|
MONEDA sI ROLUL SĂU ÎN ECONOMIE Din totdeauna, moneda a constituit pentru monetaristi, un subiect de controverse. De exemplu, mercantilistii sustineau ca moneda este un semn al bogatiilor, clasicii prin Stuart Mill, afirmau ca nimic nu este mai semnificativ ca moneda, iar în epoca contemporana, daca aspectul monetar al celor patru mari dezechilibre - inflatia, somajul, deficitul bugetar, si deficitul balantei de plati, carora trebuie se le faca fata toate tarile, este recunoscut de o maniera unanima, o divergenta fundamentala apare, chiar din momentul în care se examineaza natura interventiei monedei în aceste manifestari de instabilitate. 1.1. Conceptul monedei Monedei îi sunt atribuite doua acceptiuni: - moneda este un bun, o marfa cu calitati deosebite si care are o existenta deosebita; - moneda este un semn, o creanta asupra emitentului, o expresie a vointei oamenilor, deci un instrument cu însusiri subiective. Moneda apare ca o conventie sociala se interpune între cel care o emite si cel care o foloseste. Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au înteles ca la tranzactiile comerciale sa dea si sa primeasca un anumit lucru, ca fiind el însusi folositor, dar care avea avantajul ca era usor de mânuit pentru obtinerea mijloacelor de trai. Acestea erau fierul, argintul, aurul si alte metale. La început, oamenii îi determinau valoarea monedei numai dupa marime si greutate. Acestia au batut efigii pentru a fi scutiti de masuratori, iar efigiile reprezentau un semn al valorii. Înscrierea efigiei pe aceasta marfa - etalon, reprezinta actul de nastere al monedei. Moneda este marfa de o anumita valoare proprie, într-un volum mic, relativ omogena, cu posibilitatea de a fi usor divizata, fara a pierde valoare. Aceasta marfa este usor de identificat ea serveste ca etalon si ca unitate, pentru a exprima cifric valoarea acelor marfuri. 1.2. Caracteristicile monedei Aflându-se în centrul vietii economice, moneda, sub toate formele sale, a devenit în prezent un instrument de utilitate economica pentru toti agentii economici. Moneda prezinta trei caracteristici importante si anume: a) moneda apare ca un bun, o marfa si reprezinta un drept de creanta; b) latura juridica a monedei - recunoasterea oficiala a fost si este necesara pentru ca folosirea monedei sa fie accesibila fara obiectii din partea persoanelor care o pot detine, asigurând si un control asupra circulatiei monetare. c) utilitatea monedei ca instrument monetar de schimb decurge din acceptarea generala si universala a acesteia de catre toti agentii economici. Aceste acceptiuni se sprijina pe trei motivatii: . este fundamentul material, potrivit caruia moneda este un bun cu valoare proprie; . este fundamentul institutional, moneda este un simbol caruia legea monetara îi confera si conserva valoarea; . este fundamentul psiho-social: potrivit caruia moneda este acceptata ca instrument de schimb si de plata. Valoarea ei decurge din încrederea celui care o detine pentru cel care o emite. 1.3. Functiile monedei a) functia de instrument unic de schimb; b) functia de etalon al valorii; c) functia de rezerva a valorii; d) functia de mijloc de plata; e) functia de lichiditate. a) Functia de instrument unic de schimb este functia cea mai importanta - Moneda joaca un rol de intermediar între agentii economici. Moneda este aceea care garanteaza libertatea de optiune pentru anumite bunuri si servicii oferite pe piata. Valoarea acesteia provine si din faptul ca ea poate fi folosita ulterior în aceleasi scopuri ale agentilor economici. b) Functia de etalon al valorii - Moneda este un etalon de valoare, datorita proprietatii sale are capacitatea de a aduce la acelasi numitor bunurile eterogene, aceste bunuri si servicii putând fi astfel ierarhizate. Cu ajutorul monedei, folosite ca etalon al valorii, toate bunurile devin comparabile. c) Functia de rezerva a valorii - Moneda este purtatoare de valoare, îsi conserva valoarea. Practic, aceasta valoare se reflecta în puterea de cumparare a monedei care se modifica odata cu raportul dintre masa monetara si masa de bunuri si servicii. d) Functia de mijloc de plata - Obligatia de plata se efectueaza în mare masura cu ajutorul monedei. Folosirea monedei ca mijloc de plata dovedeste puterea liberatorie, universala si nelimitata a monedei. e) Functia de lichiditate - Aceasta functie este legata de functia de mijloc de plata. Ea permite agentilor economici sa-si constituie depozite de tranzactii, depozite de precautie si depozite de speculatie, permitându-le sa actioneze pe piata ca factori de productie a capitalului si a bunurilor de consum. Evolutia monedei si clasificarea semnelor monetare Moneda apare de timpuriu în istoria societatii românesti, fiind prezenta în tranzactii sub forma unor marfuri obisnuite si foarte variat. Exteriorizarea valorii se realiza o data cu schimbul, prin raportarea marfurilor la marfa care îndeplinea rolul de moneda. De la sfârsitul preistoriei, în Europa, vitele se utilizau ca moneda. În Africa Neagra, etnologii au observat în societatile traditionale folosirea monetar 11411r178l a a sarii si a scoicilor rare care serveau de obicei, ca podoabe. Acelasi lucru s-a
