Nivelul si dinamica principalilor indicatori economico-financiari în perioada 1997÷1999

Nivelul si dinamica principalilor indicatori economico-financiari în perioada 1997÷1999

Asigurarea societatii cu forta de munca necesara îndeplinirii obiectivelor economico-financiare stabilite pentru o perioada data presupune efectuarea unei investigari privind urmatoarele aspecte mai importante:

variatia fortei de munca pe total si pe categorii de personal, în dinamica si comparatie cu prevederile;

modificarile intervenite în structura fortei de munca pe categorii de personal, în dinamica si comparatie cu prevederile;

variatia raportului specific dintre personalul cu functii de conducere si de executie si muncitori;

situatia corelatiei dintre dinamica fortei de munca si dinamica productiei în expresie valorica;

situatia stabilitatii fortei de munca;

situatia pe grupe de vârsta si sex a fortei de munca;

situatia calificarii fortei de munca.

În tabelul numarul. Se prezinta evolutia si structura personalului pe perioada 1997÷1999:

Tabel nr. Evolutia si structura personalului pe anii 1997÷1999

Personalul este angajat de managerul societatii. În prezent societatea are 233 de angajati. Dupa cum se observa din tabel, ponderea muncitorilor este foarte ridicata cca. 78,5% din total datorita preponderentei productiei în cadrul activitatii societatii. În sectorul productiei lucreaza cca. 69% din totalul personalului muncitor, iar în activitatea de întretinere utilaje si mijloace de transport cca. 15%, restul fiind antrenati în activitatile comerciale si administrative ale societatii. Personalul cu studii superioare reprezinta cca. 5% din totalul salariatilor.

Se remarca faptul ca în timp ce personalul TESA a ramas aproape constant în perioada mentionata, numarul muncitorilor a înregistrat o scadere cu 28 persoane în anul 1998 fata de 1997 si cu 60 persoane în anul 1999 fata de 1998. deci, în perioada 1997÷1999 s-a înregistrat o scadere a numarului muncitorilor cu 88 persoane, adica 32.5%.

În tabelul urmator se prezinta structura personalului pe categorii de salariati în functie de vârsta si sex:

Tabel nr. Structura salariatilor în functie de vârsta si sex

La sfârsitul anului 1999, media de vârsta a efectivului total are de cca. 39,5 ani, ceea ce justifica eforturile pentru întinerirea fortei 24524f520y de munca. Personalul cu vârsta mai mica de 30 ani reprezinta cca. 31% din efectivul total. Cadrele de conducere, urmate de functionari si apoi maistri, reprezinta cele mai în vârsta categorii de personal. Preponderenta personalului muncitor scade mult cu vârsta medie care ramâne totusi ridicata.

În diagrama urmatoare se prezinta media de vârsta pe categorii de personal:

Fig. Media de vârsta pe categorii de personal

Din tabelul nr. rezulta faptul ca barbatii reprezinta 68,24% din totalul salariatilor, iar femeile reprezinta 31,76%.

În tabelul urmator se prezinta structura personalului în functie de vechime si sex:

Tabel nr. Structura personalului în functie de vechime si sex

Se poate observa ca media de vechime în cadrul societatii este de cca. 16 ani, personalul sub 5 ani vechime este de cca. 15%, iar personalul de peste 15 ani vechime este de 54,5% ceea ce exprima o buna experienta a salariatilor, dar si necesitatea întineririi personalului.

Dintre categoriile de personal cu vechime mare, functionarii au o vechime de peste 19 ani, iar cadrele de conducere de peste 18 ani. Cea mai mica vechime o au persoanele cu pregatire superioara: inginerii si economistii au o vechime medie de cca. 10 ani.

Din tabelul nr. se mai poate observa ca personalul cu vârsta sub 25 ani este în proportie de 13,3% din totalul salariatilor, iar peste 40 ani - 38,2%.

