MAXIMIZAREA PROFITULUI
1.DELIMITAREA CONCEPTUALĂ A MAXIMIZĂRII PROFITULUI
Daca la nivelul consumatorului obiectivul final este maximizarea utilitatii,la nivelul firmei,fie de prestari servicii,comercializare sau productie,scopul final este maximizarea profitului.
Fig 23423g615x 4.7 www.carp.ro/images/Image/foto_index.jpg Fig 23423g615x 4.8
În economia moderna de piata,asezata pe un oarecare echilibru între oferta de marfuri si cererea e consum,întreprinderea se confrunta aproape în permanenta cu o restrictie a concurentei imperfecte,care impune obtinerea de profit prin reducerea nivelului costurilor.Privit ca masa bruta,acesta apare ca rezultatul diferentei între doi termeni astfel încât,la o crestere a valorii primului termen,adica marirea volumului de activitate sau a cifrei de afaceri,masa profitului tinde spre o majorare.Se recomanda în aceste conditii diminuarea celui de-al doilea determinant,reducându-se costurile pe unitate de produs.O regula de maximizare în acest sens apare formulata astfel:pentru a-si maximiza profitul,o firma ar trebui sa produca acea cantitate pentru care Cm=Îm,cu conditia ca cuba Cm sa fie crescatoare si sa intersecteze curba Îm de jos în sus în acel punct.O firma îsi maximizeaza profitul prin realizarea unei productii 0q2 acolo unde curba Cm intersecteaza curba Îm dinspre partea sa inferioara.
cost A B Cm
Îm
0 q1 q3 q4 q2 Productie
Fig 23423g615x 4.9 Maximizarea profitului
Situatia în care producatorul câstiga cel mai mare profit posibil,se realizeaza atunci când nivelul de productivitate este cel la care costul marginal si încasarea marginala sunt egale.
Un producator care îsi propune maximizarea profitului va actiona atât asupra volumului productiei cât si asupra costurilor.Pentru a fi maximizat profitul e necesar a se îndeplini si o alta conditie,productivitatea marginala ale fiecarui factor de productie sa fie descrescatoare iar derivatele productivitatii marginale sa fie negativa.
Pentru ca producatorul sa-si maximizeze profitul,e necesar ca productivitatea marginala,exprimata prin pretul productiei,sa fie egala cu costul factorilor de productie folositi pentru obtinerea productiei respective.
Pentru a realiza acest lucru e absolut necesara minimizarea costurilor de productie având ca si consecinta,obtinerea unor rezultate cât mai bune.Se stie ca în economia de piata,producatorii(cu exceptia monpolurilor) nu pot actiona dupa bunul lor plac asupra preturilor factorilor de productie pe care îi cumpara,dar nici asupra pretului propriilor marfuri.Asfel,cu cât profitul este mai mare,cu atât si rentabilitatea agentului economic este mai ridicata,ceea ce atesta calitatea activitatii economice desfasurate într-o anumita perioada de timp.
Maximizarea reprezinta de fapt acceptarea premiselor ca producatorul are posibilitatea sa aleaga nivelul productivitatii,deoarece nivelul ofertei producatorului individual e foarte mic în raport cu cererea de pe piata.
2.MODUL ÎN CARE SE REALIZEAZĂ MAXIMIZAREA PROPRIU-ZISĂ.
Într-o economie concurentiala,maximizarea profitului poate avea loc atunci când sporirea productivitatii ajunge la un nivel în care costul marginal devie egal cu venitul marginal,iar acesta se realizeaza la pretul pietei.În mod traditional,pentru a evidentia eficienta cresterii productivitatii într-o anumita perioada de timp,întreprinderile românesti folosesc în calculele lor costuri medii unitare,dar ele prezinta avantajul ca devin insensibile la cresterile sau scaderile de productie.Un asemenea caz este "exprimat în mod corect de costul marginal".Numai când se determina costul fiecarei unitati suplimentare-aditionale,se va putea stabili daca continuarea cresterii productiei mai prezinta rentabilitate sau daca este mai potrivit sa se opreasca la nivelul la care ultima unitate de produs înceteza sa mai produca profit.Când este admis rationamentul acesta în care Cpm=Vm=PV,acesta poate fi explicat prin logica competentei practice date de urmatoarele relatii.stiind ca profitul total(Pt) este reprezentat de diferenta pozitiva dintre veniturile totale(Vt) si costurile totale(Cpt) unde:Vt=Pv*Q,Cpt=CPf*f(Q),pr=pv*q-f(q)-Cpf.Daca este aplicata derivata pr în raport cu volumul productiei Q iar Cpf fiind o marime constanta,se va obtine:d*pr/dq=pv-f(q).Astfel,maximizarea profitului în raport cu volumul productiei,se va asigura în conditiile în care Vm=Cm,adica venitul marginal va fi egal cu suplimentul de încasari provenit din vânzarea unei unitati suplimentare este egal cu suplimentul de cost generat de producerea unei unitati produs suplimentar.