întâmplat mult timp în Odata ce omul utilizeaza o marfa unica drept intermediar în tranzactii, el iese din sfera trocului primitiv pentru a intra în cea a economiei de schimb; marfa aleasa permite vânzarea si cumpararea bunurilor obisnuite, masurarea precisa a valorii si economisea. Deci locul trocului este luat de o marfa care, pe lânga utilizarea sa normala - ca bun de consum sau de productie, servea drept instrument de schimb. Evolutia monedei, de la concret la abstract, demonstreaza valabilitatea celor doua acceptiuni date monedei, calitatea sa de marfa si de creanta. MASA MONETARĂ Masa monetara este o marime eterogena, constând din totalitatea activelor monetare, care pot fi utilizate pentru procurarea de bunuri si servicii si pentru plata datoriilor. Sintetizând aprecierile monetaristilor, putem spune ca în structura masei monetare trebuie incluse urmatoarele active: - moneda de hârtie si moneda de cont (formele clasice ale monedei, reprezentând partea cea mai activa a masei monetare - masa monetara cu cel mai înalt grad de lichiditate si putere de circulatie. Specialistii o noteaza cu M1. - depunerile la vedere si la termen sub forma de depozite la banci, case de economii si care reprezinta cvasimoneda. Specialistii o simbolizeaza cu M2. Aceste active care stationeaza în depozite cu un grad relativ mare de lichiditate ele îndeplinind unele funtii ale monedei (îndeosebi functia cea de mijloc de plata). - alte active financiare cu grade diferite de lichiditate, sunt simbolizate cu M3, în structura carora sunt incluse efectele comerciale (trate, cambii, bilete la ordin, CEC-uri), efecte publice, efecte particulare. Aceste active, au grade mai mari sau mai mici de lichiditate si sunt incluse în structura masei monetare, ele având trasaturi asemanatoare, comune cu cele ale monedei. Nu toate aceste active sunt la fel de frecvent folosite pentru plati curente. Unii specialisti nu le includ în masa monetara. Cu toate acestea, detinerea unor asemenea active influenteaza volumul si structura cheltuielilor posesorului aproape la fel ca si detinerea unui disponibil în cont la banca. În conditiile în care, agentii economici inoveaza noi modalitati de plasare a activelor lor financiare are loc si o modificare în structura masei monetare. Sunt necesare conceperea unor noi instrumente de reglare a masei monetare. În aceste conditii determinarea calitativa a masei monetare are un accentuat caracter relativ, tocmai datorita gamei variate de active financiare pe care le poate crea o piata financiar-monetara dinamica si complexa. Indicatori monetari Definirea, calcularea si interpretarea indicatorilor monetari trebuie apreciata în contextul elaborarii unei conceptii generale de analiza a interactiunii dintre variatiile masei monetare si a celorlalte fenomene monetare, pe de o parte, si principalele procese economice, pe de alta parte, cum sunt: plasarea si utilizarea resurselor, productia si comercializarea bunurilor si serviciilor; formarea preturilor; oscilatiile cursurile de schimb; situatia generala a balantei de plati externe etc monetaristii grupeaza indicatorii monetari în doua categorii. Un prim set de indicatori sunt cei care ofera informatii privind estimarea evolutiei masei monetare si care exprima caracterul politicii monetare, ca expansionista sau restrictiva. A doua categorie grupeaza acei indicatori care ofera informatii privind estimarea efectelor exercitate de politica monetara asupra celei economice, ei exprimând în acest caz obiectivele politicii monetare 3.3. Agregatele monetare Agregatele monetare difera în general de la o economie la alta, dar în ansamblu au anumite caracteristici comune si pot fi grupate în trei categorii: a) Moneda primara b) Moneda ca mijloc de plata c) Moneda ca avutie neta. a) Moneda primara Reprezinta moneda emisa de banca centrala si a carei cantitate este controlata de aceasta institutie. Moneda primara constituie baza pentru crearea monedei de cont (scripturale) realizata de bancile comerciale. Agregatele monetare din aceasta categorie servesc ca indicatori de apreciere a politicii monetare a caracterului ei restrictiv sau expansionist. Moneda primara se defineste ca diferenta dintre active si pasive nemonetare din bilantul Bancii Centrale. Activul bancii centrale reflecta, în general modalitatile prin care aceasta creeaza moneda, iar pasivul exprima marimea si repartizarea pe detinatori a monedei primare. b) Moneda ca mijloc de plata - denumita masa monetara în sens restrâns sau moneda supla si cuprinde mijloace de plata create de Banca Centrala, celelalte banci si institutii de credit. Agregatele monetare din aceasta categorie corespund lui M1 din structura masei monetare. Ele exprima scopurile, obiectivele politicii monetare, reflectând si actiunea acestor politici monetare asupra procesului economic. c) Moneda ca avutie neta - cuprinde mijloace de plata adica M1 si alte active lichide care nu se utilizeaza ca mijloace de plata în mod curent, dar care se pot transforma în astfel de mijloace de plata). Aceste alte active corespund lui M2, M3 formeaza lichiditatea secundara si cvasimoneda. |
