OFERTA SI CEREREA DE MONEDA

economie

ALTE DOCUMENTE

Bunurile publice si productia in sectorul public

Analiza economico-financiara 1 Anul III MFC

Formele de inregistrare contabila la Muzeul National Peles si modul de organizare a contabilitat si financiare inclusiv circuitul documentelor

CONTEXTUL DEZVOLTARII REGIONALE IN ROMANIA

Lucrare de diploma Negocierea comerciala internationala. Strategii si tehnici

Gestiunea Stocurilor

ELASTICITATEA CERERII IN FUNCTIE DE FACTORII CARE O INFLUENTEAZA

OFERTA SI CEREREA DE MONEDA

Deschisa tuturor agentiilor economici, chiar si nonfinanciari, piata monetara constituie o piata de bani pe termen scurt. Operatiunile pe aceasta piata au ca suport: titlurile si instrumentele de plasament pe termen scurt; biletele de banca, moneda scripturala, depozitele, bonurile non-negociabile, certificatele de depozite, biletele de trezorerie etc.

3.1. Oferta de moneda

Oferta de moneda este reprezentata de disponibilitatile monetare si de instrumentele de plasament pe termen scurt, concentrate in principal la banci si care pot fi puse la dispozitia agentilor economici.

3.1.1. Masa monetara

Oferta pe piata monetara este reprezentata de masa monetara, formata din totalitatea elementelor care, direct sau indirect, sunt utilizate ca mijloace de plata, pe un anumit spatiu national, s 555d39f i de care dispun agentii nonfinanciari.

Pana in ultimele decenii, delimitarea continutului masei monetare nu ridica probleme deosebite. Ea era reprezentata de disponibilitatile monetare: biletele de banca si moneda scripturala (depozite). Inovatia financiara s-a concretizat in crearea unei game relativ largi de instrumente de plasament (active), ce sunt susceptibile sa indeplineasca o serie de functii banesti si sa inlocuiasca avantajos, in anumite utilizari, categoriile traditionale de "bani".

Dimensionarea corecta a masei monetare trebuie sa tina seama de diversitatea mare a substitutelor monedei, pentru a surprinde ce se petrece in sistemul economic. Evident, insa, cu cat se doreste o cuprindere mai larga a notiunii de masa monetara, cu atat relatia sa cu baza monetara devine mai slaba.

Masa monetara are doua componente importante. In primul rand, este baza monetara sau disponibilitatile banesti propriu-zise, adica acele instrumente monetare ce se caracterizeaza prin lichiditate perfecta, sting imediat o datorie sau mijlocesc direct o tranzactie comerciala. In al doilea rand, sunt disponibilitatile semimonetare (banii "aproape bani"), respectiv instrumentele de plasament ce necesita realizarea unui numar de operatiuni pentru ca posesorul lor sa ajunga la banii lichizi, ceea ce presupune timp, fara sa existe riscul diminuarii cantitatii de moneda detinuta de posesor.

Analiza masei monetare si a structurii ei poate fi aprofundate cu ajutorul conceptului de agregat monetar, intalnit in sistemul contabilitatii nationale. Agregatul monetar exprima o parte constitutiva a masei monetare, autonomizata prin functii specifice, prin agentii specializati care emit instrumentele de plata, prin organismele bancare care le gestioneaza si prin fluxurile reale pe care le mijlocesc.

Agregatele monetare regrupeaza mijloacele de plata detinute de agentii nonfinanciare si rezidenti, iar dintre plasamentele lor financiare, pe acelea care sunt susceptibile de a se fi transformat, usor si rapid, in mijloace de plata fara risc important de pierdere de capital. Clasificarea activelor depinde nu atat de natura agentului care le emite, cat de comportamentul prezumat al celui care le detine: foloseste activele sub forma de rezerva temporara de mijloace de plata sau realizeaza un plasament al unei economisiri durabile.

