Academia de Studii Economice

Facultatea de Relatii Economice Internationale

Tema: Particularitatile Negocierii in Diplomatie

Bucuresti

Institutul Diplomatic Roman isi desfasoara activitatea din septembrie 2005 ca si institutie publica care poseda statutul de persoana juridica. Institutia functioneaza sub patronajul Ministerului de Afaceri Externe, care a si furnizat cladirea in care se afla sediul central, din Bucuresti, Bulevardul Primaverii, numarul 17.

Cu toate ca ofera cursuri si pregatire de specialitate pentru diplomati si cei interesati in a activa in acest domeniu, Institutul Diplomatic Roman nu face parte din sistemul national de invatatmant si prin urmare nu este supus legilor in vigoare in aces domeniu. Activitatea personalului specializat din cadrul Ministerului de Afaceri Externe este sustinuta de catre Institut prin intremediul oferirii expertizei si cursurilor de instruire profesionala in domeniul relatiilor internationale si al diplomatiei. Cei interesati de asemena pot beneficia de serviciile de analiza oferite, de publicatiile periodice si lucrarile de specialitate, sau pot beneficia de organizarea de evenimente dedicate domeniului politicii internationale.

Principalele obiective ale Institutului Diplomatic Roman sunt orientate in patru mari directii.

In primul rand, institutul se orienteaza catre oferirea de expertiza in domeniul relatiilor internationale prin intermediul diferitelor mijloace, cum ar fi: analiza strategiilor politice si lucrari de specialitate bazate pe domeniul relatiilor internationale si ale diplomatiei. A 323j97d cestea sunt destinate utilizarii de catre Ministerul de Afaceri Externe sau oricare alta institutie fie ea publica sau privata, din Romania sau straina.

In continuare, Institutul Diplomatic Roman se axeaza pe organizarea de cursuri de specialitate, atat de instruire cat si de specializare cu preponderenta dedicate membrilor Corpului Diplomatic si Consular, cu scopul de a asigura profesionalismul, responsabilitatea si competenta in misiunea de reprezentare a Romaniei in strainatate. Un obiectiv este si formarea profesionala a proaspetilor angajati din toate departamentele Ministerului Afacerilor Externe, precum si perfectionarea continua a altor angajati. Totodata, se vor organiza cursuri si pentru alte categorii de cursanti - functionari internationali, publici, personal al ambasadelor acreditate in Romania si alte persoane interesate. In plus, Institutul Diplomatic Roman colaboreaza la organizarea de catre Ministerul Afacerilor Externe a concursului pentru admiterea in Corpul diplomatic si consular al Romaniei. In colaborare cu Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, Institutul editeaza colectiile de documente diplomatice si memorialistice.

De asemenea, un alt obiectiv il constituie refacerea Bibliotecii Ministerului Afacerilor Externe in cadrul unui centru de documentare in domeniul relatiilor internationale si diplomatiei menit sa devina pentru specialistii din domeniu o sursa de informare de un inalt nivel.

Conform articolului 2, aliniatul (3), al Hotararii Guvernamentale 880/2005 , "Pentru realizarea activitatilor prevazute la alin. (2) Institutul Diplomatic Roman poate folosi, pe baza de conventii civile de prestari de servicii, personalul de specialitate din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, al universitatilor din tara si din strainatate, al institutelor de cercetare ale Academiei Romane si al altor institute sau centre de pregatire profesionala. "

Organele de conducere ale Institutului Diplomatic Roman sunt: presedintele, consiliul diplomatic si colegiul director. Presedintele Institutului Diplomatic Roman este, de drept, ministrul afacerilor externe si face parte din Consiliul diplomatic. Presedintele reprezinta Institutul diplomatic Roman in raporturile cu tertii.

Consiliul diplomatic este format din ministrii afacerilor externe ai Romaniei dupa anul 1989. Secretarii de stat si subsecretarii de stat aflati in functie in cadrul Ministerului Afacerilor Externe pot participa la lucrarile Consiliului diplomatic. Acesta defineste cadrul general de actiune al Institutului Diplomatic Roman, in concordanta cu obiectivele stabilite prin Hotararea Guvernamentala 880/2005.

