PROBLEMA ALIMENTARĂ PE PLAN MONDIAL. DIFICULTĂŢI sI OPORTUNITĂŢI ACTUALE
1.1. Politicile agroalimentare - instrumente de interventie în asigurarea securitatii alimentare
Politicile alimentare si nutritionale - ansamblu coerent de obiective, prioritati, principii, norme si decizii adoptate si aplicate de factorii si institutiile investite cu competente necesare pentru a asigura întregii populatii conditiile economico-sociale, cuvenite une 23423f56x i alimentatii rationale, indispensabile statutului nutritional, care sa conduca la o buna stare a sanatatii individuale si publice.
Organisme ONU ce au integrat politici alimentare si nutritionale
Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie (FAO);
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS)
Prioritati ale FAO si OMS:
Intensificarea serviciilor pentru evaluarea situatiei alimentare a populatiei;
Întarirea controlului produselor si asigurarea sigurantei alimentare;
Realizarea concordantei si compatibilitatii dintre legislatia nationala si reglementarile internationale;
Echilibrul dintre mediu, populatie si oferta alimentara;
Diminuarea carentelor în nutrienti si sprijinirea alimentatiei mamei, sugarului si copilului;
Dezvoltarea salubritatii alimentare.
Politica alimentara
Directii de interventie ale politicii alimentare
Aprovizionarea si calitatea produselor;
Consumator si capacitatea sa de consum;
Obiectivele politicii alimentare
Stabilirea preturilor alimentelor fata de fluctuatiile puternice ale preturilor internationale;
Limitarea presiunii inflationiste prin controlul preturilor alimentelor;
Compensarea sau reducerea nivelului pretului cu amanuntul în cazul unor marfuri de încurajare a productiei;
Asigurarea unui anumit nivel nutritional al popoulatiei subnutrite;
Stabilizarea preturilor alimentelor pentru grupele vulnerabile, cu o capacitate slaba de cumparare.
Politica alimentara
ansamblul interventiilor sectoriale (agricole, industriale, comerciale, de distributie, de alimentatie, etc) si globale coerente la nivelul componentelor sectoriale ale complexului agro-alimentar.
Interventii guvernamentale care vizeaza restabilirea dezechilibrelor alimentare datorate insuficientei.
POLITICA NUTRIŢIONALĂ
Scop: asigurarea unui echilibru între trebuintele fiziologice de consum alimentar si aportul de nutrienti pentru satisfacerea acestora;
Practici specifice tarilor industrializate
Fixarea unor preturi-plafon pentru alimentele de baza;
Stabilirea unor standarde în materie de definire a unor produse si crearea unor institutii pentru aplicarea acestor reglementari.
Instrumente de politica nutritionala ale tarilor industrializate
Subventii ale consumului de alimente d eprima necesitate, tichete pentru ratii, bonuri de cumparare;
Institutii de servire a mesei subventionate în scoli;
Educarea nutritionala a populatiei
Concluzii:
Politica alimentara implementata determina sensul de dezvoltare al tehnologiilor alimentare;
Politica alimentara este o componenta a politicii de dezvoltare globala;
Politicile nutritionale pentru ameliorarea nivelului nutritional al unor categorii sociale defavorizate, sunt considerate politici de asistenta temporara;
Politicile alimentare ce privesc populatiile aflate în stare de subconsum, vor cuprinde:
Masuri de reforma agrara;
Politici de pret si control al aprovizionarilor;
Solutia globala impusa: constituirea unei politici internationale de integrare agroalimentara
1.2. Securitatea alimentara: obiective, prioritati, directii de actiune
Securitatea alimentara:
asigurarea accesului pentru toata lumea, în mod permanent, la hrana necesara unei vieti active si sanatoase;
asigurarea disponibilitatii alimentelor;
asigurarea dreptului unui om de a se hrani sanatos;
cuantificare: cantitatea de alimente necesare unui individ, exprimata în trofine, pentru a-i asigura echilibrul fiziologic si a-i acoperi cele 3 ratii de consum:
ratia de întretinere;
ratia de activitate.
Obiective prioritare ale securitatii alimentare
satisfacerea nevoilor nutritionale ale populatiei prin interventii si orientari spre piata a diferitelor activitati si fluxuri;
rezolvarea problemei alimentare într-o maniera cât mai echilibrata;
promovarea unor sisteme agroalimentare integrate la nivel national si regional;
Indicatori sintetici ai securitatii alimentare
raportul dintre stocul de cereale si consumul de cereale, la nivel mondial;
raportul dintre disponibilitatile de produse agroalimentare ale principalilor exportatori si cererea de consum a populatiei;
variatia productiei de cereale în marile tari importatoare;
variatia productiei de cereale în tarile cu venituri scazute si cu deficit alimentar;
variatia preturilor la importul produselor agroalimentare;
Interventii dictate de politicile alimentare pe piata economica
pot viza:
preturile;
oferta de produse alimentare;
cerearea de produse alimentare
a) interventii asupra pretului
Obiective:
stabilirea preturilor alimentelor fata de fluctuatiile preturilor internationale;
controlul preturilor alimentelor prin limitarea presiunii inflationiste;
compensarea sau reducerea nivelului preturilor cu amanuntul la produsele de baza;
stabilizarea preturilor alimentelor pentru grupele vulnerabile, cu o slaba capacitate de cumparare.
