Academia de Studii Economice

Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica

Specializarea Cibernetica Economica

PROIECT

- MICROECONOMIE

ANALIZA RISCULUI DE ŢARĂ

  Chiriac Vlad

An III, seria B, grupa 1046

  C.S.I.E    

Cuprins:

Prezentarea temei

Riscul de tara, un concept complex si controversat

Indicatorii utilizati în analiza riscului de tara

Metode de evaluare a riscului de tara

Aplicatii-metoda analitica de evaluare a riscului de tara

-metodologia B.E.R.I. de evaluare a riscului de tara

Prezentarea temei

Aceasta lucrare are ca tema "Analiza riscului de tara".

Riscul de tara este un concept relativ nou în gândirea economica, intrat în atentia cercetatorilor abia din anii '70. Termenul nu se bucura nici în prezent de o abordare metodologica unitara, existând înca în jurul sau numeroase confuzii conceptuale.

Evaluarea riscului de tara de catre institutiile financiare internationales-a extins o data cu cresterea activitatii externe a bancilor comerciale private în tarile în curs de dezvoltare. Ectimarea riscului de tara are ca scop semnalarea dificultatilor care pot sa apara în onorarea de catre o anumita tara a obligatiilor care decurg din angajamentele sale externe. Pâna în anii '70 pierderile datorate factorului risc de tara au fost neglijabile, dar criza datoriilor din anii '80 a provocat mari pierderi creditorilor externi. Atunci a devenit evident ca ignorarea riscului de tara este o sursa de incertitudine si risc care poate conduce la eliminarea de pe piata a firmelor. Singura cale de a reduce incertitudinea este cunoasterea profunda a conditiilor economice, politice si sociale externe, adica exact ceea ce se urmareste în evaluarea riscului de tara.

Importanta si utilitatea evaluarii riscului de tara sunt puse în evidenta si de marele interes de care se bucura acest concept pe plan international, dar în România termenul este putin cunoscut.

1.Riscul de tara, un concept complex si controversat

1.1.Componentele riscului de tara

Riscul de tara exprima probabilitatea pierderilor financiare în afacerile internationale, datorate unor evenimente macroeconomice si/sau politice specifice unei tari. Conceptul de risc de tara este strâns legat de alte doua notiuni: riscul suveran si riscul de transfer. Riscul suveran cuprinde: riscurile aferente datoriei publice externe sau public garantate. El exprima probabilitatea ca un stat sa nu poata sau sa nu doreasca sa-si onoreze angajamentele externe din cauze aflate sub controlul guvernului respectivului stat. Riscul suveran depinde de performantele economice si de schimbarile politice dintr-o tara.

Împrumuturile negarantate public garantate firmelor private implica trei niveluri de risc: micro, mezo, macroeconomic.   La nivel macroeconomic se manifesta riscul de transfer care exprima posibilitatea ca guvernul sa nu poata sau sa nu doreasca sa puna la dispozitia firmelor private valuta solicitata în schimbul monedei nationale, destinata achitarii obligatiilor externe. Riscul de transfer apare în tarile cu deficit cronoc al balantei de plati, în care guvernul controleaza schimburile valutare.   Alaturi de riscul de transfer, la nivelul unei tari exista si factori de risc economici, politici, sociali ce influenteaza mediul în care firmele nationale si straine functioneaza, grupati în categoria de risc de tara general. Printre cei mai importanti factori amintim: devalorizari semnificative ale monedei nationale, recesiuni profunde, schimbari bruste de politica economica, razboaie, revolutii, discriminari aplicate firmelor straine. Riscul suveran, riscul de transfer, riscul de tara general sunt grupate în conceptul de risc de tara. Deci riscul de tara este un concept complex care acopera totalitatea riscurilor inerente plasamentelor de capital în strainatate.     Riscurile pot fi de natura economica, politica sau sociala deci se poate vorbi despre risc economic, social, politic. Termenul de risc politic este utilizat si cu sensul de risc al investitiilor directe în strainatate. Riscul investitiei directe peste granita exprima posibilitatea unor pierderi în capitalul real investit în strainatate sau chiar a pierderii întregii afaceri din cauza unor evenimente aflate sub controlul guvernului tarii gazda. În aceasta acceptiune riscul investitiei directe este inclus în riscul de tara general. Riscul de tara aferent investitiilor directe nu trebuie însa confundat cu totalitatea riscurilor pe care le presupune o investitie peste granita. Investitiile directe depind de o serie ed factori specifici cum ar fi: incompetenta managerilor autohtoni, supraestimarea capacitatii de absorbtie a pietei, absenta unei strategii de dezvoltare economica în ramura din care face parte firma.   Dintre toate componentele riscului de tara definite pâna acum, cea mai cuprinzatoare este riscul suveran, astfel ca riscul de tara este utilizat în sensul restrâns de risc suveran (care se refera la împrumuturi publice si la cele garantate de catre guvern).  