Colegiul director asigura conducerea operativa a Institutului Diplomatic Roman si este numit de presedinte, cu consultarea Consiliului diplomatic. De asemenea, acesta adopta Carta Institutului Diplomatic Roman si asigura ducerea la indeplinire a prevederilor acesteia.

In lipsa presedintelui, Institutul Diplomatic Roman este reprezentat in raporturile cu tertii de directorul general al Colegiului director.

Structura organizatorica a Institutului Diplomatic Roman si componenta Colegiului director se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe. Acestea sunt prezentate in anexa 2 - Organigrama Institutului Diplomatic Roman.

Organizarea Institutului Diplomatic Roman este compusa din conducere si directii si compartimente. Presedintele este, dupa cum este mentionat si mai sus, ministrul afacerilor externe, domnul Cristian Diaconescu, iar director general este domnul Vlad Nistor.

Cele patru departamente care cuprind domeniile de activitate principale din cadrul Institutului Diplomatic Roman sunt:

Directia Furnizare Expertiza : Director Dr. Ovidiu Edvin Traian Bozgan

Directia Formare Profesionala : Director Lector univ. dr. Daniela ZAHARIA

Directia Economica si Administrativa : Director Ecaterina Tarhoaca

Serviciul Documentare si Biblioteca : Sef Serviciu Conf. dr. Radu Dudau

Directia Furnizare Expertiza este formata din patru compartimente: Editare, Colectie Documente Diplomatice, Biblioteca, Documentare. Compartimentul de Editare se ocupa de editarea colectiei nationale "Documente Diplomatice Romane" si a "Revistei Institutului Diplomatic Roman". In egala masura, are responsabilitatea publicarii tuturor lucrarilor elaborate de catre personalul si colaboratorii Institutului. In cadrul Institutului Diplomatic Roman se editeaza colectia nationala "Documente Diplomatice Romane" care este pastrata si administrata in cadrul Compartimentului Colectie Documente Diplomatice. Un alt compartiment in cadrul Directiei Furnizare Expertiza este Compartimentul de Documentare ai carui personal participa la analiza directiilor de cercetare initiate de catre Institutul Diplomatic Roman, elaboreaza studii documentare, note, fise, atat la solicitarea Institutului DIplomatic Roman, cat si a conducerii Ministerului Afacerilor Externe. Biblioteca Institutului Diplomatic Roman este compartimentul sau structura specializata a acestei institutii al carei scop principal este de a constitui, organiza, prelucra, dezvolta si conserva colectii de carti, publicatii, alte documente specifice si baze de date pentru a facilita utilizarea acestora de catre cursantii si cadrele didactice ale Institutului Diplomatic Roman, in scop de informare, cercetare, educatie sau recreare.

Directia Formare Profesionala este cea in cadrul careia se organizeaza programe de studii destinate in primul rand membrilor corpului diplomatic si consular al Romaniei, precum si altor categorii de personal al Ministerului de Afaceri Externe. O alta serie de programe, organizate in baza unei modificari a H.G. 880/2005, se adreseaza unui public mai larg, compus din demnitari, membri ai Parlamentului, functionari publici, interesati de dobandirea unor competente generale in domeniul relatiilor internationale. In anul 2008 institutul a deschis si seria unor cursuri oferite diplomatilor straini, finantate prin fondurile oferite ca asistenta pentru dezvoltare de catre Romania.

www.idr.ro. Angajatii pot participa la orice cursuri care se desfasoara in cadrul institutiei sau care sunt organizate de institutie fara a fi nevoie sa achite contravaloarea acestora.

In cele 90 de ore in care mi-am desfasurat stagiul de practica in cadrul Institutului Diplomatic Roman, am participat in cadrul directiei de formare profesionala la organizarea unui program de specializare in domeniul relatiilor internationale, am asistat pe intreaga duarata a unui curs de analiza si consiliere politica si am ajutat la inventarierea si reorganizarea bibliotecii Institutului prin inceperea unei baze de date .

Cursul la care am asistat se numeste "Consiliere si Analiza Politica". Acesta nu era menit a avea un rol academic, dupa cum a fost afirmat inca de la inceput de catre organizatori, dar isi propunea in a aprofunda subiecte actuale de larg interes intr-o maniera relaxata astfel incat participantii sa poata discuta deschis. Lectori in cadrul acestui curs au fost dn-ul. Cornel Nistorescu, Dan Petre, dna. Zoe Petre, dn-ul Marius Pieleanu si in incheiere, dnul Radu Dudau, cercetator in cadrul Institutului Diplomatic Roman.

