Piata Muncii

economie

ALTE DOCUMENTE

Gestiunea portofoliului de active

PROGRAMUL PHARE 2004 COEZIUNE ECONOMICÃ sI SOCIALÃ

ZONA DE RESPONSABILITATE

INCEPEREA AFACERILOR

ZAHARUL si PRODUSELE ZAHAROASE

GRILĂ - UNIT-LINKED (I)

Intreprinderea

COMPORTAMENTUL INTREPRINZATORULUI IN AFACERI

Principii si norme de evaluare si reevaluare a activelor patrimoniale

Cultivarea ciupercilor comestibile - o afacere profitabila cu sprijin

Introducere

Orice activitate economica, in conditiile economiei de piata asociaza, in mod obiectiv, factorul de productie capital, cu inca un factor esential, factorul munca. Acest factor se procura prin intermediul pietei, piata muncii constituindu-se astfel, intr-un subsistem al economiei de piata.

Pe aceasta piata functioneaza cererea si oferta, se formeaza un pret, dar toate acestea se manifesta in functie de specificul determinat de obiectul tranzactiilor de pe aceasta piata.

In cadrul pietei muncii se intalnesc cei ce poseda factorul de productie capital cu cei care detin factorul de productie munca.

Piata muncii este influentata de factori de ordin demografic, social-politic, psihologic etc.

Factorul demografic influenteaza in mod special oferta de munca, populatia tarii fiind "rezervorul" care alimenteaza permanent aceasta piata. Dar, pe piata muncii, subiectii ofertanti nu sunt toti cetatenii unei tari. In primul rand trebuie luat in consideratie factorul varsta, cele doua limite inferioare si superioare, ceea ce contureaza notiunea de "populatie apta de munca"

Pentru analiza economica, o mare importanta o prezinta structurarea pietei muncii, ea permitand cunoasterea proportiilor in care se folosesc resursele de munca, ca urmare a repartizarii lor, in functie de cerere si oferta, pe diferite ramuri si subansambluri ale activitatii economice: agricultura, industrie, servicii etc., ceea ce indica nivelul tehnologic din economia tarii si in general, gradul ei de dezvoltarte economica.

Principalul scop urmarit pe piata muncii este ajungerea la o stare de echilibru intre principalele componente. In momentul in care nu se atinge stare de echilibru apare fenomenul de somaj.

Analiza acestui fenomen, cauzele si modalitatile de combatere prezinta un mare interes pentru intreg sistemul economic al unui stat.

CAPITOLUL 1. CONSIDERATII GENERALE

1.1.Conceptul si trasaturile pietei muncii

Premisele teoretice ale analizei pietei muncii sunt: munca si rolul ei in dezvoltarea social-economica, teoria pietei si a preturilor in general.

Piata muncii functioneaza dupa acelasi mecanism ca si piata unui bun. Structurile ei pot fi analizate sub forma tuturor modelelor si tipurilor de piata: concurenta perfecta, monopol, monopson, monopol-monopson, concurenta monopolistica, oligopol, oligopson, oligopol-oligopson. Totodata, fiind principala componenta a pietei factorilor, structurile si principiile de functionare sunt asemanatoare cu cele ale celorlalte componente, piata resurselor naturale si piata capitalului. Ca si aceste componente, piata muncii asigura derularea fluxurilor reale si monetare, desfasurarea proceselor de productie, distribuire si consum. Dar, avand in vedere ca in cadrul posesorilor de factori ponderea cea mai mare o detin lucratorii salariati, ca salariul are cea mai mare pondere in totalul veniturilor realizate, piata muncii determina in ultima instanta volumul si structura bunurilor produse, precum si procesul de distribuire a acestor bunuri.

In general, piata muncii reprezinta spatiul economic in care tranzactioneaza in mod liber utilizatorii de munca (detinatorii de capital) in calitate de cumparatori si posesorii resursei de munca, in calitate de vanzator, in care, prin mecanismul pretului muncii al concurentei libere intre agentii economici, al altor mecanisme specifice se ajusteaza cererea si oferta de munca.

