LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR sI A SERVICIILOR
Libertatea de stabilire pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene pentru a exercita acolo anumite activitati cu caracter economic si prestarea de servicii par a nu avea multe legaturi. Totusi, aceste doua libertati se sprijina reciproc īn vederea realizarii obiectivelor comune.A crea o filiala īntr+un stat membru īnseamna nu numai a folosi libertatea de stabilire ci presupune o baza de plecare pentru prestarea de servicii.
Din perspectiva juridica, aceste doua libertati se adreseaza persoanelor fizice si persoanelor juridice, oferind alternative de actiune agentilor economici.
Lucratorii
Lucratorii au dreptul de a circula liber īn cadrul Uniunii. Orice discriminare pe motiv de cetatenie īntre lucratorii statelor membre īn ceea ce priveste īncadrarea īn munca, remunerarea si celelalte conditii de munca este interzisa.
Sub rezerva restrictiilor justificate de motive de ordine publica, siguranta publica si sanatate publica, lucratorii au dreptul:
Libera circulatie a capitalurilor
Tratatul de la Roma s-a inspirat din Acordurile de la Bretton Woods si a facut diferenta īntre platile curente si deplasarile de capital. Īntrucāt circulatia capitalurilor poate aduce atingere suveranitatii traditionale a statului si poate bulversa economia, ea nu a fost liberalizata decāt progresiv.
Platile curente
Īn acceptiunea data de o hotarāre a Curtii de justitie, platile curente sunt transferuri de devize care constituie o contraprestatie īn cadrul unei tranzactii subdiacente. Trabuie sa se distinga astfel īntre circulatia de capitaluri, care reprezinta operatiuni financiare al caror obiect esential este plasarea sau investirea si o plata curenta. Astfel, plata primelor de asigurare īn caz de raspundere sau prejudiciu sunt plati curente, īn timp ce plata primelor de asogurare pe viata este un transfer de capital.
Din momentul expirarii perioadei de tranzitie, platile curente au fost liberalizate, dar statele pot verifica transferurile pentru a vedea daca nu este o operatiune de transfer de capital deghizata.
Liberalizarea deplasarilor de capitaluri
Transferurile care au o legatura cu o investitie sunt deplasari de capital.Diversitatea lor este certa, exemple fiind cumpararea-vānzarea sau subscriptia de valori mobiliare, plasamentele pe termen lung sau chiar transferurile de capital īn executarea unor contracte de asigurare.
Libertatea de stabilire, prezentata anterior, presupune dreptul investitorului comunitar de a avea parti sociale īntr-o societate comerciala īnfiintata īntr-un stat membru. Tot astfel, libertatea de prestare īn sectoarele sensibile presupune liberalizarea miscarilor pe termen scurt si a transferurilor, īn vederea efectuarii de plasamente.
Directiva din iunie 1988
Aceasta directiva are ca obiect libertatea de circulatie a capitalurilor. Acest fapt implica eliminarea tuturor autorizatiilor de transfer īntre state. Se produce, īn acest fel, unificarea pietelor de schimb.
Directiva lasa statelor membre libertatea de a adopta masuri de reglementare a lichiditatii bancare, chiar daca ele pot afecta transferul de capital. Sunt permise si actiuni de control administrativ, mai ales pentru a descuraja frauda fiscala si pentru a se respecta cadrul prudential bancar.
Directiva contine si o clauza de salvgardare specifica. Atunci cānd perturbarile afecteaza unul sau mai multe state membre (sunt transferuri cu valoare mare care afecteaza pietele interne si evolutia monetara) sunt permise masuri de limitare a transferului de capital.
Tratatul de la Maastricht
Liberalizarea erga omnes a transferurilor de capital s-a facut prin Tratatul de la Maastricht.Principiul vizeaza nu numai liberalizarea īntre statele membre ale Uniunii Europene, ci si īn relatiile cu statele terte. Transferurile de capital sunt libere, cu conditia de a nu masca operatiuni de spalare de bani sau de a produce frauda fiscala. Uniunea poate impune, daca interesul general o cere, restrictii cu privire la circulatia capitalurilor.
POLITICA ECONOMICĂ sI MONETARĂ
Īn vederea realizarii scopurilor prevazute la legislatia comunitara, actiunea statelor membre si a Uniunii presupune, īn conditiile prevazute de Constitutie, instituirea unei politici economice īntemeiate pe strānsa coordonare a politicilor economice ale statelor membre, piata interna si definirea obiectivelor comune, conduse īn conformitate cu principiul unei economii de piata deschise, īn care concurenta este libera.
