LEGEA RANDAMENTELOR MARGINALE DESCRESCATOARE

LEGEA RANDAMENTELOR MARGINALE DESCRESCATOARE

Pornind de la functia de productie putem enunta una dintre cele mai cunoscute legi economice si anume: Legea randamentelor marginale descrescatoare.

Potrivit acestei legi, pe masura ce volumul unuia dintre factorii de productie utilizati creste, productia suplimentara obtinuta este din ce in ce mai mica cu conditia ca nivelul celorlati factori de productie sa se mentina neschimbat RANDAMENTELE DE SCARA.

Conceptele de randament descrescator si produs marginal se refera la efectul pe care il are asupra productiei cresterea cantitatii unui singur factor de productie in conditiile in care ceilalti se mentin la nivel constant.

Exemplu:

Sporirea cantitatii de munca in conditiile in care factorul pamant este mentinut constant, determina cresterea intr-un ritm tot mai mic a productiei de cereale.

Uneori insa urmarim efectul cresterii volumului tuturor factorilor de productie.

Exemplu:

Ce s-ar intampla cu productia de grau daca nivelul factorilor pamant, munca, apa, etc. ar creste in proportii egale?

Ce s-ar intampla cu productia de tractoare daca s-ar dubla volumul de munca, cantitatea de otel, nr. de roboti industriali si spatiile de productie?

Definitie: Randamentele de scara reflecta efectele produse de cresterea dimensiunii factorilor de productie asupra volumului productiei. De asemenea, ele reflecta sensibilitatea produsului total la cresterea proportional a tuturor factorilor de productie.

Distingem trei situatii:

Randamentele de scara constanta;

Randamente de scara descrescatoare;

Randamente de scara crescatoare.

Randamentele de scara constante.

In aceasta situatie productia de modifica proportional.

Astfel dublarea cantitatii de munca, pamant sau capital determina dublarea produsului total. Acest tip de randamente se intalneste in majoritatea industriilor artizanale.

Randamentele de scara descrescatoare.

Sunt specifice situatiei in care cresterea cantitatii tuturor factorilor de productie determina o crestere mai redusa a produsului total.

Exemplu:

Sa presupunem ca volumul factorilor munca, pamant, seminte, utilaje a crescut cu 50%. Daca productie totala a crescut cu numai 40% avem de-a face cu randamente de scara descrescatoare.

Acest tip de randamente se intalneste in majoritatea sectoarelor productive care folosesc resurse natural (exemplu: agricultura).

Randamente de scara crescatoare

Sunt specifice situatiei in care cresterea cantitatii tuturor factorilor de productie determina o crestere mai mare a volumului productiei.

Exemplu:

Intr-o fabrica de produse chimice o crestere de 10% a factorilor munca, capital si material duce la cresterea productiei totale cu 15%

ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCTIE

Costurile de productie se clasifica in doua categorii:

Costuri fixe;

Costuri variabile.

Definitie: Costurile fixe sunt acele cheltuieli care nu au legatura cu volumul productiei.

Exemplu:

Chiria;

Plata energiei, gazului;

Plata dobanzii la imprumuturi;

Plata sumelor necesare pentru obtinerea autorizatiilor;

Achitarea obligatiilor contractuale ce decurg din achizitionarea unor echipamente;

Plata personalului administrativ.

Definitie: Costurile variabile sunt acele cheltuieli ale caror marimi variaza o data cu nivelul productiei.

Exemplu:

Materia prima;

Materiale;

Salariile muncitorilor ce lucreaza pe liniile de montaj;

Salariile casierilor din supermarket-uri.

Definitie: Costul marginal este costul productiei unei unitati suplimentare dintr-un anumit produs sau reprezinta modificarea costului total, la modificarea cu o unitate (cresterea) a cantitatii de produse.

PIATA CU CONCURENTA PERFECTA

A.     CURBA CERERII ADRESTA FIRMEI IN CONCURENTA PERFECTA.

Pe piata cu concurenta perfecta intalnim urmatoarele conditii specifice:

a.       Existenta unui numar foarte mare de vanzatori;

b.      Existenta unui numar foarte mare de cumparatori;

c.       Producatorii sunt mici, de puteri aproximativ egale, astfel incat nici unul dintre ei nu poate influenta pretul pietei;

d.      Omogenitatea produselor (adica bunurile sau produsele de aproximativ aceeasi calitate)

e.       Transparenta (cumparatorii sunt perfect informati in orice moment asupra conditiilor pietei, in special asupra pretului).

f.        Mobilitatea factorilor de productie (factorii de productie se transfera foarte usor dintr-o industrie in alta);

g.       Libera intrare intr-o anumita industrie (fara bariere tehnice sau legale).

Curba cererii pietei

P

P₁, P₂= pret; Q₁, Q₂ = cantitate;

P₁

P₂

Q₁ Q₂ Q

+

Echilibrul pietei se determina cand cererea este egala cu oferta.

P

P_E

Q_E Q P_E = pret de echilibru; Q_E = cantitate de echilibru;

Curba cererii unei singure firme pe piata cu concurenta perfecta.

P

P₂ Q=0

P₁

Q₁ Q₂ Q₃ Q

- firma este un "price taker";

- produsele sunt omogene;

- cererea are elasticitate infinita;

- subsituibilitatea produselor perfecta.

Formule de calcul:

Venit _total= Pret X Cantitate Q

Profit_total = Venit _total - Cost_total

Cost mediu total (CMT) = Cost_total / Q

Cost _marginal = ΔCost_total / ΔQ, ΔQ=1

Venit_marginal = Δ Venit _total / ΔQ, ΔQ=1

Venit _mediu = Venit _total / Q.

Definitie: Venitul marginal reprezinta venitul incasat din ultima unitate vanduta sau el este modificarea venitului total atunci cand productia obtinuta si vanduta creste cu o unitate.

