Obligatiile partilor in contractul de vanzare-cumparare civila si comerciala
Sectiunea 1: Obligatiile partilor contractului de vânzare-cumparare în dreptul civil
a) Notiunea de obligatie juridica
Obligatia juridica consta în a respecta sau a îndeplini prerogativele cuprinse în dreptul subiectiv sau competenta altuia, sub amenintarea unei constrângeri juridice. Elementele sale constitutive sunt: subiectul obligatiei, continutul obligatiei, relatia juridica si constrângerea juridica.
b) Enumerarea efectelor contractului de vânzare-cumparare
Efectul imediat al oricarui contract este acela de a da nastere unor drepturi si obligatii. In acest sens se vorbeste de puterea obligatorie a contractului. Intrata în circuitul raporturilor civile obligatia apare ca un raport juridic intre subiecte determinate, fiecarui subiect prevenindu-i drepturi ori îndatoriri, dupa caz, concomitent, atât drepturi cat si îndatoriri.
Principalele aspecte privind efectele contractului :
- stabilirea cuprinsului contractului prin interpretarea corecta a clauzelor sale.
- principiul obligativitatii contractului privit din doua puncte de vedere :
*obligativitatea contractului în raporturile dintre partile contractante ;
* obligativitatea contactului în raporturile cu alte persoane, care nu au calitatea de parti contractante (principiul relativitatii efectelor contractului si câmpul de aplicatie al acestui principiu);
- efectele specifice ale contractelor sinalagmatice, efecte derivate din interdependenta obligatiilor generate de aceste contracte: principiul executarii concomitente a obligatiilor reciproce; exceptia de neexecutare a contractului, suportarea riscului contractului, rezolutiunea si rezilierea contractului.
Interpretare contractului este operatia prin care se determina întelesul exact al clauzelor contractului, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor în strânsa corelatie cu vointa lor interna. Claritatea clauzelor contractului este o natura sa înlature necesitatea unei operatii speciale de interpretare.
În materie de vânzare, articolul 1312 cod civil conform o regula speciala si derogatorie; vânzatorul - care stabileste, o regula, conditiile contractului, trebuie sa explice clar obligatiile sale, iar daca întelesul actului ar fi îndoielnic clauzele neclare ,,se interpreteaza în contra vânzatorului" in dubio contra stipulantem.
În conformitate cu articolul 965 cod civil, ,,conventiile legal facute cu putere de lege între partile contractante".
Articolul 973 cod civil, instituie principiul conform caruia ,,conventiile nu au efect decât intre pârtile contractante". Acesta este principiul relativitatii efectelor contractului.
Contractul în folosul unei terte persoane este o veritabila exceptie de la principiul relativitatii efectelor contactului.
1) Obligatiile cumparatorului :
A) Oblitatia de plata a pretului
Executarea obligatiei se face de catre debitor, ca regula generala, de bunavoie, prin plata. Plata reprezinta executarea voluntara a obligatiei de catre debitor, indiferent de obiectul ei.
Plata, în limbaj juridic semnifica executarea oricarei obligatii : vânzatorul care transfera dreptul de proprietate asupra lucrului vândut cumparatorului face o plata ; aceasta din urma, platind suma de bani reprezentand pretul lucrului, face tot o plata. Codul civil priveste plat aca un mijloc de stingere a obligatiilor si o reglementeaza în articolul 1092 - 1121. Plata duce la stingerea raportului juridic prin executarea obiectului sau, prin realizarea a insusi rezultatului voit de parti.
1. Cine face plata.
Principiul general care carmuieste aceasta intrebare este acela ca oricine poate face plata. Potrivit articolul 1093 Cod civil ,,obligatia poate fi achitata de orice persoana interesata, precum si de un coobligat sau de un fidejusor.
Obligatia poate fi achitata chiar si de o persoana neinteresata
Stim ca plata este un act juridic, deci partile trebuie sa indeplineasca si conditiile cerute pentru savarsirea de acte de vanzare - cumparare.
Astfel, potrivit articolul 1095Cod civil, cand plata consta în executarea unei obligatii de a da - transmiterea unui drept real sau unul bun - ea « trebuie facuta de proprietarul capabil de a instraina lucrul dat în plata » - adica sa aiba capacitate deplina de exercitiu si sa fie proprietarul lucrului.
2. Obiectul platii
Plata trebuie sa constea în executarea întocmai a obligatiei asumate. Cel obligat va trebui sa plateasca exact cat datoreaza. Potrivit articolului. 1100 Cod civil "creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se datoreaza, chiar când valoarea lucrului oferit ar fie gala sau mai mare". Cel care face plata trebuie sa plateasca în întregime. Este principiul indivizibilitatii platii, de la care se admite ca exista câ 525d32f teva exceptii :
a) prin conventia partilor se stabileste ca plata sa fie divizibila ; creditorul accepta deci plati fractionate. El poate face acest lucru, deoarece regula indivizibilitatii platii este supletiva nu este imperativa.
b) în cazul decesului debitorului care lasa mai multi mostenitori datoria se va diviza intre ei ; fiecare platind pe o parte (articolul 1060 Cod civil), exceptând situatia când obligatia este indivizibila.
c) în caz de stingere a obligatiei prin compensatie, când datorii reciproce se sting pana la concurenta celei mai mici dintre el ; urmeaza a se plati restul ramas din datorie, adica practic, creditorul obligatiei mai mari va primi o plata partiala.
d) în ipoteza în care în locul debitorului datoria este platita predecesori; ei au beneficiul de diviziune, adica fiecare va plati partea ce i se cuvine - articolul 1674.Cod civil ;
e) în cazul în care instanta acorda debitorului termen de gratie poate esalona plata - articolul 1101 alineatul 2, Cod civil;
3. Data platii
Plata urmeaza a se face atunci când datoria a ajuns la scadenta, adica a devenit exigibila. Astfel, distingem intre obligatii cu executare imediata - pur si simplu - si obligatii la termen.
La obligatiile cu executare imediata plata trebuie facuta la momentul nasterii raportului juridic obligational ; chiar la acel moment obligatia a devenit exigibila.
Daca obligatia este cu termen, plata este exigibila, la termenul stabilit de parti ; creditorul nu poate pretinde plata înainte de îndeplinirea acestui termen. Termenul poate insa sa fie prevazut în interesul uneia dintre parti sau în interesul ambelor parti.
Potrivit articolului 1024 Cod civil, termenul este presupus întotdeauna ca a fost prevazut în favoarea debitorului daca nu rezulta din stipulatie expresa sau din circumstante ca a fost prevazut si în favoarea creditorului.