Etape în evolutia monedei a) Primul moment Aparitia monedei. Moneda este prezenta în operatiunile de schimb si de evaluare sub forma unor mijloace cu valoare de întrebuintare obisnuita. Masurarea valorii are la baza un etalon care trebuie sa îndeplineasca anumite cerinte: - concentrare de valoare mare în volum mic; - divizibilitate fara afectare sau pierdere de valoare; - rezistenta la actiunea factorilor fizico-chimici. Aceste calitati au fost îndeplinite de metalele pretioase care au cucerit treptat pozitia de etalon. b) Al doilea moment Aparitia monedei de hârtie si de cont (moneda semn). Cauzele care au generat momentul respectiv au fost: - deteriorarea si pierderea de valoare a monedei de aur, fie prin uzura, fie prin falsificare; - greutatea în transport si pastrarea aurului; - cuantificarea monedei potrivit careia, baterea de moneda de metal pretios era o povara. Acest moment are la baza aparitia bancilor (sfârsitul sec. XV - începutul XVI). Caracteristici ale acestei etape: - la început rolul primordial îl avea moneda-marfa (aur), care ulterior a fost înlocuita cu moneda de hârtie; - treptat moneda de hârtie si de cont contribuie alaturi de moneda-marfa (aur) la realizarea functiilor monedei; moneda de hârtie devine instrument monetar ideal; - iese din circulatie moneda aur-marfa care se depoziteaza în banci. c) Al treilea moment Desprinderea monedei-semn de moneda-marfa din punct de vedere fizic si cantitativ. Aurul devine insuficient pentru operatiuni de convertibilitate, astfel, se naste o contradictie între posibilitatile bancii de a bate moneda si nevoile de moneda ale schimburilor comerciale. Moneda de hârtie si de cont ramân singurele semene vizibile în circulatie, sprijinindu-se pe bunuri si servicii fata de care se afla într-o dependenta directa. d) Al patrulea moment Crearea sistemului monetar în anul 1944 Moneda-semn, sub denumirea de valuta preia integral rolul de instrument de schimb pe plan international, fiind legata însa de metalul monetar prin mecanismul convertibilitatii externe. Dolarul garanta emisiunea de moneda nationala. În depozitele bancilor de emisiune, alaturi de aur, efectiv intra si valutele garantate de bunuri
si servicii produse în numai la extern. În anul 1971 se impune convertibilitatea în aur a dolarului, moment care marcheaza excluderea totala de la baza sistemului monetar national si international a aurului. Aurul devine o marfa obisnuita, se alatura celorlalte bunuri si contribuie la formarea unui nou tip de etalon, etalonul puterii de cumparare. e) Al cincilea moment: Emisiunea de monede internationale Prezentul cuprinde si el, la rându-i, evenimente deosebite si inedite în privinta monedei - semn. Are loc emisiunea de moneda în context international de catre: - Fondul Monetar International sub denumirea de DST (Drepturi Speciale de Tragere). - Sistemul Monetar European sub denumirea de ECU (Unitate de cont European - Tratatul asupra
Uniunii Europene (sau tratatul de la adoptat în decembrie 1991 si a intrat în vigoare la 1 decembrie 1993. Moneda Euro a intrat în circulatie de la data de 1 ianuarie 2002. Ea se prezinta sub forma de bancnote de 200, 200, 100, 50, 20, 10 si 5 Euro si sunt identice în toate cele 12 state. Monedele sunt de 1 si 2 Euro, 50, 20, 10, 5, 2 si 1 cent. Monedele sunt emise de fiecare stat si au fata identica iar pe verso sunt individualizate cu motive specifice fiecarui stat. Statele din Europa de Est îsi pastreaza înca monedele nationale. Monedele national au o rata de schimb fixa fata de moneda unica. Putem afirma ca trecerea la moneda unica aduce beneficii nu numai întreprinzatorilor, marilor companii, prestatorilor de servicii, cât si consumatorilor. Ele se refera în principal la: . Stabilitatea monetara (se schimba riscul ratei de schimb pentru tarile din zona Euro); . Scaderea preturilor datorita cresterii transparentei în domeniul costurilor dar si al concurentei; . Transferul fondurilor se va face mai usor si mai ieftin; . Reducerea inflatiei (politica monetara comuna va împiedica inflatia dintr-o . Schimburile comerciale între statele membre vor fi impulsionate datorita eliminarii costurilor legate de schimbul valutar; . EURO are potential de a deveni una din principalele valute de tranzactie pe plan mondial, alaturi de yen, ducând, în acest mod, la cresterea stabilitatii mediului economic international si la stimularea comertului international. APECTE GENERALE DESPRE CREDIT Creditul, ca si moneda,este o categorie economico-financiara creata pentru a servi la rezolvarea unor probleme economice,sociale legate de procesul de schimb. Creditul a aparut dupa schimbul în natura si ca o consecinta imediata a acestuia. Creditul este tot un schimb însa are paricularitatea ca între momentele de schimb se intercaleaza factorul timp. Creditul constituie un contract prin care o banca (o firma sau o persoana) transmite unei firme sau unei persoane fizice o suma de bani pentru a o folosi o anumita perioada de timp pentru realizarea unui scop (afacere, investitie), cu obligatia de a restitui suma si dobânda aferenta conform prevederilor stipulate în contract.1 Trasaturile caracteristice ale creditului În amplitudinea sa,esenta raportului de credit se dezvaluie prin analiza trasaturilor caracteristice ale creditului. Trasaturile caracteristice ale creditului bancar se refera la: . Subiectii raportului de credit: - creditorul − partea care acorda creditul (banca comerciala, institutia financiara si de credit) - debitorul − partea care primeste creditul (agenti economici, populatia, statul) . Promisiunea de rambursare - este un element esential al raportului de credit si este supusa evitarii a doua riscuri: riscul de nerambursare si riscul de imobilizare . Termenul de rambursare (scadenta) - reprezinta momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului si a dobânzilor aferente. Termenul de rambursare are o mare varietate: de la termene foarte scurte (24 ore, termen practicat între banci pe pietele monetare) pâna la termene de 30- 50 ani pentru împrumuturi privind construirea de locuinte. . Ratele partiale - sunt rate care se ramburseaza esalonat,la anumite termene,conform întelegerii stipulate în contractul de credit. . Termenul de gratie - reprezinta perioada cuprinsa între momentul angajarii creditului si începerea rambursarii lui. . Garantiile asiguratorii - sunt