Productia constituie o componenta fundamentala a activitatii economico-financiare, însasi ratiunea de a fi a oricarei întreprinderi indiferent de forma proprietatii, de modul de organizare, precum si de marimea acesteia.

Un diagnostic suficient de cuprinzator si de edificator al productiei în expresie valorica necesita efectuarea unei analize complexe care poate fi sistematizata astfel:

analiza situatiei economice generale a productiei pe baza variatiei si corelatiei indicatorilor sai valorici;

analiza structurala a valorii productiei globale totale;

analiza structurala si factoriala a valorii productiei marfa totale;

analiza structurala si factoriala a valorii adaugate totale;

analiza structurala si factoriala a valorii productiei nete totale;

analiza situatiei economice generale a productiei pe baza variatiei si corelatiei indicatorilor sai valorici.

În tabelul urmator se prezinta evolutia gradului de ocupare a capacitatilor de productie în intervalul 1997÷1999:

Tabel nr.    Evolutia gradului de ocupare a capacitatilor de productie pe perioada 1997÷1999

Pe ansamblul societatii fata de o capacitate totala de productie de 500,0 hl lapte, gradul de ocupare este de cca. 25%. Se constata ca în intervalul de timp analizat, unitatea a înregistrat niveluri scazute la fiecare grup de produse, în ceea ce priveste gradul de ocupare a capacitatilor de productie.

Un grad mai ridicat (între 55,39% si 58,9%) se înregistreaza la laptele de consum dar se constata o diminuare continua pe perioada analizata în special la celelalte produse, cele mai scazute niveluri înregistrându-se la înghetata si unt. Brânzeturile si produsele proaspete detin pozitia mijlocie.

Cauza principala a acestor niveluri scazute de ocupare a capacitatilor este lipsa laptelui - materie prima. Lipsa unor eforturi investitionale în directia unor actiuni de modernizare si retehnologizare, care sa permita promovarea unor produse noi, atractive si competitive pe piata se constituie într-o a doua cauza.

Un diagnostic cu caracter general privind situatia veniturilor dintr-o întreprindere necesita efectuarea unei analize corelate al carei obiectiv îl constituie urmatoarele trei aspecte mai importante:

variatia veniturilor pe total si pe tipuri de activitati în dinamica si comparativ cu prevederile;

modificarile intervenite în structura veniturilor pe tipuri de activitati, în dinamica si comparativ cu prevederile;

variatia coeficientului de corelatie dintre indicele veniturilor si indicele cheltuielilor, în dinamica si comparativ cu prevederile.

Un diagnostic general privind ansamblul cheltuielilor dintr-o întreprindere necesita efectuarea unei analize corelative al carui obiect îl constituie situatia înregistrata în urmatoarele domenii mai importante:

variatia cheltuielilor pe total si pe tipuri de activitati în dinamica si comparativ cu prevederile;

modificarile intervenite în structura cheltuielilor totale pe tipuri de activitati, în dinamica si comparativ cu prevederile;

variatia nivelului eficientei economice a cheltuielilor, pe total si pe tipuri de activitati în dinamica si comparativ cu prevederile.

În tabelul urmator se prezinta evolutia veniturilor si cheltuielilor în perioada studiata:

Tabel nr. Evolutia veniturilor si cheltuielilor în perioada 1997÷1999

Analiza veniturilor prezinta o importanta cognitiva deosebita întrucât:

veniturile reprezinta un indicator economico-financiar de sinteza care reflecta integral efectul economic final al activitatii de exploatare, financiare si exceptionale într-o perioada data (de regula, un an) ca urmare a resurselor consumate de catre întreprindere;

veniturile se implica totodata, ca variabila cu rol de factor în însasi constituirea profitului pe baza unuia din modelele de tip structural sau factorial;

veniturile reprezinta de asemenea, unul din indicatorii sintetici cei mai importanti luati în calculul nivelului eficientei, iar prin cresterea lor în corelatie eficienta cu variatia cheltuielilor constituie calea certa de ridicare a acestei eficiente pe o treapta superioara, competitiva;

veniturile provenite din productia vânduta reprezinta componenta de baza a cifrei de afaceri - indicator de mare importanta pentru orice societate în conditiile economiei de piata;

obtinerea unui anumit cuantum de venit încât sa acopere total cheltuielile si sa permita obtinerea unui profit constituie obiectivul primordial în economia concurentiala de piata.

