MODALITATEA DE IMPLICARE A STATULUI IN ACTIVITATEA COMERCIALA
Pentru desfasurarea in bune conditii a relatiilor de schimb, oricarei tari a carei economie este bazata pe mecanisme de piata ii sunt necesare institutii administrative, juridice, precum si structuri organizationale specifice activitatii economice capabile sa respunda cerintelor evolutiei societatii contemporane.
Deoarece actul de schimb, prin antrenarea in relatiile de piata a numerosi agenti economici si a diversi parteneri de afaceri, genereaza multiple relatii, tranzactii, instrainari de bunuri economice, crearea structurilor organizationale urmareste constituirea si asigurarea unui cadru propice initierii si desfasurarii activitatii comerciale.
Toate institutiile, organismele, srtucturile organizationale angrenate in relatii de schimb, de comert se inscriu in ceea ce s-ar putea numi "ansamblul comercial"(aparatul comercial).
Principiile organizarii activitatii comerciale
Practica comerciala, interna si internationala a permis conceperea, conturarea si statuarea unor principii recunoscute si aplicate in marea lor majoritate. Ele s-au materializat prin includerea in numeroase reglementari legislative. De la tara la tara, de la o etapa istorica la alta, de la o etapa istorica la alta, principiile au capatat anumite nuante, tente specifice intereselor dominante si cerintelor societatii. Un pas, urias s-ar spune, s-a facut prin acceptarea proprietatii reglementarii internationale (in raport cu reglementarile interne), prin semnarea si ratificarea de catre fiecare stat a unor aranjamente, conventii internationale.
Dintre principalele principii operationale regasite in majoritatea tarilor cu economia bazata pe mecanismul pietei mentionam: legalitatea, pluralismul formelor de proprietate, libera initiativa, concurenta, asocierea si combinarea, pluralismul organizatoric, specializarea, aria de activitate, p 13413y2423n rofitul, protectia consumatorilor, protejarea mediului si mentinerea echilibrului ecologic.
Legalitatea pretinde constituirea oricarei structuri organizatorice si desfasurarea unei activitati comerciale numai in contextul, in spiritul normelor de drept. Izvoarele juridice, interne si internationale, care circumscriu aria legalitatii, sunt prezente in numeroase norme, cu referire directa sau indirecta la comert. Un prim izvor il reprezinta constitutia fiecarui stat. In Constitutia Romaniei, alaturi de mentionarea faptului ca "economia Romaniei este economie de piata", se regasesc si alte referiri din care rezulta ca statul asigura libertatea comertului. In acelasi timp, statul are obligatia de a crea conditiile necesare pentru cresterea calitatii vietii, pentru asigurarea unui nivel de trai decent.
Pluralismul formelor de proprietate semnifica recunoasterea si coexistenta legala a mai multor forme, cai de constituire a proprietatii. Situatia de pluralism o confirma existenta unei multitudini de forme pentru exprimarea celor doua elemente strict necesare definirii conceptului de proprietate - subiectul si obiectul acesteia.
a) subiectul beneficiar al dreptului de posesie, utilizare si decizie poate fi individul, familia, sociogrupul, organizatia nationala, organizatia internationala (a individului, indivizilor, a structurilor economice apartinand altei natiuni, altui stat) ori multinationala (prin prezenta simultana in aceeasi structura economica a unor indivizi, grupuri de indivizi, organizatii din mai multe state, mai multe natiuni) in conditiile admise de lege.
b) obiectul proprietatii poate fi concretizat in bunuri, servicii sau orice alta stare admisa de lege in plan intern si international.
Atentia acordata proprietatii in tara noastra se desprinde clar din prevederile Constitutiei. Orice noua reglementare juridica in materie de proprietate se poate realiza doar printr-o lege organica. In plus, dreptul de proprietate este garantat, iar proprietatea privata este ocrotita, indiferent de tutelar.
Totodata, in Constitutia Romaniei se statueaza si posibilitatea existentei mai multor forme de proprietate. Formele general cunoscute, atat in tara noastra cat si in majoritatea tarilor sunt proprietatea publica si proprietatea privata. In practica economica exista posibilitatea legala de combinare a acestora in diferite variante. Diversitatea combinarilor va influenta direct dimensiunea pluralismului formelor de proprietate.