1.2.Datoria externa si riscul suveran  

Riscul suveran se refera la probabilitatea încetarii platilor catre creditorii externi. Riscul suveran e o masura a capacitatii si dorintei unei tari de a-si onora angajamentele externe. El se refera la datoria externa publica si public garantata, dar afecteaza indirect si datoria externa privata. Datoria exerna se formeaza din împrumuturi si alte obligatii financiare asumate de o tara sau de agentii economici privati nationali în cadrul relatiilor economice internationale. Datoria publica externa se refera la datoria unui debitor public, debitor care poate fi guvernul, o subdiviziune politica sau organ public autonom. Datoria public garantata include obligatiile externe ale debitorilor privati a caror plata este garantata de stat. Capacitatea economica a unei tari de a-si onora datoria externa este strâns legata de situatia balantei de plati. Problemele apar atunci când platile în valuta nu sunt compensate de încasarile din exterior. Exista 7 situatii care genereaza astfel de probleme:

-reducerea exporturilor ca urmare a reducerii drastice a preturilor pe piata internationala sau a recesiunii mondiale;

-reducerea veniturilor salariatilor;

-cresterea excesiva a importurilor din cauza unui curs de schimb supraevaluat sau a cresterii preturilor;

-cresterea serviciului datoriei din cauza cresterii ratei dobânzii pe piata internationala;

-reducerea sau încetarea intrarilor der capital;

-"evaporarea" capitalului peste granita;  

-amortizari excesive ale creditului extern la un moment dat datorate unei structuri neadecvate a datoriei;

Toate situatiile mentionate mai sus intra în analiza riscului de tara.   Alaturi de capacitatea economica a unui stat de a restitui datoria împreuna cu dobânzile aferente, analiza riscului suveran ia în calcul si posibilitatea ca acel stat sa nu doreasca sa-si onoreze angajamentele externe. În acest sens este important sa se cunoasca beneficiile si costurile unei eventuale încetari de plati.

Un prim câstig de care ar beneficia guvernul este de natura financiara. Rambursarea datoriei externe înseamna de fapt un transfer de venit national peste granita, în favoarea creditorilor externi. Prin încetarea platilor aceasta parte din venit devine disponibila si poate fi folosita pentru sustinerea unui nivel ridicat al importurilor. Importuri mari înseamna un consum intern mai mare si în consecinta un standard de viata mai ridicat. În plus, în acest fel poate fi accelerata cresterea economica si diminuata inflatia. Un alt câstig este de natura politica si consta în cresterea popularitatii guvernului deoarece refuzul de a plati are adesea motivatii de natura ideologica si nationalista.     Guvernul trebuie sa suporte si o serie de costuri , adesea considerabile, dintre care amintim: blocarea accesului la sursele financiare internationale, confiscarea sau sechestrarea bunurilor si depozitelor în valuta detinute de respectivul stat peste hotare, pierderea credibilitatii pe plan international, sistarea ajutoarelor din strainatate, riscul unei izolari internationale. Cresterea riscului genereaza o serie de probleme: creditele acordate devin prea ieftine în raport cu riscul pe care-l reprezinta, necesitatea cresterii provizioanelor pentru pierderi care se reflecta imediat în contul de profit si pierderi.   Cresterea riscului de tara aduce prejudicii importante creditorilor. Situatia se agraveaza în cazul în care guvernul declara moratoriu asupra platilor externe. Atunci apare necesitatea reesalonarii, reducerii si implicit a renegocierii datoriei.   Reesalonarea datoriei înseamna amânaea creditelor scadente, fara modificarea valorii actualizate a platilor prevazute asupra datoriei. Aceasta presupune acordarea unui nou credit care sa permita reportarea pe mai târziu a uneia sau mai multor scadente de rambursare. Reesalonarea se traduce întotdeauna penru creditori printr-o pierdere. În consecinta se ajunge frecvent la reamenajarea si reducerea datoriei. Reamenajarea modifica scadentele si conditiile creditului, iar reducerea presupune diminuarea valorii actualizate a platilor în acord cu creditorii organizati de regula sub forma unui sindicat bancar. Pe plan international exista mai multe institutii în cadrul carora se renegociaza datoriile: Clubul de la Paris, care renegociazadatoria catre creditorii oficiali, mai putin institutii financiare internationale (creditorii publici) si Planul Brady, care ofera cadrul pentru reamenajarea datoriei catre creditorii privati cu sprijinul institutiilor financiare internationale si al tarilor dezvoltate.  

