3. Piata Comuna
Preocuparea pentru realizarea pietei comune europene a existat chiar de la semnarea Tratatului de la Roma. Articolul 3 al Tratatului facea referire la eliminarea obstacolelor din calea liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalurilor, iar articolul 8 stabilea realizarea treptata a pietei commune, pe parcursul unei perioade de 12 ani. Acest obiectiv nu a fost însa atins la termenul stabilit, asa cum se întâmplase cu uniunea vama 515v2123f la. Progresele în aceasta directie au fost reduse, în special din cauza dificultatii eliminarii unui numar mare de bariere netarifare din calea liberului schimb.
Uniunea Vamala = suprimarea tuturor obstacolelor din calea liberului schimb dintre tarile membre si politica comerciala externa comuna
Piata Comuna = Uniunea Vamala + libera circulatie a capitalurilor si persoanelor, promovarea unor politici de interes comun, transferarea unor decizii de la nivel national la cel comunitar etc.
1968 - se eliminasera barierele tarifare si restrictiile cantitative din calea comertului cu bunuri, dar ramasesera numeroase obstacole netarifare (tehnice, fiscale, legislative etc.)
- a urmat o perioada mai dificila în evolutia constructiei europene (si pe fondul recesiunii economice), care a determinat cresterea masurilor protectioniste
1985 - a fost adoptat Actul Unic European (intrat în vigoare în 1987), primul document juridic care a modificat si completat Tratatul de la Roma.
1985- Comisia Europeana elaboreaza Cartea Alba, un document cu privire la încheierea procesului de realizare a Pietei Comune, care continea 282 de masuri legislative necesare pentru crearea unei piete unice în interiorul careia sa nu existe control la frontiere, începând cu 1 ianuarie 1993.
Libera circulatie a marfurilor
Libera circulatie a lucratorilor
Art. 48 al Tratatului de la Roma prevedea crearea conditiilor pentru realizarea liberei circulatii a persoanelor pe teritoriul Comunitatii (eliminarea discriminarilor bazate pe nationalitate între lucratorii tarilor member cu privire la ocuparea unui loc de munca, remunerare, conditiile de munca)
-1964- primele masuri în directia asigurarii libertatii de miscare a lucratorilor - dreptul posesorilor de profesii liberale (medici, farmacisti etc.) de a practica meseria în oricare dintre tarile membre.
Pentru încurajarea exercitarii dreptului de libera circulatie a lucratorilor din UE, aceasta promoveaza variate programe de actiune, cum sunt:
Libera circulatie a serviciilor
Libera circulatie a capitalurilor si libertatea operatiunilor de plata
Diferentele care subzista în domeniul fiscalitatii continua sa denaturize miscarile de capital dintre tarile membre. Armonizarea fiscala este axata îndeosebi pe eliminarea dublei impuneri si a altor dezavantaje fiscale, dar se realizaeaza cu dificultate. Propunerile în aceasta directie, existente înca de la mijlocul anilor 1970 nu au fost în totalitate aplicate, apreciindu-se ca acesta este un obiectiv pe termen lung.
Avantaje si riscuri ale Pietei Comune
Evaluarea consecintelor crearii pietei comune a facut obiectul mai multor studii. Printre cele mai importante se numara cel realizat de Comisia Europeana în 1988, intitulat "Costul non-Europei" si cunoscut sub numele de Raportul Cecchini.
