PROFITUL AGENTILOR ECONOMICI

PROFITUL AGENŢILOR ECONOMICI

1.BUGETUL DE VENITURI sI CHELTUIELI

În elaborarea si fundamentarea bugetului,agentii economici au obligatia de a respecta atât propriile conceptii manageriale cât si prevederile legislatiei financiare,în sensul ca veniturile provenite din activele proprii trebuie sa acopere toate cheltuielile,inclusiv dividendele.Creditele sunt prevazute în buget numai în limitele & 14314v218o #351;i conditiile impuse de legislatia bancara. [1]

Bugetul reprezinta o balanta(tablou) care cuprinde doua parti:venituri(intrari) si cheltuieli(iesiri).

Fig 2.3 Balanta venituri-cheltuieli

(sursa:www.legend.indeco.ro)

Bugetul de venituri si cheltuieli se elaboreaza în corelatie cu programul de productie pentru a se asigura pe de o parte realizarea veniturilor si a celorlalte resurse necesare iar pe de alta parte fundamentarea posibilitatilor de finantare a cheltuielilor.Bugetul trebuie sa asigure acoperirea din venituri a cheltuielilor,sa evidentieze si sa determine în mod corect profitul.

În bugetul de venituri si cheltuieli sunt proiectate     toate fluxurile financiare,ocazionate de întreaga activitate a întreprinderilor în scopul cunoasterii si controlurilor permanente a încasarilor si a cheltuielilor pentru a mentine capacitatea de plata.De asemenea,reflectarea în buget a tuturor veniturilor si cheltuielilor urmareste realizarea profitului prin optimizarea capacitatii economice a întreprinderii.Fata de cerintele echilibrului financiar,în toate segmentele infrastructurii economice ale agentului economic,rolul bugetului de venituri si cheltuieli se concretizeaza în

Bugetul de venituri si cheltuieli se delimiteaza net ca instrument de conducere,care trebuie sa asigure echilibrul financiar per ansamblu si pe fiecare veriga organizatorica în parte.Prin întocmirea acestui buget,scopul este tinerea sub control a activitatii economice prin intermediul proiectarii si supravegherii modului de formare si utilizare a resurselor banesti.

Sursele de venituri pot fi urmatoarele în ordinea importantei lor:impozite si taxe pe venituri provenite din profituri,salarii,cotizatii pentru asigurari sociale,profiturile obtinute de la înteprinderile publice iar elementele de cheltuieli pot fi: nevoi sociale(asigurari sociale,pensii private,cultura si educatie,activitati economice,investitii,aparare.

Bugetul este elaborat pe o perioada de un an urmarindu-se în tot acest timp executarea lui.

Ce valoare acordam unui buget deficitar?Cheltuielile depasesc veniturile,astfel recurgându-se la împrumuturi interne si externe,emisiune suplimentara de moneda(inflationista,fara acoperire).Împrumuturile facute de stat pentru acoperirea deficitului bugetar poarta denumirea de datorie publica.Daca ne referim la deficit pe termen scurt,efectele sunt benefice,stimulându-se activitatea economica.Potrivit surselor[3],foarte multe tari din Statele Unite si Uniunea Europeana au un deficit bugetar imens însa se bucura de un PIB ridicat si venituri pe cap de locuitor mai mult decât rezonabil.Trebuie clarificat faptul ca prin deficit nu se dezvaluie sensul de saracie,lipsuri.Desi pare total absurd,este de preferat un buget deficitar decât unul excedentar,în care veniturile depasesc cheltuielile,deoarece sunt stopate o parte din resursele financiare si nu sunt transformate în investitii sau consumatori de bunuri.

Cheltuielile si veniturile întreprinderilor sunt clasificate dupa criteriul de evidenta contabila.

2.PRINCIPII DE ELABORARE A BUGETULUI

Bugetul de venituri si cheltuieli trebuie elaborat în conformitate cu principiile universalitatii,echilibrului,realitatii si anualitatii.Prin buget se urmaresc:

• Reflectarea tuturor veniturilor si cheltuielilor proiectate a se realiza în scopul final de a optimiza capacitatea agentului economic de a obtine profit.
• Cuprinderea tuturor resurselor de care dispune agentul economic pentru finantarea necesitatilor de cercetare,dezvoltare a actiunilor social-culturale si a altor actiuni
• Evaluarea relatiilor banesti ale agentului economic cu salariatii proprii,cu bugetul statului,cu bancile,cu furnizorii,cu creditorii sau debitorii sai.
• Proiectarea evolutiei patrimoniului gestionat prin evidentierea modificarilor care se estimeaza în structura acestuia.

Prin elaborarea si fundamentarea bugetului,agentii economici au obligatia de a respecta atât propriile conceptii manageriale cât si prevederile legislatiei financiare;veniturile provenite din activitatea proprie trebuie sa acopere toate cheltuielile,inclusiv dividendele.