formate din bunuri care se constituie la dispozitia creditorului sau a unui tert pentru asigurarea îndeplinirii de catre debitor a obligatiilor asumate prin contractul de credit. Garantarea creditului de catre agentul economic care îl solicita este o problema esentiala aflata în atentia bancherului care va cauta sa evite orice risc care ar prejudicia interesele bancii. Prin garantia care se constituie se urmareste atât încasarea integrala a creditului la scadenta (în cazul creditului pe termen scurt),cât si a dobânzilor aferente,a comisionului,a spezelor bancare,etc. Garantarea creditelor se realizeaza în principal prin gaj si ipoteca. . Costul creditului (dobânda) - reprezinta pretul platit de debitor creditorului sau pentru împrumutul acordat pe un termen determinat. Nivelul dobânzii difera în functie de conjunctura economica,de cererea si oferta de capital. În practica social-economica a creditului se cunosc mai multe categorii de dobânda: - dobânda camatareasca − este calculata cu procente excesiv de mari sau perceputa sub forme diferite - dobânda conventionala − este calculata cu un procent stabilit prin întelegerea dintre debitori si creditori si care,de regula,este mai ridicat decât cel stabilit prin lege - dobânda la dobânda (anatocismul) − este pretul platit de împrumutat pentru suma care reprezenta capitalul,plus dobânda capitalizata pe o perioada. - dobânda legala − este dobânda calculata cu procentul stabilit prin lege. - dobânda majorata − este dobânda perceputa de unitatile bancare, în cazul în care creditele nu sunt rambursate la termenele stabilite - dobânda moratorie − este dobânda care se plateste de catre debitor de la data acordarii moratoriului pâna în momentul stingerii datoriilor. - dobânda fixa − este stabilita la încheierea contractului de împrumut între partile participante la raportul de credit. - dobânda variabila − se recalculeaza periodic,de regula la 3 luni, în functie de evolutia dobânzii pe piata.4 . Alte costuri ale creditului sunt comisioanele de miscare sau de conturi curente pentru operatiunile legate de viramente,decontari si gestionare a creditului. |
Clasificarea semnelor monetare 1. dupa circulatia efectiva - moneda materiala: a. de metal; b. de hârtie; 2. dupa unitatea emitenta: a. creata de agentii economic; b. creata de guvern; c. creata de banci: i. bilete de banca; ii. moneda scripturala; 3. dupa valoarea pe care o exprima; a. moneda cu valoare integrala; b. moneda semn; 4. dupa obligatiile asumate de emitent; a. moneda convertibila; b. moneda neconvertibila; 5. dupa capacitatea liberatorie a. moneda legala; b. moneda facultativa; c. moneda tractionara. clasificam semnele monetare în raport de anumite criterii: a) Un prim criteriu este forma de existenta a monedei, în raport de care avem moneda materiala (moneda metalica si moneda de hârtie) si moneda de cont (scripturala). Moneda metalica îsi are originea în antichitate, când moneda era reprezentata de bunurile materiale si apoi de metalele pretioase. Astazi, moneda metalica se rezuma la rolul de moneda divizionara. Moneda de hârtie se prezinta sub forma bancnotelor, initial convertibile în metal pretios, astazi prezentându-se ca o moneda fiduciara, neconvertibila în aur sau argint. Moneda de cont (scripturala) a aparut si s-a dezvoltat o data cu aparitia si cresterea rolului bancilor. Pe baza depozitelor constituite de agenti economici la banci si înregistrate, ca atare, în conturile lor, acestea pot dispune de plati catre alti titulari de depozite. Circulatia monedei se rezuma doar la înregistrari în conturile bancare, transferul având loc prin diminuarea depozitului dintr-un cont si majorarea depozitului în alt cont. Soldurile creditoare ale conturilor agentilor economici reprezinta de fapt moneda scripturala temporar statica si care devine mobilizabila prin instrumente specifice: cecuri, ordine de plata, ordine de virament etc. O forma a acesteia este moneda electronica. b) O alta clasificare a semnelor monetare o putem face având drept criteriu emitentul. în raport de acest criteriu, putem grupa moneda în: - moneda creata de agentii economici: a functionat în cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur-moneda pe baza unui mecanism simplu. Agentii economici se prezentau la monetarie cu lingouri de aur si primeau în contrapartida echivalentul lor în aur-moneda; - moneda creata de tezaur: vizeaza îndeosebi moneda divizionara, fara a exclude însa rolul pe care îl exercita statul în economia moderna, atât în ce priveste creatia monetara de ansamblu, cât si în domeniul politicilor monetare; - moneda creata de banci: releva rolul decisiv pe care îl au bancile în creatia monetara, pe de o parte, prin emiterea biletelor de banca (de catre banca centrala) si, pe de alta parte, prin crearea monedei de cont sau scripturala (de catre bancile comerciale). c) Un alt criteriu este valoarea intrinseca, în raport de care moneda cunoaste doua forme: moneda cu valoare integrala si moneda-semn. Moneda cu valoare integrala este moneda care contine o cantitate de metal pretios egala cu cantitatea de metal pretios ce i se atribuie prin valoarea nominala. Moneda-semn este reprezentata de monedele sau de alte alcatuiri de hârtie pe care sunt imprimate valori exprimate printr-un anumit numar de unitati monetare. Acestea sunt valori fiduciare, acceptate si utilizate prin încrederea reciproca, atribuindu-lise o anumita putere de cumparare. d) Obligatiile pe care si le asuma emitentul reprezinta un alt criteriu în raport de care putem grupa monedele în convertibile