Nivelul productiei întreprinderii care asigura maximizarea profitului,devine punctul unde profitul marginal egaleaza costul marginal care e în crestere.Astfel,maximizaea profitului este echivalenta cu alegerea volumului productiei care sa asigure o diferenta maxima între veniturile si costurile totale.Aceste deosebiri se refera la venitul marginal si costul marginal,precum si la marimea pretului si cantitatii pentru asigurarea unei stari de echilibru.
Pe termen scurt,dimensiunea maxima a profitului unei întreprinderi,depinde de marimea venitului mediu realizat(V) si al costului mediu realizat(D).La o asemenea limita se ajunge când productia se situeaza în punctul C ,unde venitul marginal egaleaza costul marginal.Pe termen lung,apare o reactie spontana de crestere a numarului de numarul întreprinderilor spre a produce acele bunuri si servicii în speranta realizarii unui profit maxim.Implicatiile care apar genereaza:
1.marirea exagerata a ofertei care risca sa nu gaseasca piata de desfacere.
2.presiuni nejustificate asupra cererii de factori de productie si marirea preturilor.
3.majorarea costurilor totale si implicit diminuarea profitului.
În conditiile concurentei perfecte,orice firma pentru a-si maximiza profitul poate sa produca si sa vânda fara restrictii la nivelul pretului pietei,însa fara a influenta scaderea pretului.Astfel,venitul total se obtine prin inmultirea volumului productiei vândute cu pretul de vânzare unitar,deci Vt=Q*P.Venitul mediu va fi egal cu pretul produsului întrucât el se calculeaza raportând venitul total la venitul productiei:VT/Q=Q*b/Q=p.În conditiile concurentei perfecte,venitul marginal este egal cu pretul .
Vm=d*VT/dQ=d(pQ)/Dq=p .
Orice firma va fi tentata sa-si sporeasca volumul de productie,dar acesta se va realiza numai în anumite limite.
3.1.DETERMINAREA PROFITULUI MAXIM ÎN SITUAȚIE DE MONOPOL
În situatie de monopol,firma îsi poate influenta cantitatea de produse si pretul de vânzare.Mai exact,un monopol atinge o stare de echilibru cu o cantitate mai mica de produse,în comparatie cu o firma pe o piata cu concurenta perfecta iar preturile sunt mai ridicate.Tendinta profitului în caz de monopol se poate deduce pornind de la functia încasarilor totale si functia costurilor totale.Putem vorbi si în cazul monopolului de existenta unui prag de rentabilitate,la care profitul de monopol are valoarea zero.Acel punct intervine la acel nivel de productie la care costul mediu egaleaza pretul de monopol
Conditile de maximizare în caz de monopol sunt identice cu cele deduse pe piata competitiva,cu singura observatie ca aici pretul pietei nu mai coincide cu încasarea marginala.
Atât pretul cât si cantitatea devin relative.Astfel ca pe o piata cu o concurenta monopolistica,se întalneste un numar mare de producatori care realizeza acelasi tip de produse(cosmetice,rechizite,instalatii) dar distincte si un numarridicat de consumatori.Apare astfel avantajul concurential prin calitate,performanta, imagine,pret.Firma care actioneaza pe o asemenea piata se va bucura de maximum de profit daca va produce o cantitate q dintr-un anumit bun si va practica un pret p1.Punctul de optim al firmei se va situa în p "m",la intersectia curbei costului marginal(Cm) cu venitul marginal(Rm).[2]În cazul concurentei monopolistice,o firma îsi atinge echilibrul pe termen scurt în pm.
