Investitiile si rolul lor în economie
Investitiile sunt o categorie de cheltuieli care angajeaza cel mai mult viitorul, în sensul ca de ele depind cresterea si perfectionarea potentialului productiv al unei întreprinderi (prin extindere si modernizare), aparitia de noi capacitati de productie într-o ramura sau alta a economiei. În acelasi timp, se fac importante cheltuieli de investitie pt. dezvoltarea bazei materiale a activitatii social-culturale, precum si pentru construirea de locuinte[1].
În orice economie, investitiile fac legatura dintre prezent si viitor, între generatii. Acumularea de capital fix, productiv si neproductiv , construirea de cladiri de locuit, scoli, teatre etc. asigura premisele 16116h721q ridicarii standardului de viata a populatiei: locuri de munca, ridicarea gradului de cultura, de pregatire profesionala si destindere pentru tineret etc.
1Conceptul de investitie - structura investitiei
Notiunea de investitie, într-o acceptiune larga, este sinonima cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezinta o cheltuiala facultativa pentru obtinerea de bunuri materiale cu valoare mare si durata de folosinta îndelungata.
Investitiile sunt întelese ca reprezentând partea din venit destinata pentru ,,formarea capitalului". Utilizarea venitului pentru cresterea capitalului si a structurii reprezinta nivelurile nete, daca se utilizeaza si amortizeaza, obtinerea investitiei brute. A investi înseamna a aloca resurse pentru sporirea capitalului real existent la un moment dat.
Acceptiunea cea mai des întâlnita pentru definirea investitiei este aceea de cheltuiala sau plasament de sume banesti la un moment initial, pentru a obtine efecte ulterioare.
Un prim aspect în definirea investitiei se refera la faptul ca acestea sunt opuse consumului imediat, care înseamna distrugerea unei parti din valoarea creata, în fapt, distrugerea de avutie, investitia urmarind tocmai contrariul.
P. Mosse stabileste patru elemente esentiale pentru o investitie :
Subiectul, reprezentat de cel care investeste (persoana fizica sau juridica).
Obiectul, reprezentând lucrul, întreprinderea, firma, utilajul etc.; modul în care se concretizeaza investitia.
Costul, reprezentând efortul suplimentar, cert, actual, consumat pentru obtinerea acelui obiect concret.
4. Efectele valorice, rezultate prin realizarea investitiei, care se obtine în viitor si reprezinta în realitate o speranta mai mult sau mai putin certa.
Orice investitie trebuie analizata sub aspect financiar si material sau fizic, iar necorelarea acestor doua elemente, fac practic nerealizabila o investitie.
În economia de piata se vorbeste si de un proces invers - dezinvestitia, prin care se transforma active si lichiditati folosite fie pentru returnarea lor unor investitori care se retrag din afaceri, fie pentru a fi reinvestite în alte afaceri si, în acest caz, dezinvestitia nu este sinonima cu consumul, ea servind în continuare activitatii de investitii.
Literatura engleza de specialitate, înca dupa primul razboi mondial, a definit investitia dupa alte 3 criterii importante.
Definirea contabila considera investitiile ca fiind similare cu mobilizarea, întelese ca bunuri mobiliare si imobiliare, corporatii sau necorporatii, achizitionate sau create pentru o întreprindere, destinate sa ramâna durabile, deci sa se materializeze în însasi întreprinderea respectiva. Ele pot fi, la rândul lor, departajate astfel:
mobilizari legate de exploatare;
mobilizari în afara exploatarii sau care nu sunt direct productive, ele raspunzând altor preocupari.
influenta factorului timp;
notiunea de randament si eficienta a operatiilor economice;
riscurile legate de viitor.
De asemenea, o investitie poate fi reprezentata la fel de bine printr-o achizitie de bunuri, de echipamente, dar si prin cheltuieli pentru o campanie publicitara, pentru elaborarea unui produs nou, pentru un progres de cercetare si dezvoltare.
Definirea financiara este mai putin restrictiva, astfel ca o investitie este un ansamblu de cheltuieli ce va genera pe o perioada lunga venitul sau economic, care sa ramburseze sau sa recupereze cheltuielile initiale. Fata de definitia economica, din punct de vedere financiar, se are permanent în vedere acoperirea nevoii de fonduri de exploatare generate de diferitele tipuri de nivel.