Trebuie de asemenea evitata subevaluarea veniturilor si maximizarea cheltuielilor pentru a nu se evidentsa un profit subdimensionat.

În buget,nu pot fi înscrise cheltuieli fara sa se stabileasca resursele din care ar urma sa fie efectuate.

3.GESTIUNEA ECONOMICO-FINANCIARĂ:VENITURI,CHELTUIELI sI REZULTATE FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERILOR PUBLICE

Gestiunea economica obliga întreprinderile publice sa-si desfasoare activitatea în asa fel încât sa acopere din veniturile realizate toate costurile de productie,inclusiv amortizarea capitalurilor fixe,dobânda,rambursarea creditelor,scopul fiind obtinerea de profit.[4]

Veniturile întreprinderilor publice sunt reprezentate de costurile realizate din vânzarea produselor,executarii de lucrari sau prestarii de servicii.Preturile sau tarifele sunt practicate de întreprinderile publice-regii autonome sau societati comerciale cu capital de stat.Veniturile întreprinderilor publice pot proveni din activitati din interiorul tarii(lei) sau din activitati de comert exterior(valuta).

Cheltuielile întreprinderilor publice sunt ocazionate de producerea bunurilor,executarea lucrarilor sau prestarii de servicii(ele reprezinta costul de productie(materii prime si materiale,salarii,amortizare,cheltuieli de functionare) sau pot reprezenta cheltuieli ce se suporta direct din venit în vederea determinarii venitului impozabil.În unele cazuri,cheltuielile sunt mari datorita fie nivelului ridicat al costului,fie cheltuielilor mari de investitii.În aceasta situatie,pentru reluarea si continuarea activitatilor,o solutie ar fi cresterea preturilor sau tarifelor,însa statul nu e de acord cu aceasta.

Bugetul întreprinderilor publice este sursa principala de constituire a fondurilor proprii si anume fonduri de dezvoltare ,fonduri de rezerva,fonduri de participare a salariatilor la profituri sau altor fonduri.Fondul de dezvoltare se foloseste la extinderea activitatii în scopul obtinerii de profit suplimentar.Fondul de rezerva se utilizeaza pentru acoperirea oricaror dereglari financiare.

4.ACTIVITĂŢI ECONOMICO-FINANCIARE CE AU DREPT SCOP FORMAREA PROFITULUI BRUT

Privita ca un ansamblu complex de relatii supuse activitatii unor factori cu influenta pozitiva sau negativa,o întreprindere reprezinta un cadru economic unde sunt desfasurate activitatile definite prin obiectul sau existential si este atins scopul întreprinzatorului de a obtine profit.

Rezultatele financiare au ca sursa de formare veniturile brute încasate,rezultata din cifra globala bruta de afaceri care reprezinta efectul exprimat valoric al tuturor încasarilor rezultate din vânzarea produselor sau marfurilor,serviciilor prestate din activitatea proprie.

Pe de alta parte,efectele reflectate în cifra bruta de afaceri suporta efortul întreprinzatorului care exprima interactiunea si utilizarea factorilor de productie reprezentate de cheltuielile de productie sau de circulatie.   

A.Astfel,în sens larg profitul, reprezinta un excedent de venituri înregistrat de un subiect economic peste cheltuielile toate ocazionate de realizarea activitatii pe care o executa.

B.În sens restrâns,profitul este o forma de profit net pentru cel care il obtine.

C.În sens contabil,profitul contabil este egal cu veniturile totale minus cheltuielile totale(PRc=Vt-CHt),unde

.Veniturile totale(Vt) cuprind veniturile de exploatare,obtinute în urma vânzarii produselor de baza.Acestea sunt reprezentate de majoritatea veniturilor financiare.

.Veniturile financiare(Vf) sunt venituri aferente dobânzilor

.Veniturile exceptionale(Ve) sunt consecinta a unor conditii aleatoare(exp:venituri rezultate din împrumuturi).

Cheltuielile totale (CHt) sunt reprezentate de:

.Cheltuieli de exploatare cuprind cheltuielile cu consumul de materii prime si materiale auxiliare,combustibil,ambalaje,piese de schimb,servicii efectuale de terti,impozite si taxe,mijloace de transport,cheltuieli cu personalul,salarii si alte drepturi de personal,asigurari sociale,somaj,diferite pierderi din creante.

.Cheltuieli financiare(pierderi din creante legate de participatii,pierderi din vânzarea titlului de plasament,diferente nefavorabile de curs valutar din operatiuni curente si disponibilitati în devize,dobânzi curente aferente împrumuturilor primite,scontari acordate clientilor,alte cheltuieli financiare(pierderi din creante de natura financiara)

.Cheltuieli exceptionale(provocate de situatii imprevizibile si deosebite,cheltuieli care nu sunt legate de activitatea normala a unitatii,despagubiri,amenzi,penalitati,lipsuri de inventar,donatii si subventii acordate,pierderi din debitori diversi,suportarea pagubelor,inundatiilor,amenzi.