Cheltuielile prezinta o deosebita importanta în analiza economico-financiara, fiind un factor sintetic pe baza caruia pot fi diagnosticate si solutionate aspecte deosebit de importante, legate mai ales de latura calitativa a desfasurarii întregii activitati economico-financiare a unitatii. Avem în vedere urmatoarele elemente:

cheltuielile reprezinta în expresie valorica totalitatea resurselor consumate într-o perioada de timp (de regula, un an) pentru desfasurarea activitatii unei unitati economice;

spre deosebire de cuantumul valoric al resurselor de care a dispus unitatea, cheltuielile reprezinta numai ceea ce s-a consumat efectiv din aceste resurse în perioada respectiva;

cheltuielile reprezinta una din cele doua variabile independente care determina în mod direct masa profitului (alaturi de venituri);

cheltuielile reprezinta interes în contextul analizei economico-financiare, ca indicator (si implicit ca factor "participant") luat în calculul nivelului unor indicatori sintetici ai eficientei economice.[1]

Din tabelul nr. se constata o crestere a veniturilor totale, elementul esential fiind cresterea proportionala a veniturilor din activitatea de baza. Aceasta crestere devine mai evidenta daca se calculeaza urmatorii indici cu baza fixa, având ca reper anul 1997:

I₉₇ = 1,00

I_98/97 = V_expl98/V_expl97 = 75.985.350 : 45.771.114 = 1,66

I_99/97 = V_expl99/V_expl97 = 96.750.750 : 45.771.114 = 2,11

Se observa ca veniturile din exploatare au crescut în 1998 fata de 1997 cu 66%, iar în 1999 fata de 1997 cu 111%.

Se vor calcula în continuare indicii cu baza în lant care demonstreaza cresterea proportionala a veniturilor din activitatea de baza:

I_98/97 = V_expl98/V_expl97 = 75.985.350 : 45.771.114 = 1,66

I_99/98 = V_expl99/V_expl98 = 96.750.750 : 75.985.350 = 1,27

Din aceste calcule se observa o crestere mai mica a veniturilor din export pe anul 1999 fata de 1998 (cu numai 27%) comparativ cu cresterea în 1998 fata de 1997 (cu 66%). Aceasta diferenta se datoreaza si micsorarii pe parcursul acestor ani a indicelui inflatiei.

Evolutia cheltuielilor este strâns legata de fluctuatia veniturilor. Studiind cheltuielile de exploatare în perioada studiata, se obtin urmatorii indici cu baza fixa:

I₉₇ = 1,00

I_98/97 = C_expl98/C_expl97 = 67.262.496 : 38.340.660 = 1,75

I_99/97 = C_expl99/C_expl97 = 88.358.547 : 38.340.660 = 2,30

Se constata o crestere a cheltuielilor de exploatare în anul 1998 fata de anul de referinta 1997, cu 75% iar în 1999 cu 130% fata de anul 1997.

Se vor calcula în continuare indicii cu baza în lant care demonstreaza cresterea proportionala a cheltuielilor din activitatea de baza:

I_98/97 = C_expl98/C_expl97 = 67.262.496 : 38.340.660 = 1,75

I_99/98 = C_expl99/C_expl98 = 88.358.547 : 67.262.496 = 1,31

Din aceste calcule se observa o crestere mai mica a cheltuielilor pe anul 1999 fata de 1998 (cu numai 31%) comparativ cu cresterea în 1998 fata de 1997 (cu 75%).