Cel de-al doilea curs, la organizarea caruia am si participat, se desfasoara in perioada martie - iulie 2009 si acopera dicipline variind de la drept la relatii economice internationale si la politica externa a Romaniei, dupa cum poate fi vazut in anexa 3 - Module Tematice Program Specializare in Domeniul Relatiilor Internationale. Pregatirea cursului a presupus initial strangerea dosarelor de la cei care doreau sa se inscrie si verificarea acestora pentru a contine toate actele necesare: copie dupa buletin, C.V., copie a diplomei de licenta (sau adeverinta) si doua recomandari. Apoi a fost necesara crearea de baze de date pentru a tine evidenta inscrisilor si documentelor lipsa, a celor care fac parte din Ministerul de Afaceri Externe (si care conform H.G. 880/2005 nu achita contravaloarea cursurilor) si a datelor de contact a fiecarui inscris. De asemenea, a fost necesara organizarea si alfabetizarea dosarelor celor 168 de inscrisi si verificarea acestora pentru a oferi Directorului de Formare Profesionala, dna. Daniela Zaharia o situatie finala a starii inscrisilor. In paralel, a fost necesara crearea si completarea dosarelor de prezentare a cursului ce urmau a fi primite de catre cursanti. Acestea contin prezentarea Institutului Diplomatic Roman, acordurile de parteneriat semnate de Institut cu institutii ismilare din strainatate, modulele tematice ale cursului si in final conditiile de plata ale taxei aferente cursului.

In cadrul modului dedicat relatiilor economice internationale s-a atins si subiectul negocierilor internationale.

"Daca iti cunosti inamicul, dar si propria persoana, nu ai de ce sa te temi de posibilele rezultate a o mie de lupte. In schimb, daca te cunosti pe tine insuti, dar nu si pe inamicul tau, fiecare lupta castigata va fi echilibrata de o pierdere. Iar daca nu ai cunostinte legate nici de tine, nici de oponentul tau, atunci vei pierde cu siguranta fiecare razboi."[2]

Sun Tzu -

Intr-o societate in care extinerea relatiilor internationale atat pe verticala cat si pe orizontala este un proces in continua dezvoltare, cunoasterea tehnicilor si dobandirea aptitudinilor necesare in procesul de negociere internationala este imperativa. Indemnul lui Sun Tzu de a cunoaste ambele tabere indica faptul ca o clara cunoastere si intelegere a personalitatii este un element cheie in reusita in procesul de negociere. Aplicarea acestui principiu in diplomatie sau negocierea interculturala ofera o crestere a oportunitatii de cooperare si o mai buna intelegere a conflictelor, atunci cand acestea apar.

Pentru a prezenta exact procesele ce au loc, trebuie explicati mai intai termenii de baza. Primul este negocierea diplomatica care se refera la incercarea a doua state de a ajunge la un consens pe o anumita tema sau mai multe subiecte de interes comun. O alta definitie a acestui concept este : un proces in care valori divergente sunt combinate intr-o decizie comuna si are la baza ideea ca in orice proces de negociere exista anumiti pasi, tactici si atitudini care adoptati, pot imbunatati negocierea si pot creste sansele de success . Termenul de diplomatie interculturala este un termen mai general care reprezinta comunicarea dintre state cu norme sociale diferite cu scopul de asolutiona ceea ce sunt considerate a fi scopuri incompatibile si sa pastreze relatii internationale de prietenie. Diplomatia se refera la managementul relatiilor dintre state independente printr-un proces de negociere. De-a lungul timpului atat studiile cat si experienta au aratat cum cultura influenteaza in mod decisiv negocierile si implicit rezultatul acestora. Cultura influenteaza toate aspectele unei negocieri: de la partile implicate pana la modul de a percepe diferitele situatii si atitudini si pana la gradul de comunicare si rezultat.