In functie de sfera de cuprindere, se definesc patru agregate ale masei monetare, si anume:

M¹ reprezinta masa monetara in sens restrans si regrupeaza toate mijloacele de plata utilizabile fara termen de tranzactie: biletele de banca si moneda metalica, adica numerarul detinut in afara sistemului bancar, depozitele la vedere si conturile bancare operabile prin cecuri la purtator;

M² reprezinta masa monetara in sens larg si contine, in plus fata de M¹, masa semimonetara, adica plasamentele la vedere remunerate, neoperabile prin cecuri la purtator, depunerile la casele de economii, depunerile pe termen scurt la banci, depozitele la termen in valuta, precum si alte valori aducatoare de dobanda, gestionate de institutii financiare;

M³ cuprinde M², la care se adauga plasamentele lichide pe termen scurt - care nu pot fi incadrate in masa semimonetara - formate din toate depozitele in devize straine, depunerile pe termen nelimitat si bonurile de economii, bonurile de tezaur si certificatele pentru imprumuturi de stat, bonurile negociabile, depunerile de valoare si pe termen lung;

L contine, pe langa M³, economisirea contractuala depusa pe termen si alte titluri ale pietei monetare, emise de agentii nonbancari.

Agregatele monetare s-au autonomizat, practic, in toate tarile. In ceea ce priveste continutul acestora, denumirea diferitelor instrumente ale pietei monetare si importanta lor difera de la o tara la alta. In Romania s-au autonomizat primele doua agregate monetare:

M₁, ce cuprinde numerarul in afara sistemului bancar si depozitele la vedere ale firmelor (masa monetara in sens restrans);

M₂, ce include, in plus de M₁, economiile ale populatiei la vedere si la termen, depozitele la termen ale firmelor, depozitele conditionate, certificatele de depozit si depozitele in valuta ale rezidentilor (cvasibanii).

3.1.2. Cererea de moneda

Oferta pe piata monetara este alimentata mai ales de catre banci, care au capacitatea de a crea bani, prin:

a) emisiunea numarului;

b) crearea banilor de cont, a depozitelor multiple.

In mod traditional, prin emisiune monetara se intelege ansamblul operatiunilor de confectionare a semnelor banesti, de pastrare a acestora la emitent si de punere in circulatie, de catre emitent, a numerarului. Responsabilitatea operatiunilor tehnice de creare a bancnotelor si monedei metalice revine bancii centrale. Banca centrala pune semnele banesti in circulatie, prin operatiuni specifice la care iau parte bancile comerciale si trezoreria.

[1]
橢橢埳埳㶑㶑岟 ¼̨㟚¶פ ⰣⰣⰣNⱱͼ⿭ͼ㍩$㢐㪄l㎍э ਛਛਛ㎍a de 900 u.m. asupra bancii A si banca B poate sa imprumute 90 din 900 u.m., respectiv 810 u.m., clientului Z, care are cont la banca C

Inlocuind cifrele prin simboluri, avem:

DD este disponibilitatea initiala utilizata pentru acordarea de credite, iar multiplicatorul k este reprezentat de relatia:

D H . In mod corespunzator, oferta de masa monetara cu mare putere M₀ se deplaseaza la M'. Echilibrul se realizeaza la intersectia curbelor stocului de bani cu putere mare H H cu cea a ofertei de bani cu putere mare HD. Multiplicatorul monetar va fi:

a) baza monetara H, ce poate fi controlata in principal prin actiuni de open market;

b) rata scontului;

c) nivelul rezervelor obligatorii.

Banca centrala nu poate controla, cu exactitate, masa monetara - oferta de moneda - deoarece multiplicatorul monetar nu este nici constant, nici in intregime previzibil.

3.2. Cererea de moneda

Daca anterior au fost analizate principalele procese prin intermediul carora sunt creati banii, se impune, in continuare, analiza cererii de moneda, fara de care nu poate fi vorba de o piata monetara.

3.2.1. Conceptul de cerere monetara

Cererea de moneda este expresia tendintei agentilor economici de a detine o anumita cantitate de bani. Ea reflecta necesitatile de instrumente susceptibile sa indeplineasca functiile monedei. Spre deosebire de aceasta, cererea de capital exprima necesitatile de resurse (fonduri) ale agentilor economici. In practica, accesul la o anumita resursa de procurare a fondurilor (de exemplu, creditul) echivaleaza, adesea, cu accesul la insasi banii in cauza. De aceea, delimitarea intre cererea de moneda si cererea de capital este dificil de facut.