2.Indicatorii utilizati în analiza riscului de

tara

Evaluarea riscului de tara are ca scop semnalarea dificultatilor care pot sa apara în onorarea de catre tara analizata a obligatiilor care decurg din datoria externa. Cunoasterea temeinica a situtiei economice si politice a tarii este fundamentala pentru succesul evaluarii. De aceea toate metodele de evaluare se bazeaza pe un set comun de indicatori.

2.1.Situatia Economica

2.1.1.Indicatori macroeconomici

Cei mai importanti indicatori ai eficientei economice interne din perspectiva riscului de tara sunt:

1) produsul intern brut real pe locuitor (P.I.B./loc)-exprima gradul în care o tara exploateaza factorii de productie în scopul obtinerii de bunuri si servicii destinate pietei.

2) cresterea reala a P.I.B.-masoara cresterea economica si se analizeaza atât în mod absolut cât si raportat la cresterea populatiei.  

3) inflatia-reflecta gradul de stabilitate si flexibilitatea preturilor;

4) deficitul bugetar ca procent în P.I.B.-este un indicator important al calitatii managementului macroeconomic;

5) investitiile interne brute ca procent în P.I.B.-reprezinta unul dintre indicatorii de care depinde cresterea economica a unei tari;

6) indicatorii structurii financiare-reflecta costul capitalului si gradul în care sistemul financiar încurajeaza formarea economiilor interne. Cei mai importanti indicatori sunt:

a) economii/P.I.B.-este un indicator greu de obtinut în practica;

b) rata reala a dobânzii-dificil de determinat din cauza faptului ca depinde de indicatorul cu care este apreciata inflatia;

2.1.2.Indicatorii balantei de plati

Situatia balantei de plati reflecta capacitatea unei tari de a obtine valuta necesara acoperirii datoriei externe si vulnerabilitatea respectivei tari la socurile externe. Cei mai importanti indicatori, din perspectiva riscului de tara, sunt:

-importul de bunuri si servicii neesentiale raportat la importul total; -importurile petroliere raportate la importul total;

-importurile alimentare raportate la importul total;

rezerve externe raportate la imprtul de bunuri si servicii;

c)    indicatori care reflecta sustenabilitatea deficitului de cont

curent si aici amintim:

-soldul contului curent raportat la încasarile în contul curent;

-soldul contului curent raportat la P.I.B.;

2.1.3.Indicatorii datoriei externe

a) datoria externa totala raportata la P.I.B., care exprima relatia

dintre nivelul datoriei si resursele totale ale economiei;

b)   datoria externa totala raportata la exportul de bunuri si

servicii, care reflecta capacitatea exportului de a finanta obligatiile care decurg din datoria externa si în functie de marimea acestui indicator tarile se grupeaza în:   -sub 100%, tari putin îndatorate;

-între 100% si 200%, tari aflate la nivelul critic al îndatorarii;

