ORGANIZAREA PIEŢEI MARITIME MONDIALE
Pentru a face o analiza pertinenta si cāt mai corecta a pietei maritime este necesar sa se raspunda la 3 īntrebari:
Ce tipuri de marfa se transporta pe mare ?
Cum este organizata flota maritima ?
Cine controleaza aceste nave ?
Īn anii '80, patru categorii de marfuri (petrol, minereu de fier, carbune si cereale) constituiau aproximativ 2/3 din totalul marfurilor transportate pe mare si īn mod firesc dominau piata transporturilor maritime. Cealalta 24224l116y treime era constituita dintr-un conglomerat de bunuri, dintre care cele mai importante erau produsele agricole (īn special zaharul), minereurile (īn special bauxita), produsele industriale, produsele din lemn, cimentul, precum si unele produse finite (masini, utilaje si bunuri de consum).
Pentru a explica modul īn care flota maritima reuseste sa transporte acest conglomerat de marfuri, vom introduce un concept ce ocupa o pozitie centrala īn cadrul schemei de organizare economica a pietei maritime si anume functia de distributie a partizilor de marfa dupa marimea lor (PSDF - Parcel Size Distribution Function). Trebuie mentionat ca prin partida de marfa se īntelege o īncarcatura individuala destinata a fi transportata pe mare. Pentru o anumita categorie de marfa, PSDF ilustreaza modul īn care respectivele bunuri sunt transportate din punctul de vedere al cantitatii īncarcate pentru un singur voiaj.
Īn concluzie, pentru orice categorie de marfa transportata pe mare trebuie sa ne asteptam a gasi o distributie specifica a dimensiunilor partizilor de marfa determinata de o serie de factori, īntre care se īnscriu caracteristicile fizico-chimice ale acestora, tendintele de realizare a unor costuri cāt mai scazute pe unitatea de marfa transportata, disponibilitatea navelor, caracteristicile si specificul infrastructurilor posturilor si balanta cerere-oferta caracteristica respectivului bun la momentul analizat.
Importanta indicatorului PSDF este aceea ca ajuta la raspunderea la o īntrebare centrala, si anume: Ce nave se utilizeaza pentru transportul anumitor tipuri de marfuri ?, deoarece varietatea dimensiunilor partizilor de marfa necesita o varietate a operatiunilor de manipulare.
Din acest punct de vedere clasificarea principala general acceptata īmparte marfurile īn:
marfuri īn vrac - ce se constituie īn partizi de marfa suficient de mari pentru a satisface ele singure capacitatea de transport a unei singure nave;
marfuri generale - ce se constituie din partizi de marfa de dimensiuni mai reduse care pentru a satisface din punct de vedere economic un anumit transport, trebuie īncarcate īmpreuna cu alte marfuri.
Deosebirea dintre marfurile īn vrac si marfurile generale nu are nimic de a face cu tipul de marfa īn sine ci doar cu modul īn care aceasta este īncarcata si transportata.
Marfuri īn vrac
Cu toate ca putem aprecia īnceputul transportului de marfuri īn vrac situat īn antichitate, mai ales īn perioada de īnflorire a Imperiului Roman, acesta s-a impus ca un segment important al comertului maritim mondial abia dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Īn perioada de reconstructie si de expansiune rapida a tarilor din Europa de vest si Japonia s-a dezvoltat o flota de tancuri petroliere īnsotita de numeroase nave mai mici destinate a transporta mai multe produse finite sau semifinite furnizate de industria chimica. De asemenea, trebuie luata īn considerare dezvoltarea cunoscuta de industria materialelor feroase si neferoase ce au īndreptat privirile spre noi surse de materii prime aflate uneori la mare distanta. Urmarea fireasca a acestui lucru a constituit-o aparitia a numeroase mineraliere capabile sa satisfaca cererea din ce īn ce mai mare.
Ca un rezultat firesc, transportul marfurilor īn vrac a cunoscut o extindere fara precedent si la ora actuala , tonajul aferent acestui sector fiind de peste ¾ din totalul flotei comerciale mondiale. Majoritatea marfurilor transportate īn vrac se constituie din materii prime cum ar fi: petrol, minereu de fier, carbune, cereale, si este uzitata apelarea acestora cu denumirea generica de marfuri īn vrac pe baza premisei ca spre export, tot minereul de fier este transportat īn vrac.
Marfuri generale
Transportul marfurilor generale implica operatiuni cu totul diferite fata de cele ale marfurilor īn vrac. Pe de o parte ele se constituie īn partizi mult prea mici pentru a justifica angajarea unei nave īntregi sau uneori chiar a unei magazii, iar pe de alta parte ele sunt marfuri cu o valoare ridicata sau marfuri delicate care necesita conditii speciale de transport si pentru care carausul solicita un tarif ce scapa īn general fluctuatiilor pietei.
Din punct de vedere al transportului pe mare, ele se pot clasifica īn:
marfuri individualizate
marfuri containerizate
marfuri paletizate
marfuri pachetizate
marfuri agabaritice
marfuri refrigerate.
Pāna la mijlocul anilor '60, majoritatea marfurilor generale erau transportate individual, fiecare unitate sau pachet era stivuita īn magazia cargourilor folosindu-se foarte mult material de fardaj pentru fardarea si amararea acestora. Aceasta presupunea o munca anevoioasa si īndelungata, riscurile pierderilor si deteriorarilor ramānānd īn continuare ridicate. Ca rezultat, cargourile īsi petreceau 2/3 din timpul de exploatare īn porturi, iar preturile impuse de manipularea marfurilor constituiau mai mult de ¼ din pretul total de transport. Pe masura ce volumul marfurilor de transportat a crescut, a fost din ce īn ce mai dificil sa se realizeze un transport economic si implicit profitul a scazut.
Raspunsul la aceasta problema a fost unitizarea si containerizarea. Prima nava transportānd containere a fost introdusa īn 1966 prin transformarea unui petrolier, iar la ora actuala, īn containere se transporta peste 500 mil. t/an.
|