O abordare mai recenta este cea psihologica care pune accent pe intuitia individului sau a firmei care investeste. Se insista asupra faptului ca investitia conduce la decalarea consumului în timp. Din aceasta perspectiva, investitia însusi renunta la bunul imediat în schimbul bunului viitor. Aceasta formulare prezinta ,,contradictia psihologica" la care este supus investitorul constrâns sa confrunte resursele imediate pe care le-ar angaja cu rambursarile viitor si incerte la care spera.
Ceea ce trebuie retinut este faptul ca investitia reprezinta suportul material al dezvoltarii economico-sociale a tarii. Prin ele se asigura sporirea capitalului fix, cresterea randamentului tehnic si economic al celui existent, dar si crearea de noi locuri de munca. În acest context investitia reprezinta elementul decisiv al cresterii economice, al promovarii factorilor intensivi, calitativi si de eficienta.
1.2Clasificarea investitiei
Structurarea poate fi realizata în functie de modul în care este privita si definita investitia si anume ca o cheltuiala sau ca o materializare a acestei cheltuieli. Pe lânga aceste doua acceptiuni, investitiile pot fi grupate si în functie de sursa de finantare a cheltuielilor[3].
- Dupa notiunea tehnologica, investitiile pot fi:
b) investitii în sfera neproductiva care se realizeaza în învatamânt, cultura si arta, stiinta, sanatate si asistenta sociala.;
În legislatia româna nu se face o delimitare clara între investitiile de modernizare, de dezvoltare si celelalte categorii de investitii.
În literaturile de specialitate distinctia este clara, din punct de vedere al elementelor pe care le contin si din punctul de vedere al modului în care poate fi evoluat proiectul respectiv.
O investitie de modernizare are în vedere doar ameliorarea conditiilor de productie cu sau fara modificarea volumului produs. De aici, rezultatul este de a obtine o economie la costurile de productie si îmbunatatirea rentabilitatii activelor întreprinderii.
Într-o alta acceptiune, investitiilor de modernizare le sunt asemanate si cele de înlocuire: acestea vizând înlocuirea si revizuirea echipamentelor tehnice, uzate din punct de vedere fizic si moral.
Inventiile de modernizare prezinta o serie de avantaje, cum ar fi:
pornesc de la o baza tehnica-materiala existenta;
durata realizarii investitiei este mica;
creste gradul de fiabilitate si rentabilitate, concomitent cu prelungirea duratei de viata a utilajului;
efortul investitional este orientat spre echipamentul de productie si mai putin spre alte investitii conexe si laterale.
Decizia privind realizarea proiectului de modernizare se preteaza unei analize financiare. Cheltuielile de investitie si economiile la costurile de exploatare sau cresterea productivitatii sunt cunoscute pot fi estimate de catre întreprindere.
Investitiile de dezvoltare sau se refera la toate investitiile întreprinderii care contribuie la dezvoltarea activitatii sale si care au drept scop cresterea capacitatii de productie a unei firme, crestere determinata de modificarea cererii pentru produsele firmei sau lansarea de produse noi. si acestea sunt legate de investitii realizate în perioadele precedente si prezinta o serie de avantaje:
existenta investitiilor colaterale, care se materializeaza în utilitati;
existenta surselor de materii prime;
existenta unui personal calificat, cu o anumita experienta si traditie.
Din punctul de vedere al naturii lor aceste investitii se preteaza cel mai bine la evaluarea rentala financiara.
Un proiect de modernizare dezvoltat poate si trebuie sa cuprinda si investitii umane. Aceasta se refera la decizia de a angaja noi specialisti sau de perfectionare a celor existenti. Acest aspect nu se preteaza la o valoare de rentabilitate financiara, deoarece elementele necesare sunt mai grele de evaluat.
-Dupa rolul lor, investitiile sunt:
a) investitii care se materializeaza si se gasesc în capitalul fix si circulant al firmei, cum ar fi investitiile corporatiilor care cuprind teren si mijloace financiare;
b) investitii care nu se materializeaza si nu maresc valoarea capitalului fix si circulant, care pot fi:
- investitii necorporale care cuprind cheltuieli de constituire, de cercetare, dezvoltare-proiectare si alte imobilizari necorporale;
- investitii financiare care cuprind titluri de participare si alte titluri de valoare.
-Dupa sursa de finantare, putem întâlni:
a) investitii realizate din surse proprii: amortizarea, capitalizarea profiturilor, atragerea economiilor altor persoane prin emiterea de actiuni noi sau prin mobilizarea resurselor;
b) investitii realizate din surse atrase sau împrumutate, prin intermediul unor credite interne sau externe.