Cererea de moneda nu se confunda cu masa monetara in circulatie. Daca masa monetara este reprezentata de stocul acestuia, cererea de moneda (a unei perioade) este caracterizata de fluxul de moneda. Astfel spus, apare o cerere de moneda atunci cand exista o decizie de a adauga o cantitate de moneda sumelor lichide de care deja se dispune.

Moneda nu este ceruta pentru calitatile intrinseci ale diferitelor instrumente monetare, ci pentru functiile pe care poate sa le indeplineasca. Marimea cererii de moneda depinde de utilitatile acesteia, care sunt exprimate de facilitatile pe care le asigura disponibilitatile banesti.

Astfel conceputa, cererea de bani apare ca un element al "alegerii economice", al costului de oportunitate. Agentul economic este pus in permanenta in situatia de a alege modul in care va utiliza venitul: pentru achizitionarea bunurilor si serviciilor de consum sau pentru o economisire, proportia acestor fractiuni fiind in functie de utilitate. De asemenea, va trebui sa aleaga forma in care se materializeaza economiile si care anume active financiare sunt cele corespunzatoare. Ca atare, cererea de moneda rezulta din procesul de amenajare a structurii averilor agentilor economici si a structurii intrebuintarilor date veniturilor, astfel incat utilitatea acestora sa fie maxima.

3.2.2. Motivele cererii de bani

Pentru a intelege cererea de moneda, este important sa se analizeze ce fac cu ea agentii economici. O parte din moneda este destinata pentru a face fata platilor cotidiene. In acest sens, Keynes vorbea de motivul tranzactiei, pentru a denumi o incasare pe care o numea incasare de tranzactie sau de trezorerie.

Alaturi de aceasta, Keynes distingea mobilul precautiei, ce deriva din faptul ca banii, rezerva de valoare perfect lichida, constituie o asigurare contra efectelor economice negative ale evenimentelor particulare. Cererea de tranzactie si cererea de precautie formeaza ceea ce Keynes denumea cererea de moneda activa.

Ultimul motiv al cererii de bani este legat de speculatie. Obiectivul speculatorului este, in general, obtinerea de venit in capital. El cumpara active reale sau financiare cand pretul acestora este scazut si le revinde cand preturile au crescut. In fond, are loc o substituire de active monetare cu pret constant, cu active nemonetare ale caror preturi variaza, si invers, in functie de starea pietei.

Atat in cazul cererii active, cat si in cazul cererii speculative este vorba de o cerere de bani exercitata de agentii economici, cerere bazata pe o anumita preferinta pentru lichiditate. Potrivit lui Keynes, cererea de moneda activa este determinata de marimea venitului national, iar cererea de moneda speculativa este determinata de rata dobanzii.

Ultima idee se cere a fi detaliata. Numerarul nu aduce dobanda, iar depozitele la vedere aduc o dobanda redusa. Toti cei care detin banii sub forma numerarului sau a depozitelor slab remunerate renunta la venitul sub forma de dobanda, posibil de obtinut daca ar detine alte valori: depozite la termen, hartii de valoare. Pierderea de venit sub forma de dobanda este mai mica daca individul pastreaza banii sub forma de numerar intr-o proportie mai redusa. Costul detinerii banilor sub forma de numerar, pentru realizarea tranzactiilor, se masoara ca diferenta intre dobanda incasata pentru depozite si alte forme de valoare si rata proprie a dobanzii (rata dobanzii pentru numerar - egala cu zero).

3.2.3. Cererea de moneda activa

Cererea tranzactionala de bani este determinata de utilizarea banilor pentru achitarea bunurilor si serviciilor achizitionate in mod curent. In cursul unei luni, un individ face o varietate de plati, reprezentand alimente, imbracaminte, incaltaminte, chirii, presa, alte cumparaturi. Pentru finantarea acestor achizitii, individul trebuie sa dispuna de o suma de bani.

Factorii care actioneaza asupra marimii cererii tranzactionale sunt numerosi. In primul rand, se detaseaza, ca importanta, marimea venitului si a averii. Venitul influenteaza cererea de moneda in calitatea de factor rar, ceea ce obliga agentii economici de a face optiuni in privinta achizitiilor curente de marfuri si servicii sau a economisirii cu o anumita structura.