si neconvertibile. Moneda convertibila a fost reprezentata initial de bancnote care puteau fi preschimbate în metal pretios. Aceasta era o forma a convertibilitatii interne. Mai târziu, ca si astazi, unica forma de convertibilitate este cea externa. Moneda neconvertibila înseamna în exclusivitate moneda care circula numai în cadrul granitelor nationale. e) O ultima clasificare pe care o luam în considerare are în vedere capacitatea liberatorie (stabilita juridic) a monedei, caz în care avem: moneda legala, cu capacitate liberatorie sau circulatorie nelimitata, recunoscuta prin lege, atribuita monedei nationale; moneda fractionara, cu capacitate liberatorie limitata, atribuita monedei de argint (când circula paralel cu moneda de aur în cadrul monometalismului aur) si monedei divizionare; moneda facultativa, care este, de regula, o moneda straina. 1.4. Puterea de cumparare a monedei2 Valoarea monedei, respectiv puterea ei de cumparare, decurge din nivelul preturilor. Puterea de cumparare a unei cantitati de moneda este variabila, deoarece valoarea bunurilor si serviciilor ce pot fi achizitionate cu aceasta cantitate nu este Pentru a cumpara aceleasi cantitati de bunuri si servicii, în perioade si locuri diferite, de fiecare data avem nevoie de cantitati diferite de moneda. Deci, relatia dintre cantitati variabile de bunuri si servicii si o masa monetara fixa sau invers, între cantitati fixe de bunuri si variatii în volumul masei monetare, se evidentiaza prin fluctuatiile de pret. Teoretic, puterea de cumparare este reciproca unui indice de pret. în general, indicii de pret utilizati sunt de trei tipuri: - indici speciali, cu referire la un anume sector economic, unde ritmul modificarilor de preturi poate afecta nivelul general al preturilor; - indicele general al preturilor, care reuneste într-o expresie finala produsele si serviciile cele mai reprezentative ale economiei; - indicii de consum, în cadrul carora pentru exprimarea evolutiei puterii de cumparare cel mai reprezentativ este indicele costului vietii. Tot în aceasta categorie includem si indicii preturilor de consum (cu amanuntul sau cu ridicata), foarte importanti, prin constructia lor, la determinarea puterii de cumparare. a) Puterea de cumparare a monedei în cadrul national. În calitatea sa de etalon al valorii sau unitate de calcul este relativ simplu de a determina valoarea unei monede în raport cu un bun. Ea se masoara prin cantitatea din acest bun ce poate fi cumparata cu aceasta moneda. Daca o unitate dintr-un bun "A" este echivalenta cu doua unitati monetare, valoarea reala a monedei este de 1/2 din acel bun. Pretul monedei în raport cu un bun este inversul pretului monetar al bunului respectiv. b) Puterea de cumparare externa a monedei. Pe plan international, puterea de cumparare a monedelor nationale este adesea utilizata pentru stabilirea cursurilor reale (fundamentate economic) de schimb. Desi, inoperante pe pietele monetare, cursurile reale sunt urmarite de marile corporatii financiar bancare. Acest curs real nu se calculeaza în mod curent, nefiind, deci, operativ Ia tranzactiile comerciale si valutar-financiare. Functiile creditului Avantajele creditului sunt evidentiate prin functiile sale: . functia distributiva - consta în mobilizarea resurselor banesti disponibile la un moment dat în economie si redistribuirea lor prin acordarea de împrumuturi spre anumite ramuri, sectoare de activitate care au nevoie de fonduri de finantare. . functia de emisiune monetara Consolidarea ideii de credit bazat pe încredere între participantii la actul economic a determinat crearea monedei fiduciare (cu valoare fictiva,întemeiata pe încredere) la biletele la banca si aparitia a diverse instrumente si tehnici de plata prin care s-a realizat o importanta reducere a cheltuielilor cu circulatia monetara, asigurând o crestere a volumului si valorii tranzactiilor economice. Instrumente si tehnici de plata precum viramentul,cecul,trata,cambia au dus la diminuarea numerarului din circulatie si la cresterea în mari proportii a monedei scripturale. . functia de asigurare a stabilitatii pretului - se realizeaza prin reglarea dimensiunilor cererii si ofertei de marfuri si servicii, creditându-se consumul, pe de o parte si stocurile pe de alta parte. Prin finantarea productiei si consumului,precum si prin crearea unor instrumente si tehnici foarte flexibile, creditul a devenit o prezenta sine qua non în viata sociala si economica din orice tara civilizata Creditul are un rol deosebit si în promovarea relatiilor economice internationale, stimulând exporturile si importurile, asigurând o desfasurare normala, rapida si în deplina siguranta a operatiunilor de export-import. Trebuie avut în vedere si rolul creditului în acoperirea deficitului bugetar al statului sub forma creditului public.4 Sursele creditarii Surse proprii (capitalul propriu). Ca orice societate comerciala,banca poseda un capital propriu (fonduri proprii) constituit din capitalul subscris si varsat de actionari, precum si o serie de fonduri (de dezvoltare, de rezerva, rezerva generala pentru riscul de credit) prelevate din profit. . Depozitelor care - reprezinta pentru banci principala resursa financiara - se formeaza din doua mari categorii: - depozite la vedere - depozite la termen Depozitele la vedere sunt constituite din disponibilitatile depuse în toate conturile deschise la banci,din care se pot face plati la cerere si pentru care banca nu-si rezerva dreptul de a solicita o înstiintare scrisa asupra unei viitoare retrageri de