-Dupa riscul asociat proiectelor de investitii:
a) cu risc minim sau 0 (plasament în obligatiuni);
b) cu risc redus (investitii de înlocuire);
c) cu risc mediu (investitii de modernizare);
d) cu risc ridicat si foarte ridicat (investitii de dezvoltare sau cercetare-dezvoltare).
-Dupa modul de realizare a lucrarii:
a) investitii în antrepriza: lucrarile sunt realizate de o firma specializata si nu de agentii economici în cauza;
b) investitii în regie: lucrari mai putin specializate sunt realizate cu forte pregatite de agentii economici.
Un loc aparte în notiunile investitionale îl ocupa trei categorii de investitii:
a) investitii directe;
b) investitii colaterale;
c) investitii conexe.
a) Investitiile directe cuprind totalitatea cheltuielilor prevazute în documentatia previzionata de un agent economic în vederea realizarii a unor obiective de investitii noi, înlocuirea, modernizarea sau dezvoltarea unor întreprinderi deja existente.
b) Investitiile colaterale cuprind cheltuielile pentru efectuarea unor lucrari legale, teritoriale si functionale de o anumita investitie directa si se refera la constructia de conducte pentru alimentarea cu apa, gaze, canalizare, energie termica, linii de transportare a energiei electrice, retele de telecomunicatie, cai si drumuri de acces necesare punerii în functionare si exploatarii capitalului fix creat prin investitia directa.
c) Investitiile conexe reprezinta cheltuielile de investitie, necesare pentru a se efectua în alte ramuri sau domenii pentru a putea pune la dispozitia investitiei directe utilaje, materii prime, combustibil, energie, cai de comunicatii, dotari social-culturale.
- Din punctul de vedere al pietei financiare:
a) investitiile pentru afaceri constau în cheltuielile pentru masini, utilaje, dotari ale unei societati comerciale;
b) investitii imobiliare (cladiri, locuinte, terenuri);
c) investitii în stocuri constau în productii stocate, dorite sau nu, pentru a fi vândute.
- În metodologia ONU se foloseste notiunea de investitii brute si investitii nete, primele referindu-se la cresterea si refacerea capitalului fix si circulant, iar ultimele definind doar cheltuielile pentru cresterea capitalului fix si circulant.
1.3 Investitii de succes sau noul know-how în investitii
Investitiile prezentului sunt comparabile cu a crea o întreprindere definita ca un proiect si reprezinta un act riscant care reuseste, daca este real, cu participarea tuturor actorilor vizati (cei implicati) .
Adesea apar lamentari cu privire la investitii insuficiente, dupa o oarecare reducere a lichiditatilor întreprinderii. Aceasta situatie este normala pentru ca în esenta investitia este indubitabil mijlocul de progres competitiv, lipsa de investitie este moartea lenta a unei întreprinderi. În acelasi timp investitia gresita este moarte rapida, mai ales azi, cu bani ,,scumpi" si concurenta implacabila.
Observând diferenta extraordinara între investitiile reusite si cele ratate, se poate constata ca resursele cheie a unei bune investitii nu înseamna mai multi bani, ci a sti sa investesti, know-how investitional.
Se constata ca succesul rezulta nu numai din promovarea progresului tehnologic ci mai mult datorita rolului sporit al investitiilor necorporale (în software, în formarea personalului, în cercetare si dezvoltare, în restructurare, în retete comerciale, comunicatii) a caror eficacitate proprie se masoara mai dificil, dar conditioneaza eficacitatea investitiei materiale.
Rezulta astfel diferite modalitati de a gândi în ce trebuie investit. Ceea ce trebuie edificat si condus la nivelul formelor în etapa actuala este un sistem coerent, închegat, de investitii atât corporale cât si necorporale, sistem caruia îi sunt putin aplicabile principiile si regulile traditionale care de fapt tratau actiunea de investitie si proiectele individuale, separat, nu corelate într-un singur sistem.
1.4. Proiectul de investitii si programul de investitii
Un proiect, poate fi definit ca o operatiune formata dintr-un ansamblu coerent de cheltuieli care contribuie la realizarea unui obiectiv dat. Fiecare proiect vine sa se insereze într-un program existent sau în unul nou. El poate duce la cresterea capitalului sau modificarea structurii de ansamblu si nivelului sau de rentabilitate.