Diferentele culturale si influenta acestora asupra managementului au fost subliniate de diferiti specialisti, remarcandu-se insa cercetarile si concluziile a doi reprezentanti de seama din acest domeniu si anume G.Hofstede si F.Trompenaars. La baza conceptiei lui Hofstede privind abordarea managementului in diferite contexte culturale, G. Hofstede a pus rezultatele cercetarilor unei anchete internationale[7], realizate intre anii 1967 si 1973, in cadrul unui grup industrial international (HERMES), cu sediul social in SUA. In urma studiului unui numar mare de culturi, pe baza unui esantion reprezentativ in cadrul fiecarei culturi, G. Hofstede a ajuns la concluzia ca toate culturile pot fi caracterizate prin patru dimensiuni:

distanta ierarhica mare/mica,

controlul intens/redus al incertitudinii,

individualism/colectivism

masculinitate/feminitate

Distanta ierarhica mare/mica.

Distanta ierarhica este reprezentata de perceptia asupra gradului de inegalitate a puterii intre cel care o detine si cel care o suporta. Aceasta perceptie fiind foarte diferita de la o tara la alta, conceptul de distanta ierarhica reprezinta un criteriu important pentru a diferentia o tara de alta. In cadrul tarilor cu distanta ierarhica mare, se intalnesc frecvent autoritatea bazata pe constrangere (bazata pe reglementari legale) si autoritatea bazata pe carisma, in timp ce in tarile cu o distanta ierarhica mica se intalneste frecvent autoritatea bazata pe competenta. Daca in tarile cu o distanta ierarhica mare se manifesta un conflict latent intre cei care detin puterea si cei care o suporta, in tarile cu distanta ierarhica mica se constata mai multa armonie intre sefi si subordonati.

Controlul intens/redus al incertitudinii

Controlul incertitudinii este o dimensiune culturala care masoara "gradul de toleranta fata de nelinistea provocata de evenimentele viitoare". Cu cat acest grad de toleranta este mai mare, cu atat controlul incertitudinii este mai redus, si invers. In cadrul unor societati (sau culturi), membrii manifesta tendinta de a accepta incertitudinea, considerand ca aceasta face parte din viata si an cele mai multe cazuri nu se poate influenta, aceste societati caracterizandu-se printr-un control redus al incertitudinii. Dimpotriva, an alte societati (sau culturi), membrii sunt crescuti si educati sa invinga viitorul, sa lupte pentru a-l stapani si a-l controla, acestea caracterizandu-se printr-un control intens al incertitudinii.

Individualism/colectivism

Intr-o societate caracterizata prin individualism este important sa existe suficient timp pentru viata personala si familiala, sa existe o mare libertate in organizarea propriei munci si sa se desfasoare o munca in care individul sa considere ca se realizeaza profesional. In societatile caracterizate prin colectivism este important sa existe conditii bune de munca pentru a se putea utiliza eficient cunostintele profesionale. Cultura, prin intermediul acestei dimensiuni (individualism/colectivism), influenteaza relatiile dintre indivizi, comportamentul acestora atat la nivel macrosocial, cat si la nivelul organizatiilor. Una dintre caracteristicile fundamentale ale culturilor privite prin prisma aceste dimensiuni consta in faptul ca, in culturile comunitare, relatiile dintre utilizatorii fortei de munca si salariati se stabilesc pe baza morala, in timp ce in culturile individualiste acestea au la baza diferite ratiuni personale. Apoi, intr-o cultura individualista deciziile se iau pe baza unor relatii personale, in timp ce in culturile comunitare oamenii sunt pusi pe picior de egalitate.

Masculinitate/feminitate

Diferentierea culturilor prin masculinitate/feminitate are la baza si scopurile urmarite in general de catre barbati si femei. Astfel, in general barbatii urmaresc sa aiba sanse mari de a accede in posturi inalte, sa obtina salarii mari, sa aiba posibilitatea de a invata, de a se perfectiona si de a ramane la curent cu noutatile. In schimb, pentru femei este important sa lucreze intr-o atmosfera destinsa, sa aiba siguranta ca nu vor fi transferate in alte posturi mai putin dorite, sa aiba conditii de munca bune, sa aiba relatii bune cu sefii si o colaborare buna cu colegii. Din cercetarile intreprinse reiese faptul ca in tarile caracterizate prin feminitate se pune accentul pe protectia mediului, pe calitatea vietii, in timp ce in tarile caracterizate mai mult prin masculinitate se insista pe reusita in domeniul economic. Spre exemplu, Germania si S U A sunt gata sa sacrifice mediul pentru cresterea economica, in timp ce in Suedia si Olanda, in care predomina cultura feminina, se lupta mai mult pentru protectia mediului ambiant.

