MAXIMIZAREA PROFITULUI
1.DELIMITAREA CONCEPTUALĂ A MAXIMIZĂRII PROFITULUI
Daca la nivelul consumatorului obiectivul final este maximizarea utilitatii,la nivelul firmei,fie de prestari servicii,comercializare sau productie,scopul final este maximizarea profitului.
Fig 23423g615x 4.7 www.carp.ro/images/Image/foto_index.jpg Fig 23423g615x 4.8
Īn economia moderna de piata,asezata pe un oarecare echilibru īntre oferta de marfuri si cererea e consum,īntreprinderea se confrunta aproape īn permanenta cu o restrictie a concurentei imperfecte,care impune obtinerea de profit prin reducerea nivelului costurilor.Privit ca masa bruta,acesta apare ca rezultatul diferentei īntre doi termeni astfel īncāt,la o crestere a valorii primului termen,adica marirea volumului de activitate sau a cifrei de afaceri,masa profitului tinde spre o majorare.Se recomanda īn aceste conditii diminuarea celui de-al doilea determinant,reducāndu-se costurile pe unitate de produs.O regula de maximizare īn acest sens apare formulata astfel:pentru a-si maximiza profitul,o firma ar trebui sa produca acea cantitate pentru care Cm=Īm,cu conditia ca cuba Cm sa fie crescatoare si sa intersecteze curba Īm de jos īn sus īn acel punct.O firma īsi maximizeaza profitul prin realizarea unei productii 0q2 acolo unde curba Cm intersecteaza curba Īm dinspre partea sa inferioara.
cost A B Cm
Īm
0 q1 q3 q4 q2 Productie
Fig 23423g615x 4.9 Maximizarea profitului
Situatia īn care producatorul cāstiga cel mai mare profit posibil,se realizeaza atunci cānd nivelul de productivitate este cel la care costul marginal si īncasarea marginala sunt egale.
Un producator care īsi propune maximizarea profitului va actiona atāt asupra volumului productiei cāt si asupra costurilor.Pentru a fi maximizat profitul e necesar a se īndeplini si o alta conditie,productivitatea marginala ale fiecarui factor de productie sa fie descrescatoare iar derivatele productivitatii marginale sa fie negativa.
Pentru ca producatorul sa-si maximizeze profitul,e necesar ca productivitatea marginala,exprimata prin pretul productiei,sa fie egala cu costul factorilor de productie folositi pentru obtinerea productiei respective.
Pentru a realiza acest lucru e absolut necesara minimizarea costurilor de productie avānd ca si consecinta,obtinerea unor rezultate cāt mai bune.Se stie ca īn economia de piata,producatorii(cu exceptia monpolurilor) nu pot actiona dupa bunul lor plac asupra preturilor factorilor de productie pe care īi cumpara,dar nici asupra pretului propriilor marfuri.Asfel,cu cāt profitul este mai mare,cu atāt si rentabilitatea agentului economic este mai ridicata,ceea ce atesta calitatea activitatii economice desfasurate īntr-o anumita perioada de timp.
Maximizarea reprezinta de fapt acceptarea premiselor ca producatorul are posibilitatea sa aleaga nivelul productivitatii,deoarece nivelul ofertei producatorului individual e foarte mic īn raport cu cererea de pe piata.
2.MODUL ĪN CARE SE REALIZEAZĂ MAXIMIZAREA PROPRIU-ZISĂ.
Īntr-o economie concurentiala,maximizarea profitului poate avea loc atunci cānd sporirea productivitatii ajunge la un nivel īn care costul marginal devie egal cu venitul marginal,iar acesta se realizeaza la pretul pietei.Īn mod traditional,pentru a evidentia eficienta cresterii productivitatii īntr-o anumita perioada de timp,īntreprinderile romānesti folosesc īn calculele lor costuri medii unitare,dar ele prezinta avantajul ca devin insensibile la cresterile sau scaderile de productie.Un asemenea caz este "exprimat īn mod corect de costul marginal".Numai cānd se determina costul fiecarei unitati suplimentare-aditionale,se va putea stabili daca continuarea cresterii productiei mai prezinta rentabilitate sau daca este mai potrivit sa se opreasca la nivelul la care ultima unitate de produs īnceteza sa mai produca profit.Cānd este admis rationamentul acesta īn care Cpm=Vm=PV,acesta poate fi explicat prin logica competentei practice date de urmatoarele relatii.stiind ca profitul total(Pt) este reprezentat de diferenta pozitiva dintre veniturile totale(Vt) si costurile totale(Cpt) unde:Vt=Pv*Q,Cpt=CPf*f(Q),pr=pv*q-f(q)-Cpf.Daca este aplicata derivata pr īn raport cu volumul productiei Q iar Cpf fiind o marime constanta,se va obtine:d*pr/dq=pv-f(q).Astfel,maximizarea profitului īn raport cu volumul productiei,se va asigura īn conditiile īn care Vm=Cm,adica venitul marginal va fi egal cu suplimentul de īncasari provenit din vānzarea unei unitati suplimentare este egal cu suplimentul de cost generat de producerea unei unitati produs suplimentar.