-peste 200%, tari greu îndatorate;

c)    dobânda totala platita raportata la exportul de bunuri si

servicii, care arata care este capacitatea statului analizat de a face fata costului îndatorarii. În general o valoare sub 10% indica o datorie sustenabila, o valoare cuprinsa între 10% si 20% indica o datorie mare, iar o valoare peste 20% indica o datorie foarte mare;

d)   datoriile bancare raportate la exportul de bunuri si servicii

care pentru valori sub 75% indica un nivel redus de îndatorare, între 75% si 150% un nivel critic al îndatorarii, peste 150% un nivel înalt al îndatorarii;

e)    indicatorii serviciului datoriei externe, dintre care amintim:

-serviciul datoriei publice pe termen mediu/exportul de bunuri si servicii;

-serviciul datoriei pe termen mediu+dobânda pe termen scurt/exportul de bunuri si servicii;

-serviciul datoriei pe termen mediu+dobânda pe termen scurt+datoria scadenta pe termen scurt/exportul de bunuri si servicii, care se mai numeste si "cash flow ratio";

2.2.Situatia politica

Evaluarea riscului politic este extrem de dificila si se bazeaza mai mult pe experienta analistului decât pe metode si tehnici statistice.

2.2.1.Situatia politica interna

Evaluarea situatiei politice interne urmareste identificarea acelor evolutii viitoare ale mediului politic si social dintr-o tara care pot influenta riscul de tara. Metodologiile de evaluare se bazeaza pe 4 categorii de factori:

a)    structura sociala, care reflecta nivelul de dezvoltare al unei tari

si posibilele tensiuni dintre diferitele categorii sociale. Din perspectiva riscului de tara sunt importante urmatoarele modificari ce pot surveni în structura sociala:

-cresterea populatiei din sectorul urban;

-segmentarea pietei muncii si cresterea ponderii sectorului central;

-cresterea clasei de mijloc;

b)    institutiile, care difera mult de la o tara la alta. Cele mai

importante institutii care trebuie analizate sunt: Constitutia, Armata, Biserica, Sindicate, Banca Centrala;

c) personalitatile, stabilesc în anumite tari coordonatele dezvoltarii

economice si au un rol important în perceptia riscului catre banci;

c)    mecanismele de control, ofera informatii despre stabilitatea si

continuitatea regimului si despre capacitatea sa de a se mentine la putere. Acestea sunt:

-suportul popular;

-represiunea;

-coruptia;

-implicarea opozitiei;

Factorii politici ca revolutiile, grevele, coruptia sunt adesea imposibil de previzionat numai pe baza statisticilor existente. Cu toate acestea exista câtiva indicatori statistici cu ajutorul carora se poate construi o imagine asupra mediului politic al unei tari, cum ar fi:

-P.I.B./locuitor, care masoara nivelul de dezvoltare;

-numarul populatiei adulte cu studii în totalul populatiei, care masoara gradul de dezvoltare umana;

-ponderea salariatilor din industrie în totalul salariatilor si ponderea populatiei urbane în totalul populatiei, care reflecta gradul de industrializare si de urbanizare dintr-o tara;

-cresterea populatiei , care ofera informatii cu privire la problemele economice, politice, sociale pe termen lung;

2.2.2.Situatia politica externa

a)       instabilitatea politica regionala, este cea de care depinde

revizuirea granitelor, riscul unui razboi local si riscul ocuparii de catre o putere straina;

b)      importanta geopolitica, care se refera la pozitia geografica

strategica, la înzestrarea cu resurse minerale importante pentru celelalte tari si la dimensiunile tarii;

c)       apartenenta la grupare politica sau economica, care e un factor

de care depinde accesul unei tari la anumite forme de finantare internationala;

d)      instabilitatea economica regionala, are un impact cu atât mai

puternic cu cât legaturile economice dintre tarile din regiune sunt mai strânse;

3.Metode de evaluare a riscului de tara

Aspectele teoretice ale tehnicilor de evaluare a riscului de tara sunt grupate în:

-sisteme formale de evaluare a riscului de tara;

-sisteme statistice de evaluare a riscului de tara;

-sisteme de alarmare rapida;

-metode probabilistice de evaluare a riscului de tara;

-analiza pe baza de scenarii;

Metodele de evaluare a riscului de tara sunt grupate în metode aplicate de bancile comerciale, cele utilizate de agentiile de evaluare a riscului si cele utilizate de firmele private specializate în evaluarea riscului de tara.