Intr-o formulare restransa, piata muncii este expresia reglarii cererii si ofertei de munca prin deciziile libere ale agentilor economici

Agentii economici intalniti pe piata muncii sunt:

a) ofertantii, respectiv cei ce ofera marfa reprezentata de capacitatea de munca si competenta profesionala, contra unui anumit pret stabilit de piata;

b) cumparatorii, adica intreprinderile care au nevoie de munca, intr-o anumita cantitate si structura profesionala, pentru a-si desfasura activitatea si pentru care sunt dispusi sa plateasca pretul specific-salariul;

c) intermediarii, care pot fi oficiile de plasare, specializate intr-o gama larga de servicii, prin intermediul carora ofertantii sunt pusi in contact cu cumparatorii de munca si care, evident, pentru serviciile lor solicita un pret.

Rezultatul tranzactiei pe piata muncii se materializeaza in contractul de angajare si in salariu. Deci, piata fortei de munca sau a factorului munca este constituita din indivizi care cumpara si vand forta de munca si din angajamentele care fac posibila desfasurarea acestor activitati.

Acesti indivizi beneficiaza de timp liber si de timp de munca. Din punct de vedere economic timpul liber reprezinta timpul cheltuit in alte activitati decat cea economica(munca). In timp ce primul permite dezvoltarea personalitatii umane, timpul alocat muncii permite obtinerea venitului, ce este folosit pentru acoperirea trebuintelor de consum. La randul sau, venitul este impartit intre consum si economii, care la randul lor include in final si investitii productive.

In functionarea oricarei economii, piata muncii indeplineste o serie de functii:

q 18318e411s a asigura alocarea resurselor de munca in concordanta cu

volumul si structura cererii de munca;

q 18318e411s 18318e411s indeplineste o functie productiva ce asigura combinarea a doi

factori de productie, capitalul si munca, ce se afla in proprietatea unor agenti economici diferiti;

q 18318e411s 18318e411s o alta functie este cea distributiva, deoarece prin mecanismele

ei influenteaza modul de formare si repartizare a veniturilor specifice pentru factorii de productie combinati: salariul si profitul. Pe langa aceste functii piata muncii mai indeplineste si unele functii de natura mixta, economico-sociale, prin intermediul carora contribuie la asigurarea de locuri de munca, la protectia sociala, s.a.m.d., cat si la orientarea profesionala , la reconversia, recalificarea si la reintegrarea mainii de lucru.

Piata muncii (cererea si oferta de munca) se desfasoara in trepte sau faze.

Intr-o prima faza are loc formarea conditiilor generale de angajare a salariatilor (se manifesta tendinta de formare a salariilor la nivel macroeconomic sau pe segmente mai mari de piata).

In continuarea acesteia, urmatoarea faza are loc la intalnirea in termeni reali a cererii si a ofertei, intalnire in baza conditiilor concrete ale firmelor si salariatilor (potentiali).

Oferta de munca constituie deci acele resurse de munca, ce se incadreaza in categoria de oferta pe baza criteriului remunerarii. Aceasta se manifesta prin cerere de locuri de munca salariata, in angajarea ca salariati.

Cererea de munca pleaca de la nevoia de servicii-munca din partea utilizatorilor acesteia, dar conditia esentiala a transformarilor de munca in cererea de munca este remunerarea sau salarizarea ; aceasta se concretizeaza in oferta de locuri de munca salariate.

Cererea si oferta de munca sunt intr-o relatie de interdependenta cu dezvoltarea economico-sociala, de amploarea si structurile activitatilor economice si ale actiunilor sociale si, pe de alta parte, de fenomenele si procesele social demografice. Aceste inter dependente multiple sunt sugerate de urmatoarea schema :

Piata muncii-procesele demografice-dezvoltare culturala

Putem spune ca piata muncii are un caracter specific care poate fi pus in evidenta prin urmatoarele aspecte:

Ø 18318e411s pe termen scurt cererea de munca este invariabila deoarece crearea de noi locuri de munca presupune dezvoltarea activitatilor existente si initiere altora noi, probleme care nu se pot realiza intr-un timp scurt;

Ø 18318e411s de asemenea ,oferta de munca se formeaza in decursul unui orizont de timp indelungat, timp in care noua generatie ajunge la varsta legala de munca si se instruieste;

Ø 18318e411s oferta de munca isi pune amprenta asupra modului de satisfacere a cererii de munca;

Ø 18318e411s mobilitatea redusa a fortei de munca, a posesorului acesteia, oamenii sunt atasati mediului social-economic in care sau format si unde traiesc; avantajele economice oferite de alte zone (localitati ) nu isi exercita nelimitat rolul in ceea ce priveste deplasarile oamenilor spre noi locuri de munca;

Ø 18318e411s oferta de munca depinde si de alti factori decat cei economici (varsta, starea sanatatii, psihologia oamenilor);

Ø 18318e411s eterogenitatea cererii si ofertei de munca, neconcordanta dintre structurile acestora fac ca substituirea intre diferitele ei componente sa fie redusa.