4. Locul platii
Daca nu s-a prevazut altfel în contract - articolul 1361 Cod civil, cumparatorul este obligat sa plateasca pretul la locul si în momentul în care i se face predarea lucrului vândut - articolul 1362 Cod civil.
Conform regulilor generale în materie de obligatii plata se face, în lipsa de stipulatie contrara, la domiciliul debitorului - articolul 1004 Cod civil - iar în materii de vânzare la locul unde se face predarea lucrului vândut fie locul unde se afla în momentul vânzarii, fie domiciliul vânzatorului.
Deci obligatia de plata a pretului este portabila. Când obiectul platii este un bun articolul si partile nu au stabilit locul la care ea trebuie efectuata, plata se va face la locul unde se gasea bunul în momentul încheierii contractului - articolul 1104 alineat 2 Cod civil .
Determinarea locului platii prezinta interes din cel putin doua puncte de vedere:
în raport cu locul platii se determina cheltuielile de transport ocazionate de transportarea obiectului platii în acel loc ;
în raporturile de drept international privat legea locului unde urmeaza a se face plata - lex laci solutionis - este legea care cârmuieste raporturile juridice privind executarea obligatiei. De asemenea, ea poate fi desemnata de parti cu titlul de lex cousae, adica lege care sa cârmuiasca, în întregime, raportul obligational.
5. Dobânda pretului
Potrivit articolul 1363 Cod civil, cumparatorul este obligat sa plateasca dobânda pana la efectiva achitare a pretului în urmatoarele 3 cazuri :
daca exista conventia în acest sens,
daca lucrul vândut si predat e producator de fructe - civile sau naturale,
în toate celelalte cazuri numai daca si din momentul în care cumparatorul a fost pus în întârziere printr-o modificare iar nu neaparat prin chemare în judecata, cum prevede articolul 1988 Cod civil, ca regula generala pentru obligatii banesti.
6. Imputatia platii
Imputatia platii poate fi facuta mai întâi prin acordul partilor. In al doilea rând, ea poate fi facuta numai de una din parti, deci fie numai de debitor, fie numai de creditor.
In caz de neexecutare totala sau partiala a obligatiei de plata a pretului de catre cumparator, vânzatorul poate alege intre mai multe posibilitati. Vânzatorul poate obliga cumparatorul la executarea în natura a obligatiei, ceea ce este totdeauna posibila, daca debitorul este solvabil, deoarece are ca obiect o suma de bani.
Actiunea în plata a pretului - având un asemenea obiect are caracter personal si se prescrie în termenul general de 3 ani. Vânzatorul nu este obligat sa ceara executarea silita. El poate, renunta la aceasta posibilitate, fie sa invoce exceptia de neexecutare - daca lucrul vândut nu a fost predat cumparatorului -, fie daca a predat sau este gata sa predea lucrul vândut si nu întelege sa invoce exceptia - sa ceara rezolutionarea contractului pentru neplata pretului - inclusiv a dobânzilor -, ambele aceste sanctiuni fiind indivizibile .
Vânzatorul poate invoca exceptia de neexecutare - confundata cu dreptul de retentie daca cumparatorul a devenit proprietar înainte de invocarea ei -, refuzând sa predea lucrul vândut, daca cumparatorul nu plateste pretul si nu beneficiaza de un termen supasiv - articolul 1322 Cod civil.
B. Luarea în primirea lucrului vândut
Corelativ cu obligatia de predare a vânzatorului, cumparatorul este obligat sa ia în primire lucrul vândut la locul si la termenul la care vânzatorul este obligat sa-l predea, suportând si cheltuielile ridicarii de la locul predarii.
În caz de neexecutare, dupa punerea în întârziere a cumparatorului, vânzatorul poate cere instantei obligarea cumparatorului la luarea în primire a lucrului, la nevoie sanctiunea de daune cominatorii, sau poate cere autorizarea instantei sa-l depuna în alt loc, daca are nevoie de locul unde se gaseste articolul 1191 Cod civil, cheltuielile (de transport, de depozitare) fiind în sarcina cumparatorului.
Vânzatorul mai are posibilitatea sa opteze pentru rezolutiunea contractului cu daune - interese, potrivit regulilor generale - articolul 1010 -1021 Cod civil.
Daca partile nu au stipulat un pact comisoriu expres care sa aiba ca efect rezolutiunea de drept a contractului, ea se produce pe cale judecatoreasca.
C. Suportarea cheltuielilor vânzarii
Conform articolul 1305 Cod civil, cumparatorul mai este obligat sa în lipsa de stipulatie contrara sa plateasca ca accesoriu al pretului, cheltuielile vânzarii - cheltuielile propriu zise ale actului, taxele de timbru si de autentificare, onorariul notariat sau de publicitate imobiliara. Daca cumparatorul pretinde ca desi în act se constata conditiile vânzarii nu s-a stipulat nimic în aceasta privinta totusi întelegerea a fost a vânzatorului sa plateasca parte din cheltuieli el va trebui sa faca dovada acelei întelegeri netrecuta în act.
2)Obligatiile vânzatorului
Vânzatorul are doua obligatii: sa predea lucrul vândut cumparatorului si sa-l garanteze contra evictiunii si contra viciilor, partile pot stipula si alte obligatii - legiuitorul prevazând numai obligatiile principale -
A. Predarea lucrului vândut
Prin predare se întelege punerea lucrului vândut la dispozitia cumparatorului -reglementata de articolul 1314-1334 Cod civil.
Deoarece proprietatea se transmite de regula, din momentul încheierii contractului, predarea nu are semnificatia transferarii dreptului de proprietate si nici chiar a posesiei, cumparatorul posedând din momentul în care a devenit proprietar.
În ceea ce priveste modul de executare, predarea presupune în unele cazuri, numai o atitudine pur pasiva din partea vânzatorului, iar în alte cazuri, îndeplinirea unor acte sau fapte pozitive necesare pentru intrarea în stapânirea efectiva a lucrului cumparat, de exemplu, predarea cheilor cladirii, remiterea titlului de proprietate sau de creanta (articolul 1315, 1316 si articolul 1318 Cod civil) eliberarea cladirii de catre vânzator si persoanelor care nu au drept opozabil cumparatorului.
Predarea se face la locul unde se afla lucrul vândut în momentul contractarii - ibi dari debet ubi est - articolul 1319 Cod civil.