Libera initiativa este o conturare si o consecinta fireasca a existentei, actiunii si garantarii proprietatii private. Individul, familia, sociogrupul, organizatiile isi valorifica autonomia prin angajarea directa in afaceri, constituirea de structuri comerciale, utilizarea patrimoniului si a profitului in contextul liberei initiative.
Concurenta. Notiunea de concurenta si, bineinteles, principiul concurentei se pot defini prin luarea in considerare a conditiilor date de manifestarile concrete, a caracteristicilor fiecarei forme, fiecarui nivel.
Asocierea - Combinarea presupune reunirea a doua sau mai multor persoane fizice sau/si juridice in scopul constituirii unei structuri comerciale prin liberul consimtamant al partilor contractante. Persoanele fizice sau juridice pot avea calitatea de comercianti sau de necomercianti.
Persoanele fizice au capacitatea de a initia si organiza structurii asociative: asociatii familiale, societatii comerciale, cooperative si alte forme admise prin lege. Drept si capacitate de asociere au si persoanele juridice. De cobicei, capacitatea acestui drept se concretizeaza in aparitia unei noi structuri (noi persoane juridice) alaturi de existenta si functiunea structurilor sau a persoanelor juridice asociate.
Specializarea. Specializarea comertului evidentiaza consacrarea intr-un anumit gen de activitate, limitarea la un anumit domeniu, la o marfa, familie sau sector de marfuri. In acest sens, principiul este regasit la baza fenomenului de diviziune a muncii, a distributiei, a activitatii agentilor economici implicati in fapte, acte de comert. Alaturi de alte considerente principiul motiveaza constituirea structurilor comerciale concordante cu optiunea fiecarui agent economic, a fiecarui comerciant in calitate de persoana fizica sau juridica. Specializarea activitatii comerciale se manifesta si se poate analiza prin operarea cu numeroase criterii.
Criterii operationale in specializarea activitatii comerciale:
continutul actului de schimb
obiectul comercializat; merceologic
natura utilizatorului; consumatorului final
forma de vanzare
diverse aspecte juridice
Prin prisma continutului actului de schimb, mai cu seama in comercializarea bunurilor de consum, specializarea se desprinde din existenta unor structuri comerciale pentru:
a) comertul cu ridicata (en-gros; wholesale)
b) comertul cu amanuntul (en-detail; retail)
c) comertul de mic-gros (demi-gros mai rar ca structura independenta; specific aprovizionarii firmelor mici cu amanuntul)
d) comertul integrat
Specializarea dupa obiectul comercializat ofera o gama mult mai larga pentru optiunile organizatorice ale intreprinzatorilor. Obiectul actelor de vanzare-cumparare il poate forma bunul economic, serviciul, forta de munca, capitalul, valuta in corespondenta cu structurile pietei.
Un alt criteriu important pentru specializarea afacerii, structurii comerciale este natura utilizatorului, consumatorului final. La bunurile de consum, natura consumatorului se poate contura operand in functie de varsta, sex, ocupatie. Acest criteriu are certe conexiuni cu tehnicile de marketing, cu segmentarea pietei, cu orientarea precisa a afacerii catre un anume segment al multimii consumatorilor.
La randul lor, forma de vanzare influenteaza crearea unor structuri specializate. Se regasesc firme, case comerciale infiintate pentru comertul prin corespondenta, prin sistemul televanzarii, prin bursa sau licitatie, prin autoservire, prin expunere libera, prin mostre.
Din punct de vedere juridic, faptele comerciale obiective se refera la anumite specializari si subspecializari:operatiuni de interpunere in schimb sau in circulatie, operatiuni caracterizate prin organizarea productiei, operatiunile conexe a caror comercializare decurge din caracterul de interpunere sau din organizarea productiei.
Aria de activitate este o expresie a liberei initiative a intreprinzatorului, a managerului care actioneaza intr-o economie de piata. Cota de piata si extinderea ei se urmaresc totdeauna printr-o raportare teritoriala.