Venitul care se ia in considerare nu este venitul efectiv realizat, ci "venitul permanent" (constant, mediu), adica acel venit din care au fost excluse oscilatiile intamplatoare, pe termen scurt, si care nu influenteaza comportamentul agentului economic titular, in ceea ce priveste optiunea de utilizare a venitului sub forma cererii de bunuri si servicii sau de economisire.

In al doilea rand, cererea de tranzactie este influentata de volumul tranzactiilor, exprimat tehnic prin venitul national (pY). In al treilea rand, sunt o serie de factori indirecti, ce actioneaza prin intermediul volumului tranzactiilor: interdependenta dintre incasari si plati, incertitudinea privind sursele de incasari si obligatiile de plati, cheltuielile implicate de obtinerea banilor, numarul de participanti la tranzactiile banesti etc. Deci, cererea de bani provine din decalajul existent intre momentul incasarii venitului si momentul efectuarii cheltuielilor si exista numeroase modalitati prin care o persoana isi poate proiecta realizarea tranzactiilor sale. Astfel, veniturile pot fi pastrate sub forma de numerar si cheltuite in perioada dintre incasari. Acest lucru elimina dificultatile si cheltuielile pe care le reprezinta investirea veniturilor in active aproape lichide, adica in bani "aproape bani". Dar prezinta dezavantajul ca se pierde o dobanda mai mare, care se poate obtine prin investirea unei parti din venit in active cu o dobanda ridicata. De asemenea, venitul se poate investi imediat ce este incasat si se retrage din depozitele la termen, atunci cand este nevoie de moneda. Aceasta modalitate maximizeaza castigurile din dobanda, dar cumpararea si vanzarea frecventa de active sau depunerile si retragerile din depozitele pe termen cauzeaza unele neajunsuri.

Cererea de tranzactii este dependenta, mai intai, de dobanda neta, pierduta pe seama banilor pastrati, si in al doilea rand, depinde de volumul tranzactiilor preconizate si, deci, de venit. Evident, cu cat se considera ca vor fi cheltuiti mai multi bani, cu atat cererea de tranzactie este mai mare. Ea este influentata si de costurile generate de diferitele forme specifice de pastrare a banilor.

Presupunem ca venitul unei persoane este Y_N si aceasta este depus sub forma de depozit la vedere la o banca. Daca persoana realizeaza o retragere pe o luna din depozit, atunci cantitatea de bani transformata in moneda (numerar) R va fi:

Relatia (8.20) arata ca cererea tranzactionala pentru bani creste odata cu cresterea costului t_c si a venitului Y_N si scade odata cu cresterea ratei dobanzii i Cresterea venitului genereaza o crestere a cererii tranzactionale de bani, proportional mai mica. O persoana cu venituri mari pastreaza din acestea, sub forma de numerar pentru tranzactii, o proportie mai mica. Se manifesta, astfel, o "economie de scara" in domeniul managementului numerarului. Un alt mod de a exprima acelasi lucru este apelul la elasticitate:

elasticitatea cererii de bani, in functie de venit, este mai mica decat 1 (in ecuatia (8.20) are valoarea de 1/2);

elasticitatea cererii de bani, in functie de rata dobanzii, este de 1/2.

Proportia mai redusa a numerarului, pe masura ce venitul creste, se explica prin aceea ca administrarea managementului este mai eficienta la nivele mari ale venitului, deoarece costul unitar al retragerilor de numerar este mai mic in cazul operatiunilor de amploare. Costa la fel de mult daca se retrage numerar in valoare de 1000 u.m. sau de 10.000 u.m., dar costul mediu este mai redus.

Desigur, trebuie facuta deosebirea intre cererea tranzactionala nominala de bani si cererea tranzactionala reala de bani, deoarece, in ultimul caz, pe langa venit si rata dobanzii, este necesar a se tine seama si de evolutia preturilor.

In discutarea cererii tranzactionale, atentia a fost concentrata asupra costurilor tranzactiilor si s-a ignorat nesiguranta referitoare la plati si la venituri.

Cererea de precautie are la baza o determinare multipla. In mod frecvent se cheltuieste mai mult decat se prevede. Cauza ar putea fi pretul mai mare al unei achizitii, in raport cu cat se anticipa. Pot sa apara si sanse neasteptate de profit, care obliga la o anumita cheltuiala. Gospodariile si firmele au nevoie de o rezerva de bani, pentru a evita situatiile pe care le creeaza neprimirea la timp a unor venituri.