Mai sunt si cheltuielile cu amortizari imobiliare corporale si necorporale,provizioane pentru riscuri si cheltuieli,provizioane pentru deprecierea imobilizarilor,a creantelor si a titlurilor de plasament,a stocurilor si productiei în curs de executie, amortizarea primelor de rambursare a obligatiunilor si de-asemenea cheltuielile cu impozitul pe profit(impozitul calculat asupra profitului impozabil)[5]

În sens contabil,profitul reprezinta rezultatul pozitiv al activitatii unei firme,desfasurate într-o anumita perioada de timp.

5.1.VENITURI DE EXPLOATARE ALE ÎNTREPRINDERII

Activitatile productive profitabile pot fi grupate în:

a)      Activitati productive marfare(au ca obiect prelucrarea,industrializarea si valorificarea pe piata a valorilor de întrebuintare pentru produse)

b)      Activitati productive nemarfare(lucrari si servicii a caror finalitate este stabilita prin cerere)

c)      Activitati de intermediere,care cuprind activitatile aferente comercializarii marfurilor provenite din sfera productiei materiale.

Cele trei tipuri de activitati pot fi specifice obiectului de activitatea al întreprinderilor industriale,silvice sau constituind activitatea auxiliara reprezentata de prestarile de servicii,executarea de lucrari si comercializarea produselor proprii.Dimensiunea veniturilor din activitatea de baza exprimata generalizat prin intermediul pretului este concretizata în cifra bruta de afaceri dependenta de doi factori esentiali:cantitatea de produse si pretul de vânzare unitar al acestora.Prin natura fluxurilor de exploatare,a organizarii tehnologiilor de fabricatie    si chiar a statutului de înfiintare si înregistrare,întreprinderile productive au ca obiect de activitate si alte activitati auxiliare motivate fiind de necesitatea acestora.Aceste activitati servesc la buna functionare a activitatii de baza(centrale electrice proprii,centrale termice,ateliere mecanice de întretinere si reparatii,etc) fie pot satisface cerintele pietei din afara întreprinderii,fiind ele însele aducatoare de venituri suplimentare.

valorificarea deseurilor si rebuturilor remaniate

valoarea lucrarilor de investitii

valorificarea superioara a productiei secundare

vânzarea activelor imobilizate în bunuri corporale(terenuri,mijloace fixe)

valoarea lucrarilor de investitii indiferent de structura sau modul lor de dobândire(achizitii).

5.2.VENITURI FINANCIARE

Dezvoltarea activitatii de exploatare presupune întrepatrunderea capitalului propriu al îtreprinzatorului cu alte surse de capital din mediul extern,capitalul împrumutat.

a)Dobânzi încasate la banci

Capitalul liber apare temporar sub forma lichiditatilor în numerar dar mai ales sub forma disponibilitatilor pastrate la banci în conturi curente,în conturi de depozit la termen si chiar în conturi de retentie.Lichiditatile în moneda de cont sunt în acelasi timp surse de creditare pe care banca le foloseste pentru a onora cererile de credit din partea altor agenti economici.Astfel,banca apare atât în postura de debitor(împrumutat) cât si de creditor(împrumutator).Pentru a stimula clientii sa-si pastreze disponibilitatile la ea si pentru ca utilizeaza acest capital ca resursa de creditare,banca bonifica dobânzi la o rata stabilita sau negociata dar mai mica decat rata de scontare.Dobânda de cont curenta acordata de banca,majoreaza capitalul firmei si reprezinta un venit de natura financiara.Capitalul liber poate fi plasat la banca finantatoare si sub forma depozitelor pe termen prestabilit de banca,situatie în care rata dobânzilor ar trebui sa se apropie de valoarea perceputa de împrumutator de la împrumutat.Rata dobânzii pentru pastrarea sub forma de depozit a disponibilitatilor este superioara celei de cont curent,ceea ce conduce la o pondere mai ridicata a veniturilor financiare în totalul veniturilor de exploatare.

b) Dobânzi încasate din titluri de credit.

Capitalul liber poate fi plasat in:

Cumpararea,detinerea si valorificarea obligatiunilor plasate pe piata financiara de alte societati financiare;

Participatiuni prin acordarea directa de împrumuturi tertelor persoane fizice sau juridice.