În economia concurentiala de piata scopul esential al fiecarei unitati economice este obtinerea profitului. El reprezinta diferenta dintre venituri si cheltuieli în sens larg, iar în sens restrâns reprezinta o forma importanta a produsului net ce se autonomizeaza în procesul de repartizare si utilizare a unei parti din valoarea nou creata la nivel microeconomic. Pentru aceasta se prezinta în tabelul urmator principalii indicatori:

Tabel nr. Principalii indicatori pentru calculul profitului net

Reprezentarea grafica a datelor din tabelul nr. se prezinta astfel:

Figura nr. Reprezentarea grafica a datelor din tabelul nr.

Din datele prezentate în tabelul nr. se poate trage concluzia ca desi veniturile si cheltuielile au înregistrat o crestere rapida în anul 1998 fata de 1997 si mai lenta în anul 1999 fata de 1998, profitul brut are o crestere în anul 1998 fata de 1997 si anume de la 7.093.797 mii lei la 8.319.732 mii lei, în timp ce pe anul 1999 s-a înregistrat o scadere foarte accentuata, chiar sub nivelul anului 1997, si anume la 6.113.865 mii lei, ceea ce evidentiaza o situatie foarte grava pentru S.C. LACTAG S.A. Impozitul pe profit având o cota fixa (38%) a înregistrat aceeasi fluctuatie precum si profitul net care în anul 1997 a fost de 4.398.154 mii lei, în anul 1998 a crescut la 5.158.234 mii lei, iar în anul 1999 a scazut sub nivelul anului 1997 si anume la 3.790.596 mii lei.

Evolutia cifrei de afaceri la S.C. LACTAG S.A. se prezinta în felul urmator:

Tabel nr. Evolutia cifrei de afaceri în perioada 1997÷1999

Reprezentarea grafica a cifrei de afaceri în perioada 1997÷1999 se prezinta astfel:

Figura nr. Reprezentarea grafica a evolutiei cifrei de afaceri

Din tabelul numarul 8 se pot calcula indicii cu baza fixa luând ca baza anul 1997:

I₉₇ = 1,00

I_98/97 = CA₉₈/CA₉₇ = 74.135.532 : 44.625.871 = 1,66

I_99/98 = CA₉₉/CA₉₇ = 94.730.425 : 44.625.871 = 2,12

Din aceste calcule se observa ca cifra de afaceri a crescut cu 66% în 1998 fata de 1997 si cu 122% în 1999 fata de 1997.

Se pot calcula si indici cu baza în lant în felul urmator:

I_98/97 = CA₉₈/CA₉₇ = 74.135.532 : 44.625.871 = 1,66

I_99/98 = CA₉₉/CA₉₇ = 94.730.425 : 74.135.532 = 1,28

Din aceste calcule se observa o crestere mai lenta a cifrei de afaceri în anul 1999 fata de 1998 (cu numai 28%) comparativ cu cresterea în 1998 fata de 1997 cu 66%.

În analiza economico-financiara la unitatile economice, o importanta covârsitoare o are analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri care exprima raportul între cheltuielile aferente productiei vândute sau cifrei de afaceri la valoarea productiei vândute sau cifrei de afaceri exprimata în pretul de vânzare.

Fluctuatia cheltuielilor la 1000 lei venituri este prezentata în tabelul urmator:

Tabel nr. Evolutia cheltuielilor la 1000 lei venituri în perioada 1997÷1999

Se vor calcula indicii cu baza fixa luând ca baza anul 1997:

I₉₇ = 1,00

I_98/97 = C_{t/1000 98} /C_{t/1000 97} = 892,04 : 846,77 = 1,05

I_99/97 = C_{t/1000 99}/C_{t/1000 97} = 937,39 : 846,77 = 1,11

Din aceste calcule se observa ca în anul 1998, cheltuielile la 1000 lei venituri au crescut cu 5% fata de 1997 în timp ce cresterea anului 1999 fata de 1997 este de 11%.