Exista cinci moduri prin care se manifesta precautia si toate au pretul lor. O prima modalitate este pastrarea unei mai mari cantitati de bani decat se cheltuieste, adica se pastreaza o "balanta de precautie", ceea ce implica pierderea dobanzii nete. A doua modalitate este reducerea cheltuielilor planificate, pentru a putea efectua cheltuielile neprevazute. In mod obisnuit, reducerea cheltuielilor planificate este mica si insuficienta, in raport cu cheltuielile de efectuat. A treia modalitate este vinderea unor active. Dar vinderea acestora, intr-o perioada scurta, implica reducerea pretului.
A patra modalitate este imprumutul, dar aceasta poate fi foarte costisitor. In sfarsit, evitarea de a mai face plati, ceea ce implica plata de penalitati si pierderea reputatiei.

Cat de mult costa mentinerea unei balante de precautie? Avantajul este dat de eliminarea cheltuielilor pentru celelalte alternative, iar costul este reprezentat de pierderea dobanzii nete. La intrebarea cat de mare trebuie sa fie, stiinta economica a formulat un raspuns general - costul marginal sa fie egal cu venitul marginal. Daca costul marginal este reprezentat de dobanda pierduta prin pastrarea unei balante de precautie, venitul marginal se considera ca este dat de rata dobanzii la imprumuturile bancare, inmultita cu probabilitatea utilizarii, in prezent a unei unitati monetare.

In raport cu acest enunt de principiu, se pot face o serie de detalieri. Pentru determinarea cantitatii optime de bani, pentru nevoi neprevazute, trebuie sa se estimeze costurile si beneficiile. Notam cu p(M g) posibilitatea ca, in timpul lunii, individul sa nu dispuna de lichiditati, g fiind gradul de incertitudine, iM este costul cu dobanda, implicat de detinerea sub forma de numerar a sumei M. Daca se inmulteste probabilitatea nelichiditatii p(M g) cu costul ei, q , se obtine costul previzionat al nelichiditatii. In acest caz, costul detinerii banilor sub forma numerarului de precautie este:

Pentru a determina cantitatea optima a numerarului de precautie se compara costul marginal al cresterii cu o unitate a banilor de precautie, cost dat de dobanda i si de beneficiul marginal al acestei cresterii, care va fi maxim cand cantitatea de bani detinuta este zero. Beneficiul marginal al banilor detinuti suplimentar ca precautie este o functie descrescatoare in raport cu nivelul detinerilor de numerar. Beneficiul marginal al detinerii unei unitati monetare suplimentare este dat de faptul ca individul are mai putine sanse sa ramana fara bani, atunci cand are nevoie de ei. Suma optima a numerarului de precautie este data de M*, nivel la care costurile si beneficiile marginale se compenseaza reciproc.

Asupra sumei optime a numerarului de precautie influenteaza mai multi factori. Reducerea ratei dobanzii micsoreaza costul si sporeste nivelul marimii optime a numerarului. Reducerea costului lichiditatii face posibila o aparare mai buna fata de o situatie neprevazuta. Cresterea nesigurantei genereaza o sporire a sumelor pastrare in numerar. Daca creste nesiguranta, creste si pericolul nelichiditatii. Daca costul nelichiditatii q scade, se micsoreaza si cererea de bani. Lipsa unui cost de nelichiditate ar face ca nici un individ sa nu fie interesat a detine numerar. Lipsa numerarului ar insemna un cost masurat prin dobanda pierduta.

3.2.4. Cererea speculativa de bani

Tipul de cerere de moneda denumita de Keynes cerere speculativa este determinata de marimea si structura veniturilor, de marimea veniturilor actuale si a celor asteptate, de miscarea preturilor si, nu in ultimul rand, de randamentele diverselor forme de avere. Indivizii pot decide sa pastreze sub forma lichida, mai multi bani decat sunt necesari pentru tranzactii curente. Uneori - si acesta este aportul fundamental al lui Keynes la teoria monetara - exista un motiv de speculatie. Un asemenea motiv ne plaseaza in sfera functiei banilor, de mijloc de pastrare a valorii (de tezaurizare), si focalizeaza atentia asupra rolului banilor in portofoliul de investitii ale unui individ.