Aceasta regula se aplica în cazul în care lucrul vândut poate fi localizat din momentul încheierii contractului (este individualizat). În celelalte cazuri, potrivit regulilor generale, articolul 1104 Cod civil, predarea trebuie sa se faca la domiciliul debitorului (vânzatorului).
Cheltuielile de predare (cântarire, masurare, numarare) sunt în sarcina vânzatorului, iar cele ale ridicarii de la dreptul predarii (încarcare, transport, descarcare) în sarcina cumparatorului, daca nu este stipulatie contrara (articolul 1317 Cod civil).
În ceea ce priveste obiectul predarii vânzatorul este obligat sa predea lucrul vândut, în masura determinata prin contract (atr.1326 Cod civil).
În cazul unui lucru individual determinat si existent în momentul încheierii contractului, în starea în care se afla în momentul vânzarii (articolul 1324 Cod civil) iar în cazul lucrurilor de gen si viitoare în cantitatea si calitatea ori alte criterii determinate în contract (mostre, esantioane), fiind aplicabile regulile generale referitoare la obiectul platii (articolul 1100-1103 Cod civil).
Cumparatorul cu dreptul la accesoriile lucrului vândut si la tot ce a fost destinat la uzul sau perpetuu (articolul1325 Cod civil) de exemplu imobile prin destinatie, actiunea în revendicare, dar si la accesoriile convenite (ambalaje)
În cazul în care lucrul vândut nu se preda în momentul încheierii contractului, vânzatorul este obligat sa-l conserve pâna în momentul predarii -articolul 1324 Cod civil - chiar daca, potrivit conventiei proprietatea se transmite ulterior, dar lucruri exista în acel moment si este individualizat.
În caz de deteriorare sau predare pierirea lucrului vânzatorul raspunde ca un depozitar (voluntar sau remunerat - articolul 1600 Cod civil), culpa lui fiind prezumata cât timp nu dovedeste o cauza straina exenoratoare de raspundere.
În caz de neexecutare (totala sau partiala) datorita culpei vânzatorului potrivit regulilor generale daca cumparatorul poate invoca exceptia de neexecutare, exceptia non adimpleti contractus, sau poate are fie rezolutiunea vânzarii cu daune, interese (articolul 1075 Cod civil), nefiind exclusa nici posibilitatea procurarii lucrurilor de gen de la terti pe seama vânzatorului (articolul 1077. Cod civil).
B. Obligatia de garantie
Obligatia de garante a vânzatorului decurge din principiul ca el trebuie sa faca tot ce-i sta în putinta pentru a asigura cumparatorului stapânirea linistita si utila a lucrului vândut. Obligatia de garantie are o dubla înfatisare (articolul1336 Cod civil) vânzatorul trebuie sa garanteze pe cumparator pe linistita folosinta a lucrului, adica contra evictiunii si de utila folosinta a lucrului, adica a viciilor.
I. Garantia contra evictiunii
Se numeste evictiune pierderea proprietatii lucrului (în total ori în parte) sau tulburarea cumparatorului cu exercitarea prerogativelor de proprietar.
Codul civil prevede ca vânzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vândut precum si de sarcinile care n-au fost declarate la încheierea contractului (articolul 1337)
Obligatia de garantie a vânzatorului contra evictiunii exista nu numai fata de cumparator dar si fata de subdobânditori, chiar daca acestia sunt succesori cu titlul particular si cu titlu gratuit.
În cazul tulburarilor din partea vânzatorului, cumparatorul se poate apara prin invocarea unei exceptii personale numita "exceptie de garantie".
Vânzatorul nu poate evinge nici în urma dobândirii unei calitati pe care nu o avea în momentul încheierii contractului. Astfel daca a vândut lucrul altuia (sau coproprietate cu altul si apoi l-a mostenit pe adevaratul proprietar (coproprietar, condivizar), nu-l poate convinge pe cumparator, acesta putându-i opune exceptia de garantie.
Deoarece obligatia de garantie a vânzatorului este o obligatie patrimoniala, dupa moartea lui ea se transmite asupra succesorului universal sau cu titlul universal. Exceptia de garantie poate fi invocata si în ipoteza inversa, când adevaratul propietar îl mosteneste pe vânzator daca tulburarea mostenitorului, caci "acela care obligatia garantarii de evictiune nu poate, tot el, sa învinga pe dobânditorul cu titlul oneros.
Obligatia de garantie a vânzatorului pentru faptele proprii - indiferent daca au fost savârsite înainte sau dupa încheierea contractului de vânzare cumparare vizeaza nu numai tulburarea directa a cumparatorului dar si evictiunea care se realizeaza prin intermediul unui tert.
Vânzatorul raspunde în asemenea cazuri- desi cauza evictiunii este ulterioara vânzarii -deoarece evictiunea rezulta din faptul sau personal.
Daca tulburarea provine din partea unei terte persoane, vânzatorul este obligat sa-l apere pe cumparator, iar daca nu reuseste sa-l apere va fi obligat sa suporte consecintele evictiunii, indiferent ca a fost de buna sau rea credinta.
Vânzatorul este garantat numai daca tulburarea din partea tertului este o tulburare de drept. El nu raspunde pentru simpla tulburare de fapt, care nu are un temei juridic. În contra tulburarilor de fapt, cumparatorul se poate apara singur, prim mijloace legale.
Cât timp evictiunea nu s-a produs, vânzatorul este tinut sa se obtina de la orice fapt sau act ce ar putea avea drept consecinta tulburarea cumparatorului, obligatia de a nu face.
II. Garantia contra viciilor lucrului vândut
Vânzatorul trebuie sa asigure cumparatorului nu numai folosinta linistita, dar si utila a lucrului. Vânzatorul raspunde de viciile ascunse ale lucrului, faca din cauza lor lucrul este impropriu întrebuintarii dupa destinatie sau daca viciile micsoreaza într-atât valoarea de întrebuintare încât cumparatorul în cunostinta de cauza, nu ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus - articolul1352 Cod civil.
Când lucrul vândut este afectat de un viciu în sensul articolului 1352 Cod civil, situatia prezinta asemanarea cu viciul de consimtamânt al erorii (sau dolului) asupra substantei obiectului contractului - articolul 954 alin. 1 Cod civil.