b) interventii asupra ofertei de produse alimentare
îmbunatatirea calitatii marfurilor alimentare;
încurajarea si sustinerea productiei de alimente;
proiectarea nutritionala a produselor;
stimularea cercetarii în domeniu si implementarea rezultatelor în activitatea de productie.
c) Interventii asupra cererii de produse alimentare
buna informare a consumatorilor;
educatia nutritionala a populatiei.
Instrumente de interventie al politicilor agricole
elaborarea unor masuri de protectie a consumatorilor:
acordarea de subventii pentru consumatori, privind asigurarea accesului la hrana.
elaborarea documentului ONU - Principii directoare pentru protectia consumatorului;
Asociatia pentru Protectia Consumatorului - organism national în domeniul protectiei consumatorilor în România;
elaborarea unui proiect de lege privind asigurarea calitatii produselor si serviciilor;
1.3. Aspecte ale ecuatiei: populatie - necesitati de consum - disponibilitati alimentare
Concluziile analizei raportului dintre evolutia demografica si disponibilitatea resurselor alimentare:
abundenta resurselor, amplificata de sporirea veniturilor, conduce la cresterea nivelului de trai si la sporirea populatiei;
cresterea necontrolata a populatiei, completata cu lipsa educatiei, conduce la cresterea cererii de resurse alimentare.
Consecintele cresterii necontrolate a populatiei:
diminuarea potentialului productiei agroalimentare;
diminuarea hranei si a resurselor de apa potabila;
consecinte negative asupra sanatatii;
scaderea nivelului de educatie;
consecinte negative asupra habitatului si locurilor de munca;
deteriorarea mediului înconjurator;
scaderea nivelului de trai al populatiei;
declin economic general.
Actiuni pentru evaluarea starii de nutritie a populatiei
stabilirea necesarului de hrana si de substante nutritive pe cap de locuitor;
determinarea necesarului energetic individual;
consilierea nutritionala a individului;
planificarea livrarilor de alimente catre grupurile de populatie.
Directii de actiune pentru reglementarea raportului: populatie - necesitati de consum - disponibilitati alimentare
Îmbunatatirea cunostintelor în domeniul nutritional:
educatia în domeniul nutritional în scoli, centre de pregatire a personalului;
distribuirea de materiale informative referitoare la alimentatie si mediatizarea informatiilor cu caracter nutritional;
demonstratii privind modul de preparare al alimentelor;
încurajarea bunelor obiceiuri alimentare traditionale;
descurajarea obiceiurilor alimentare nedorite;
folosirea metodelor de marketing pentru încurajarea alimentatiei organice;
Directii de actiune pentru reglementarea raportului: populatie - necesitati de consum - disponibilitati alimentare
Cresterea productiei de alimente:
promovarea unei cresteri economice globale care sa asigure surse suficiente de energie;
cresterea productiei de leguminoase, ca sursa importanta de proteine;
dezvoltarea productiei de alimente de origine animala;
sporirea productiei de legume si fructe.
Directii de actiune pentru reglementarea raportului: populatie - necesitati de consum - disponibilitati alimentare
Îmbunatatirea sistemelor de distributie a alimentelor:
îmbunatatirea sistemului de comunicatii si a infrastructurii, pentru facilitarea redistribuirii stocurilor;
instituirea meselor de prânz în scoli, întreprinderi, institutii de învatamânt;
plata saptamânala a salariilor si încurajarea administrarii judicioase a acestora;
Îmbunatatirea sistemului de depozitare a alimentelor:
crearea de noi spatii de depozitare;
asigurarea si mentinerea conditiilor optime de depozitare.
Directii de actiune pentru reglementarea raportului: populatie - necesitati de consum - disponibilitati alimentare
Îmbunatatirea sigurantei alimentelor:
metode mai bune de conservare a alimentelor;
Pregatirea alimentelor în conditii traditionale;
Iodizarea sarii de bucatarie;
Îmbogatirea în vitamine si saruri minerale a cerealelor;
Fluorizarea apei pentru reducerea aparitiei cariilor dentare;
Îmbunatatirea sigurantei alimentelor care se consuma pe strada, prin educarea si informarea vânzatorilor si consumatorilor si respectarea cerintelor minimale de igiena impuse.
|