"Piata contemporana a muncii este o piata contractuala, participativa, in care negocierea si contractul sunt instrumente fundamentale dereglare a cererii si ofertei de munca". Procesele de ocupare si utilizare sunt ajustate si cu ajutorul altor mecanisme, aflate la dispozitia persoanelor fizice, persoanelor juridice si a statului. Insa piata muncii, prin propriile mecanisme actioneaza in stransa corelatie cu miscarea cererii si a ofertei pe celelalte piete. Aceasta evolutie apare ca urmare a manifestarii unei serii de factori:

b) organizarea agentilor economici, a salariatilor si a intreprinzatorilor. Cresterea gradului de sindicalizare are un puternic impact asupra ocuparii, marimii si miscarii salariului, ale duratei muncii si protectiei sociale;

c) extinderea sistemului de negocieri, de la nivelul de firma si pana la nivelul national, in reglarea unor probleme ale ocuparii si, mai ales, a celor referitoare la salariul minim garantat, la impartirea sporului de productivitate, la conditiile de munca si protectie sociala;

d) elaborare de politici de ocupare ce sunt promovate la nivelul firmelor si colectivitatilor locale si adancirea segmentarii pietei muncii;

e) interventia activa, directa sau indirecta, a statului pe piata muncii si in situatii deosebite, extraeconomice, dintre cele mai diverse, pentru a sustine, dupa caz, oferta sau cererea de munca, si asigurarea protectiei sociale a categoriilor defavorizate de lucratori.

In lucrarea sa "Teoria generala a ocuparii, dobanzii si a banilor" Keynes a pus bazele macroeconomiei moderne prin raspunsurile pe care le-a dat cu privire la privire la problemele amintite mai sus. Keynes a explicat crizele cu ajutorul modelului cererii agregate, avantul economic prin dezvoltarea productiei de masa in ramurile moderne ale economiei, ale caror bunuri sunt mult cerute pe piata, iar depresiunea economica prin scaderea cererii de investitii. Astfel el propune folosirea tuturor masurilor de politica fiscala anticiclica, in vederea reducerii fluctuatiilor ciclice din economie.

In anii '50, economistul american Milton Friedman a pus bazele "teoriei monetariste", conform careia politica monetara are un rol hotarator in determinarea si comportamentul nivelului productiei (venitului) si al preturilor, iar etapele de depresiune economica prin care au trecut majoritatea tarilor lumii au fost generate de o politica monetara neadecvata. De aici apare concluzia ca numai o politica monetara expansionista ar putea stimula cererea si oferta de bunuri si servicii. Astfel Friedman propune o serie de masurii de politica monetara anticiclica, in scopul reducerii fluctuatiilor ciclice din economie.

Cea mai buna solutie in realizarea unui grad inalt de ocupare a fortei de munca ar fi acela de comparare a solutiei propuse de Keynes cu cea propusa de Friedman avand loc aparitia unei solutii mixte.

Orice economie nu functioneaza la parametrii normali daca nu se reduc continuu productii si venituri tot mai marii si daca nu se asigura o tot mai buna ocupare a fortei de munca. Somajul si capacitatile de productie nefolosite in crestere, sunt datorate faptului ca productia nu creste pe masura potentialului sau, numit si "output potential". Prin "output potential" intelegem de fapt PNB real care il poate produce societatea in conditiile ocuparii integrale a fortei de munca, adica in conditiile unui somaj de maxim 5%. Diferenta dintre output potential si output real, reprezinta "golul PNB real" sau subproductia reala. Evitarea supraproductiei se face numai cu o politica fiscala si monetara expansionista pentru a creste cererea agregata. O cerere excesiva inseamna o crestere exagerata a preturilor si veniturilor banesti, adica inflatie, aducand castiguri foarte mici in productie si in venitul real.

Astfel rezulta ca obiectivul unei politicii mixte, stabilizatoare il reprezinta minimizarea variatiilor cererii, adica realizarea unei cat mai bune concordante intre realizarea sporului cererii si potentialul productiv al economiei.