numerar. Depozitele la termen sunt cea mai importanta sursa financiara între pasivele bancare si au o scadenta prestabilita astfel încât eventualele retrageri efectuate înainte de a se ajunge la maturitate sunt penalizate prin dobânzi. . Soldurilor creditoare ale conturilor societatilor comerciale . Plasamentelor interbancare . Refinantare solicitata de la BNR (numai pe termen scurt prin cele 4 tipuri de credite: structural, licitatie, special, lombard) . Linii de creditare externa Aceasta enumerare delimiteaza sursele atrase de pe piata monetarfinanciara de cele de pe piata externa. Colectarea de pe piata a surplusului de disponibilitati de catre bancile comerciale este limitata de costul pe care le implica,bonificarea unei anumite dobânzi,reglementarile de prudenta bancara,adica asigurarea unei lichiditati minime în functie de rezerva minima obligatorie. 4.4 Tipuri de credite. Clasificare Formele principale sub care se prezinta creditul în economia de piata sunt: - creditul comercial; - creditul bancar; - creditul obligatar; - creditul ipotecar; - creditul de consum. Creditul comercial - este o forma de împrumut practicata între vânzator si cumparator,atunci când vânzarea marfurilor este facuta pe credit, adica înmânarea marfurilor este separata în timp de plata pretului ei. Creditul comercial contribuie astfel la accelerarea circulatiei marfurilor si prin aceasta la dezvoltarea economiei nationale. Creditul comercial este acordat cumparatorului de catre furnizor sub forma de vânzari de marfuri , executari de lucrari si prestari de servicii cu plata la o data ulterioara. Creditul comercial este utilizat de catre întreprinzatori la vânzarea-cumpararea pe credit a masinilor, utilajelor, materiilor prime, materialelor, combustibilului,precum si a obiectelor de consum. De regula,creditul comercial se acorda pe termen scurt pe baza cambiei. Pe aceasta cale, creditul comercial înlesneste si accelereaza circulatia capitalului, constituind totodata baza sistemului de credit. Creditul bancar - este creditul care se acorda agentilor economici sub forma baneasca de catre institutiile bancare în asa-numitul ,,comert cu bani". Definitia legala a creditului bancar este cuprinsa în art. 3 lit. g) alin.1 al Legii bancare nr.58/1998 iar aceasta definitie este urmatoarea: ,,Creditul bancar reprezinta orice angajament de plata a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei platite,precum si la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta suma sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament de achizitionare a unui titlu care încorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani". Tipuri de credite bancare a) Avansurile în cont curent - credite de casa sau de trezorerie. Aceste credite sunt destinate sa acopere nevoile curente ale agentilor economici (cheltuielile de productie imprevizibile si greu de localizat pe obiecte). b) Liniile de credit Bancile deschid agentului economic linii de credite în cadrul carora stabilesc un plafon maxim de credite, ce urmeaza a fi puse la dispozitia agentului economic. Se cunosc mai multe feluri de linii de credite: - credite provizorii (neconfirmate) - credite confirmate În cazul creditelor provizorii, bancile comerciale, pot cere agentului economic în orice moment acoperirea debitului. c) Credite pe stocuri sau credite sezoniere - sunt menite sa asigure resursele necesare în cazul aparitiei unui dezechilibru în circuitul aprovizionarii, productiei si desfacerii. Acordarea creditelor este garantata cu stocul de marfa aflat în procesul de productie sau de circulatie al acestora. d) Warantul - este un titlu, un instrument care atesta existenta marfurilor într-un depozit general (porturi, vami). Prin natura lui el permite transmiterea proprietatii pentru obtinerea si garantarea creditului bancar. Acest instrument poate fi utilizat fie ca un efect de comert, fie mobilizat, negociat, vândut bancii, dându-se astfel posibilitatea acesteia sa acorde un credit (resursa de recreditare). În practica tarilor vest-europene, warantul îmbraca forme diversificate dupa cum urmeaza. warantul agricol - în acest caz se pune gaj pe culturi si echipamente de exploatare agricole; |
Sistemele monetare nationale Sistemul monetar reprezinta ansamblul normelor legale si al institutiilor, care reglementeaza organizarea si supravegheaza relatiile monetare din cadrul unei economii. Aceste norme si institutii servesc realizarii politicii monetare si de credit a fiecarei tari. Elementele structurale - ale sistemului monetar sunt urmatoarele: - unitatea monetara - metalul monetar - baterea si punerea în circulatie a monedei cu valoare integrala - emisiunea si punerea în circulatie a bancnotelor, a monedei de hârtie Tipuri de sisteme monetare Sistem monetar pe argint (monometalismul) Sistem monetar etalon aur-argint (bimetalismul) Sistem monetar etalon aur (monometal) - care a cunoscut patru forme: o sistem monetar bazat pe etalon aur clasic o sistem etalon aur-lingouri o sistem etalon aur-devize o sistem monetar bazat pe etalon putere de cumparare (actual) Sistemul monetar pe argint sau monometalismul argint Pâna la începutul secolului XIX argintul era etalon aproape universal. Acest etalon a fost cel mai frecvent utilizat în tarile asiatice. A functionat în conditiile în care rolul monetar al aurului a fost relativ minor în cadrul economiilor. Aurul cunoaste în secolul XIX o evolutie pozitiva, cucerind pozitii în cadrul sistemului monetar. Cauza principala a abandonarii argintului a fost schimbarea raportului de valoare dintre