Pentru obligatiunile cumparate,dobânda încasata nu va putea fi mai mica decât dobanda acordata de bancile comerciale.Pentru împrumuturile directe,dobânda negociata este mai mare decât dobânda bancilor comerciale sau comparabila cu taxa scontului.

c) Dividende cu titluri financiare

O alta metoda de a plasa capitalul liber în mod profitabil devine posibila prin participari la formarea capitalului altor firme(asocieri) sau prin cumpararea de pe piata financiara a acțiunilor emise de întreprinderile cotate la bursele de valori.Detinerea de actiuni prin participatiuni are ca efect încasarea de dividenda de la firmele care au utilizat capitalul atras,dividendele fiind variabile în functie de masa profitului net supus repartitiei în favoarea asociatiilor si actionarilor.Capitalul plasat pe piata financiara în actiuni nominative sau la purtator se transforma în capital speculativ,pentru ca orice detinator este interesat sa vânda aceste titluri de valoare când cursul lor este superior pietii nominale sau pretului de achizitie.

d)Diferente de curs valutar ce apar în situatia aprecierii monedei nationale fata de devizele detinute în patrimoniul sau de întreprindere.Diferenta dintre cursul anterior si cursul curent al valutelor,disponibilul de cont în valuta sau alte devize se transforma într-un venit financiar,prin majorarea patrimoniului din marirea volumului de moneda nationala detinuta.

e)Venituri din sconturi obtinute reprezentate de sumele de bani cedate din pretul de vânzare de catre furnizori,ca urmare a achitarii unor datorii înainte de scadenta.

5.3.VENITURI EXCEPŢIONALE

Aceste venituri reflecta încasarile aleatorii provenite din despagubiri si penalitati dar si valoarea bunurilor primite gratuit sau rezultate din dezmembrarea mijloacelor fixe scoase din functiune.Tot în acesta categorie sunt cuprinse si drepturile de personal prescrise,dar si încasarile rezultate din vânzarea activelor imobilizate(terenuri,mijloace fixe).

6.CHELTUIELILE ÎNTREPRINDERII.

Notiunea de "cheltuiala" este definita ca orice consum de munca vie si materializata,indiferent de valoarea,marimea si varietatea ei,îndreptata spre aservirea unui anumit proces economico-productiv sau comercial,în urma caruia elementele devin bunuri,servicii,prestatii cu valoare de întrebuintare mai mare.Cea mai potrivita atitudine manageriala este aceea ca fiecarei unitati monetare cheltuite trebuie sa-i corespunda venituri care sa o acopere si sa existe si un excedent necesar dezvoltarii firmei dar si remunerarea participantilor la distribuirea veniturilor.

6.1.CHELTUIELI DE EXPLOATARE GENERALĂ

Prin amploarea,componenta si cuantumul lor,cheltuielile evidentiaza si influenteaza în mod reprezentativ rezultatele financiare finale.Din punct de vedere structural,cheltuielile de exploatare pot fi grupate astfel:

a)          Cheltuieli materiale,formate din cheltuieli cu consumuri directe(materii prime,materiale de baza si auxiliare,energie,apa),consumuri indirecte(diverse revizii si reparatii),amortizari si provizioane.

b)          Cheltuieli de personal,formate din salariile personalului si din contributiile pentru asigurari si protectie sociala.

c)          Alte cheltuieli de functionare si exploatare(impozite si taxe,lucrari si servicii exterioare,transport si deplasari ale personalului,cheltuieli administrative).

6.2.CHELTUIELI FINANCIARE

Aceste cheltuieli sunt ocazionate de plati aferente dobânzilor pentru creditele bancare,cheltuieli aferente deprecierii depozitelor si disponibilitatilor în devize în raport cu moneda nationala,pierderi din creante si cheltuieli privind sconturile acordate.

6.3.CHELTUIELI EXCEPŢIONALE

Acest tip de cheltuieli este materializat in:

a)      Cheltuieli aferente despagubirilor si amenzilor

b)      Cheltuieli legate de activele cedate si alte cheltuieli privind operatiile cu capital

c)      Lipsuri neimputabile constatate cu ocazia inventarierii patrimoniului

d)      Datorii neacoperite din creante active devenite neoperabile datorita insolvabilitatii debitorilor.

Urmatorul tabel,reprezentând contul de venit si pierdere, prezinta situatia tuturor activitatilor economice si financiare ca producatoare de venituri brute si totalul cheltuielilor ca efort pentru formarea veniturilor brute.

Concluzionând,se poatea afirma ca ealizarea gestiunii veniturilor si cheltuielilor având la baza criteriul de evidenta contabila este de folos în masura în care avem posibilitatea de a întelege mecanismele consumului de bunuri si servicii si importanta bilantului final.

Fig 2.4-Reprezentarea completa a veniturilor si a cheltuielilor

Drept urmare,alcatuirea unui buget de venituri si cheltuieli reprezinta dovada rationalitatii si a întelepciunii noastre,ca si actori pe scena economica a tarii noastre.Cu toate ca acest aspect s-ar parea ca tine mai mult de contabilitate, ne foloseste enorm de mult în gestionarea capitalurilor.