NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND

CAPITOLUL I - CONSIDERAŢII GENERALE

SECŢIUNEA 1.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND

CIRCULAŢIA MONETARÅ.

1.1.1 Conceptul de circulatie monetarå

Circulatia monetarå este un proces extrem de complex, care are la bazå conexiunea existentå între miscarea monedei, în timp si spatiu, si miscarea mårfurilor si serviciilor. Procesul circulatiei monetare implicå douå momente distincte: vânzarea (transformarea mårfurilor în bani) si cumpårarea (transformarea banilor în mårfuri). Prin urmare, circulatia monetarå constituie în principal procesul de miscare a banilor în cadrul sferei circulatiei mårfurilor si serviciilor.

Miscarea banilor si miscarea mårfurilor sunt fenomene ce se conditioneazå reciproc. Astfel, mårfurile si serviciile, care se aflå într-o perioadå determinatå în circulatie, nu se pot comensura decât cu ajutorul monedei. Pe cale de consecintå, moneda necesarå satisfacerii miscårii mårfurilor påtrunde în circulatie prin emisiune si se mentine în circulatie atât timp cât nu perturbå circulatia normalå a mårfurilor.

De aceea, pentru ca procesul så se desfåsoare, apare necesitatea îndeplinirii a douå conditii: så existe în circulatie cantitatea de mårfuri si servicii ce urmeazå a se schimba în bani si så existe o cantitate de monedå suficientå pentru a mijloci schimbul de mårfuri. ïn circulatie, trebuie så råmânå constant o cantitate de bani (numerar si monedå de cont) care så permitå realizarea miscårii mårfurilor si serviciilor pe o perioadå de timp determinatå si în conditii normale ale circuitului. Aceastå cantitate de bani aflatå în circulatie nu este determinatå numai de cantitatea mårfurilor si serviciilor destinate schimbului, ci si de calitatea acestora, de preturi, de raportul cerere - ofertå, de ståri conjuncturale, putere de cumpårare, concurentå sau chiar de politicile sau strategiile monetare ale statelor.

Putem concluziona cå circulatia monetarå constå în totalitatea operatiunilor efectuate cu masa monetarå, operatiuni determinate în procesul realizårii si circulatiei mårfurilor si serviciilor în cadrul unui stat.

1.1.2 Sfera, functiile si factorii care stau la baza circulatiei monetare

Cu caracter de legitate, se poate spune cå sfera si dimensiunile circulatiei monetare sunt conditionate în primul rând de productia si circulatia mårfurilor.

Transformarea mårfurilor în bani are loc în trei directii principale: în primul rând, o parte din mårfuri si servicii se vând si se cumpårå cu ajutorul numerarului, situatie în care moneda functioneazå ca måsurå a valorii si ca mijloc de circulatie; în al doilea rând, o cantitate importantå de mårfuri si servicii sunt vândute pe credit, moneda functionând ca mijloc de platå; în al treilea rând, 12512i82m o anumitå cantitate de mårfuri si servicii se vând în cadrul comertului exterior, fenomen ce influenteazå puternic circulatia monetarå internå.

Prin urmare, circulatia monetarå reprezintå unitatea dintre cele trei mari modalitåti în care are loc miscarea de ansamblu a monedei. Procesul circulatiei monetare trebuie de asemenea strict delimitat în circulatie internå a monedei si circulatie pe plan international.

Circulatia monetarå cuprinde douå componente structurale: sfera numerarului si sfera banilor de cont (scripturali). Aceasta din urmå se realizeazå cu ajutorul viramentelor, adicå al acelor operatiuni bancare prin care un beneficiar nu plåteste cu numerar mårfurile si serviciile pe care le-a cumpårat, ci dispune virarea contravalorii lor din contul såu, în contul furnizorului. Trebuie precizat cå sfera monedei de cont preseazå asupra sferei numerarului, imprimându-i o tendintå relativå de restrângere.