Pe piata cu concurenta perfecta venitul marginal este intotdeauna egal cu pretul si de asemenea cu venitul mediu. Conditia de maximizare a profitului este cost marginal egal cu venit marginal.

Firma trebuie sa compare costul de a produce (in timp ce se inregistreaza pierderi) cu costul incetarii productiei. Atata timp cat pierderea din ramanerea in afaceri este mai mica decat pierderea prin intreruperea activitatii firmei va continua sa produca. Costul ramanerii in activitate pe termen scurt este dat de costul variabil total. Atat timp cat costul mediu variabil este acoperit de veniturile medii, adica de pret, este mai bine ca firma sa continue sa produca.

CMV = CV / Q

CMF = CF / Q

CMV + CMF = CMT

Daca costurile medii variabile sunt excedate chiar cu foarte putin de pretul produsului, ramanerea in activitate produce ceva venituri in plus fata de costurile variabile care pot fi directionate spre acoperirea costurilor fixe (acest lucru este insa valabil numai pe termen scurt; firmele nu pot continua sa piarda bani pe termen nelimitat).

Exemplu: Sa presupunem ca pretul unui produs este de 8 $, costul mediu total (CMT) este de 9$. Productia este de 100 bucati.

CMT = 9 $

P= 8$

Q= 100 buc.

CMV = 7 $ (cost mediu variabil)

CMF = 2 $ (cost mediu fix)

Vtotal = 8x100 = 800 $ (pret x cantitate)

CF total = 2x100 = 200 $ (CMF x productia)

CMT = 9x100 = 900 $

Pierderile: Vt - Ct = 800 $-900$ = 100 $

Concluzie: Atata timp cat pretul pe unitatea vanduta exceed costul mediu variabil pe unitatea produsa, firma isi va plati cel putin o parte din costul de oportunitate al investitiei in acea afacere.

Definitie: Costul de oportunitate reprezinta costul sansei sacrificate, adica valoarea alternativelor la care s-a renuntat pentru a intreprinde o anumita activitate.

Daca firma continua sa sustina pierderi economice, ea nu va mai avea bani sa inlocuiasca capitalul. Pe termen lung capitalul devine o resursa variabila. Orice cost asociat capitalului devine variabil pe termen lung.

Deci, pe termen lung toate costurile sunt variabile.

Ptotal = Pmediu x Q; P= profit

P mediu = V mediu - Cost mediu

P total = profit marginal x Q cantitate

P marginal = V marginal - Cost marginal.

Atunci cand pretul este egal cu costul mediu total se inregistreaza profituri economice zero.

Venit marginal= Cost marginal=Cost marginal total=pret=0

SEMNIFICATIA PROFITURILOR ECONOMICE ZERO

In punctual in care firma are profit economic zero, ea poate avea insa profituri contabile pozitive.

Profituri contabile versus profituri economice.

In contabilitate adunam toate cheltuielile explicite, le scadem din total venituri si obtinem profitul. Ceea ce se ignora reprezinta rasplata cuvenita investitotilor + alte costuri implicite.

Investitorul trebuie sa anticipeze o rata de castig care este cel putin la fel de mare cu cea obtinuta din investitii similar de risc egal.

Referindu-ne la capital, adevaratul cost al capitalului este de fapt costul de oportunitate. Contabilii, respectand legile taxelor si impozitelor nu iau in considerare costul de oportunitate drept cost al afacerilor. In plus contabilii nici nu pot da o estimare exacta a costului de oportunitate. In analizele economice insa, curba costului mediu total include intregul cost de oportunitate al capitalului, adica al tuturor factorilor de productie utilizati in procesul de productie.

Profiturile economice reprezinta profiturile contabile plus ceea ce este necesar pentru a ramane in afaceri pe termen lung. Se considera prin definitie ca, pe pietele cu concurenta perfecta profiturile economice tind catre zero.

Profiturile contabile nu sunt torusi egale cu zero ci sunt pozitive.

Exemplu:

Un producator de rechizite vinde rechizite la un anumit pret, proprietarii firmei au furnizat toate fondurile pentru afacere.

Consideram ca ei nu au imprumutat banii de la banca; presupunem de asemenea ca ei platesc explicit intregul cost de oportunitate al tuturor factorilor de productie, incluzand si munca manageriala la care ei insisi contribuie in cadrul afacerii. Cu alte cuvinte, isi platesc salarii pe care le-ar fi putut castiga in urmatoarea cea mai buna alternative de ocupare.

La sfarsitul anului, proprietarii descopera ca dupa ce au scazut toate costurile explicite din veniturile totale, au castigat 100.000 $.

Sa presupunem ca investitia lor a fost de 1.000.000 $, astfel rata profitului a fost de 10% pe an. Presupunem de asemenea ca aceasta este egala cu rata profitului realizata in medie de alt producator de rechizite din industria respectiva. 10% rata profitului reprezinta in acest caz o rata normala (concurentiala) de castig asupra capitalului investit in acea industrie sau in alte industrii cu riscuri similare.

Daca proprietarii ar fi relizat numai 50.000 $ pe an (5% profit pe an) ei ar putea obtine profituri mai mari parasind industria. Cei 10% rata profitului reprezinta costul de oportunitate al capitalului.

In contabilitate ea se inregistreaza ca un profit. Din punct de vedere economic ea este considerate un cost care este inclus in curba costului mediu total. Deci, la o rata contabila de castig de 10 % firma are profituri economice zero.

STRUCTURA DE PIATA DE MONOPOL

Definitie:Monopolul pur reprezinta piata unui bun sau serviciu care este oferit de un singur furnizor si pentru care nu exista un bun sau un serviciu inlocuitor apropiat.