Aria de activitate identifica, precizeaza zona teritoriala in care comerciantul are dreptul legal sa-si desfasoare activitatea in calitate de persoana fizica sau juridica, in care o structura comerciala isi manifesta functiile, competentele si isi asuma raspunderile care ii revin.
In limitele teritoriale ale unui stat suveran pragul superior al ariei de activitate este ansamblul teritoriului respectivului stat si ca prag inferior o secventa din suprafata celei mai mici unitati administrativ teritoriale.
Importanta ariei de activitate este subliniata si de faptul ca inscrierea (inmatricularea in Registrul Comertului) reprezinta un criteriu pentru delimitarea clara a atributiilor si raspunderilor unor institutii angrenate in problematica fenomenului comert, precum si a unor organisme create pentru protectia consumatorilor.
Pluralismul formelor organizatorice este un principiu-consecinta a actiunii, aplicarii precedentelor principii (legalitate, libera initiativa, pluralismul formelor de proprietate, asociere-combinare, specializare, arie de activitate). De asemenea, acest principiu are menirea de a evidentia imposibilitatea impunerii unei structuri unice pentru forma si continutul unei afaceri comerciale.
Profitul reprezinta scopul final al faptelor comerciale, atingerea acestui obiectiv presupunand realizarea unor venituri care sa depaseasca suma cheltuielilor de toate genurile, inclusiv ansamblul impozitelor legale. In consens cu specificul economiei de piata, se manifesta tendinta obtinerii unui nivel maxim al profitului.
Protectia consumatorilor exprima, in primul rand, obligatia si gradul de realizare a unui important obiectiv al politicii statului. Obligatia a capatat un caracter international o data cu adoptarea de catre Adunarea Generala a ONU a "Principiilor directoare pentru protectia consumatorilor". Prin legislatie si educatie se urmareste a crea un cadru favorabil prevederii si sanctionarii introducerii pe piata a unor bunuri, servicii si tehnici de distributie capabile a aduce prejudicii cumparatorului, de a leza bunele moravuri, relatiile dintre membrii societatii, de a ataca si distruge starea de sanatate a populatiei, de a aduce atingeri drepturilor omului.
Ocrotirea mediului inconjurator, refacerea si mentinerea echilibrului ecologic este un alt principiu important pentru organizarea activitatii comerciale.
Treptat, ecologia, de la stiinta a ajuns sa devina doctrina, misacare social-politica si izvor de drept la nivel national si international. Prin dreptul mediului s-a trecut la institutionalizarea unui nou drept fundamental al omului - dreptul la un mediu sanatos. Exista o stransa legatura cu principiul legalitatii. In intreaga lume, din ce in ce mai multe tari au proclamat si inscris in propriile Constitutii un asemenea drept fundamental.
Tipuri de firme comerciale. In practica social-economica, in relatiile de piata se intalnesc si se confrunta o multitudine de forme ale structurii organizationale, de tipuri sub care exista si se manifesta firmele comerciale.
Ansamblul tipologic al firmelor comerciale apare ca o expresie a cercetarii si analizei firmelor prezente pe piata prin intermediul a diverse criterii si unghiuri de abordare.
Criteriile utilizate pentru stabilirea tipului firmei:
forma de proprietate
forma juridica de constituire
continutul asocierii
principiul specializarii
obiectul comercializat; criteriul merceologic
Deoarece un principiu al organizarii activitatii comerciale este pluralismul formelor de proprietate, o prima si importanta prezentare a tipologiei firmelor comerciale se bazeaza pe forma de proprietate aflata la baza constituirii acestora. Din acest punct de vedere tipurile cunoscute sunt: firma publica si firma privata.
Firma publica, care este constituita pe baza proprietatii publice si are ca principale forme de manifestare Regia Autonoma, Aocietatea Nationala, Compania Nationala etc. Ratiunea acestor firme deriva din diverse considerente. In primul rand ele sunt un mijloc de garantare a interesului general, de exercitare a unui control direct al statului asupra activitatilor care intereseaza siguranta nationala sau a unor sectoare (banci, grupuri industriale) in scopul facilitarii transpunerii in practica a deciziilor economice si politice ale statului. Uneori ratiunea acestui tip de firma izvoraste din lipsa initiativei private in anumite sectoare ale economiei. In acelasi timp un asemenea tip de firma reprezinta un mijloc de procurare a unor importante resurse, daca acestea sunt obiectul unui monopol de stat. Firma publica functioneaza pe baza gestiunii economice si autonomiei, pe diferite arii teritoriale: nationala, interjudeteana, interregionala, zonala, municipala, oraseneasca.