Cantitatea optima este Q iar pretul aducator de profit este P1.Pretul rezulta din intersecta dreptei care arata volumul optim al productiei pentru firma cu dreapta cererii pentru acel bun(D1).Firma va avea supraprofit(profit peste limita normalului) deoarece punctul ei de optim se situeaza deasupra costului mediu.
3.2.DETERMINAREA PROFITULUI MAXIM PE PIAŢA OLIGOPOLISTĂ.
Pe o piata de oligopol,firmele care ofera un anumit produs sunt în numar restrâns dar mai mare ca doi.Concurenta este foarte mare în asemenea situatii.
O astfel de piata,este aprovizionata de mai multe firme,iar actiunea fiecarei firme are efecte vizibile asupra profiturilor concurentilor[3]
Câteva tipuri de strategii adoptate de pietele oligopoliste:
V.REPARTIZAREA REZULTATELOR FINANCIARE ALE EXERCIŢIULUI
1.MODALITĂŢI DE REPARTIŢIE A PROFITULUI
Fig 23423g615x 5.10 Cum repartizam profitul?(sursa:www.creditportal.ro/poze/articole/26.jpg)
Cum se realizeaza atribuirea profitului?Cine sunt titularii de profit?
Privit ca si venit rezidual(reprezentând dobânda,renta,salariile) este distribuit oarecum detinatorilor factorilor de productie.[4]
Se colecteaza sumele reprezentând utilizarea profitului aferent exercitiului curent pentru:
Potrivit O.G. nr 64/2001,art 1(1),societatea comerciala cu capital majoritar de stat,pot repartiza din profitul contabil ramas dupa deducerea impozitului pe profit,sume destinate participarii valorii la profit în limita a 10% din profitul net,dar nu mai mult de nivelul unui salariu de baza mediu unor realizari la nivel de societate.[5] În cadrul întreprinderilor private unde toate functiile din întreprindere erau exercitate de una si aceeasi persoana,profitul revenea doar acelei persoane.În prezent,lucrurile stau diferit,în sensul ca în societatile pe actiuni,unde vorbim de manageri care pot fi sau nu actionari,acestia din urma sunt de fapt proprietarii capitalului investit.În întreprinderile publice,cel mai mare procent din profit îi revine statului(autoritatii locale),titulari ai dreptului de proprietate.De asemenea,si lucratorii salariati pot fi titulari de profit în scopul participarii lor la cresterea eficientei si profitabilitatii întreprinderii.
"Multi oameni considera profiturile ca reprezentând un surplus din punct de vedere economic,inutil si nejustificat,însusit de factorii de productie"(P.Samuelson)
2.PROFITUL NET.DESTINAŢIILE SALE.
Repartizarea profitului ca si act decizional,prezinta particularitati atât din punct de vedere al destinatiilor cât si al cuantumului partilor distribuibile.
Profitul net contabil de repartizeaza respectând cerintele impuse de Legea Societatilor Comerciale si Adunarea Generala a Actionarilor.La fel ca în cazul tuturor întreprindeilor,pierderea anuala care este declarata de contribuabili prin declaratia pe impozit pe profit,este recuperata de profiturile brute(impozabile) obtinute în urmatorii 5 ani.
Partea de profit ramasa dupa constituirea fondului de rezerva,dupa acoperirea cheltuielilor deductibile,a pierderilor din exercitiile financiare anterioare si a prelevarilor pentru plata impozitului pe profit,este directionat diferit,în functie de doleantele actionarului,care poate fi unic în cazul întreprinderilor cu capital majoritar de stat sau de deciziile Adunarii Generale a Asociatilor si Actionarilor,în cazul societatilor comerciale cu capital privat.
În cazul societatilor comerciale cu capital privat,soarta profitului net repartizabil este decisa de Adunarea Generala a Actionarilor si Asociatiilor,dupa cum urmeaza:
Viorel CornescuCostul si venitul în economia de piata,Edit Holding Reporter,Buc,1992,pag 71
|