Orice persoana doreste ca averea sa se materializeze in bunuri care ii aduc un castig cat mai mare si care pot fi bani sau alte valori specifice. Aceste valori compun un portofoliu. Tinand seama ca veniturile aduse de majoritatea valorilor sunt nesigure, nu este indicat ca tot portofoliu sa fie constituit dintr-un singur tip de valoare riscanta, chiar daca acesta aduce dobanda cea mai ridicata. Un investitor prudent "nu-si va pune toate ouale intr-un singur cos". Nesiguranta profiturilor aduse de diferite tipuri de valori riscante conduce la strategia unui portofoliu diversificat.

Aversiunea fata de risc a investitorului il obliga sa detina, in cadrul profitului, o cantitate de valori sigure, pentru a se proteja impotriva pierderilor ce ar putea fi generate de fluctuatiile neprevazute ale randamentelor altor valori. O valoare sigura, chiar daca are un randament mai mic, in comparatie cu valorile riscante, este detinuta tocmai pentru ca este sigura.

Banii sunt o valoare sigura, in sensul ca valoarea lor nominala se cunoaste cu exactitate. Preferinta pentru bani - in calitate de valoare sigura, cunoscuta - depinde de rentabilitatea acestora, precum si de rentabilitatea si riscurile legate de alte valori, masurate prin variabilitatea veniturilor specifice. Sporirea gradului de risc, la alte forme de avere, determina cresterea cererii de bani.

Portofoliul este structurat in baza consideratiilor legate de veniturile aduse de anumite valori si de riscurile specifice. Depozitele pe termen si depozitele de economii prezinta aceleasi riscuri ca si depozitele la vedere sau ca numerarul. Primele aduc, insa, venituri mai mari. Pentru ambele grupe, riscul provine din nesiguranta in ceea ce priveste inflatia.

La acelasi risc si la rentabilitate diferita, diversificarea portofoliului explica cererea pentru depozite la termen si depozite de economii. Dar, chiar si asa, exista si unele motive tranzactionale care determina preferinta pentru moneda. De aceea, in explicarea detinerii de valori sub forma de moneda, ar trebui luate in considerare venitul si costul de oportunitate. Daca costul este mai mic decat avantajul adus de detinerea altor bunuri, cererea de bani - pentru nevoi speculative - va creste.

Daca rata rentabilitatii, obtinuta la diferite forme de plasament, este mai mica decat ceea ce oamenii apreciaza ca este "rata normala a dobanzii", ei prefera sa pastreze banii (numerar) si nu alte forme de avere.

Conceptul de cerere speculativa de bani a fost utilizat de Keynes pentru a sugera ca, la un moment dat, cererea de bani poate deveni perfect elastica, situatie cunoscuta drept "preferinta lichiditatii absolute" sau "capcana (trapa) lichiditatii". Daca se anticipeaza o scadere a pretului obligatiunilor (sau al altor active) cu o rata ce depaseste dobanda suplimentara ce poate fi obtinuta prin detinerea de alte valori, atunci oamenii nu doresc sa retina obligatiunile si alte titluri, ca toti vor retine bani.

Ideea preferintei pentru lichiditatea absoluta a fost folosita pentru a explica cazul ipotetic in care modificarea ofertei de moneda nu are efect asupra ratei dobanzii. Daca oferta de moneda creste, populatia pastreaza doar banii suplimentari si nu ii foloseste pentru cumpararea de bunuri sau active. Deci, venitul nu raspunde la cresterea ofertei de bani. In mod similar, daca guvernul vinde obligatiuni pentru a finanta cheltuielile suplimentare, aceasta nu duce la cresterea semnificativa a ratei dobanzii, atat timp cat se prefera transformarea banilor in obligatiuni, la o rata a dobanzii care depaseste putin nivelul preconizat.

3.2.5. Functia cererii de bani

unde D_A este cererea pentru produsul A p_a este pretul bunului A p_s reprezinta pretul bunului inlocuitor, p_c este pretul bunului complementar, YP este venitul nominal si Z preferinta de consum.