Principalele functii ale circulatiei monetare sunt: aparitia, dezvoltarea si perfectionarea sistemului monetar cu toate elementele componente ale acestuia, precum si emisiunea monetarå, atât ca punere a banilor în circulatie, cât si ca retragere a acestora, în conditiile determinate de evolutia proceselor economice.

Circulatia monetarå apare ca o variabilå dependentå relativ de o complexitate de factori printre care regåsim: circulatia mårfurilor si serviciilor pe plan intern si international, preturile interne si internationale, situatia balantei de plåti externe, productivitatea muncii, situatia economicå a tårii, puterea de cumpårare monedei nationale, structura masei monetare, politica monetarå a statului, situatia valutar - monetarå pe plan mondial, etc.

1.1.3 Corelatia dintre circulatia monetarå si circulatia måfurilor

Dupå cum am aråtat în paragrafele anterioare, circulatia monetarå (båneascå) cuprinde douå procese distincte: metamorfoza mårfurilor în bani si apoi a banilor în mårfuri. Cele douå procese au ca elemente comune banii si mårfurile, care au un comportament diferit, în functie de transformarea cåreia îi sunt supuse.

Banii îsi pun în evidentå functia de måsurå a valorii si mijloc de schimb, respectiv functia de mijloc de platå, iar mårfurile se transformå din valoare de schimb în valoare de utilizare, aceste procese permitând efectuarea schimbului si continuarea productiei. ¹

Ca urmare a functionårii banilor, marfa iese din procesul schimbului, în timp ce banii råmân în continuare în circulatie. Desi aceasta este regula, existå si exceptia ca o parte din bani så fie tezaurizatå, adicå transformatå în monedå inactivå. Astfel, circulatia banilor naste o nouå contradictie si anume în ceea ce priveste functia lor de mijloc de schimb si cea de mijloc de rezervå. Continuitatea procesului de schimb poate fi asiguratå numai dacå moneda inactivå este din nou transformatå în monedå activå (mijloc de schimb).

Rezolvarea vine din efectuarea de tranzactii financiare; acestea constituie calea prin care banii sunt transferati de la subiectii economici care îi au, dar nu pot sau nu doresc så îi foloseascå într-o anumitå perioadå, la subiectii economici ce doresc så îi foloseascå, dar nu îi au (a cåror cerere de mårfuri si servicii este mai mare decât sumele de bani de care dispun).

Astfel de solutii sunt: vânzarea mårfurilor pe credit, fårå utilizarea banilor, situatie în care vânzåtorul mårfii este si creditor, iar în locul banilor se utilizeazå instrumente financiare; intermedierea financiarå, care constå în colectarea banilor de cåtre intermediarii financiari (bånci si alte institutii financiare) care nu îi folosesc pentru cumpåråri de mårfuri, ci îi pun la dispozitia altor agenti economici financiari sau nefinanciari, prin diverse instrumente financiare.

În plan macroeconomic, fenomenele financiare permit accelerarea schimbului de mårfuri, deoarece constituie calea de rezolvare a contradictiei dintre functia banilor de mijloc de påstrare a averii si cea de mijloc de schimb. Metamorfoza banilor este un proces continuu si, în definitiv, reflectå metamorfoza mårfurilor, iar în anumite conditii, la un nivel ridicat de dezvoltare a productiei de mårfuri, devine un element esential al desfåsurårii normale a proceselor economice.

Functionarea banilor si a fenomenelor financiare nu înseamnå desfiintarea pe deplin a contradictiilor productiei de mårfuri; aceste paradoxuri sunt doar rezolvate, în sensul cå productia si schimbul de mårfuri pot continua så se desfåsoare si så se dezvolte, dar aceste contradictii pot la fel de bine så existe si så evolueze conducând, în anumite conditii, la crize economice.

SECŢIUNEA 1.2. MASA MONETARÅ

1.2.1 Definitia masei monetare

Sfera circulatiei monetare o constituie în mod permanent un volum oarecare de semne monetare si, respectiv, de monedå de cont. Acest volum alcåtuieste partea activå a masei monetare, alåturi de care mai apar si anumite rezerve, economii, care, desi sporesc cantitatea de monedå, teoretic nu circulå.

Cantitatea de monedå existentå în sfera circulatiei este conditionatå de diversi factori cum ar fi: modul în care este absorbitå moneda respectivå; structura monetarå (dacå în circulatie predominå structurile mari, viteza de deplasare, fiind mai reduså, va influenta cantitatea de monedå în sensul sporirii acesteia); raportul cerere - ofertå; sistemul preturilor; factorul timp (intervalul necesar deplasårii monedei din mâna cumpåråtorului în cea a vânzåtorului).

Cantitatea de monedå (activå) din circulatie nu prezintå omogenitate, mai ales cå în structura sa se intersecteazå aproape toate functiile economice si monetare pe care le presupune economia unei tåri. Ţinând seama de fluxurile monetar - financiare, economice si valutare ce stau la baza masei monetare, aceasta se prezintå ca un sistem de ecuatii cu numeroase variabile si necunoscute. De aici, explicatia cå nici o scoalå monetarå din lume nu a reusit så formuleze un råspuns definitiv si nici så construiascå un model care så satisfacå exigentele mai multor tåri.

Masa monetarå reprezintå deci ansamblul mijloacelor monetare, indiferent de formå, cantitate, structurå, surså, care sunt necesare efectuårii tuturor plåtilor existente la un anumit moment, în sfera circulatiei. Desi nu este o mårime constantå, masa monetarå se raporteazå la pretul mårfurilor si serviciilor supuse realizårii. Ea nu se confundå cu suma de bani necesarå circulatiei, care este mult mai elasticå si se modificå mult mai rapid.

Masa monetarå tine, în primul rând, de acea cantitate de monedå care, conform legitåtilor circulatiei monetare, råmâne si se miscå în permanentå în circulatie. Masa monetarå reprezintå partea covârsitoare a necesarului de monedå în circulatie, deci implicit partea cea mai activå a acestuia. Cunoasterea nivelului masei monetare serveste la dimensi-onarea sferei numerarului si, prin extindere, a sferei banilor de cont.

1.2.2 Structura masei monetare

Masa monetarå este o variabilå influentatå de numerosi factori dintre care amintim: sistemul preturilor, dar si capacitatea statului, a agentilor economici si financiari, a pietei de a absorbi o parte din moneda aflatå în circulatie prin intermediul impozitelor, taxelor, creditelor, salariilor, încasårilor sau plåtilor, etc.

Între structura masei monetare si viteza de circulatie a monedei existå un raport de inverså proportionalitate, definitoriu pentru dimensi-onarea mårimii acestei mase. Concomitent, gradul de elasticitate si de relativå stabilitate a monedei imprimå masei monetare dimensiuni si proportii determinate. Cresterea sau reducerea masei monetare are înså si cauze obiective. Astfel, în perioadele de inflatie sau de crizå monetarå si de credit, aceasta creste foarte mult sau se diminueazå.

În sintezå, masa monetarå are urmåtoarea structurå:

I. Disponibilitåti - a) monetare

- bilete de bancå

- monedå divizionarå

- depozite la vedere

- b) quasimonetare

- depozite la termen

- conturi de economii

- bonuri ale institutiilor specializate

II. Surse de constituire a masei monetare

- aur si devize

- credite acordate tezaurului

- credite acordate economiei.

Banca de emisiune, la cerere, emite mijloace de platå supli-mentare, care så asigure cresterea productiei si a circulatiei de mårfuri si, în limitele economiei de piatå, o oarecare stabilitate a preturilor.

1.2.3 Formele si agregatele masei monetare

Analiza masei monetare conduce la douå aspecte esentiale: moneda care se exprimå prin numerar (monezile principale, bancnote si bilete de tezaur, banii divizionari de metal si hârtie) si moneda de cont (depuneri la vedere, depozite etc.).

Potrivit tehnicilor monetare internationale, acceptate de Fondul Monetar International, masa monetarå are urmåtoarea configuratie:

a) agregatul M₁ include numerarul si depunerile la vedere;

b) M₂ format din M₁ si depunerile bancare la termen, precum si economiile depuse la båncile comerciale;

c) M₃, în structura cåruia distingem agregatul M₂, la care se adaugå depunerile la termen la casele de economii, la cele de ajutor reciproc, la unitåtile cu caracter de cooperativå de credit;

d) M₄, în structura cåruia intrå M₂, la care se adaugå certificatele de depozit negociabile;

e) M₅, format din M₃ si acele certificate de depozit cu valori mari negociabile.

Se apreciazå cå aceste agregate nu se bucurå de prea mare stabilitate, în sensul unui comportament care så influenteze pozitiv situatia de ansamblu a masei monetare.

De asemeni, se aduc critici cu privire la structura internå a masei monetare care nu include indicatori importanti si deloc neglijabili (situatia investitiilor, a balantei de încasåri si plåti externe etc.). ïn conditiile unei inflatii, a unei devalorizåri sau revalorizåri, a unor crize monetare, situatia masei monetare se modificå prin crestere sau scådere dupå caz, procese care devin simptomatice. Or, masa monetarå, exoneratå de elemente tehnice si metodologice, nu mai poate constitui o imagine realistå de naturå a determina orientarea politicii monetare puså în practicå de institutii specializate. ïn consecintå, sunt estompate si cerintele legii circulatiei monetare, lucru care poate conduce la necorelåri în starea de echilibru valoric, deci si monetar - financiar, necorelåri care nu mai pot fi ståpânite.

1.2.4 Particularitåtile masei monetare în România

Doctrina monetarå din România manifestå tendinta de adaptare a structurårii masei monetare dupå modelul asimilat de F.M.I. Masa monetarå se determinå sub raport metodologico - statistic prin centraliza-rea bilanturilor institutiilor bancare, analiza rezumându-se la principiile si practicile F.M.I.

Din analiza masei monetare a reiesit cå în cursul anului 1990 s-a înregistrat o diminuare a acesteia, datoritå efortului depus pentru anularea unor datorii ale unitåtilor economice cåtre bånci, o parte a pierderilor înregistrate în economie pânå în 1989 inclusiv, fiind acoperite pe seama excedentului bugetar si a altor resurse ale statului. Fårå aceastå måsurå de asanare monetarå, masa monetarå ar fi sporit în aceastå etapå cu circa 20%, conform analizelor bancare.

Evolutia monetarå actualå reliefeazå continuarea procesului de încetinire a ritmurilor economice si, în acest context, de sporire inflationistå a masei monetare. Referitor la aceeasi perioadå de timp, în conditiile în care productia industrialå a tårii s-a redus, creditele, în special pe termen mijlociu si lung, precum si cele în valutå, au crescut, atât pentru sectorul de stat, cât si pentru cel privat.

În atare situatie, reducerea masei monetare si cresterea vitezei de rotatie a monedei se pot realiza doar dupå adoptarea unor måsuri ferme de restructurare a activitåtii în economie.

O altå observatie este aceea cå fondurile statului s-au diminuat în ultimii ani, ca urmare a acoperirii unor pierderi din activitatea anilor anteriori, cât si datoritå înregistrårii unui excedent diminuat în executia bugetului de stat.

Concluzionând, analiza atentå a masei monetare, indiferent de conditiile concrete ale tårii la care ne referim, are o însemnåtate deosebitå în special pentru orientarea politicii monetare de ansamblu.

Cresterea sau reducerea masei monetare, masa monetarå activå si cea totalå permit lansarea unor legitåti care, odatå puse în aplicare, nu pot så nu contribuie la ståpânirea, organizarea si orientarea masei monetare în directia asigurårii unei stabilitåti relative a circulatiei monetare si, prin intermediul ei, a celei economice.

1.2.5 Suma de bani necesarå circulatiei monetare

Suma de bani necesarå circulatiei monetare se constituie din totalul valoric al sumelor bånesti necesar pentru derularea în conditii de normalitate a procesului de schimb al mårfurilor si serviciilor. Aceastå sumå este supuså legitåtilor circulatiei monetare, adicå variazå în functie de suma preturilor mårfurilor si serviciilor supuse realizårii într-o perioadå datå, precum si de viteza de circulatie a banilor.

Suma de bani necesarå circulatiei monetare reprezintå totalul dintre suma preturilor mårfurilor si serviciilor ce urmeazå så fie vândute si încasate si suma plåtilor scadente, din care se scad suma preturilor mårfurilor vândute pe credit si plåtile pentru circulatia mårfurilor care se compenseazå, totul raportându-se la viteza de rotatie a banilor. Se foloseste formula:

(SPMS + SPS) - (SPMC + PC)

SB = -------- ----- ------ -

VCB

unde:

SB = suma de bani necesarå circulatiei monetare.

SPMS = suma preturilor mårfurilor si serviciilor ce se vor realiza.

SPS = suma plåtilor scadente.

SPMC = suma preturilor mårfurilor vândute pe credit.

PC = plåtile pentru circulatia mårfurilor care se compenseazå.

VCB = viteza de circulatie a banilor.

1.2.6 Viteza de circulatie a banilor

Viteza de circulatie a banilor exprimå numårul de tranzactii la care serveste o unitate monetarå într-o perioadå de timp, în procesul circulatiei bånesti. Cunoasterea acestui coeficient prezintå o deosebitå importantå în emisiunea si reglarea circulatiei monetare. Astfel, accelerarea vitezei de circulatie a banilor va duce la micsorarea masei monetare aflatå în circulatie, iar scåderea acestei viteze va determina mårirea necesarului aflat în circulatie.

Viteza de circulatie a banilor este influentatå de numerosi factori cum sunt: cantitatea de bani aflatå în circulatie, precum si cea tezaurizatå, stabilitatea social-politicå, conjunctura economicå, frecventa si ritmicitatea plåtilor si încasårilor, gradul de coincidentå al acestora, încrederea populatiei în puterea de cumpårare a monedei nationale, etc.

SECŢIUNEA 1.3. SISTEME MONETARE

1.3.1 Notiunea si elementele sistemului monetar

Orice colectivitate umanå, natiune sau stat, supuså unui sistem de legi, poate dispune de un sistem monetar. Acesta poate fi definit ca ansamblul normelor juridice cu privire la organizarea si reglementarea circulatiei monetare si a celorlalte instrumente de platå stabilite de puterea de stat.

O definitie mai completå ar fi aceea cå sistemul monetar reprezintå totalitatea elementelor si modalitåtilor care permit reglementarea circulatiei monetare dintr-o tarå, totalitatea instrumentelor si tehnicilor de platå, toate acestea fiind înscrise în norme juridice care emanå de la puterea de stat.

Orice sistem monetar trebuie så precizeze unitatea monetarå aleaså, paritatea acesteia si titlul metalului pe care îl reprezintå. Alåturi de unitatea monetarå, mai sunt si alte elemente principale ale sistemului monetar: modul de punere în circulatie a monedei metalice cu valoare integralå (batere liberå si batere limitatå de monedå); emisiunea de bancnote, a cåror stabilitate e asiguratå prin convertibilitatea în aur; emisiunea de monede cu valoare nereprezentativå, fårå acoperire în aur, care gråbesc procesul inflationist (apårute spre sfârsitul sec.XIX); circulatia cecurilor si a altor instrumente de platå, care nu au valoare proprie si sunt un simbol al monezilor de aur cu valoare intrinsecå.