Viciul trebuie sa fie ascuns - articolul 1352 Cod civil vânzatorul nu raspunde de viciile aparente si despre care cumparatorul a putut singur sa se convinga articolul 1353 Cod civil. Prin urmare viciul poate fi considerat ascuns numai daca cumparatorul nu l-a cunoscut si, dupa împrejurari printr-o împrejurare normala, dar atenta nici nu-l putea sa-l cunoasca, nefiindu-i comunicat nici de catre vânzator. Viciul pe care vânzatorul dovedeste ca l-a adus la cunostinta cumparatorului nu poate fi considerat ascuns, indiferent de natura sa.
Trebuie ca viciul - cauza defectelor defectiunilor manifestate ulterior - sa fi existat în momentul încheierii contactului (chiar daca predarea lucrului se face ulterior). Pentru viciile ivite ulterior contractarii, deci când lucrul se strica se defecteaza sau îsi pierde calitatea din cauza viciilor ivite dupa vânzare, vânzatorul nu raspunde.
Trebuie ca viciul sa fie grav, adica din cauza lui lucrul sa fie impropriu întrebuintarii la care este destinat dupa natura sa ori potrivit conventiei sau sa se micsoreze într-atât valoarea de întrebuintare, încât cumparatorul, în consecinta de cauza n-ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus. Nu se cere ca viciul sa se refere la substanta la esenta lucrului.
Daca lucrul a pierit din cauza viciilor,
vânzatorul este obligat sa restituie pretul, cheltuielile
vânzarii, iar daca a fost de rea credinta poate fi obligat si
In ceea ce priveste clauza de limitare sau de înlaturare a garantiei pentru vicii, ea este valabila si daci produce efecte numai daca vânzatorul a fost de buna credinta.
Dovada cunoasterii viciilor de catre vânzator trebuie sa fie facuta de catre cumparator, cu orice mijloace de proba (inclusiv prezumtii) .
Sectiunea 2. Obligatiile partilor contractului de vânzare -cumparare în dreptul comercial
a) Notiuni generale
Prin efectele unui contract se înteleg drepturile si obligatiile pe care contractul le creeaza în sarcina partilor contractante.
Intrata în circuitul raporturilor civile si comerciale obligatia apare ca un raport periodic intre subiecte determinate, fiecarui subiect revenindu-i drepturi ori îndatoriri sau, dupa caz, concomitent, atât drepturi cat si îndatori.
Prin încheierea sa în conditiile legii, contractul de vânzare-cumparare comerciala produce anumite efecte juridice.
Principalul efect al contractului de vânzare-cumparare îl constituie transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului de la vânzator la comparator.
Totodata din contractul de vânzare -cumparare se nasc anumite obligatii în sarcina partilor în legatura cu lucrul vândut si pretul vânzarii.
b) Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor de la vânzator la cumparator
Contractul de vânzare-cumparare este un contract translativ de proprietate. In temeiul contractului încheiat, dreptul de proprietate asupra lucrului se transmite de la vânzator la cumparator.
In codul comercial este reglementata transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor în anumite situatii speciale. Aceste situatii privesc contractele de vânzare-cumparare comerciale al caror obiect îl formeaza bunurile determinate generic.
In cazul bunurilor determinate generic,proprietatea si riscurile se transmit la data individulizarii bunurilor.
In mod traditional, se considera ca individualizarea bunurilor si transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor opereaza în momentul predarii bunurilor catre carausi, în vederea transportului.
Operatiunea de individualizare a bunurilor ( prin cântarire sau numarare) cu ocazia predarii pentru transport se efectueaza de catre vânzator(expeditor) si caraus, iar nu intre vânzator si cumparator.
Individualizarea marfurilor se face la predarea lor pentru transport de catre vânzatorul expeditor si caraus, în temeiul contractului de transport.
Dar, aceasta individualizare produce efecte si în raporturile dintre vânzator si cumparator în baza contractului de vânzare-cumparare, operand transferul dreptului de proprietate si al riscurilor. In consecinta, daca în cursul transportului bunurile pier fortuit, riscul îl suporta cumparatorul. Codul comercial reglementeaza problema suportarii riscurilor în cazul când contractul de vânzare-cumparare are ca obiect bunurile determinate generic apartinând vânzatorului ori procurate de acesta .
Articolul 62 Cod comercial dispune:,,Când marfurile vândute sunt aratate în contract numai prin câtime, fel si calitate, fara nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert si determinat, vânzatorul este obligat a preda, la locul si timpul stipulat, câtimea, felul si calitatea cuvenita chiar daca marfurile, care ar fi fost la dispozitia sa în momentul formarii contractului, sau pe care el si le-ar fi procurat în urma în executarea lui, ar fi pierit, sau daca expedierea sau sosirea acelor marfuri ar fi fost împiedicata de vreo cauza oarecare".
Dispozitiile citate au fost interpretate diferit în doctrina. Acest lucru se datoreaza sensului secundar al dispozitiei din partea finala a textului, care se refera la expedierea sau sosirea marfurilor împiedicata de o cauza oarecare.
Transmiterea proprietatii si a riscurilor în cazul marfurilor acre se transporta pe apa.
Potrivit articolului 63 Cod comercial, vânzarea marfurilor care se afla în calatorie, cu aratarea vasului care le transporta, este supusa conditiei sosirii în buna stare a acelui vas.
Prin urmare contractul de vânzare-cumparare privind bunurile care se transporta pe apa cu aratarea vasului cu care se efectueaza transportul este considerat un contract încheiat sub conditia suspensiva a sosirii vasului în portul de destinatie .Aceasta înseamna ca daca bunurile pierd fortuit în cursul transportului,deci înainte de îndeplinirea conditiei (sosirea vasului la destinatie), riscurile sunt suportate de catre vânzatori (articolul 1018 Cod comercial) .
Acesta nu va
avea dreptul
Pentru a se produce aceste efecte, Codul comercial stabileste anumite conditii privind desemnarea vasului si termenul de sosire a vasului la destinatie.
Cât priveste desemnarea vasului, legea prevede ca vânzatorul trebuie sa arate în contract vasul cu care se transporta marfurile. El îsi poate rezerva dreptul ca, intr-un anumit termen prevazut de contract sa arate vasul acre transporta sau urmeaza sa transporte marfurile vândute - art.63. alin (2) Cod comercial.
Daca prin contract nu se desemneaza vasul si nici nu se stabileste un termen pentru desemnarea sa de catre vânzator, cumparatorul are dreptul sa ceara instantei judecatoresti fixarea acestui termen.
