POLITICI MACROECONOMICE

politicile de nationalizare, deznationalizare, de modificare a structurii proprietatii

politica sistemului financiar - bancar- regelmentari juridice ale institutiilor financiare în vederea influentei comportamentului de investitii sau economisire al agentilor economici

planificarea macroeconomica

Nationalizarea/deznationalizarea sunt fapte administrative ale statului care actioneaza prin mijloace non-economice si care au efecte asupra ofertei.

Prin interemediul politicii privind sistemul financiar instituie si se reglementeaza functionarea bancile centrale si celor comerciale.

Planificarea este alternativa metodei de conducere prin intermediul metodelor de reusite si erori succesive, bazata pe decizii alflate în concordanta cu regulele functionarii economiei de piata. Se manifesta sub diferite forme ca planificarea indicativa, planificarea incitativa, planificarea imperativa. Planificarea macroeconomica se efectueaza în special prin forma ei incitativa prin care se modifica structurile economice de ramura, de sectoare, e activitati, de productie în scopul reechilibrarii cererilor si ofertelor individuale.

3. Politici de gestionare a dezechilibrelor.

Politici de ajustare (de gestionare a dezechilibrelor) sunt polticile care actioneaza pe termen scurt dar fara aspect de conjunctura, utilizate pentru mentinerea echilibrului economic general sau pentru reducerea la echilibru a sistemului economic destabilizat.

Din categoria politicilor de ajustare fac parte:

1. Politica monetara politica care urmareaste macrostabilizare prin intermediul cotrolului masei monetare din sistemul economic. Principalele instrumente ale politicii sunt: manevrarea taxei scontului si a rescontului, operatiunile open-market, ratei rezervei obligatorii s.a.

2. politica fiscal-bugetara (stabilirea impozitilor, cheltuelilor guvernamentale)- politicaa care urmareste solutionarea celor doua dezechilibre din economie ca somajul si inflatia numite ecart recesionist (deflationist) si ecart inflationist.
3. politica preturilor politica cu impact mai mic pentru stabilizare. Se refera la stabilirea pe cale administrativa a unui pret minimal sau maximal la un anumit bun sau serviciu ori la o anumita resursa economica cu scopul de a orienta deciziile si comportamentul agentilor economici în sensul dorit sau urmarit de partea publica (ca exemplu caracterul deficitar sau strategic al unei resurse sau al unui bun sau social ).
4. politica de venituri - manevrarea nivelului veniturilor din economie. Parte a politicii fiscale dar care utilizeaza instrumente ca taxe negative(platile guvernului agentilor pentru venit prestabilit pentru a completa nivelul de consum pe care societatea consimte sa-l asigure membrilor sai), respectiv taxe pozitive (impozit invers)

Politicile de ajustare au efecte perisive ca :

• aparitia surplusului pe piata
• deficitelor pe piata
• reducerea veniturilor bugetare
• costuri mari

4. Politici de environment

Politicile de enveroment sunt politicile care administreaza , la echilibru, relatiile sistemului economic cu mediul exterior .

Presiunile mediului extern vin din partea mediului natural, mediului economic extern, mediului monetar extern.

Mediul natural(poluarea apei, solului, aerului) pe termen scurt nu aduc prejudicii economiei si nu reprezinta factor destabilizator, dar în dependenta de evolutia variabililor economice valorice în deosebi în raport cu dinamica preturilor se poate accentua. Guvernul utilizeaza un instrument specific de orientare a comportamentului agentiolor economici prin taxa de internalizare a externalitatilor negative, determinând punctul de intersectie a curbei costului marginal cu curba costului marginal al poluarii.

Mediul economic extern destabilizeaza macroeconomic în conditiile scaderii cererii interne pentru produsele autohtone ca urmare a importului unor bunuri de import. Reducerea cererii la bunuri duce la somaj, perturbarea echilibrului macroeconomic intern. Instrumentul utilizat de catre stat este utilizarea barierilor vamale, tarifare si tarifare, folosirea accizelor. Sigur o astfel de politica pe termen lung nu este recomandabila datorita efectului de retorsiune din partea altor state si a lipsei ed specializare pe baza avantajului comparativ.

Mediul monetar extern afecteaza cel mai mult echilibru macroeconomic extern, echilibru balantei de plati externe a tarii. Conditiile destabilizatoare sunt determinate de cursurile de schimb flotante, deprecierea monedei nationale în raport cu valuta de referinta care conduce la exportul mai mare decât importul si o dezbalanta excidentala, convertibilitatea limitata (doar în interiorul tarii)

Interventia statului se efectueaza la nivelul rezervelor valutare si injectarilor de valuta. Ca exemplu în cazul înregistrarii deficitului balantei de plati guvernul poate provoca scaderea cursului de schimb al valutei nationale, cea ce va încuraja exportul si va descuraja importul, reducând deficitul balantei comerciale.

Scaderea cursului poate fi realizata în doua modalitati:

• prin vânzarea monedei nationale pe piata valutara în schimbul valutei de referinta, ceea ce duce la marirea ofertei de moneda nationala
• prin reducerea administrativa, prin ordin al bancii centrale.

5. Politica echilibrului rational în perspectiva

La baza politicii echilibrului rational sta teoria echilibrului rational în perspectiva, esenta careea este continuitatea teorii de echilibru, ideea centrala a carei este ca deciziile indivizilor nu sunt arbitrare, ci de realizare a propriilor interese lasând foarte putin pe seama guvernului pentru a îmbunatati situatia, lucru ce face ca pietele sa fie în echilibru. Politicile interventioniste sunt dificil de a le realiza cu succes, deoarece modul cum reactioneaza firmele si consumatorii depinde de ceea ce gândesc acestea la ceea ce doreste guvernul sa realizeze.

Efectul cel mai posibil de al revedea în cadrul utilizarii instrumentelor guvernamentale în momentul necunoasterii a schimbarilor pe care le va efectua de agentii economici. Pentru a face deciziii cu efecte pentru echilibrarea economiei în conditiile recunoasterii sau previziunilor din partea agentilor economici se recomanda sa se ia în consideratie informatia despre comportamentul trecut al variabililor economice pentru modelarea previzionala ale politicilor de stabilizare, utilizându-se multiplicatorul de nesiguranta.