Franc belgian
Marca finlandeza
Franc francez
Marca germana
Drahma greceasca (din 2001)
Lira irlandeza
Lira italiana
Franc luxemburghez
Gulden olandez
Escudo portughez
Peseta spaniola
principiul nediscriminarii intre euro si celelalte monede nationale; nu exista nici obligatia si nici interdictia de a utiliza euro primordial fata de monedele nationale in perioada de tranzitie.
Infiintarea euro pune problema impunerii sale fata de dolar. Chiar daca dupa destramarea S.M.I. de la Bretton-Woods pozitia dolarului ca moneda internationala a fost contestata, mai ales in perioadele de cadere a monedei americane, nici o alta moneda nationala nu a fost capabila sa rivalizeze dolarul. Punerea in circulatie a euro este de natura sa modifice aceasta situatie, pentru ca euro este emisa de o entitate de o „talie” comparabila cu a S.U.A. si superioara Japoniei.
In relatiile comerciale internationale U.E.M. cuprinde ca zone de influenta Africa (zona francului francez, fostele colonii), Europa Centrala si de Est, deoarece multe tari din aceasta zona au avut moneda nationala ancorata la marca germana, apoi la euro, si zona tarilor mediteraneene, datorita legaturilor stranse cu U.E. a zonelor de comert liber.
Euro este moneda internationala, locul sau in cadrul relatiilor monetare internationale fiind determinat de functiile pe care trebuie sa le indeplineasca o moneda internationala, atat cele cu caracter oficial (moneda de referinta, moneda de rezerva pentru bancile centrale, moneda de interventie pe piata valutara), cat si cele cu caracter privat (moneda de facturare pentru schimburile comerciale, moneda de exprimare a activelor bancare si financiare internationale, moneda suport pe piata interbancara a devizelor).
In cadrul rezervelor oficiale ale bancilor centrale dolarul pierde din pozitia dominanta, dupa trecerea la cursurile flotante in 1973: de la 87% in 1976 la 64% in anul 1994 (urmat de marca germana cu 16% si yenul japonez cu 9%), situandu-se, totusi, la un nivel superior participarii economiei americane la totalul mondial. Schimbarea rezervelor oficiale ale tarilor asiatice din dolari in euro indica o erodare lenta a pozitiei unei monede internationale odata ce a atins aceasta pozitie. Rationand in sens invers, nu ne putem astepta ca euro sa obtina in scurt timp un rol semnificativ in cadrul relatiilor monetare internationale; rolul sau depinde de politica valutara a tarilor partenere ale U.E.M. La doi ani de la infiintarea euro, 12,5% din rezervele oficiale pe plan mondial erau in euro, avand o pondere ridicata in cadrul activelor de rezerva ale tarilor din Europa Centrala si de Est.
Aceeasi evolutie lenta in favoarea euro si defavoarea dolarului in cazul monedei ca rezerva valutara a bancilor centrale este asteptata si in cazul indeplinirii functiilor cu caracter privat ale monedei internationale
Pe langa marimea si puterea zonei EURO, importanta monedei euro depinde de pietele financiare dezvoltate in aceasta regiune, de surplusul insemnat al contului curent, precum si de credibilitatea de care se bucura deja Banca Centrala Europeana. Bipolarizarea monetara a lumii (dolar-euro, S.U.A.-Europa) este consfintita.
Eliminarea riscului de schimb valutar in cadrul uniunii monetare este un alt avantaj al euro. Aprecierea unei monede din cadrul uniunii fata de o alta (pana la functionarea euro) avea ca efect pierderi pentru rezidentii tarii cu moneda apreciata, fie ei agenti economici, fie consumatori individuali. De asemenea, usurinta compararii preturilor exprimate in euro va conduce la echivalarea preturilor in tarile membre ale uniunii si incurajarea concurentei in interiorul uniunii.
Moneda unica a depasit costurile legate de introducerea sa: costurile tranzitiei, cheltuielile de modificare a facturilor, a listelor de preturi, a conturilor bancare, a bazelor de date, a programelor software, panica populatiei, costurile legate de informarea acesteia, putin pregatita pentru o schimbare de asemenea amploare.
|