Codul comercial reglementeaza si consecintele varierii marfurilor în cursul transportului. Potrivit articolului 66 Cod comercial, aceste consecinte sunt diferite: avariile întâmplate în timpul calatoriei atrag rezolutiuna contractului, daca marfurile sunt atât de deteriorate încât nu mai pot servi scopului pentru care fusesera destinate; daca avariile nu fac marfurile improprii întrebuintarii,cumparatorul este tinut sa le primeasca în starea în care se vor afla la sosire, insa cu o scadere de pret corespunzatoare.
Cum se poate observa, articolul 66 Cod comercial consacra o dezlegare de la regulile generale privind suportarea riscurilor în cazul pieirii fortuite partiale a bunului. Degradarea este menita sa-l protejeze pe cumparator. Într-adevar daca, potrivit art.1018 Cod civil, în cazul pieirii partiale a bunului cumparatorul suporta riscul fiind obligat sa ia bunul în starea în care se afla si sa plateasca altfel contractul se desfiinteaza sau bunul e preluat cu o scadere a pretului.
c)Obligatiile cumparatorului
Fiind un contract bilateral,contractul de vânzare-cumparare da nastere la obligatii în sarcina cumparatorului si a vânzatorului.
Potrivit Codului civil,principala obligatie a cumparatorului este aceea de a plati pretul vânzarii (art. 1361) si de a primi lucrul vândut ;în anumite cazuri va suporta si cheltuielile vânzarii.
* Obligatia de plati a pretului
- Obiectul pretului
Cumparatorul datoreaza pretul prevazut în contract .Este vorba de pretul determinat sau determinabil,pretul convenit ori cel dovedit în conditiile legi.
- Data platii pretului
Pretul se plateste la data prevenita de plati în contract. In lipsa unei stipulatii contractuale, pretul trebuie platit în momentul predarii lucrului de catre vânzator (articolul 1162 Cod civil). In materie de vânzare, legea deroga de la regula potrivit careia, în lipsa unui termen plata se poate cere imediat .
De vreme ce pretul trebuie platit în momentul predarii lucrului, înseamna ca în cazul în care în contract s-a stipulat un termen pentru predarea lucrului, cumparatorul profita si el de acest termen, în sensul ca va plati pretul numai în momentul predarii lucrului.
Locul platii pretului
Plata pretului se face la locul determinat de parti în contract (articolul 1361 Cod civil). In absenta unei întelegeri a partilor, pretul trebuie platit la locul unde se preda lucrul vândut (articolul 1262 Cod civil). Deci, în lipsa unei dispozitii contrare plata nu se face la domiciliul detinatorului (cumparatorului), asa cum prevede regula generala,ci la locul unde se preda lucrul.
Suspendarea platii pretului
Legea permite cumparatorului sa respecte plata pretului, în cazul când este tulburat ori are motive de a se teme ca va fi tulburat printr-o actiune în revendicare (art.1364C.civ).Plata pretului poate fi suspendata pana când vânzatorul va face sa înceteze tulburarea sau va da cautiune cumparatorului.
Suspendarea platii pretul nu poate avea loc în cazul în care partile au convenit ca pretul va fi platit chiar daca ar exista tulburare a cumparatorului.
Dobânda pretului datorat
Potrivit
legii,cumparatorul datoreaza pe lânga pretul
vânzarii si dobânda pretului (articolul 1362 Cod civil).
Potrivit articolului 43 Cod comercial cumparatorul este obligat
sa plateasca dobânzi în toate cazurile de întârziere
Modalitatea de plata a pretului
Pretul vânzarii trebuie platit în conditiile stabilite de partile contractante. Daca partile s-au înteles ca pretul sa fie achitat printr-o singura prestatie cumparatorul este obligat sa plateasca la termenul convertit ori în momentul predarii lucrului,întreaga suma care constituie pretul vânzarii
Daca partile au convenit plata pretului în rate, cumparatorul este tinut sa achite fiecare rata la termenul stabilit. .
Prin natura obligatiilor la care da nastere,contractul de vânzare cumparare este un contract cu executare dintr-o data si nu în contract cu executare succesiva.
Dovada platii
Plata pretului poate fi dovedita de catre cumparator în conditiile articolului. 46 Cod comercial.
Dovada platii nu se poate face prin dispozitie de plata în copie, ci numai prin extrase de cont din care sa rezulte ca nu a facut efectiv plata prin virament.
*Obligatia de a lua în primire lucrul vândut
Aceasta obligatie este corelata cu obligatia vânzatorului de a preda lucrul. Prin executarea celor doua obligatii de a preda si a lua în primire lucrul, se asigura redresarea uneia dintre finalitatile contractului, acea de punere a bunului în stapânirea de drept si de fapt a cumparatorului. Luarea în primire a bunului vândut se face la data si locul convenite de plati în contract. Daca partile nu au stabilit un termen prelucrarea bunului se face potrivit vânzatorului. Daca în contract nu s-a prevazut locul de preluare a bunului, vor fi aplicate regulile stabilite de art. 59 Cod comercial.
*Obligatia de a suporta cheltuielile vânzarii
Potrivit art. 1305 Cod civil, cheltuielile vânzarii sunt în sarcina cumparatorului în lipsa de stipulatie contrara. Daca partile nu au convenit altfel, cheltuielile vânzarii vor fi separate de catre cumparator
Prin cheltuieli ale vânzarii se înteleg cheltuielile ocazionate de vânzari;de exemplu:cheltuielile de redactare a contractului. Aceste cheltuieli sunt diferite de cheltuielile de redare (cântarirea, masurarea, numararea),care sunt în sarcina vânzatorului, si cheltuielile de ridicare a lucrului aflate în sarcina cumparatorului afara de cazul când partile s-au înteles altfel.
d)Obigatiile vânzatorului
Fiind un contract bilateral, contractul de vânzare-cumparare da nastere la obligatii atât în sarcina cumparatorului cât si a vânzatorului .
Potrivit codului civil vânzatorul are doua obligatii :sa predea lucrul cumparatorului si sa raspunda pentru lucru,adica sa-l garanteze conta evictiunii si contra viciilor .Cele doua obligatii reprezinta principalele obligatii ale vânzatorului .
Partile pot stipula si alte obligatii - legiuitorul prevazut numai obligatiile principale (articolul 1313 Cod civil) asa cum ele sunt în drept sa modifice chiar si o obligatiile reglementate de lege .
Articolul 1313 cod civil "vânzatorul are doua obligatii principale, a preda lucrul si a raspunde de dansul".