argint si aur în favoarea aurului. Se trece la sistemul monetar bimetal argint-aur ca instrument de schimb. Bimetalismul a existat în doua variante: a) raportul de valoare dintre cele doua metale era fixat prin lege - sistemul monedei duble (bimetalism integral); b) raportul dintre cele doua monede argint - aur era lasat sa floteze liber pe piata - sistemul monedei paralele (bimetalism schiop). Sistemul monetar bazat pe etalon - aur Înainte de primul razboi, forma generala de aplicare a etalonului aur a fost etalonul aur-moneda. Aurul a cucerit functiile monetare si a cunoscut mai multe evolutii pentru ca prin 1973-1974 sa-si înceteze rolul monetar. În cadrul monometalismului aur exista unele caracteristici ale elementelor: - o unitate monetara definita legal printr-o cantitate de aur; - o convertibilitate libera si nelimitata în aur a bancnotelor (a monedei de hârtie); - detinerea unei rezerve de aur de catre autoritatile monetare (Banca Centrala); - libera transferabilitate a fondurilor. Caracteristici ale etalonului aur-clasic (aur moneda) - aurul moneda circula liber pe piata interna si internationala; - alaturi de aurul moneda functiile monetare erau îndeplinite în paralel si de bancnote; - baterea libera a monedelor de aur asigura echivalenta între valoarea nominala si valoarea comerciala (de piata); - convertibilitatea este mecanism intern al economiei de piata. Sistemul monetar bazat pe etalon aur-lingouri Apare dupa primul razboi mondial fiind o forma limitata de etalon aur. Aurul nu mai circula efectiv pe piata fiind tinut în regim bancii emitente de banc. sub forma de lingouri. Pe piata interna circula moneda de hârtie. Convertirea lor nu se mai face în aur-moneda ci în aur-lingouri. Detinerea unei rezerve oficiale de aur. Sistemul etalon aur-devize Este pus în practica de tarile europene în urma masurilor adoptate de Conferinta Monetara din 1922 de la Geneva, si anume: - A constituit prima derogare de la caracterul mecanic al etalonului clasic, datorita introducerii în sistemul monetar alaturi de aur, a valutelor si devizelor (CEC, cambii, trate) ca instrumente de completare a rezervei monetare. - Detinerea unei rezerve de mijloace de plata internationale formata din aur, valuta de rezerva, alte active. Transferabilitatea fondurilor era libera sau cu anumite restrictii. Moneda emisa si pusa azi în circulatie pe plan national si international are drept corespondent un etalon format prin contributia bunurilor si serviciilor create în cadrul fiecarei economii nationale. Tocmai, diversitatea acestor bunuri si servicii face imposibila redarea sub forma fizica a valorii de întrebuintare care ar corespunde la un moment dat unitatii monetare. Valoarea etalon cuprinsa în puterea de cumparare este înmagazinata în dimensiunile cantitativ-calitative ale valorilor de întrebuintare corespunzatoare puterii de cumparare. Din aceste motive, etalonul devine o notiune abstracta imposibil de vizualizat, deosebindu-se radical, din acest punct de vedere, de etalonul aur care, dupa cum aratat, era dimensionat fizic printr-o cantitate de metal. Metodele practicate pentru determinarea puterii de cumparare a monedelor si pe aceasta baza a cursurilor de schimb au în vedere tocmai dimensiunile multiple ale acestui etalon si urmarirea lui prin intermediul indicilor de pret. 2.2. Analiza elementelor structurale ale sistemului monetar Elementul structural al sistemului monetar îl reprezinta unitatea monetara. Sistemul monetar defineste moneda ca element fundamental. Stabilirea valorii oficiale a unei unitati monetare nationale este în toate tarile un atribut al suveranitatii. Aceasta valoare oficiala, în principiu, trebuie sa fie cât mai apropiata de valoarea reala, respectiv de puterea de cumparare a monedei, întrucât o moneda nu poate avea decât o singura valoare si anume cea reala. Definirea prin lege a unitatii monetare, s-a realizat diferit în functie de etalonul care a fost adoptat ca baza a sistemului monetar si implica analiza a trei elemente caracteristice: a) valoarea paritara; b) paritatea monetara; c) cursul de schimb al monedei. a) Valoarea paritara În conditiile etalonului aur clasic si lingouri, valoarea paritara a unitatii monetare era definita invariabil printr-o cantitate de aur. si astazi unele monede metalice îsi definesc valoarea paritara printr-o cantitate de aur. Acestea nu sunt definite printr-un continut real de aur ci unul conventional. Aceasta situatie este specifica tarilor cu moneda neconvertibila; Devalorizarea reprezinta scaderea oficiala a continutului valoric al unitatii monetare printr-o lege a autoritatii monetare din fiecare tara. Revalorizarea este cresterea oficiala a continutului valoric al unitatii monetare Devalorizare ↔ Depreciere Revalorizare ↔ Apreciere Practica monetara a cunoscut mai multe valori paritare: fixe, glisante, mobile. Valorile paritare fixe, au reprezentat unul din principiile de functionare a sistemului monetar bazat pe etalon aur-devize. În perioada postbelica, îndeosebi în anii '70, datorita instabilitatii raporturilor valorice dintre monede, aceste valori paritare fixe nu s-au mai putut mentine. S-a nascut o contradictie între rigiditatea acestor valori (modificate la intervale mari de timp) si variatia continua a valorii reale a monedelor. Valoarea paritara glisanta - Unele tari au practicat aceasta metoda, care consta în ajustarea periodica la intervale scurte de timp a continutului valoarea unitatii monetare. Aceasta se facea prin devalorizare sau revalorizare. În acest fel s-a apreciat ca se poate rezolva