Īn paralel, īn conditiile si īn conformitate cu procedurile prevazute de Constitutie, aceasta actiune presupune o moneda unica, euro, precum si definirea si aplicarea unei politici monetare unice si a unei politici unice a ratelor de schimb, al caror obiectiv principal este mentinerea stabilitatii preturilor si, fara a aduce atingere acestui obiectiv, sustinerea politicilor economice generale īn cadrul Uniunii, īn conformitate cu principiul unei economii de piata deschise, īn care concurenta este libera.
Aceste actiuni ale statelor membre si ale Uniunii implica respectarea urmatoarelor principii directoare: preturi stabile, finante publice si conditii monetare sanatoase, precum si o balanta de plati stabila.
SECŢIUNEA I
POLITICA ECONOMICĂ
Statele membre īsi conduc politicile economice cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, astfel cum sunt definite īn legislatia comunitara si īn contextul orientarilor generale ale acesteia. Statele membre si Uniunea actioneaza īn conformitate cu principiul economiei de piata deschise, īn care concurenta este libera, favorizānd alocarea eficienta a resurselor, īn conformitate cu principiile prevazute mai sus.
Consiliul European, pe baza raportului Consiliului, dezbate concluziile privind orientarile generale ale politicilor economice ale statelor membre si ale Uniunii. Īn temeiul acestor concluzii, Consiliul adopta o recomandare prin care stabileste aceste orientari generale. Consiliul informeaza Parlamentul European cu privire la aceasta.
Īn scopul asigurarii unei coordonari mai strānse a politicilor economice si a unei convergente duranile a performantelor economice ale statelor membre, Consiliul, īn temeiul rapoartelor prezentate de Comisie, supravegheaza evolutia economica īn fiecare stat membru si īn Uniune, precum si conformitatea politicilor economice cu orientarile generale prevazute si efectueaza periodic o evaluare de ansamblu.
Pentru a realiza aceasta supraveghere multilaterala, statele membre transmit Comisiei informatii privind masurile importante pe care le-au adoptat īn domeniul politicii lor economice, precum si orice alta informatie pe care o considera necesara.
Īn cazul īn care se constata, īn cadrul procedurii mentionate ca politicile economice ale unui stat membru nu sunt conforme cu orientarile generale ale uniunii sau ca acestea risca sa compromita buna functionare a uniunii economice si monetare, Comisia poate adresa un avertisment respectivului stat membru. Consiliul, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandarile necesare statului membru īn cauza. Consiliul poate decide, la propunerea Comisiei, sa faca publice recomandarile sale.
Īn domeniul de aplicare a prezentului alineat, Consiliul hotaraste fara a tine seama de votul membrului din Consiliu care reprezinta statul membru īn cauza.
Presedintele Consiliului si Comisia raporteaza Parlamentului European cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale. Presedintele Consiliului poate fi invitat sa se prezinte īn fata comisiei competente a Parlamentului European īn cazul īn care Consiliul si-a facut publice recomandarile.
Prin legi europene se pot stabili norme de aplicare porivind procedura de supraveghere multilaterala prevazuta īn tratatul de instituire a Constitutiei pentru Europa.
Fara a aduce atingere celorlalte proceduri prevazute de Constitutie, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana stabilind masuri corespunzatoare situatiei economice, īn special īn cazul īn care apar dificultati grave īn aprovizionarea cu anumite produse.
Īn cazul īn care un stat membru se confrunta cu dificultati sau este amenintat de dificultati grave cauzate de catastrofe naturale sau de evenimente exceptionale care īi scapa de sub control, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana care sa acorde acestui stat, īn anumite conditii, asistenta financiara din partea Uniunii. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la aceasta situatie.
Prin normele legale comunitare se interzice Bancii Centrale Europene si bancilor cenrale ale statelor membre, denumite īn continuare "banci centrale nationale", sa acorde credit descoperit de cont sau orice alt tip de credit institutiilor, organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii, autoritatilor administratiilor publice centrale, regionale, locale sau celorlate autoritati publice, altor persoane juridice de drept public sau īntreprinderi aflate īn proprietatea publica din statele membre, dupa cum li se interzice si achizitionarea directa de la acestea de titluri de creanta. Aceasta prevedere nu se aplica institutiilor publice de credit care, īn cadrul punerii la dispozitie de lichiditati de catre bancile centrale beneficiaza din partea bancilor centrale nationale si a Bancii Centrale Europene de acelasi tratament ca si institutiile private de credit.