Intre obligatiile vânzatorului Cod civil nu prevede obligatia de a transmite proprietatea lucrului vândut, deoarece transferul proprietarii (si a riscurilor) se produce,de regula prin însasi încheierea contractului. Desigur, în cazurile în care proprietatea nu se transmite prin efectul încheierii contractului, vânzatorul este obligat sa efectueze acele acte ori fapte care sunt necesare pentru a opera transferul dreptului de proprietate (de ex. individualizarea lucrurilor de gen ).
A. Obligatia de a preda lucrul vândut
1.Notiunea si cuprinsul obligatiei de predare
Potrivit articolului 1314 "predarea este stramutarea lucrului vândut în partea si posesiunea cumparatorului".
Prin predare de întelege punerea efectiva a lucrului la dispozitia cumparatorului. Astfel încât acesta se poate sa-si exercite toate prerogativele pe care i le confera dreptul de proprietate asupra lucrului ( reglementata de art.1314-1334C.civ care contin norme cu caracter dispozitiv)
Deoarece proprietatea se transmite, de regula ., din momentul încheierii contractului, predarea nu are semnificatia transferarii dreptului de proprietate si nici a posesiei, ci numai a detentiei,cumparatorul posedând-din momentul în care a devenit proprietar-corpore aliena.
Obiectul obligatiei de predare îl constituie lucrul vândut, asupra caruia au convenit partile contractului ;bunul individual determinat trebuie predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului. Astfel potrivit art.132. »Lucrul trebuie predat în starea care se afla în momentul venirii .Din acea zi toate fructele sunt ale cumparatorului « In cazul bunurilor determinate genetic vânzatorul trebuie sa predea bunurile de calitate mijlocie-art.1103C.civ. «Daca datoria este un lucru determinat numai prin specia sa debitorul, ca sa se elibereze nu este dator a-l da cu cea mai buna specie, nici insa de cea mai rea ».
Vânzatorul e obligat sa predea lucrul vândut « în masura determinate prin contract"-art.1326C.civ.In cazul unui lucru individual determinat si existent în momentul încheierii contractului « în starea în care se afla în momentul vânzarii », iar în cazul lucrurilor de gen si viitoare în cantitate si calitate are alte criterii determinate în contract.(mostre,esantioane standarde,etc.)., fiind aplicabile regulile generale referitoare la obiectul platii ( art.1100-1103 C.civ).
Ea cuprinde obligatia de a conserva lucrul pana la predare - art. 1074 Cod civil,,Obligatia de a da cuprinde pe aceea de a preda lucrul si de a-l conserva pana la predare".
In caz de deteriorare sau pieire a lucrului raspunde de ea un depozitar (voluntar sau renumerat - articolul 1600 Cod civil), culpa lui fiind prezumata cât timp nu dovedeste o cauza straina exoneratoare de raspundere (articolul 1082-83 cod civil); caz fortuit sau forta majora, inclusiv fapta cumparatorului sau a unui tert pentru care nu are raspundere.
Art. 1082 cod civil,,Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau întârzierea executarii, cu toate ca nu este rea-credinta din parte-i, afara numai daca nu se justifica ca neexecutarea provine dintr-o cauza straina, care nu-i poate fi imputata".
Articolul 1083 Cod civil,,Nu poate fi loc la daune-interese când prin o forta majora sau din un caz fortuit, debitorul a fost poprit de a da sau a face aceea la care se obligase, sau a facut ce era poprit".
Daca cumparatorul a devenit proprietar din momentul încheierii contractului ( intru cat conservarea se face în numele si pe vama lui ) el trebuie sa suporte cheltuielile de predarea lucrului-art.1618C.civ "deponentul este îndatorit în a întoarce depozitatului toate spezele facute pentru pastrarea lucrului depozitat si al dezdauna de toate pierderile casunate lui din cauza depozitului"
2. Modul de executate a obligatiilor de predare
Predarea bunurilor care face obiectul contractului de vânzare-cumparare comercial poate fi o predare reala sau simbolica. Predarea reala se realizeaza când bunurile sunt puse efectiv la dispozitia cumparatorului sau predate carausului pentru a le transporta la destinatie. Predarea simbolica se realizeaza diferit, în functiune de situatia în care se afla bunurile
In cazul bunurilor depozitate în docuri, antepozite, silozuri, etc. predarea bunurilor se efectueaza eliminarea lipsei de depozit pentru cumparator. Daca bunurile se afla în cursul calatoriilor pe apa predarea se poate realiza prin emiterea politei de încarcare .
Bunurile se predau cumparatorului însotite de factura în care sunt precizate elemente precum cantitate,calitatea,pretul etc. Factura poate fi transmisa si separat. Potrivit legii factura constituie un mijloc de plata, în caz de litigiu-art.46 Cod comercial .
3.Termenul la care se face predarea
Lucrul vândut trebuie predat la termenul cuvenit de catre partile contractante.
Daca partile nu au stabilit un termen, predarea se va face potrivit principiilor generale, imediat dupa realizarea acordului de vointa sau la cererea cumparatorului. In anumite cazuri, termenul de predare al lucrului vândut poate considera esential de catre cumparator sau de ambele parti.
Caracterul esential al termenului trebuie sa rezulte expres din contract. El poate rezulta insa si din împrejurari care sunt cunoscute de ambele parti, de ex. lucrul vândut îl constituie o cantitate de brazi pentru pomul de iarna.
4.Locul unde se face predarea
Potrivit art.59C.civ "Orice obligatiune care trebuie sa fie executata la locul prevazut prin contract sau în locul în care ar rezulta din natura operatiunii ori din intentiune partilor contractante.
In lipsa de o clauza expresa,contractul trebuie sa fie executat în locul în cel ce s-a obligat îsi avea stabilimentul sau comercial, sau cel putin domiciliul ori resedinta la formarea contractului.
Daca insa urmeaza a se preda un lucru determinat care dupa cunostinta partilor se gasea intr-o alta parte în momentul formarii contractului,atunci predarea se va face în acel loc "
In principiu, predarea lucrului se face la locul afisat prin contract de catre partile contractante. Daca contractul nu cuprinde nici o prevedere în acest sens predarea trebuie sa se faca la locul care ar rezulta din natura operatiunii ori din intentia partilor contractante.
5.Suportarea cheltuielilor predarii
Cheltuielile de predare (cântarire, masurare, numarare) sunt în sarcina vânzatorului iar cele ale ridicarii de la locul predarii (încarcare, transport, descarcare)în sarcina cumparatorului, daca nu este stipulata în contract articolul 1317 Cod civil. De exemplu daca s-a stabilit ca loc al executarii domiciliul cumparatorului, cheltuielile de transport sunt în sarcina vanzatorului. Art.1317C.civ "Spezele sunt în sarcina vânzatorului si ale ridicarii în sarcina cumparatorului daca nu este stipulatie contrarie".