contradictia dintre fixitatea valorii paritare clasice si mobilitatea pretului de cumparare a monedei. Aceasta ajustare era foarte costisitoare. Valorile paritare mobile - Acestea constau în modificarea anuala a valorii paritare, a continutului valoarea unitatii monetare în conformitate cu tendintele ce se manifesta în cursul anului pe piata în legatura cu moneda respectiva. b) Paritatea monedei reprezinta raportul valoric dintre doua monede, dintre valorile paritare a doua monede. În functie de felul cum se exprima valoarea paritara, si paritatea poate fi: - paritate aur sau metalica în cazul în care valorile paritare sunt exprimate printr-o cantitate de aur; - paritate valutara în cazul în care valorile paritare sale unor monede nationale erau exprimate într-o valuta (de regula $ SUA); - paritate DST daca valorile paritare sunt definite pe baza unui cos de moneda. Toate aceste paritati se mai numesc si paritati teoretice. Ele sunt stabilite prin acte normative si de cele mai multe ori concorda cu realitatea, adica cu raportul efectiv dintre puterea de cumparare a monedelor nationale. c) Cursul de schimb. Compararea valorica a unitatilor monetare se realizeaza prin mecanismul cursului de schimb (valutar). Ca ordin de marime, paritatea era sinonima cu cursul oficial. Având în vedere ca valorile paritare au fost mentinute, asa cum am aratat, în Conditiile etalonului aur (cu variantele sale) multa vreme nemodificate, paritatile erau si ele marimi fixe, reflectându-se în final în fixitatea cursurilor oficiale (paritare). Cursul reprezinta, deci, pretul unei monede (nationala sau internationala) exprimat într-o alta moneda cu care se compara valoric. Obiectivele Sistemului Monetar International sunt urmatoarele: - promovarea cooperarii monetare internationale; - facilitarea si dezvoltarea echilibrata a comertului international printr-o echilibrare monetara corespunzatoare; - promovarea stabilitatii monetare internationale; - realizarea de acorduri si angajamente monetare si valutare între membrii Fondului Monetar International si evitarea devalorizarilor repetate în scop competitiv; - instituirea unui sistem multilateral de plati în legatura cu tranzactiile curente dintre venitul fondului; - eliminarea restrictiilor. Aceste obiective nu au fost aplicate în practica decât partial si numai pentru perioade scurte de timp. Astfel prin stabilitatea cursului valutar, prin asigurarea unei lichiditati corespunzatoare au fost stimulate schimburile economice interne, iar prin creditele puse la dispozitie de F.M.I., tarile membre au putut face fata unor nevoi temporare ale balantelor lor de plati externe warantul hotelier - gaj pentru materiale si echipament hotelier; warantul petrolier - gaj asupra stocurilor minime petroliere; warantul industrial - posibila gajarea asupra produselor industriale. Creditul obligatar Creditul obligatar reprezinta o grupa a operatiilor de credit cu existenta seculara care se refera la relatiile de credit în care partenerii sunt institutiile statale sau întreprinderile economice în calitate de debitori, care emit obligatiunile, în aceasta calitate, pe de o parte, si creditorii, subscriitori si detinatori ai acestor obligatiuni, care-si angajeaza astfel capitalurile, în vederea obtinerii unui venit sigur sub forma principala de dobânzi. 4.4.4. Creditul ipotecar Creditul destinat activitatii imobiliare prezinta una din cele mai importante categorii de credit din sistemul national în economia de piata, economie care cultiva si dezvolta, sprijina si sustine, proprietatea individuala. Creditul ipotecar presupune o conventie între creditor si împrumutai, în care se prevede, în general: proprietatea ce serveste ca garantie a rambursarii împrumutului; conditiile de remunerare si scadentele de rambursare ; penalitatile în caz de rambursare anticipata, partiala sau completa, a împrumutului; circumstantele în care prin nerespectarea conditiilor de împrumut, debitorul poate pierde proprietatea. Principalul tip de împrumut pe ipoteca comporta o suma de rambursare si o rata a dobânzii fixa (constanta si identica). Rambursarile periodice sunt prevazute pe întreaga perioada si fiecare rambursare cuprinde, deopotriva, dobânda si suma cu care se reduce datoria în curs (interest and principal). De regula, în cadrul ratei fixe, în timp, scade partea privind dobânzile si creste partea privind rambursarea propriu-zisa. În ultimul timp s-au dezvoltat si alte tipuri de credite ipotecare cum ar fi: - împrumut pe ipoteca cu dobânzi variabile ; - împrumut pe ipoteca cu rambursare progresiva ; - împrumut pe ipoteca inversat, purtator de anuitati. 4.4.5. Creditul de consum Creditul de consum este creditul pe termen scurt sau mijlociu, acordat persoanelor individuale destinat a acoperi costul bunurilor si serviciilor de care beneficiaza prin reteaua de comercializare si servicii, sau pentru recreditarea creantelor contractate în acest scop. Elementele caracteristice acestui credit sunt: - se acorda în cadrul unei conventii stabilite între parti; - permite consumatorului sa efectueze cumpararile sau sa obtina împrumuturi fie direct, asupra creditorului, fie indirect, prin cartile de credit, în momentul oportun pentru el; - consumatorul are posibilitatea sa efectueze plata fie în totalitate pentru creditul în curs, fie prin plati partiale, periodice, dupa posibilitati. Prin facilitatile acordate beneficiarului de credit si prin costurile diminuate, aceasta forma s-a impus în ultima vreme si tinde sa devina preponderenta în operatiile de credit de consum. |
|