In cadrul negocierii internationale, cu toate ca definirea masculinitatii si feminitatii variaza de la o cultura la alta, se observa o clara diferentiere intre numarul de posturi alocate femeilor si cele ale barbatilor. Se dovedeste ca barbatii sunt mai implicati in activitatile politice si au o mai mare putere decat femeile.

In general, este considerat ca rezultatul unei negocieri este cu preponderenta dat de activitatea negociatorilor. Acestia trebuie sa prezinte diferite caracteristici. Printre acestea se enumera: onestitatea, calmul, acuratetea, rabdarea, umorul fin, modestitatea si loialitatea. Mai mult, abilitati ca de exemplu autocontrolul, lejeritatea in exprimare, intuitia, abilitatea de a socializa cu usurinta, toate aceste reprezinta cheia unui diplomat catre succes. Negociatorul este o persoana usor de remarcat, care ofera rezultate concrete in urma luarii initiativei de a solutiona o problema.

Cu toate acestea, negocierea si mai ales cea din domeniul diplomatiei este o activitate cu caracter colectiv astfel incat exista si alte criterii care influenteaza atitudinea adoptata si implicit si rezultatul obtinut. Astfel, caracteristicile feminine sau masculine ale unui negociator au o importanta mai mica decat este general considerat.

Exista doua elemente esentiale in incheierea cu succes a unei negocieri diplomatice. Acestea sunt: interesele comune si subiectul conflictului. Cu toate ca interesele comune sunt unele dintre conditiile de baza ale negocierii, unele guverne acepta inceperea negocierilor in ciuda faptului ca ele considera aceste interese ca fiind inexistente in acel moment. Aceste guverne realizeaza la final ca esecul negocierilor il va afecta din punct de vedere politic in tara, poate parea inflexibil de catre opinia publica internationala, poate scandaliza statele aliate sau infuria guvernele organizatiilor regionale din care face parte. Subiectul conflictului este un element care trebuie inteles foarte bine incepand de la cauze si pana la posibile solutii, fara el nexistand nevoia de negociere.

Spre deosebire de negocierea comerciala, negocierea diplomatica se poate sa nu se limiteze doar la amenintari. In cazul in care nu exista interese comune si unde nu se pune problema unor negocieri, se poate ajunge pana la presiune politica sau economica, sau chiar la utilizarea fortelor militare. Exista si situatii in care exista interese comune, dar guvernul care este superior fata de cealalta tabara (fie din punct de vedere militar, economic sau politic) poate prefera sa foloseasca forta aramata, considerand ca astefl va obtine un rezultat mai bun decat in cazul unor negocieri. Un bun exemplu este Razboiul din Vietnam. Totusi ultilizarea fortelor armate in solutionarea conflictelor internationale este o metoda din ce in ce mai greu de aplicat datorita gradului ridicat de interdependenta.

Desi la baza negocierilor poate sta conceptul de interese comune ale statelor, acesta este de multe ori greu de explicat. Deseori exista discutii interne in legatura cu scopul negocierilor. Dupa cum mentionam si mai devreme, este foarte importanta cunoasterea exacta a intereselor ce trebuie urmate. De multe ori, instructiunile primite de catre diplomati sunt rezultatul unor negocieri interne. Daca aceste negocieri interne duc la o concluzie vaga si una dintre partile implicate in negocierile interne nu este multumita de rezultatul negocierilor internationale, atunci negociatorul va avea de suferit. In concluzie, este esential ca negocierile externe sa fie in principal influentate de un consens la care se ajunge la nivel intern.