6.Sanctiunea nerespectarii obligatiei de a preda lucrul
In caz de neexecutare (totala sau partiala )datorita culpei vânzatorului potrivit regulilor generale cumparatorul poate invoca exceptia de neexecutare sau poate cere fie rezolutiuna vânzarii cu daune - interese, fie executarea în natura a contractului (punerea în posesiune art. 1320 cod civil), daca executarea în natura nu e posibil, daune-interese (art. 1075 cod civil) nefiind exclusa nici posibilitatea procurarii bunurilor de gen lucrurilor de la toti pe seama vânzatorilor (art. 1077 Cod civil).
In cazul executarii în întârzierea obligatiei de predare, compozitorul are dreptul la daune-interese (art. 1321 cod civil), dar numai de la data punerii în întârziere a vânzarii (art. 1081 si 1079 cod civil)
B Obligatia de garantie
1.Precizari prealabile
Legislatia romana,civila si comerciala,si legislatiile altor tari nu au definit notiunea de "garantie" si nici nu exista dispozitii cu caracter general aplicabile oricaror forme de garantie .Sunt reglementate doar diferite modalitati de garantii si exista anumite dispozitii cu caracter special proprii anumitor tipuri de garantii.
În literatura juridica prin "garantii"se înteleg toate acele mijloace tehnice extrinseci raportului obligatiei:dar care vin sa se alature acestuia,spre a contribui la conservarea anumitor bunuri în vederea executarii silite, la asigurarea executarii reale a obligatiei sau la despagubirea creditorului,în cazul în care executarea reala nu mai are loc.
"Garantiile îndeplinesc mai multe functii sa asigure stimularea respectarii disciplinei contractuale, sa asigure securitatea creditorului, sa constituie un înlocuitor al unul raport de credit efectiv
In literatura juridica se face afirmatia ca cea mai importata functie a garantiilor este de asigurarea creditului. Deci, creditul este un element esential în afaceri .Împrumutatorii dar si întreprinderile în cadrul raporturilor lor comerciale se confrunta cu riscuri care tin de activitatea lor economica cât si de mediul în care acesta îsi desfasoara activitatea.
Riscurile contractuale reprezinta nerealizarea de câtre partener a obligatiilor asumate prin contract, fie pentru ca contractul nu mai prezinta interes real pentru partener, fie pentru ca partenerul contractual nu mai este în masura sa-si respecte obligatiile asumate.
Deci cumparatorul ar putea fi evins în cazul în care bunul a fost furat sau pierdut, iar adevaratul proprietar l-a revendicat în termen de trei ani.
Evictiunea ar putea interveni în cazul în care vânzatorul a înstrainat în mod succesiv bunul mobil la doi cumparatori. Astfel primul cumparator va fi evins daca cel de-al doilea cumparator a intrat cu buna credinta în posesia bunului - articolul 972 Cod civil.
2) Garantia contra viciilor lucrului
Obligatiile comerciale
Codul comercial cuprinde putine dispozitii privind obligatia de garantie a vânzatorului pentru viciile lucrului vândut. În consecinta aceasta obligatie e reglementata de Codul civil.
a) Regulile generale ale Codului civil. Potrivit art. 1352 C.civ., vânzâtorul va râspunde pentru, viciile ascunse ale lucrului vândut, daca, din cauza acestora, lucrul nu este bun de întrebuintat, dupa destinatia sa, sau întrebuintarea sa este atât de micsorata, încât se poate presupune ca cumparatorul nu 1-ar fi cumparat, sau nu ar fi dat pretul achitat, daca ar fi cunoscut viciile lucrului.
Prin urmare, în conceptia Codului civil, vânzatorul raspunde numai pentru viciile ascunse, nu si pentru viciile aparente ale lucrului.
Viciile ascunse sunt acele lipsuri calitative ale lucrului care nu puteau. fi descoperite la predare, folosind mijloace obisnuite de verificare si care fac lucrul impropriu întrebuintarii potrivit destinatiei sale sau îi micsoreaza întrebuintarea.
Pentru a exista obligatia de garantie contra viciilor lucrului trebuie îndeplinite mai multe conditii.
1) Vânzatorul datoreaza garantie numai pentru viciile ascunse, adica pentru acele lipsuri calitative ale lucrului care nu puteau fi descoperite la predare cu mijloacele obisnuite de verificare. Pentru viciile aparente, de care cumparatorul putea lua cunostinta, vânzatorul nu raspunde (art. 1353 C.civ.).
2) Vânzatorul raspunde numai daca vicide ascunse existau în momentul vânzarii.
Existenta viciilor în momentul vânzarii nu trebuie confundata eu existenta în acest moment a defectelor, adica a manifestarilor exterioare ale viciilor. În momentul vânzarii trebuie sa existe viciile (cauza), chiar daci defectele (efectul) apar ulterior acestui moment.
3) Vânzatorul raspunde pentru vicide ascunse ale lucrului numai daca acestea sunt grave, adica datorita lor lucrul devine impropriu întrebuintarii potrivit destinatiei sau îi micsoreaza întrebuintarea în asa masura, încât sa se poata presupune ca daca le-ar fi cunoscut, cumparatorul nu ar fi incheiat contractul sau ar fi platit un pret mai mic.
Trebuie aratat ca, întrucât dispozitiile Codului civil privind obligatia de garantie contra viciilor ascunse ale lucrului au caracter supletiv, partile pot modifica aceasta obligatie, în sensul înlaturarii, limitarii sau agravarii raspunderii vânzatorului.
b) Regulile speciale stabilite de Codul comercial. Art. 70 Cod comercial dispune: ,,cumparatorul unor marfuri sau producte provenind din o alta piata, este dator sa denunte vânzatorului viciile aparente în timp de doua zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza conditiunilor exceptionale în care se afla lucrul vândut sau persoana cumparatorului.
El este dator sa denunte viciile ascunse ale lucrului în primele doua zile de la descoperirea lor.
Odata acest termen expirat, cumparatorul nu mai poate fl primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut".
Din dispozitiile citate rezulta unele particularitati privind raspunderea pentru viciile lucrului.
În contractul de vânzare-cumparare comerciala, vânzatorul raspunde nu numai pentru viciile ascunse, ca în materie civila, ci si pentru viciile aparente.