1.3.2 Clasificarea sistemelor monetare

Conditiile economice concrete din diferite state, în diverse perioade, au determinat adoptarea de sisteme monetare nationale care diferå de la un stat la altul. ïn multe tåri, materia folositå pentru etalonul monetar a fost metalul, mai cu seamå metalele pretioase ca aurul si argintul. Sunt tåri în care s-a folosit ca etalon monetar unul din aceste douå metale, fie aurul, fie argintul (sistem monetar monometalist), iar altele care le-au folosit pe amândouå (sistem monetar bimetalist).

n sistemele monetare monometaliste, statele au fixat fie aurul (sistemul Gold Standard), fie argintul (sistemul Silver Standard) så îndeplineascå rol de echivalent general. Caracteristicå pentru sistemele monometaliste este baterea liberå, adicå posibilitatea de batere din metalul etalon pentru oricine doreste o cantitate de monedå etalon, dar si batere limitatå, în situatia în care acest drept revine numai statului în conditiile legii.

Alegerea etalonului monetar a fost orientatå în general spre aur si argint, dar au existat si încercåri de fixare a etalonului monetar la platinå (Rusia), fapt la care s-a renuntat datoritå raritåtii si valorii ridicate a acestui metal.

Sistemele monetare cu etalon metalic aur se prezintå sub mai multe forme:

a) sisteme monetare cu etalon metalic aur, având în circulatie monedå confectionatå numai din aur (Gold Specie Standard);

b) sisteme monetare cu etalon metalic aur, având în aceleasi timp în circulatie atât aurul, cât si bilete de bancå reprezentând aurul monetizat sau nemotenizat (bare si lingouri) aflat în tezaurul båncii de emisiune (Gold Bullion Standard);

c) sisteme monetare cu etalon nemetalic aur, constând din cambii si devieze asupra stråinåtåtii sau bilete de bancå convertibile în aur, care constituie garantia de acoperire a biletului de bancå din faza de emisiune (Gold Exchange Standard).

Actualul mecanism (sistem) monetar este cunoscut sub denumirea de sistemul etalon aur - devize (Gold Exchange Standard) sau sistemul monetar international care a fost statuat prin acordurile de la Bretton Woods în toamna anului 1944.

Sistemele monetare bimetaliste au ca etalon monetar douå metale pretioase, aur si argint, ambele cu putere circulatorie nelimitatå si cu drept la liberå batere, între cele douå metale existând un raport fix de valoare. Variantele acestor sisteme sunt:

a) bimetalismul integral, când prin sistemul monetar se prevede cå moneda din metal se poate confectiona atât din aur, cât si din argint, statul stabilind raportul dintre cele douå metale;

b) bimetalismul schiop, când numai unul din metalele pretioase (aurul) este metal etalon, iar argintul este folosit la batere de monede în cantitåti limitate.

În jurul anului 1900, toate statele si-au organizat sisteme monetare monometaliste, având ca metal etalon aurul.

Perioada etalonului aur, încheiatå de primul råzboi mondial, este consideratå o perioadå de real progres economic, argument ce vine în sprijinul ideii de revenire la acest sistem.

Urmeazå perioada etalonului aur - devize (1944 - 1970) statuat prin Acordul de la Bretton Woods. Acest sistem, desi bazat pe un curs de schimb fix, permitea schimbåri ale cursului de schimb impuse de situatia economicå a statelor. Principala valutå, dolarul, definitå la o anumitå greutate în aur, va conduce înså prin devalorizare la criza acestui sistem resimtitå la începutul anilor '70. ²

Se substituie astfel un nou sistem monetar, cel al cursurilor flotante controlate de båncile centrale. Paritatea unei monede se calculeazå în raport cu o altå valutå (dolar, lirå sterlinå), cu un cos de valute sau în functie de Drepturile Speciale de Tragere (DST).

1.3.3 Sistemul monetar român

La noi, preocupårile pentru crearea unui sistem monetar national se fixeazå la mijlocul secolului trecut. Dupå încercarea nefinalizatå a lui Cuza de a introduce ca monedå nationalå romanatul, Constitutia din 1866 instituie dreptul suveran al tårii de a bate monedå.