Nivelul productiei īntreprinderii care asigura maximizarea profitului,devine punctul unde profitul marginal egaleaza costul marginal care e īn crestere.Astfel,maximizaea profitului este echivalenta cu alegerea volumului productiei care sa asigure o diferenta maxima īntre veniturile si costurile totale.Aceste deosebiri se refera la venitul marginal si costul marginal,precum si la marimea pretului si cantitatii pentru asigurarea unei stari de echilibru.
Pe termen scurt,dimensiunea maxima a profitului unei īntreprinderi,depinde de marimea venitului mediu realizat(V) si al costului mediu realizat(D).La o asemenea limita se ajunge cānd productia se situeaza īn punctul C ,unde venitul marginal egaleaza costul marginal.Pe termen lung,apare o reactie spontana de crestere a numarului de numarul īntreprinderilor spre a produce acele bunuri si servicii īn speranta realizarii unui profit maxim.Implicatiile care apar genereaza:
1.marirea exagerata a ofertei care risca sa nu gaseasca piata de desfacere.
2.presiuni nejustificate asupra cererii de factori de productie si marirea preturilor.
3.majorarea costurilor totale si implicit diminuarea profitului.
Īn conditiile concurentei perfecte,orice firma pentru a-si maximiza profitul poate sa produca si sa vānda fara restrictii la nivelul pretului pietei,īnsa fara a influenta scaderea pretului.Astfel,venitul total se obtine prin inmultirea volumului productiei vāndute cu pretul de vānzare unitar,deci Vt=Q*P.Venitul mediu va fi egal cu pretul produsului īntrucāt el se calculeaza raportānd venitul total la venitul productiei:VT/Q=Q*b/Q=p.Īn conditiile concurentei perfecte,venitul marginal este egal cu pretul .
Vm=d*VT/dQ=d(pQ)/Dq=p .
Orice firma va fi tentata sa-si sporeasca volumul de productie,dar acesta se va realiza numai īn anumite limite.
3.1.DETERMINAREA PROFITULUI MAXIM ĪN SITUAȚIE DE MONOPOL
Īn situatie de monopol,firma īsi poate influenta cantitatea de produse si pretul de vānzare.Mai exact,un monopol atinge o stare de echilibru cu o cantitate mai mica de produse,īn comparatie cu o firma pe o piata cu concurenta perfecta iar preturile sunt mai ridicate.Tendinta profitului īn caz de monopol se poate deduce pornind de la functia īncasarilor totale si functia costurilor totale.Putem vorbi si īn cazul monopolului de existenta unui prag de rentabilitate,la care profitul de monopol are valoarea zero.Acel punct intervine la acel nivel de productie la care costul mediu egaleaza pretul de monopol
Conditile de maximizare īn caz de monopol sunt identice cu cele deduse pe piata competitiva,cu singura observatie ca aici pretul pietei nu mai coincide cu īncasarea marginala.
Atāt pretul cāt si cantitatea devin relative.Astfel ca pe o piata cu o concurenta monopolistica,se īntalneste un numar mare de producatori care realizeza acelasi tip de produse(cosmetice,rechizite,instalatii) dar distincte si un numarridicat de consumatori.Apare astfel avantajul concurential prin calitate,performanta, imagine,pret.Firma care actioneaza pe o asemenea piata se va bucura de maximum de profit daca va produce o cantitate q dintr-un anumit bun si va practica un pret p1.Punctul de optim al firmei se va situa īn p "m",la intersectia curbei costului marginal(Cm) cu venitul marginal(Rm).[2]Īn cazul concurentei monopolistice,o firma īsi atinge echilibrul pe termen scurt īn pm.