Urmeaza a se calcula indicii cu baza în lant pe aceeasi perioada:

I_98/97 = C_{t/1000 98}/C_{t/1000 97} = 892,04 : 846,77 = 1,05

I_99/98 = C_{t/1000 99}/C_{t/1000 98} = 937,39 : 892,04 = 1,05

Se observa o crestere a cheltuielilor la 1000 lei venituri pe anul 1999 fata de anul 1998 aproximativ egala cu cresterea pe anul 1998 fata de 1997 si anume cca 5%.

În analiza economico-financiara a unitatilor economice o deosebita importanta o are calcularea ratei rentabilitatii costurilor si a veniturilor. Pentru calculul ratei rentabilitatii brute a cheltuielilor se realizeaza raportul dintre profitul brut si cheltuielile totale (ca resurse consumate) iar pentru rata rentabilitatii brute a veniturilor se realizeaza raportul dintre profitul brut si veniturile totale (ca efect) obtinute pe perioada studiata.

În tabelul urmator se studiaza rata rentabilitatii brute în functie de cheltuieli si venituri pe perioada 1997÷1999:

Tabel nr. Evolutia ratei rentabilitatii în functie de venituri si cheltuieli în perioada 1997÷1999

P_b = profit brut;

C_t = cheltuieli totale;

V_t = venit total.

Din tabelul de mai sus se observa o scadere continua pe perioada studiata a ratei rentabilitatii brute atât în functie de cheltuieli cât si în functie de venituri.

În tabelul urmator se evidentiaza dinamica ratei rentabilitatii nete în functie de cheltuieli si venituri pe perioada 1997÷1999:

Tabel nr. Evolutia ratei rentabilitatii în functie de venituri si cheltuieli în perioada 1997÷1999

P_n = profit net

Din tabelul de mai sus se observa o scadere continua pe perioada studiata a ratei rentabilitatii nete în functie de cheltuieli, cât si în functie de venituri.

O situatie "optima" este evident aceea când rata rentabilitatii nete a înregistrat o crestere performanta (în sensul cel putin al atingerii nivelului mediu competitiv de pe piata interna si externa a perioadei date), fapt care atesta ca a fost respectata, în toate cazurile, corelatia de eficienta dintre efortul necesar si efectul economic scontat - indicii cresterii diverselor eforturi specifice (indicatorul de la numitorul fractiei) fiind devansati de indicele cresterii profitului net ca efect economico-financiar final.

Variatia ratei rentabilitatii nete -indiferent de sensul si intensitatea înregistrate - poate fi explicata si apreciata mai precis pe o baza matematica, cuantificând în acest scop, cu ajutorul metodei substitutiei în lant actiunea celor doi "termeni" lati în calculul acestui indicator - termeni care pot fi considerati ca factor ce determina în mod direct însusi nivelul ratei rentabilitatii nete.

Se impune mentiunea ca atât în cazul profitului net cât si în cazul profitului brut, utilitatea cognitiva deosebita a modelului de tip factorial (spre deosebire de cel structural) consta în aceea ca permite sa se constate pe o baza matematica, aportul direct pe care îl exercita asupra profitului, nivelul eficientei economice a cheltuielilor; concentrarea eforturilor pe linia acestui factor calitativ respectând totodata si o conditie esentiala pentru cresterea într-un ritm mai intens a ratei rentabilitatii - ea fiind, cum s-a mai subliniat, cel mai concludent indicator sintetic al evolutiei eficientei economice finale a activitatii unei unitati economice - atât pe total cât si pe tipuri de activitati.

Pentru desfasurarea normala a procesului de productie, întreprinderile industriale trebuie sa fie asigurate cu capital fix sau mijloace fixe care sa corespunda cu profilul si particularitatile procesului de productie din fiecare întreprindere.

Mijloacele fixe participa la mai multe cicluri de exploatare si, ca regula generala, îsi transfera o parte din valoare lor asupra utilitatilor create în întreprindere (produse, servicii, lucrari) în mod treptat pe durata lor de serviciu, prin procesul de amortizare.