Aplicand aceasta functie generala la cererea de bani, variabilele au un continut specific si anume:

p_a - pretul banilor detinuti, care este dat de diferenta intre venitul aferent activelor detinute si venitul aferent banilor. Daca activul este o obligatiune, venitul este reprezentat de rata dobanzii aferente, iar daca activul este numerar, veniturile sunt reprezentate de cheltuielile cu pastrarea banilor;

p_s - pretul (costul) substituentilor de bani - este mai complex. Unul din inlocuitorii de bani, pentru firme, este linia de credit. Costul este, in acest caz, taxa bancii pentru partea nefolosita a liniei de credit sau costul de utilizare a liniei de credit. Alt substituent de bani este detinerea unui activ lichid, in locul unui activ mai putin lichid, dar care asigura un venit mai mare. Costul acestui inlocuitor de bani este dat de diferenta dintre rata dobanzii aferente activului lichid si cea aferenta celui nelichid;

p_c - pretul pentru bani complementari - nu apare in functie. Nu se poate concepe categoria "bani complementari";

YP - venitul si avutia - afecteaza cererea de bani in doua feluri. O cale este prin intermediul actiunii banilor. Cu cat cheltuielile unei persoane sunt mai mari, cu atat mai mare este si cererea de tranzitie si de precautie. A doua cale este determinata de faptul ca, daca venitul si averea sunt mai mari, persoana prefera bunuri de calitate superioara, iar unul din acestea nu trebuie sa fie goana dupa cel mai mic venit din dobanda. O persoana, care dispune de o avere mare, poate considera ca timpul sau este mai valoros si accepta sa piarda o parte din venit sub forma de dobanda, pentru a evita ajustarea continua a detinerilor sale de bani;

Z - variabila preferinte - include un ansamblu de factori, cum este plata tehnologiei care determina rapiditatea platilor, capacitatea creditului, atitudinea fata de refuzul de plati etc.

Modificarea variabilelor poate determina oscilatii puternice ale cantitatii de bani cerute. Din aceasta cauza, functia cererii de bani, asa modelata, nu va fi atat de utila, pentru ca nu se poate prognoza (sau masura) convenabil numerosii factori pe care ii implica.

In consecinta, se utilizeaza o functie simplificata, care ia in considerare elementele specifice cererii de bani. Daca se formuleaza ipoteza dupa care, in cazul cererii de tranzactie, decalajul intre momentul formarii venitului si platile efectuate variaza putin, de la un an la altul, rezulta ca cererea de moneda activa (M₁) nu se schimba daca masa tranzactiilor nu se modifica. Considerand ca cererea este o fractiune constanta (k) a masei tranzactiilor, reprezentata prin p Y, atunci cererea de moneda tranzactionala este o functie de venit (Y

Relatia este de tip liniar, ca o expresie a constantei obiceiurilor de plata pe termen scurt ale agentiilor. Mobilul precautiei (M₃) se bazeaza nu pe functia de intermediar, ca la M₁, ci tot venitul este variabila explicativa. In general, cresterea venitului este insotita de scaderea lui M₃, ceea ce arata ca M₃ este o functie descrescatoare in raport cu venitul.

Cererea de moneda activa este M₁+M₃ Cum motivul precautiei este mai putin important decat cel al tranzactiei, functia cererii de moneda activa poate sa se scrie numai in raport cu M₁

Cererea speculativa de moneda se exprima in functie de rata dobanzii, cu care evolueaza in sens invers:

Atunci cand rata dobanzii este scazuta, este inutil si riscant a plasa moneda pentru achizitionarea unor titluri de valoare.

In consecinta, se poate spune ca variatiile ratei dobanzii influenteaza asupra cererii de bani, pe de o parte prin stimularea sau descurajarea tendintei de a achizitiona noi active reale sau financiare, cu ajutorul venitului detinut de agentii economici, iar, pe de alta parte, prin modificarea valorii, intrucat cresterea ratei dobanzii determina reducerea valorii, pe care agentii o pastreaza sub forma de active financiare si, ipso facto, diminuarea cererii de bani si invers.

Considerentele precedente privind cererea de moneda activa (tranzactionala) si cererea de moneda speculativa ne permit, pentru a exprima cererea totala de moneda a agentilor economici, sa scriem:

In raport cu teoria clasica a cererii de moneda, gandirea economica moderna avanseaza un instrument specific de analiza a cererii de moneda. Cu toata diversitatea de interpretare, se constata, totusi, ca, in majoritatea lucrarilor, se propune o ecuatie tip a cererii de bani, de forma urmatoare:

in care: M/p- cererea de bani "reala" (corelata cu indicele preturilor); Y- volumul venitului sau al averii; i - rata dobanzii; a b - parametrii de elasticitate, determinati statistic.