Legea nr. 14/1867 "pentru înfiintarea unui nou sistem monetar si pentru fabricarea monedelor nationale" creeazå primul sistem monetar românesc în adevåratul sens al cuvântului. Acest prim pas s-a concretizat în alegerea unui sistem monetar bimetalist (aur si argint).

În 1890, la zece ani de la înfiintarea Båncii Nationale a României, se adoptå sistemul monometalist cu bazå aur care conferå leului convertibilitate în aur sau în altå monedå. Pe parcursul timpului, prin legi s-a modificat de mai multe ori continutul în aur al leului; ultima modificare, valabilå si azi, este cea din 1954 care fixeazå continutul în aur al leului la 0,148112 grame aur fin.

Sistemul monetar bimetalist a durat la noi 23 de ani (1867 - 1890), înlocuirea lui cu monometalismul aur fiind o necesitate determinatå de dezvoltarea de ansamblu a economiei românesti dar si de evolutia generalå pe plan international.

În perioada 1900 - 1989, sistemul monetar român a suportat urmårile celor douå råzboaie mondiale, apoi restructurårile impuse de noul regim politic.

Începând cu anul 1990 are loc o necesarå reformå a sistemului monetar si a emisiunii monetare, determinatå de trecerea economiei românesti la o economie de piatå. Aceastå reformå a sistemului vizeazå transformarea monedei si creditului în stimulente pentru întreprinzåtorii, în special, privati, asigurarea puterii de cumpårare a monedei si stabilitatea monetarå, mentinerea controlatå a fenomenelor inflationiste, asigurarea premiselor pentru obtinerea convertabilitåtii leului.

NOTE :

1. Dubla metamorfozå (mårfuri - bani si bani - mårfuri), precum si contradicŢiile ce se atenueazå în procesul de circulaŢie a banilor pot fi sintetizate în urmåtoarea schemå:

Bani

monedå activå

Instrumente

financiare

Bani

monedå inactivå

Marfa Marfa

valoare de schimb valoare de utilizare

Circulatia mårfurilor

2. Dupå declinul lirei sterline înregistrat în perioada interbelicå, functia de monedå internationalå a revenit dolarului american, acest lucru stabilindu-se prin Acordurile monetare de la Bretton Woods din 1944. Unul din principiile fundamentale ale sistemului monetar adoptat în 1944 a fost acela de înlåturare rapidå a restrictiilor în tranzactiile curente, deci o restaurare a convertabilitåtii. Cu toate acestea, singura monedå convertibilå a fost dolarul, iar din 1958 au cåpåtat convertabilitate monedele principalelor tåri dezvoltate.

În 1971, S.U.A. renuntå la convertibilitatea aur (convertibilitatea valutarå la un curs fix mentionat de autoritåti) si se trece la un gen de convertibilitate de piatå. Acest eveniment pune capåt unicei forme de convertibilitate în aur care se mai mentinuse dupå renuntarea la etalonul aur în 1944. Deorece dolarul era moneda - cheie a sistemului, aceastå måsurå i-a afectat grav capacitatea de etalon a sistemului monetar international.

Va urma devalorizarea rapidå a dolarului atât fatå de aur, cât si fatå de DST, procese care au afectat raporturile dintre dolar si celelate monede nationale.

Punctul culminant al acestei crize îl constituie anul 1978, când pretul aurului se cota la bursa londonezå la 800 $ uncia (trebuie mentionat cå la începutul manifestårii acestei crize, în 1971, pretul aurului s-a majorat de la 35 de dolari la 38 de dolari uncia, pentru a atinge în 1973 nivelul de 42 de dolari uncia).

Stabilizarea acestei situatii a necesitat måsuri energice si costisitoare din partea Administratiei S.U.A.; crizele s-au repetat totusi în perioada urmåtoare.

Referitoare la convertibilitatea actualå, bazatå pe etalonul putere de cumpårare, specialistii aduc numeroase critici. ïn primul rând, nu se poate vorbi despre o convertibilitate deplinå, ci doar limitatå, iar în al doilea rând, conditiile de asigurare a convertibilitåtii impun nenumårate restrictii.