaza prin desemnarea problemelor actuale aflate în cercetare. Ele sunt de ordin comercial, monetar, financiar , interne si externe. Printre cele mai importante probleme macroeconomice în epoca contemporana se înscriu:
asigurarea echilibrului economic dintre cerea agregata si oferta agregata;
cresterea economica;
ocuparea deplina a resurselor de munca
asigurarea economiei nationale cu moneda în cantitati si structurile cerute de mersul normal al fluxurilor economice reale;
dirijarea proceselor economice de catre stat prin intermediul diferitor politici economice;
asigurarea pe termen lung a unei balante cometciale de plati externe echilibrate;
integrarea problemelor macroeconomice în strategii globale;
Orice problema macroec. poate avea mai multe aspecte decât cel economic: aspect social politic, demografic. In plus orice problema macroeconomica poate avea doua aspecte: pozitiv si negativ, unul din care caracterizeaza sensul progresist al evolutiei, altul care întrerupe temporar scopul macroecon
În realizarea sarcinilor pe care le urmareste macroeconomia cerceteaza:
v mecanismul de functionare a economiei nationale
v cauzele, tipurile si mecanismele aparitiei insuficientei resurselor macroeconomici
v formele structurale si rezultativitatea macroeconomica
v utilitatea sociala a totalitatii bunurilor la nivel macroeconomic.
Macroec.pledeaza cu prioritate pentru analiza calitativa a mecanismului de functionare al economiei nationale, a corelatiilor dintre variabilele macroec., punând un accent deosebit pe aspectele de masurare inflationiste directe si indirecte dintre acestea în vederea fundamentarii stiintifice a deciziilor de politica macroec.
Macroec. se ocupa, deci, cu studiul structurii functionalitatii si comportamentului de ansamblu al sistemului economiei nationale în strinsa legatura cu sistemul economiei mondiale si cu mediul înconjurator.
4.Metodele specifice de analiza macroeconomica
Ca orice stiinta macroeconomia dispune de o metoda proprie de cercetare. Fiind o stiinta tânara, ea a împrumutat mai multe instrumente si tehnici de la alte stiinte anterior constituite. Baza metodologica a stiintei macroec. este totusi dialectica sli legitatile ei (unitatea si lupta contrariilor, legea trecerii cantitatii în calitate, legea negarii negatiei). Printre metodele dialecticii utilizate în macroec. pot fi numite: metoda deductiei, inductiei, analiza comparativa, relatia cauza-efect etc.
Din metodele matematice pe larg se foloseste modelarea proceselor economice. Cu ajutorul acestei metode se creeaza modele economice care presupun teorii simplificate cu ajutorul carora se prezinta o anumita situatie economica. In model în forma matematizata se exprima corelatia dintre diferite variabile economice:
a. exogene - care se întroduc din afara;
b. endogene - se formeaza în interiorul modelului si reprezinta rezultatul final.
Din metodele statistice pe larg se foloseste metoda agregarii care presupune unirea elementelor dintr-o totalitate de fenomene într-un tot- intreg si formarea agregatului (sunt 4 agregate: antreprenoriat, menagele, statul, mediul extern; 4 piete: piata marfara, piata muncii, piata monetara, piata hîrtiilor de valoare).
Pe linga aceste metode în macroec. cu succes se utilizeaza abordarea sistemica.
Sistemul economiei nationale este un sistem foarte complex, având în componenta sa mai multe subsisteme ce interactioneaza între ele într-un mediu economic comun. Printre subsistemele de baza pot fi numite: totalitatea agentilor economici (producatori si consumatori); resursele naturale (atrase si neatrase în activitatea economica); resursele materiale acumulate; potentialul uman; stocuri de stiinta si tehnologie; stocul de învatamânt si sanatate; stocul de cultura; rolul statului în economia nationala; principiul de repartitie a averii nationale.
Specificul analizei macroec. consta în faptul ca în procesul de elaborare a politicilor macroec. trebuie sa se tina cont de factorul "lagul timpului" (întirzierea). Pentru economie, lagul reprezinta perioada de timp de la momentul investirii anumitor mijloace sau elaborarea politicilor macroec. pâna la primirea rezultatului (efectul de la actiunea acestei politici).
Unele scoli macroec. în elaborarea politicilor sale iau în consideratie factorul asteptarilor rationale (comportamentul rational), care se bazeaza pe un anumit nivel de informare ecomomica si cunostinte economice a populatiei în domeniul economic. Estimarile se fac prin intermediul indicatoril ca produsul intern brut (PIB), sau produsul national brut(PNB), produsul intern net(PIN),sau produsul national net, venitul national (VN). Toti indicatorii macroeconomici se analizeaza folsind expresia lor valorica absoluta si relativa.
|