Cantitatea optima este Q iar pretul aducator de profit este P1.Pretul rezulta din intersecta dreptei care arata volumul optim al productiei pentru firma cu dreapta cererii pentru acel bun(D1).Firma va avea supraprofit(profit peste limita normalului) deoarece punctul ei de optim se situeaza deasupra costului mediu.
3.2.DETERMINAREA PROFITULUI MAXIM PE PIAŢA OLIGOPOLISTĂ.
Pe o piata de oligopol,firmele care ofera un anumit produs sunt īn numar restrāns dar mai mare ca doi.Concurenta este foarte mare īn asemenea situatii.
O astfel de piata,este aprovizionata de mai multe firme,iar actiunea fiecarei firme are efecte vizibile asupra profiturilor concurentilor[3]
Cāteva tipuri de strategii adoptate de pietele oligopoliste:
V.REPARTIZAREA REZULTATELOR FINANCIARE ALE EXERCIŢIULUI
1.MODALITĂŢI DE REPARTIŢIE A PROFITULUI
Fig 23423g615x 5.10 Cum repartizam profitul?(sursa:www.creditportal.ro/poze/articole/26.jpg)
Cum se realizeaza atribuirea profitului?Cine sunt titularii de profit?
Privit ca si venit rezidual(reprezentānd dobānda,renta,salariile) este distribuit oarecum detinatorilor factorilor de productie.[4]
Se colecteaza sumele reprezentānd utilizarea profitului aferent exercitiului curent pentru:
Potrivit O.G. nr 64/2001,art 1(1),societatea comerciala cu capital majoritar de stat,pot repartiza din profitul contabil ramas dupa deducerea impozitului pe profit,sume destinate participarii valorii la profit īn limita a 10% din profitul net,dar nu mai mult de nivelul unui salariu de baza mediu unor realizari la nivel de societate.[5] Īn cadrul īntreprinderilor private unde toate functiile din īntreprindere erau exercitate de una si aceeasi persoana,profitul revenea doar acelei persoane.Īn prezent,lucrurile stau diferit,īn sensul ca īn societatile pe actiuni,unde vorbim de manageri care pot fi sau nu actionari,acestia din urma sunt de fapt proprietarii capitalului investit.Īn īntreprinderile publice,cel mai mare procent din profit īi revine statului(autoritatii locale),titulari ai dreptului de proprietate.De asemenea,si lucratorii salariati pot fi titulari de profit īn scopul participarii lor la cresterea eficientei si profitabilitatii īntreprinderii.
"Multi oameni considera profiturile ca reprezentānd un surplus din punct de vedere economic,inutil si nejustificat,īnsusit de factorii de productie"(P.Samuelson)
2.PROFITUL NET.DESTINAŢIILE SALE.
Repartizarea profitului ca si act decizional,prezinta particularitati atāt din punct de vedere al destinatiilor cāt si al cuantumului partilor distribuibile.
Profitul net contabil de repartizeaza respectānd cerintele impuse de Legea Societatilor Comerciale si Adunarea Generala a Actionarilor.La fel ca īn cazul tuturor īntreprindeilor,pierderea anuala care este declarata de contribuabili prin declaratia pe impozit pe profit,este recuperata de profiturile brute(impozabile) obtinute īn urmatorii 5 ani.
Partea de profit ramasa dupa constituirea fondului de rezerva,dupa acoperirea cheltuielilor deductibile,a pierderilor din exercitiile financiare anterioare si a prelevarilor pentru plata impozitului pe profit,este directionat diferit,īn functie de doleantele actionarului,care poate fi unic īn cazul īntreprinderilor cu capital majoritar de stat sau de deciziile Adunarii Generale a Asociatilor si Actionarilor,īn cazul societatilor comerciale cu capital privat.
Īn cazul societatilor comerciale cu capital privat,soarta profitului net repartizabil este decisa de Adunarea Generala a Actionarilor si Asociatiilor,dupa cum urmeaza:
Viorel CornescuCostul si venitul īn economia de piata,Edit Holding Reporter,Buc,1992,pag 71
|