Rezultatul acestei politici mixte, trebuie sa fie minimizarea deviatiilor de la un trend crescator, nu la o medie fixa, deoarece, in orice economie ce se dezvolta, cererea trebuie sa creasca continuu in scopul de a mentine o utilizare cat mai completa a capacitatilor de productie si a fortei de munca, in conditiile mentinerii unor preturi cat mai stabile.

Printr-o utilizare integrala a fortei de munca se ajunge la reducerea deficitelor bugetare conducand chiar la un surplus bugetar al ocuparii in totalitatea fortei de munca. Surplusul bugetar reprezinta practic scopul oricarei politici stabilizatoare. Aceasta politica trebuie sa realizeze cresterea output-ului potential, care sa conduca la cresterea ocuparii fortei de munca si a cererii agregate.

Pot aparea o serie de factori perturbatori ai ocuparii fortei de munca si anume:

Ø 18318e411s politicianul - care ori elibereaza o politica monetara sau fiscala eronata ce are efecte inverse decat ce se astepta, ori elaboreaza o politica justa de reducere a ratei somajului si de imbunatatire a mersului economie in perioadele dinaintea alegerilor;

Ø 18318e411s schimbari in conditiile de productie. De exemplu o crestere sau o scadere brusca si semnificativa a pretului unui factor de productie pe piata mondiala, pot determina importante dereglari economice;

Ø 18318e411s modificari neprevazute, din ratiuni de politica sociala, sau din alte ratiuni neeconomice, ale cheltuielilor guvernamentale;

Ø 18318e411s modificarea aporturilor - cresterea acestuia determinata de o crestere brusca a cererii din strainatate pentru produsele romanesti, duce la o crestere a veniturilor, asa cum o scadere a acestei cereri poate diminua veniturile;

Ø 18318e411s modificarea brusca a dorintelor de consum ale populatiei;

Ø 18318e411s modificarea cheltuielilor investitionale, fara a fi generata neaparat o ratiune economica;

Ø 18318e411s modificarile spontane in cererea de bani din sectorul privat, devine un factor perturbator al activitatii economice;

Ø 18318e411s comportarea salariilor

O politica de ocupare integrala a fortei de munca nu se poate realiza cu usurinta Ocuparea integrala a fortei de munca, nu poate fi atinsa decat in tarile foarte dezvoltate si pentru o perioada scurta de timp, datorita fluctuatiilor economice care isi spun cuvantul in cadrul ciclului afacerilor.

1.2. Criterii de clasificare a pietei muncii

Structura interna a pietei muncii are un caracter deosebit de complex, ceea ce a permis formularea concluziei dupa care nu exista o unica piata a muncii la scara economiei nationala. in interiorul ei se identifica mai multe segmente de piata. "Segmentarea pietei reprezinta totalitatea tehnicilor de functionare a unei populatii date si care urmaresc construirea unor grupuri de componenti ce satisface o anumita conditie de clasificare, in functie de criteriile considerate".

Segmentarea pietei muncii este determinata atat de motive economice, de caracteristici ale fortei de munca (nivel de instructie, calificare, mobilitate profesionala), cat si de aspecte institutionale (reglementarea raporturilor de munca , gradul de organizare sindicala). in general se manifesta bariere in calea trecerii de la un segment la altul, mobilitatea fortei de munca se manifesta mai ales in interiorul fiecarui segment, si, limitat, intre diferite segmente, iar salariile nu sunt rezultatul manifestarii libere a fortelor pietei, ele fiind efectul unor factori sociali, politici si institutionali cu exprimari specifice pe fiecare segment de piata a muncii. Se stie ca in general piata muncii se structureaza si functioneaza la nivelul unitatilor economice individuale, la cel al ramurilor economiilor tarilor, ca si la nivelul mondial. In cele ce urmeaza vom incerca sa prezentam o clasificare a fortei de munca dupa anumite criterii.

Dupa cadrul (locul) desfasurarii relatiilor de schimb se distinge: piete locale, regionale, nationale, internationale si piata mondiala.

La nivel local, in Romania, piata muncii este reglementata si supravegheata prin intermediul Oficiilor de forta de munca si somaj si a punctelor de lucru organizatiilor mai mici a oficiilor de forta de munca si somaj. La nivelul judetean si actorul principal care reglementeaza cadrul legal in care se manifesta fenomenele si procesele pe piata muncii il reprezintata de agentiile pentru ocupare si reconversie profesionala.