Studiul asupra proiectului se face nu numai pentru proiecte diferite dar si pentru variantele acestora. Proiectul difera în functie de perioada de timp si pot existenta proiecte de investitii pe termen mediu sau lung.
Alegerea unei abordari financiare poate deschide perspective favorabile de crestere, fie continuând cu activitatea actuala, fie lansând noi activitati. Un esec sau o eroare pot afecta competitivitatea viitoare, chiar viitorul întreprinderii.
Într-un program de investitii se stabilesc obiective, performante, actiuni si mijloace necesare atingerii obiectivului, precum si modul de combinare si folosire a acestor mijloace. Din acest motiv proiectele nu sunt exclusive (concurente). Urmaresc aceleasi obiective sau obiective diferite, nu presupun acelasi spatiu de desfasurare, nu presupun finantare din aceeasi sursa, ci sunt luate împreuna pentru a se reduce riscul proiectului individual.
Programele de investitii, în general, au o arie de cuprins mai larga decât proiectele de investitii, iar pentru implementarea lor este necesar a fi detaliate în unul sau mai multe proiecte de investitii.
1.5. Dimensiunile unui proiect
Dimensiunea manageriala asigura garantarea si validarea ansamblului de procese de dezvoltare a unui proiect de la idee pâna la faza de realizare financiara. În proiecte, aceasta dimensiune se materializeaza în avize, acorduri, în genere în decizii, aprobari care triaza solutii angajeaza fondurile, stabileste sarcini.
Dimensiunea organizationala: marile proiecte presupun crearea de noi structuri, reorganizarea de structuri existente, de regula parteneriate pe baza unui proiect cunoscut. Aceasta dimensiune presupune si partajarea si echilibrarea corecta a riscurilor acceptate sau consimtite. Organizational înseamna ca un proiect de mare anvergura presupune crearea de organizatii întregi, de firma noua, crearea de organisme destinate proiectului, angajarea unor subunitati din unitati existente cu realizarea anumitor parti din cadrul proiectului.
Dimensiunea operationala presupune punerea în aplicare a componentilor meniti sa conduca la o buna executie a diferitelor faze de dezvoltare a proiectului. Daca dimensiunea organizationala[6] presupune definirea asa-numitilor efectori (organe, compartimente, firme care sa participe la proiect) sau presupune o autonomie a proiectului, dimensiunea operationala presupune functionarea, fiziologia, logistica proiectului.
Dimensiunea strategica presupune detectarea semnalelor emise de mediu cu scopul de a integra proiectul într-o viziune pe termen lung si de a asigura adaptarea lui continua. De fapt, dimensiunea strategica este o componenta a dimensiunii manageriale, dar care vizualizeaza numai asa-numitul management de vârf.
1.6. Caracteristici ale investitiei
De aici se desprind câteva caracteristici esentiale :
a). Derularea temporara a investitiei se realizeaza pe intervale lungi de timp fiind însotite de o separare a proiectului de angajare a efortului si de obtinere a efectului.
Astfel, dezvoltarea actiunii investitionale induce categoria speciala de risc, atât la nivelul cheltuielii cât si al încasarii. În acelasi timp, decalarea interna a cheltuielilor si efectul obliga la folosirea tehnicii actualizarii pentru a putea compara valori (cheltuieli, încasari si beneficii).
În actiunile investitionale pot fi precizate trei perioade distincte, identificate în raport cu eforturile implicate:
cercetarea ideilor si evaluarea;
punerea în opera;
obtinerea efectelor.
b) Complementaritatea investitiei este evidentiata în raport cu caracterul limitat al resurselor de care investitorul dispune sau pe care le poate atrage pentru realizarea actiunilor sale. Alocarea unor resurse pentru un proiect diminueaza proportional sansele alocarii de resurse pentru alte proiecte ale investitorului.
c)Caracterul conexiunii este dat de interconditionalitatea dintre proiecte. Orice investitie induce nevoia de alte investitii atât în aval cât si în amont.
d) Ireversibilitatea investitiei se raporteaza la imposibilitatea recuperarii ca atare a resurselor implicate pentru realizarea lor.
e) Unicitatea proiectului. Chiar daca proiectele au acelasi profil, volum, calitate, ele nu sunt identic reproductibile si de aceea, determinarile si analizele sunt specifice pentru fiecare proiect.
|