Se interzice bancilor si institutiilor de credit orice masura sau dispozitie care nu se īntemeiaza pe considerente de ordin prudential sau care stabileste accesul preferential la institutiile financiare al institutiilor, organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii, autoritatilor administrative publice centrale, regionale, locale sau celorlalte autoritati publice, altor persoane juridice de drept public sau īntreprinderi aflate īn proprietatea publica din statele membre.
Statele membre sunt solicatate prin actele legale comunitare sa evite deficitele publice excesive.Pentru a identifica erorile evidente, Comisia supravegheaza evolutia situatiei bugetare si a nivelului datoriei publice īn statele membre si examineaza īn special daca disciplina bugetara a fost respectata, pe baza urmatoarelor doua criterii:
a) daca raportul īntre deficitul public planificat sau real si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta, cu exceptia cazului īn care:
raportul s-a diminuat īn mod semnificativ si constant si atinge un nivel apropiat de valoarea de referinta, sau
depasirea valorii de referinta este exceptionala si temporara si respectivul raport se mentine aproape de valoarea de referinta;
daca raportul īntre datoria publica si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta, cu exceptia cazului īn care acest raport se diminueaza suficient si se apropie de valoarea de referinta īntr-un ritm satisfacator. Valorile de referinta sunt precizate īn Protocolul privind procedura aplicabila deficitelor excesive.
Īn cazul īn care un stat membru nu īndeplineste cerintele acestor criterii sau ale uneia dintre ele, Comisia elaboreaza un raport. Raportul Comisiei examineaza, de asemenea, daca deficitul public depaseste cheltuielile publice de investitii si tine seama de toti ceilalti factori relevanti, inclusiv de pozitia economica si bugetara pe termen mediu a statului membru. De asemenea, Comisia poate īntocmi un raport īn cazul īn care, desi au fost respectate cerintele care decurg din criterii, considera ca exista un risc de producere a unui deficit excesiv īntr-un stat membru.
Īn cazul īn care Comisia considera ca exista un risc de deficit excesiv īntr-un stat membru sau ca un astfel de deficit se poate produce, aceasta adreseaza un aviz statului membru īn cauza si informeaza Consiliul īn acest sens. Consiliul, la propunerea Comisiei, dupa o evaluare globala si tinānd seama de eventualele observatii ale statului membru īn cauza, decide daca exista deficit excesiv. Īn acest caz, Consiliul adopta, la recomandarea Comisiei, fara īntārzieri nejustificate, recomandarile pe care le adreseaza statului membru īn cauza pentru ca acesta sa puna capat situatiei īntr-un termen dat. Īn cazul īn care Consiliul adopta o decizie europeana prin care constata ca īn termenul indicat nu s-a īntreprins nici o actiune eficienta ca raspuns la recomandarile sale, acesta poate face publice recomandarile sale.
Īn cazul īn care un stat membru continua sa nu dea curs recomandarilor Consiliului, acesta poate adopta o decizie europeana prin care sa someze statul membru īn cauza ca, īntr-un termen dat, sa adopte masurile de reducere a deficitului, reducere pe care Consiliul o considera necesara pentru remedierea situatiei. Īntr-un asemenea caz, Consiliul poate cere statului membru īn cauza sa prezinte rapoarte potrivit unui calendar precis, pentru a putea examina eforturile de ajustare acceptate de acest stat membru.
Atāta timp cāt un stat membru nu se conformeaza unei decizii europene adoptate īn conformitate cu cele precizate anterior, Consiliul poate decide sa aplice sau, daca este cazul, sa intensifice una sau mai multe din masurile urmatoare:
a) sa solicite statului membru īn cauza sa publice informatii suplimentare, care urmeaza sa fie precizate de Consiliu, īnainte de a emite obligatiuni si titluri;
b) sa invite Banca Europeana de Investitii sa īsi revizuiasca politica de īmprumuturi fata de statul membru īn cauza;
c) sa solicite statului membru īn cauza sa constituie, pe lānga Uniune, pāna la data la care Consiliul considera ca deficitul excesiv a fost corectat, un depozit nepurtator de dobānda īntr-un cuantum corespunzator;
d) sa aplice amenzi īntr-un cuantum corespunzator.
Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la masurile adoptate.
|