Avantajele principale ale pietei comune sunt:
Raportul Cecchini a încercat determinarea efectelor constiturii pietei comune la nivelul CEE, ajungând la urmatoarele concluzii:
- cresteri economice între 3 si 7% din PIB
- inflatie mai redusa cu 1-1,5%
- crestere a venitului comunitar cu 1-1,5% (60-80 miliarde EURO)
- cresterea investitiilor cu 1-3%
- reducerea decalajelor economice dintre statele membre ale UE
- reducerea cheltuielilor comerciantilor si transportatorilor europeni
- cresterea schimburilor intracomunitare cu 20-30% în volum pentru produsele manufacturate
Riscurile principale ale contituirii pietei comune se concretizeaza în
Bilantul functionarii Pietei Unice este considerat în general pozitiv, desi mediul intern si extern au produs o serie de efecte negative asupra sa. Este vorba de recesiunea traversata de tarile CEE în 1992-1993, dificultatile procesului de reunificare a Germaniei, aderarea Austriei, Suediei si Finlandei, globalizarea economiei mondiale etc. Aspectele pozitive ale functionarii pietei unice sunt legate de:
intensificarea concurentei între întreprinderi, atât în sectorul productiv cât si în cel al serviciilor;
accelerarea ritmului restructurarii în industrie si cresterea competitivitatii;
oferta mai larga de bunuri si servicii si preturi mai scazute;
rapiditate mai mare si costuri mai mici ale livrarilor transfrontaliere, ca urmare a eliminarii controalelor marfurilor la frontierele interne;
mobilitatea crescuta a persoanelor;
crearea de noi locuri de munca în tarile comunitare;
cresterea suplimentara a veniturilor UE, cu 1,1-1,9% în perioada 1987-1998;
rate ale inflatiei mai mici cu 1-1,5%;
intensificarea convergentei si coeziunii între diferitele regiuni ale UE;
asigurarea unui climat concurential propice cresterii economice, descurajând crearea marilor monopoluri nationale.
Functionarea Pietei Unice a determinat o crestere importanta a comertului intra-comunitar si a majorat ponderea tarilor UE în totalul investitiilor straine directe. Eliminarea barierelor netarifare a produs o crestere a comertului cu produse prelucrate între tarile UE cu 20-30% ca volum si o majorare a ponderii schimburilor intra-comunitare de la 62,5% în 1992, la 65-66% în 1995-1996. Aceasta majorare a schimburilor intra-comunitare în detrimentul celor extra-comunitare a stârnit vii reactii din partea principalilor parteneri externi ai UE, în special din partea SUA, care caracterizau piata interna europeana drept o fortareata greu de cucerit din afara.
La aceste efecte se adauga cele legate de cresterea atractivitatii UE pentru investitiile straine directe, explozia fuziunilor si achizitiilor, cresterea concurentei pe pietele nationale, cresterea convergentei preturilor. Analizele efectuate asupra firmelor din UE confirma perceptia pozitiva a acestora cu privire la realizarea pietei unice si a masurilor concrete pe care aceasta le-a presupus: eliminarea formalitatilor vamale, a întârzierilor la granite, dereglementarea transportului cu marfuri, modificari în procedurile TVA pentru vânzarile între statele UE, recunoasterea reciproca si armonizarea reglementarilor tehnice si a standardelor, liberalizarea circulatiei capitalului, accesul la licitatiile publice etc. Comisia Europeana aprecia ca numai modificarile aduse procedurilor vamale si fiscale au redus cu 2/3 costul livrarilor transfrontaliere, suprimând circa 60 de milioane de formalitati vamale.
Smith si Venables au încercat o estimare a efectelor crearii pietei unice europene, folosind un model al concurentei imperfecte. Analizele lor au dus la concluzia ca înlaturarea barierelor netarifare poate fi privita ca o reducere a tarifelor între 2,5-13,5%, ceea ce înseamna o reducere a costurilor de export între tarile membre CEE. Cele mai mari câstiguri erau asteptate dinspre industria chimica (7,7 miliarde ECU), pentru produsele electrice (5,4 miliarde ECU), ingineria mecanica (4,6 miliarde ECU).
În ceea ce priveste egalizarea pretului factorilor de productie, preconizata de teoria Heckscher-Ohlin, aceasta nu s-a realizat la nivelul CEE, existând mari diferente în costul fortei de munca între tarile membre.
Putem spune ca proiectul ambitios al pietei unice nu este incheiat. Provocarile cu care UE se confrunta în continuare sunt:
extinderea pietei unice prin aderarea tarilor central si est europene;
finalizarea cadrului legislative si eficientizarea lui;
urmarirea modului în care legislatia comunitara în domeniu este aplicata în tarile membre;
adaptarea pietei unice la schimbarile tehnologice (societatea informationala)
|