Ecuatia (8.26) pune in evidenta mai multe proprietati esentiale ale cererii de bani:

cererea reala de bani reali este invers proportionala cu rata dobanzii - cresterea ratei dobanzii are ca efect o scadere corespunzatoare a cererii de bani;

cererea de bani este proportionala cu venitul - dar, intrucat elasticitatea de venit este subunitara, cererea de bani creste proportional mai putin decat venitul;

cererea nominala de bani este proportionala cu nivelul preturilor - nu exista iluzie monetara, adica cererea de bani este o cerere reala de bani.

Experienta arata ca ecuatia de acest tip este utila, din punct de vedere practic, numai in masura in care variabilele cuprinse sunt astfel alese (si definite) incat legaturile dintre ele si cererea de bani sunt stabile, adica parametrii determinati statistic sunt relativ constanti.

Asa formulata, cererea totala de moneda trebuie sa tina seama de viteza de rotatie a banilor.

3.2.6. Functia cererii de bani in cadrul teoriei monetariste

Teoria cantitativa a banilor a fost supusa, inca de la inceput, unei analize atente. O expresie a acestei examinari este monetarismul, al carui esenta poate fi formulata in felul urmator:

Venitul nominal Y_N la nivelul societatii este, de fapt, PIB nominal, egal cu nivelul preturilor p inmultit cu venitul real Y

Expresia (8.33) este ecuatia cantitativa, care face legatura intre nivelul preturilor si productie, pe de o parte, si masa monetara, pe de alta parte. Aceasta ecuatie a devenit teoria cantitativa a banilor, sustinand ca atat v, cat si Y, sunt constante. Productia reala este considerata constanta, pentru ca economia se afla in conditii de ocupare totala, iar viteza de rotatie, se sustine ca nu se modifica mult. Daca v si Y sunt constante, atunci nivelul preturilor este proportional cu masa monetara:

Revenind la ecuatia (8.30), observam ca, daca viteza de rotatie este constanta, orice modificare a stocului de bani M va modifica nivelul venitului Y_N

De aici rezulta ca orice masura de politica economica, care nu modifica M, nu va afecta nici nivelul venitului.

Discutia despre viteza de rotatie constanta este strans legata de comportarea cererii de bani. Se examineaza, in continuare, relatia dintre viteza de rotatie si cererea de bani.

Cererea reala de bani L este determinata de venitul real Y si de rata dobanzii i. In situatia de echilibru pe piata monetara, cand cererea si oferta de bani sunt egale, avem:

de unde rezulta ca:

unde s-a considerat ca Y_N/p = Y este nivelul venitului real. Viteza de rotatie a banilor este raportul dintre venitul real si cererea de bani reali. Ea este o functie de venit real si de rata dobanzii. Cresterea dobanzii reduce cererea de bani reali si mareste viteza de rotatie. Atunci cand costul detinerii banilor sporeste, detinatorul de bani incearca sa obtina avantaje mai mari de la acestia si ii rotesc mai rapid.

Masura in care modificarea in venitul real influenteaza viteza de rotatie a banilor depinde si de elasticitatea cererii de bani, in functie de venit. Daca elasticitatea este 1, atunci cererea de bani reali se modifica in aceeasi proportie cu venitul si, deci, schimbarile de venit real nu vor afecta viteza de rotatie. Dar, elasticitatea cererii de bani in functie de venit este subunitara. Aceasta inseamna ca cererea de bani creste mai putin decat venitul si se majoreaza viteza de rotatie.

Cercetarile empirice arata ca cererea de bani si viteza de rotatie reactioneaza sistematic la modificarile intervenite in nivelul venitului si al ratei dobanzii. Cand rata dobanzii creste, stocul de bani se micsoreaza, ceea ce duce la cresterea vitezei de rotatie a banilor. Rezulta ca, printr-o politica monetara de crestere a ratei dobanzii, o masa monetara mai redusa poate sa sustina un PIB nominal mai mare.

Document Info

Accesari: 20036
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare