UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRARE A AFACERILOR
IMPLEMENTAREA STADIULUI DECIZIE LA S.C. BANCPOST S.A.
Coordonator stiintific
Absolvent:
CAPITOLUL I
Definirea stategiei
Pentru prima data termenul de strategie a fost utilizat cu sens legat de armata.Primul sens si prima viziune asupra strategiei a fost imaginea acesteia ca un ansamblu de actiuni prin care fortele proprii sunt utilizate pentru a exploata slabiciunile adversarului.
Mai tārziu transpusa īn domeniul economic, definitia primara a strategiei a fost ansamblu de actiuni prin care fortele economice ale unei firme sunt utilizate pentru a exploata slabiciunile economice ale adversarului.
Autorii care au abordat strategia īn operele lor sunt:
n 1954 P.Drucker: ,, Care e activitatea firmei
Īn 1962 Chandler: ,,Strategy and Structure"
Īn 1966 Ansoff and Andrews - dau definitia de la care s-a construit conceptul actual al strategiei.Strategia reprezinta axul comun al tuturor activitatilor īntreprinderii.
Īn 1980 Mintzberg defineste strategia ca si model de actiune īn anumite situatii , perceptie a mediului extern , perspectiva a evaluarii fortelor si slabiciunilor mediului intern si amenintarilor si oportunitatilor mediului extern, pozitionare pe piata a īntreprinderii īn functie de obiectivele urmarite.
Puncte cheie:
Sarcina implementarii strategiei este sa transformi planurile strategice īn actiune īn vederea obtinerii unor rezultate cāt mai bune.Testul executarii strategiei de succes este felul cum actuala performanta organizatorica se potriveste tintelor stabilite īn planul strategic.Scaderile īn performanta semnaleaza o strategie slaba, executare slaba sau chiar amāndoua.Pentru deciderea modului cum sa implementezi o strategie noua sau revazuta, managerii trebuie sa stabileasca ce conditii interne sunt necesare pentru a executa un plan strategic cu succes.Apoi ei trebuie sa īndeplineasca aceste conditii rapid si practic.Procesul implementarii si executarii strategiei implica:
Construirea unei organizatii cu competentele, capacitatile si fortele de resurse care sa conduca strategia cu succes la bun sfarsit;
Dezvotarea de bugete pentru a utiliza resursele īn acele activitati lant de valori critice;
Stabilirea politelor si procedurilor folositoare strategiei;
Instituirea celor mai bune practici pentru īmbunatatirea continua a activitatilor lant de valori;
Instalarea sistemelor suport care permit personalului companiei sa-si joace cu succes rolurile strategice oricand si oriunde;
Oferirea de recompense atingerii obiectivelor de performanta si executarii unei bune strategii;
Crearea unui mediu de munca placut;
Exercitarea conducerii interne necesara stimularii implementarii strategiei.
Provocarea este sa creezi o serie de legaturi strānse īntre strategie si competentele, capacitatile si structura companiei; īntre strategie si alocatiile bugetare; īntre strategie si polita; īntre strategie si sistemele de suport intern; īntre strategie si structura recompensa; si īntre strategie si cultura despre actiuni.
Cu cāt legaturile sunt mai strānse cu atāt executarea strategiei devine mai puternica si este mai probabil ca performanta tintita sa fie realizata efectiv.Implementarea strategiei nu este doar o functie manageriala de vārf este o slujba pentru īntreaga echipa manageriala.Toti managerii functioneaza ca implementatori strategici īn ariile lor particulare de autoritate si responsabilitate.Toti trebuie sa tina seama de ce actiuni sa ia īn ariile lor pentru a atinge rezultatele intentionate -fiecare dintre ei are au nevoie de o agenda de actiune.
Cele trei actiuni majore de construire a organizatiei sunt: completarea pozitiilor cheie cu oameni capabili, construirea competentelor si capacitatilor organizatorice necesare pentru a efectua activitatile lant de valori īn mod eficient, si structurarea efortului muncii interne si amestecarea acesteia cu eforturi colaborative si aliati strategici.Selectānd oameni capabili pentru pozitiile cheie tinde sa fie unul dintre primii pasi de implementare a strategiei pentru ca este foarte important ca managerii si angajatii sa faca schimbarile si sa functioneze extrem de ordonat.
Construirea competentelor centrale importante de strategie si a capacitatilor competitive nu foarte usor de imitat de catre rivali este una dintre metodele cele mai bune pentru a cāstiga un avantaj competitiv. Competentele centrale se ivesc din calitati si activitati efectuate īn diferite puncte ale lantului valoric, care atunci cānd sunt imitate creeaza o capacitate organizatorica unica.Cheia formarii competentelor centrale ale unei companii īn avantaje competitive de lunga durata este de a concentra mai mult efort si mai mult talent decāt rivalii prin īntarirea si adāncirea competentelor si capacitatilor organizatorice.Construirea capacitatilor organizatorice īnseamna mai mult decāt simpla īntarire a ceea ce este realizat.Sunt momente cānd managementul trebuie sa fie proactiv īn dezvoltarea de noi competente si capacitati pentru a completa resursele de baza deja existente ale companiei si sa promoveze o executare a strategiei cāt mai eficienta.Este folositor aici sa te gāndesti la companii ca la o multitudine de competente si capacitati īn evolutie.
O problema a construirii capacitatii este sa dezvolti competentele si capacitatile dorite la nivel intern sau daca mai are logica sa le dobāndesti din exterior prin asocierea cu aprovizioneri cheie sau formarea de aliante strategice.Decizii despre cum sa faci rost sau sa dezvolti o capacitate interna trec adesea la ceea ce poate fi delegat īn siguranta aprovizionerilor din exterior si invers care capacitati interne sunt cheia succesului de lunga durata al companiei si felul cum activitatile nu atāt de importante pot fi facute rost din exterior mai eficient si mai rapid decāt pot fi ele efectuate la nivel intern.Oricum ar fi este nevoie de actiune.Aprovizionarea din exterior īnseamna lansarea initiativelor pentru a identifica cei mai atractivi aprovizioneri si stabilirea relatiilor colaborative.Dezvoltarea capacitatilor interne īnseamna angajarea uni nou personal cu aptitudini si experinta relevante si apoi unirea aptitudinilor indivizilor si a cunostintelor lor pentru a forma o capacitate organizatorica.
Potrivind strategia cu structura īnseamna sa transformi activitatile importante de strategie īn principalele caramizi ale construirii organizatorice, gasind modalitati eficiente sa asiguri punti/linii organizatorice de autoritate si sa coordonezi eforturile similare ale unitatilor interne separate si ale indivizilor si sa creezi o retea eficienta īntre unitatile interne si partenerii colaborativi externi.Alte consideratii importante includ ce decizii sa fie centralizate si ce decizii sa fie descentralizate.
Toate structurile organizatiei au avantaje strategice si dezavantaje, nu exista o cale ideala de organizare.Structurile organizatiilor specializate functional sunt numite traditional vorbind, ca fiind cea mai cunoscuta cale de a organiza companii de afaceri singulare.Organizatia functionala merge bine cānd activitatile strategice importante se potrivesc activitatilor disciplina specifice si este nevoie de cooperare interdepartamentala minima.Dar are si defecte semnificative: miopie functionala, construirea imperiului, rivalitatile interdepartamentale, fragmentarea excesiva a procesului si ierarhii managerial stratificate vertical.Īn ultimii ani, reevaluarea procesului de afaceri a fost folosita pentru a īndeparta multe din dezavantajele organizatiei functionale.
Indiferent de structura de baza aleasa, ea trebuie īn general suplimentata cu forte-sarcini interdisciplinare, scheme de compensatie stimulatoare legate de masuratorile performantei, īmputernicirea echipelor muncitoare pentru a efectua si unifica procesele fragmentate si activitatile de strategie importante, echipe speciale de proiecte, manageri de relatie, si eforturi manageriale de vārf pentru a conecta munca indivizilor diferiti si a diferitelor grupuri īn capacitati competitive valoroase.Construirea competentelor centrale si capacitatilor competitive reiese din stabilirea si hranirea relatiilor de munca colaborative dintre indivizi si grupuri īn diferite departamente si īntre o companie si aliatii ei externi, si nu din cum sunt aranjate cutiile pe o schema a organizatiei.
Noi prioritati strategice ca ciclul design de piata relativ scurt, productie diversificata, serviciu pentru clienti personalizat, control agresiv al oportunitatilor comerciale si cāstigarea luptei pentru pozitiile de lider pe pietele globale sau īn industria viitorului au īnregistrat numere crescānde de companii care sa creeze structuri consistente, clare sunt inovative si de succes.
Schema generala a formularii strategiei este urmatoarea :
|
|
Nivelul 1:Stadiul Input |
|
|
|
|
||
Matricea evaluarii |
Matricea profilului |
|
Matricea evaluarii |
|
||||
factorilor eterni |
Competitiv(MPC) |
|
Factorilor interni |
|
||||
(MEFE) |
|
|
|
|
(MEFI) |
|
|
|
|
|
Nivelul 2: Stadiul combinarii |
|
|
|
|||
Matricea |
Matricea pozitiei |
Matrici ale portofoliului |
Matricea |
Matricea |
||||
-puncte tari |
strategice si |
de activitati |
|
intern-extern |
marii |
|
||
-puncte -slabe |
evaluarii actiunii |
(BCG, ADL, Mc Kinsey) |
(MIE) |
|
Strategii |
|||
-oportunuitati |
(SPACE) |
|
|
|
|
(MGS) |
||
-amenintari |
|
|
|
|
|
|
|
|
(SWOT) |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nivelul 3: Stadiul Deciziei |
|
|
|
|
||
|
Matricea planificarii strategice cantitative (MPSC) |
|
|
|
||||
Formularea strategiei reprezinta un proces destul de complex bazat pe o serie de tehnici importante ce pot fi integrate īntr-o schema de luare a deciziei, situata pe trei niveluri (fig.1).
I.Stadiul Input:
La acest prim nivel se face o analiza atāt a mediului intern cāt si a mediului extern.
Analiza mediului intern: Mediul intern al īntreprinderii -reprezinta totalitatea elementelor din interiorul īntreprinderii asupra carora, acesta are influenta determinata si un control total.
La nivelul unei īntreprinderi elementele care influenteaza mediul extern sunt reprezentate de forte si slabiciuni.Din mediul extern, īntreprinderea este influentata de amenintari si oportunitati.Īn functie de cele 4 elemente se stabileste strategia īntreprinderii.Cel mai important element al mediului intern īl reprezinta resursele īntreprinderii,iar din punct de vedere strategic acestea sunt īmpartite īn: fizice,financiare,operationale,umane si tehnologice.
Practic alegerea strategiei īn functie de elementele mediului intern se face cu ajutorul " Matricei de Evaluare a Factorilor Interni".
Realizarea acesteia presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
1.Se listeaza fortele si slabiciunile cele mai importante, alegāndu-se un numar de 10-20 de forte si slabiciuni.
2.Pentru fiecare forta si slabiciune īn parte se acorda o pondere.Valorile sunt cuprinse īn intervalul (0,1).Suma ponderilor trebuie sa fie 1,iar semnificatia ponderii reprezinta importanta pe care o are factorul īn stabilirea strategiei.
3.Fiecarui factor i se acorda un rang īn intervalul de la (1,4).
4-forta majora; 3-forta minora; 2-slabiciune minora; 1-slabicine majora.
4.Pentru fiecare factor se calculeaza scorul ponderat ca produs īntre ponderea si rangul corespunzator, iar suma obtinuta numita scor total ponderat va avea valoare īn intervalul (1,4) cu mentiunea ca sub valoarea 2 strategia este eliminata.Īn cazul īn care se obtine un scor ponderat mai mare decāt 2 strategia se considera acceptata pe o perioada scurta de timp pāna īn momentul analizei mediului extern.
|
Pondere(0,1) |
Rang[1,4] |
Scor ponderat |
F |
P |
R |
Pi*Ri |
F2 |
P2 |
R2 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
S1 |
|
|
|
S2 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sn |
|
|
|
|
|
|
|
Analiza mediului extern: Mediul extern este alcatuit din totalitatea elementelor din exteriorul īntreprinderii cu care aceasta intra īn contact direct sau indirect influentāndu-le si fiind influentata de catre ele īn aceeasi masura.
Studiul mediului extern din punct de vedere al strategiilor se datoreaza caracterului dinamic, compex si incert.Indiferent de caracterul sau mediul extern al unei firme se īmparte īn: -mediu extern general;
-mediu extern competitiv.
Indiferent de apartenenta elementele mediului extern se grupeaza īn oportunitati si amenintari carora firma le opune fortele si slabicunile specifice.
Prima componenta a mediului extern general care influenteaza īn mod direct orice tip de firma este reprezentata de forta politico-legislativa.A doua componenta este reprezentata de forta socio-culturala, a treia este forta economica si a patra este forta tehnologica.
Analiza mediului extern general se realizeaza cu "Matricea de Evaluare a Factorilor/Fortelor externe". Pentru aceasta se parcurg urmatoarele etape:
1.Se determina un numar de 10-20 oportunitati si amenintari considerate a fi cele mai importante pentru firma.
2.Fiecarui factor i se atribuie o pondere (0,1).
Oportunitatile au valori ale ponderilor mai mari.
Amenintarile vor avea valori mai mici.
3.Fiecarui factor i se acorda un rang (1,4).Rangurile au aceleasi valori de la 1-4 īnsa semnificatia se defineste īn functie de eficienta cu care strategia va raspunde la influenta factorului respectiv.
4-eficienta ridicata; 3-eficienta peste medie; 2-eficienta medie; 1-eficienta redusa.
4.Scorul ponderat- produsul dintre pondere si rang.
5.Scorul total ponderat este egal cu suma produselor.
Īn cazul īn care valoarea este mai mare ca 2, iar strategia rezultata din evaluarea mediului extern este aceeasi cu cea determinata la mediul intern acesta va fi aplicata pe termen mediu sau scurt.
Īn cazul īn care valoarea este mai mica decāt 2 se reia analiza la nivelul ambelor medii.
Mediul extern competitiv este mediul proxim al īntreprinderii alcatuit din toti concurentii cu care īntreprinderea intra īn contact direct pe diferite piete.
Analiza mediului extern competitiv din punct de vedere practic se realizeaza cu ajutorul "Matricei Profilului Competitiv"care īmbina elemente ale matricelor prezentate anterior.Se parcurg urmatorii pasi:
1.Se stabilesc Factorii de succes care sunt reprezentati de forte si slabiciuni ale unei firme etalon si oportunitati si amenintari pentru firmele cu care aceasta se compara.
2.Ponderea are aceeasi semnificatie ca īn cazul MEFI.
3.Pentru fiecare firma īn parte se face o comparatie, se stabileste rangul care are aceeasi semnificatie ca la MEFE si scorul ponderat ca produs īntre ponderea comuna si ranguri diferite.
4.Scorul total ponderat este determinat.Se compara valoarea firmei cu cele ale celorlalte firme stabilindu-se daca strategia este corecta īn functie de influenta fiecarui factor analizat.
Ponderea MEFI |
FE |
|
F1 |
F2 |
||
|
Rang |
SPE |
Rang1 |
SP1 |
Rang2 |
SP2 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
II.Stadiul Combinarii:
Strategia, īn general, poate fi definita si ca rezultatul combinarii, pe care o īntreprindere o realizeaza īntre resursele si abilitatile interne, pe de o parte si oportunitatile si riscurile create de factorii externi, pe de alta parte.
Combinarea factorilor interni si externi care poate determina succesul īntreprinderii, reprezinta cheia generarii eficiente a strategiilor alternative fezabile.Analiza punctelor tari (Strengths), a punctelor slabe (Weaknesses), a oportunitatilor (Opportunities) si amenintarilor (Threats) īntreprinderii sta la baza modelului SWOT propus de profesorul H.Wihrich de la Universitatea din San Francisco, care consta īn folosirea unei matrici prin care se combina concluziile evaluarii potentialului īntreprinderii cu cele ale analizei influentei factorilor mediului.
|
Puncte tari(S) F1 F2 F3 |
Puncte slabe(W) S1 S2 S3 |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Oportunitati(O) O1 O2 O3 |
1 Strategii SO Combinarea puncte forte-oportunuitati (se utilizeaza fortele pentru a profita de oportunuitati) |
2 Strategia WO Combinatia puncte slabe-oportunuitati(se depasesc slabiciunile folosind oportunuitatile) |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Amenintari (T) A1 A2 A3 |
3.Strategii ST Strategii de stabilitate Strategii de dezvoltare interna interna Fig.2 Matricea puncte tari - puncte slabe -oportunitati-amenintari Īn conditiile cadranului 1, īntreprinderea se va limita la acele oportunitati ale mediului pentru a caror valorificare beneficiaza de fortele necesare īn potentialul sau intern.Este o alternativa strategica activa, orientata spre folosirea unor oportunitati ale mediului concurential bazata pe o stabilitate interna: utilizarea īn acest scop a punctelor forte de care dispune. Īn cadranul 2, prin strategia adoptata īn astfel de situatii, īntreprinderea se va concentra asupra oportunitatilor pentru a caror valorificare trebuie sa-si īmbunatateasca unele puncte slabe.Aceasta alternativa strategica are un caracter activ si este bazata pe o dezvoltare īn interiorul potentialului īntreprinderii, concretizata īn masuri de perfectionare a diferitelor laturi de activitate pentru atenuarea sau eliminarea slabiciunilor. Īn situatia cadranului 3, strategia adoptata de īntreprindere se va concentra pe contracararea amenintarilor posibile ale mediului de competitie prin aplicarea unor masuri orientate spre valorificarea fortelor de care dispune īn potentialul sau.Ca urmare, īntreprinderea trebuie sa-si fundamenteze o alternativa strategica pasiva, de ocolire a pericolelor cu care se confrunta īn cadrul mediului, bazata pe o stabilitate a posibilitatilor sale interne. Īn cadranul 4, toate elementele mediului intern si extern considerate necesare se utilizeaza pentru a elimina slabiciunile si amenintarile. Graficul SPACE (Strategic Position Action Competitiv Evaluation)
Se caracterizeaza prin doua elemente specifice: A.-gruparea strategiilor īn: 1.Agresive; 2.Conservatoare; 3.Defensive; 4.Competitive. B.-utilizarea a doua tipuri de variabile interne forta financiara (FF) si avantajul competitiv (AC) si doua tipuri de variabile externe forta ramurii (FR) si stabilitatea mediului (SM). 1.Pentru fiecare tip de variabila se dau valori īn intervalul (1,6). 2.Cu aceste valori se determina media aritmetica pentru fiecare grup de variabile. 3.Pe axele graficului se īnsumeaza cele doua valori ale mediilor aritmetice. 4.Se determina punctele de coordonate.Se traseaza dreapta corespunzatoare si īn functie de cadranul unde sunt incluse se determina strategiile corespunzatoare. Matricea Boston Consulting Group (B.C.G)
|