Evaluarea riscului de tara în institutiile bancare

Bancile comerciale se confrunta în activitatea de creditare internationala cu riscul ca debitorii sa nu dispuna la un moment dat de valuta necesara pentru plata obligatiilor care decurg din împrumutul extern. Daca acest risc apare din cauza unor conditii aflate sub controlul guvernului statului partener atunci el este risc suveran. Din 1974 bancile private au început sa se implice tot mai mult în creditarea statelor suverane si în consecinta sa fie preocupate din ce în ce mai mult de evaluaea riscului de tara. Iata câteva dintre cele mai cunoscute metodologii:

-metodologia utilizata de CITIBANK;

-BANK of AMERICA;

-AMERICAN SECURITY BANK;

-CREDIT LYONNAIS;

-metoda EXIM-BANK ROMÂNIA;

Agentii de evaluare a riscului

Agentiile de evaluare a riscului (risc rating agencies) estimeaza riscul asociat titlurilor de valoare tranzactionate pe piata internationala. Atunci când titlurile fiduciare sunt obligatiuni emise de un stat suveran, riscul evaluat de agentiile de rating este riscul suveran. Piata mondiala este dominata în prezent de trei mari agentii:

-STANDARD&POOR'S RATING GROUP;

-MOODY'S INVESTORS SERVICE;

-FITCH-IBCA;

Firme de evaluare a riscului de tara

Bancile comerciale si agentiile de evaluare a riscului de tara estimeaza în general riscul de transfer, adica riscul ca un guvern sa nu poata sau sa nu doreasca la un moment dat sa disponibilizeze valuta necesara acoperirii obligatiilor externe. Spre deosebire de acestea, firmele de evaluare a riscului de tara se caracterizaeza printr-o activitate mult mai complexa, care acopera sfera de cuprindere a conceptului de risc de tara. Printre cele mai importante firme amintim:

-BUSINESS ENVIRONMENTAL RISK INFORMATION (B.E.R.I.), care evalueaza riscul de tara generalizat si riscul politic;

-THE ECONOMIST INTELIGENCE UNIT (E.I.U.), care estimeaza riscul de tara generalizat;

-INTERNATIONAL COUNTRY RISK GUIDE (I.C.R.G.), care evalueaza riscul politic, riscul financiar, riscul economic.

NOTĂ: Cele doua aplicatii sunt realizate în Turbo Pascal, sunt stocate pe suportul magnetic (discheta) si ele reprezinta metoda analitica si metodologia B.E.R.I. de evaluare a riscului de tara.

CONCLUZII

Pe masura extinderii afacerilor internationale, riscul de tara capata un loc tot mai important în teoria si practica economica. Daca la mijlocul anilor '70 el constituia doar o preocupare a institutiilor bancare, în prezent a devenit o componenta a procesului decizional al tuturor firmelor care îsi desfasoara activitatea în strainatate. Consecinta cresterii importantei atribuite riscului de tara pe plan international este aparitia agentiilor de rating si firmelor specializate în evaluarea riscului de tara. Toate metodele de devaluare se bazeaza pe un set comun de indicatori economici, politici, sociali care permit cunoasterea în profunzime a tarilor analizate.

Pentru o tara cu dificultati în balanta de plati sau/si dezechilibre structurale , accesul la sursele externe de finantare este vital pentru succesul programelor de ajustare macroeconomica. În stabilirea conditiilor de acces pe piata financiara internationala, calificativul de risc de tara joaca un rol hotarâtor, ultimele evolutii din România fiind relevante în acest sens.

Riscul de tara reprezinta un subiect vast pentru care este însa greu de gasit bibliografie. O explicatie a acestei "bariere stiintifice" sta si în confidentialitatea inerenta acestui tip de analiza. O parte importanta a lucrarilor de specialitate ramâne la stadiul generalitatilor sau prezinta metode care nu se mai aplica de un anumit numar de ani.