Raspunderea vânzatorului pentru viciile aparente priveste bunurile care se transmit de pe o piata pe alta. Deci, legea are în vedere cazurile când cumparatorul nu preia direct bunurile de la vânzator, ci de la caraus. El poate sa constate viciile aparente ale bunurilor numai la primirea efectiva a bunurilor în cauza. De aceea, cumparatorul este în drept sa invoce aceste vicii fata de vânzator.
Pentru aceleasi ratiuni, cumparatorul poate reclama lipsurile aparente si în cazul când bunurile circula pe aceesi piata, daca el nu a avut posibilitatea sa preia personal bunurile de la vânzator.
Întrucât re1amarea viciilor aparente este legata de posibilitatea ori imposibilitatea cumparatorului de a lua parte la predarea bunurilor, înseamna ca vânzatorul nu va raspunde pentru viciile aparente, chiar daca bunurile se transmit de pe o piata pe alta, când cumparatorul a preluat personal bunurile de la vânzator.
Asa cum prevede art. 70 Cod comercial, cumparatorul trebuie sa aduca la cunostinta vânzatorului viciiie aparente constatate, în termen de doua zile de la primirea bunurilor. Legea permite prelungirea acestui termen când el nu este suficient pentru cunoasterea viciilor aparente, datorita conditiilor exceptionale în care s-ar afla lucrul vândut ori însusi cumparatorul. Sunt avute în vedere cazurile când, cantitatea mare a bunurilor nu a permis descarcarea din mijlocul de transport în termenul de doua zile sau cumparatorul nu a gasit în acest termen un specialist absolut indispensabil care sa verifice bunurile primite. Durata prelungirii termenului trebuie apreciata în functie de împrejurarile concrete.
Potrivit legii, dupa expirarea termenului, cumparatorul nu mai poate reclama viciile aparente ale bunurilor primite.
Daca viciile aparente au fost aduse la cunostinta vânzatorului în termen, cumparator poate reclama viciile aparente în termen de 3 ani (art. 3 din Decretul nr. 167/1958). Termenul curge de la data nasterii dreptului la actiune, adica de la constatarea viciilor aparente.
În privinta viciilor ascunse, Codul comercial reglementeaza numai termenul înauntru caruia cumparatorul trebuie sa aduca la cunostinta vânzatorului viciile ascunse ale bunurilor. Acest termen este tot de doua zile, socotit de la descoperirea viciilor. si în acest caz, expirarea termenului decade pe cumparator din dreptul de a mai reclama viciile lucrului vândut.
Conditiile si efectele raspunderii pentru viciile ascunse ale lucrului vândut sunt cele prevazute de Codul civil.
Codul comercial cuprinde anumite dispozitii privind constatarea calitatii si conditiile marfli vândute (art. 71 si 72 C.com.). Potrivit acestor prevederi legale, la cererea cumparatorului sau a vânzatorului, presedintele instantei judecatoresti poate dispune constatarea de catre unul sau mai multi experti a calitatii si starii în care se afa lucrul vândut.
Prin aceeasi hotarâre sau prin hotarâre separata se poate dispune sechestrarea lucrului vândut sau depunerea lui într-un depozit public, ori în alt loc pe care îl va stabili. Daca pastrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli însemnate se poate dispune chiar vinderea lucrului.
Hotarârea prin care se ia una dintre masurile mentionate trebuie sa fie comunicata înainte de punerea ei în aplicare celeilalte parti în conditiile art. 72 C.com. În cazul necomunicarii hotarârii, daca viciile marfii sunt contestate, cumparatorul va trebui sa faca dovada identitatii si viciile marfii cumparate.
În cazul marfurilor care se transporta de catre caraus, viciile aparente ale marfurilor eliberate destinatarului se constata cu respectarea dispozitiilor din actele normative care reglementeaza contractul de transport.
3).Garantia calitatii produselor în conditiile reglementarii speciale a protectiei consumatorilor.
Prin Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor a fost instituit un nou cadru juridic al asigurarii calitatii produselor si serviciilor.
Potrivit acestei reglementari, statul protejeaza, prin mijloacele prevazute de lege, pe cetateni în calitatea lor de consumatori.
Consumatorii au dreptul de a fi protejati împotriva riscului de a achizitiona produse care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea, sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime. Totodata, ei au dreptul de a fi despagubiti pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzitoare a produselor, folosind în acest scop mijloacele prevazute de lege.
Cu privire la protectia intereselor economice ale consumatorilor, ordonanta reglementeaza raspunderea agentilor economici pentru calitatea produselor. Aceasta raspundere priveste doua perioade succesive distincte: raspunderea în termenul de garantie si raspunderea în cadrul duratei medii de utilizare a produselor.
a) Raspunderea pentru calitatea produselor în termenul de garantie. Potrivit art. l2 din ordonanta, consumatorii au dreptul de a pretinde agentilor economici remedierea sau înlocuirea gratuita a produselor obtinute, precum si despagubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficientelor constatate în cadrul termenului de garantie sau de valabilitate.
Înlocuirea produselor cu deficiente calitative cu alte produse corespunzatoare calitativ ori restituirea pretului produselor se face imediat dupa constatarea imposibilitatii folosirii produselor, daca aceasta situatie nu este imputabila consumatorului.
În cazul remedierii sau al înlocuirii produselor necorespunzatoare calitativ, consumatorul poate solicita plata de despagubiri, în conditiile stabilite în contract sau cele prevazute de dreptul comun (art. 16 din ordonanta).
b) Raspunderea pentru calitatea Produselor în cadrul duratei medii de utilizare a produselor. Potrivit art. 12 din ordonanta, dupa expirarea termenului de garantie, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse aparute pe durata medie de utilizare a acestora.
În cazul când apar vicii în cursul duratei medii de utilizare a produselor, consumatorul (cumparatorul) are dreptul sa pretinda agentului economic (vânzator) remedierea sau înlocuirea produselor, daca acestea nu mai pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate.
Termenul începe sa curga de la data descoperirii viciilor, dar numai daca acestea au fost descoperite în cadrul duratei medii de utilizare a produselor.
Pentru protejarea intereselor consumatorului, art. 17 din ordonanta prevede ca vânzatorul trebuie sa asigure toate operatiunile necesare repunerii în functiune, înlocuirii produselor în cadrul termenului de garantie sau de valabilitate, dupa caz, precum si pentru viciile ascunse aparute în cadrul duratei medii de utilizare a produselor.
|