Un bun exemplu in ceea ce priveste acest aspect il reprezinta negocierile Romaniei de aderare la Uniunea Europeana. Din delegatia romana au facut parte negociatorul sef al Romaniei cu UE Vasile Puscas, secretarii de stat in MAE George Ciamba si Victor Bostinaru si consilierul prezidential Corina Cretu. Inainte de aplicarea pentru a deveni membru al Uniunii Europene in iunie 1995, a fost nevoie de clarificarea gradului in care Romania era dispusa sa negocieze si sa accepte atat beneficiile cat si costurile aderarii. Astfel s-au pus in balanta costurile, ca de exemplu:

costuri de adoptare a normelor si politicilor europene (costurile generate de crearea sau modificarea cadrului institutional de aplicare a acestora, costurile de formare a resurselor umane);

costuri legate de respectarea si implementarea standardelor definite de normele si politicile europene;

costuri legate de asumarea statutului de membru al Uniunii Europene (contributiile la bugetul comunitar, participarea la institutiile comunitare);

costuri legate de modernizarea economiei romanesti (legate direct de modernizarea capacitatilor productive, de cresterea competitivitatii produselor si serviciilor romanesti pentru a face fata presiunilor concurentiale din Uniunea Europeana).

Pe de cealalta parte s-au analizat beneficiile:

suplimentarea si diversificarea resurselor financiare;

beneficii derivate din statutul de membru;

accelerarea reformelor si sustinerea tranzitiei prin furnizarea elementelor de baza pentru definirea politicilor economice nationale.

Dupa 12 ani de pregatiri si negocieri, perioada in care Romania a evidentiat faptul ca era in interesul sau de a adera la Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007 negocierile s-au concretizat prin devenirea Romaniei membru al Uniunii Europene cu drepturi depline. Acest lucru a fost posibil datorita negocierilor interne si stabilirea daca aderarea la Uniunea Europeana este in interesul Romaniei sau nu, care a rezultat intr-o decizie clara care s-a concretizat in runde de negocieri finalizate cu aderarea.

Procesul de negociere in diplomatie este mult mai complex decat cel de negociere comerciala. In cazul negocierilor diplomatice, efectul nu influenteaza o subunitate a unei societati ci o o natiune intreaga, iar in unele cazuri chiar mai multe. De aceea acesta este un proces complex, in cadrul caruia alterneaza diplomatia cu amenintarile, orice pentru binele societatii. De obicei, acest tip de negocieri dureaza o perioada mai mare de timp decat in cazul negocierii comerciale, variabilele implicate sunt mai complexe si mai numeroase iar din aceasta cauza negociatorul trebuie sa detina un set aparte de caracteristici. Cu toate ca este general consierat ca aptitudinile negociatorului sunt esentiale in determinarea rezultatului, variabile ca: situatia politica internationala sau diferite schimbari economice neasteptate pot determina o schimbare de pozitie. Pregatirea diplomatilor nu reprezinta doar o simpla instruire, ci o modelare a personalitatii lorastfel incat sa se cunoasca pe sine, dar sa intuiasca si pozitia adoptata de cealalta parte in cazul negocierii. Aceasta modelare este necesara pentru orice natiune deoarece, dupa cum Sun Tzu afirma: "Daca iti cunosti inamicul, dar si propria persoana, nu ai de ce sa te temi de posibilele rezultate a o mie de lupte."

Site-ul oficial al Institutului Diplomatic Roman www.idr.ro

Von Clausewitz, Carl. "The Book of War - Sun-Tzu The Art of Warfare and Karl vonClausewitz On War", New York: The Modern Library, 2000

Cohen, Raymond. "Negotiating Across Cultures - International Communication in an Interdependent World" (Editie Revizuita). Washington: Institutul pentru Pace al Statelor Unite, 2002

Nicolson, Sir Harold. "Diplomacy" ,Oxford: Oxford University Press, 1963

Ruane, Abigail E. "Real Men" and Diplomats: Intercultural Diplomatic Negotiation and Masculinities in Chinese, Russian and Anglo-American Contexts, Conferinta anuala a Asociatiei de Studii Internationale , Universitatea Californiei de Sud, 2005

Hofstede, G.- Cultures Consequences , Sage, 1980

Baesu Camelia "Influenta Culturii asupra Managementului , Universitatea "Stefan cel Mare" Suceava, Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica

Mokhtar El-Gammal, Ahmed "Diplomatic Negotiation", Institutul de Studii Diplomatice Cairo, Egipt

Melissen, Jan. "Innovation in Diplomatic Practice", editura Macmillan, 1999

Institutul European din Romania Studii de Impact si Sinteze

Anexa 2 - Organigrama Institutului Diplomatic Roman

Figura 1.1. - Organigrama Institutului Diplomatic Roman

Sursa: www.idr.ro