Firma privata este constituita pe baza proprietatii private si se manifesta prin intermediul: firmelor individuale, firmelor unipersonale cu raspundere limitata, firmelor societare si a firmelor economiei sociale.
Cu privire la incompatibilitatii, legislatia stipuleaza ca exercitarea comertului este incompatibila cu realizare concomitentaa unor profesii, cum ar fi cea de avocat, magistrat, notar, functionar public, militar etc. Pentru o mai buna claritate, se are in vedere interdictia exercitarii concomitente a unor asemenea profesii - si nu pregatirea agentului economic care exercita profesia de comerciant.
Intr-o serie de tari occidentale, legislatia mai prevede separat si situatia cetatenilor straini care vor sa realizeze acte de comert si respectiv sa desfasoare o activitate comerciala. In legatura cu aceasta categorie de persoane, legislatia comerciala are in vedere ca un strain a carui sedere este autorizata in tara respectiva, daca doreste sa exercite o anumita activitate comerciala, trebuie sa obtina un act profesional care sa poarte mentiunea "comerciant". O asemenea situatie se intalneste in toate tarile membre ale Uniunii Europene.
Primul caz este generat de propunearea unor scopuri fiscale, respectiv statul urmareste procurarea resurselor financiare proprii prin intermediul vanzarii
anumitor produse supue monopolului, cum ar fi vanzarile de tutun si tigari.
Cel de-al doilea caz este dat de stabilirea unor obiective de interes general, cum ar fi fabricarea pulberilor explosive, baterea monedelor, comertul cu timbre si efecte postale.
In aceeasi categorie intra si sectoare de comert interzise complet, indiferent
de natura intreprinzatorului. In aceasta grup este incadrat comertul cu stupefiante, comertul cu literatura decadenta, comertul cu produse artificiale si cu produse care au la baza tehnologii privind recuperarea unor deseuri nocive.
Sectoare de comert reglementate si controlate, restrictie care priveste acele sectoare in cadrul carora activitatea comerciala se desfasoara sub restrictia respectarii unor conditii speciale, cum ar fi: competenta profesionala a intreprinzatorului comercial, consemnata printr-un titlu atestat sau o diploma. Categoria respectiva mai cuprinde si acele ramuri de comert care se desfasoara sub restrictia unor prescriptii speciale si fac obiectul - atat sub aspectul activitatii, cat si al produselor comercializate - unui control si a unei urmari riguroase. Este vorba de comertul cu arme, servicii de asigurari, activitatea hoteliera, comertul cu bijuterii, comertul cu lucruri de ocazie etc.
Activitatile comerciale care se pot desfasura pe baza unei autorizatii administrative speciale, eliberate de catre un organ guvernamental, prefecturi sau organe municipale. Se are in vedere, in acest caz, activitatea stabilimentelor comerciale primejdioase, incomode, generatoare de zgomote si insalubre, activitatea unitatilor ce comercializeaza bauturi alcoolice, activitatea unitatilor de transport rutier si aerian, activitatea comertului mobil realizata prin intermediul camioanelor sau autobuzelor magazin, activitatea brutariilor, activitatea intreprinderilor de spectacole, a agentiilor de voiaj, precum si activitatea magazinelor cu mare suprafata comerciala - magazine universale, supermagazine etc.
Bibliografie
Kotler, Ph.: Managementul marketingului, Ed. Teora, Bucuresti, 1997
Shubin, J. A.: Initiere in conducerea intreprinderilor, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1971
Turcu, I.: Drept comercial, Ed. Centrul de calcul si consultanta, Cluj, 1991
Tuiu, A.: Concurenta la nivel global, Economistul, nr.1067/1998
|