Pentru a analiza fluctuatia mijloacelor fixe pe perioada studiata se va prezenta în tabelul urmator nivelul activelor fixe în aceasta perioada:

Tabel nr. Evolutia activelor fixe în perioada 1997÷1999

Se observa o scadere continua a mijloacelor fixe în perioada studiata. În termeni reali, scaderea este mai accentuata, dar este aparent atenuata datorita efectelor inflatiei. Aceasta scadere s-a realizat în special prin vinderea de catre LACTAG S.A. a unor terenuri, cladiri si alte mijloace fixe de productie devenite inutile odata cu lipsa materiei prime.

Orice întreprindere pentru a-si desfasura activitatea, necesita pe lânga capitalul fix si capital circulant. În acest sens activele circulante reprezinta plasamentele de capital pe termen scurt, mai mic de un an, în elemente necesare desfasurarii neîntrerupte a procesului de productie sau comercializare a unitatii economice. Mijloacele circulante se epuizeaza pe perioada unui ciclu economic iar sumele investite se recupereaza prin vânzarea si încasarea productiei si vor fi reintroduse în urmatorul ciclu economic. Activele circulante cuprind stocurile, creantele, titlurile de plasament si valori de încasat, disponibilitati banesti în conturi la banci si în casierie.

În tabelul urmator se prezinta fluctuatia activelor circulante în perioada studiata:

Tabel nr. Evolutia activelor circulante în perioada 1997÷1999

Din tabelul de mai sus se observa ca spre deosebire de activele fixe, care au înregistrat o anumita scadere în perioada 1997÷1999, activele circulante au înregistrat o crestere pe aceeasi perioada. Astfel în 1998 s-a obtinut o crestere cu 30,9% fata de 1997 iar în 1999 o crestere cu 94,6% fata de 1997 si cu 48,6% fata de 1998.

Reprezentarea grafica a datelor din tabelele si se prezinta astfel:

Figura nr. Reprezentarea grafica a datelor din tabelele si

În calculul eficientei economice în cadrul unei întreprinderi, de o deosebita importanta este eficienta utilizarii capitalului fix si a capitalului circulant.

Astfel, eficienta utilizarii capitalului fix se calculeaza prin raportarea profitului brut sau net la valoarea medie anuala a capitalului fix înmultit cu 1000. în acest caz eficienta capitalului fix reflecta profitul brut sau net ce revine la 1000 lei capital fix.

În tabelul urmator se prezinta evolutia eficientei activelor fixe în functie de profitul brut si net pe perioada studiata:

Tabel nr. Evolutia eficientei activelor fixe în perioada 1997÷1999

Interesant de observat este faptul ca pe anul 1998 eficienta activelor fixe este cea mai mare iar pe anul 1999 cea mai mica.

Ca si activele fixe, activele circulante au o foarte mare importanta în calculul eficientei economice. Cresterea eficientei utilizarii activelor circulante corespunde accelerarii vitezei cu care capitalurile parcurg stadiile circuitului, respectiv rapiditatea cu care se realizeaza rotatia.

Eficienta utilizarii activelor circulante se poate calcula ca raport între profitul brut sau net si suma medie a activelor circulante înmultit cu 1000 si reprezinta profitul ce revine la 1000 lei active circulante.

Activele circulante sunt folosite eficient atât timp cât transformarea din forma bani în stocuri de valori pentru productie, în productie în curs de executie, în produse finite, si valorificarea acestora, din nou în forma de disponibilitati banesti este continua, neîntrerupta.

În tabelul urmator se prezinta evolutia eficientei activelor circulante în functie de profitul brut si net pe perioada studiata:

Tabel nr. Evolutia eficientei activelor circulante în perioada 1997÷1999

Din tabelul nr. se observa o scadere continua a eficientei activelor circulante pentru profitul brut de la 389 lei la 1000 lei active circulante în anul 1997, la 172 lei la 1000 lei active circulante în anul 1999, iar la profitul net: de la 241 lei la 1000 lei active circulante în 1997, la 107 lei la 1000 lei active circulante în 1999.