La nivelul regional si national actorii implicati in administrarea pietei muncii sunt diferitele agentii de plasare a fortei de munca, precum si diferitele organizatii guvernamentale si neguvernamentale. Insa principalul organism care supravegheaza si reglementeaza desfasurarea activitatii pe piata muncii il reprezinta Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

Economia mondiala consta din (toate) economiile nationale autonome si specializate, legate intre ele prin schimburi de bunuri materiale si servicii.

Piata mondiala reflecta totalitatea relatiilor in legatura cu schimbul de marfuri corporale sau incorporale intre tari, relatii devenite obligatorii si permanente pentru existenta acestora. Notiunea respectiva are deci un sens economic si nu unul geografic, politic sau religios.

Existenta unor resurse naturale diferite de la o tara la alta (ca potential general si ca marime relativa rezulta din corelatia cu populatia) a facut posibila si necesara specializarea tarilor in functie de resursele detinute. Aceasta la randul ei, a condus la "exportul" de capital uman ce depaseste o parte din cererea interna si, ca efect al acestuia, s-a impus nevoia de a importa capital uman necesar in anumite domenii ale activitatii.

Distingem astfel dupa forma de proprietate: sectorul public, sectorul privat si sectorul mixt.

Sectorul public reprezinta forta de munca ocupata in proprietatea statului central, in proprietatea administratiilor locale, precum si persoanele angajate in intreprinderile cu capital integral al statului.

Sectorul privat-particular este format din proprietatea individuala, individual-asociativa, privat-particulara de familie, privat asociativa. Forma principala actuala de proprietate este cea privat-asociativa, organizata sub forma unor proprietati de capital, in care proprietarii, fie ca utilizeaza salariati nonproprietari, fie ca ei insisi sunt participanti la activitatea economica.

Sectorul mixt consta din combinarea ambelor forme de proprietate: publica si privata.

Permanenta competitie intre formele de proprietate se manifesta in participarea lor la procesul concurential general. In baza acestui proces, ponderea si rolul diferitelor forme de proprietate se modifica in functie de dezvoltarea generala a tarii, de optiunile politice ale popoarelor. Oricum, sensul pozitiv al evolutiilor respective, al modificarii diferitelor forme de proprietate este dat de progresul economico-social, de progresul factorilor de productie si de eficienta folosirii lor.

O alta clasificare ar fi cea dupa sectoarele in care se desfasoara activitatea economica. Distingem trei sectoare si anume: primar, secundar si tertiar. Acestea se impart la randul lor in mai multe ramuri de activitate si anume: ramura agricola, cea industriala si serviciile economice din Romania. Principalele categorii de activitati sunt urmatoarele:

Ø 18318e411s 18318e411s agricultura, silvicultura si exploatarea forestiera;

Ø 18318e411s 18318e411s industriala si anume cea extractiva, prelucratoare, energie electrica si termica;

Ø 18318e411s 18318e411s constructii;

Ø 18318e411s 18318e411s comert si turism;

Ø 18318e411s 18318e411s transport, depozitare, posta de telecomunicatii;

Ø 18318e411s 18318e411s activitati financiare, bancare si de asigurari;

Ø 18318e411s 18318e411s tranzactii imobiliare si de servicii;

Ø 18318e411s 18318e411s administratie publica;

Ø 18318e411s 18318e411s invatamant, sanatate si asistenta sociala;

Ø 18318e411s 18318e411s alte activitati ale economiei nationale

Se remarca clasificarea in functie de structura si specializarea personalului pe meserii si profesii si anume: muncitor, miner, electrician, profesor, inginer, economist etc.

In general, in functie de nivelul de pregatire al salariatilor si efortul pe care il depun in activitatea pe care o desfasoara, proprietarii ii remunereaza pe acestia.

Dupa gradul de organizare a ofertei de munca distingem doua tipuri de piete si anume:

· 18318e411s piata muncii sindicalizata;

· 18318e411s piata muncii nesindicalizata.

Pe piata muncii sindicalizata, unele decizii privind oferta de munca sunt luate in mod colectiv. Sindicatele incheie contracte colective de munca in care este prevazut adeseori cine poate ocupa un anumit post si care sunt conditiile de lucru. De asemenea, sindicatele pot hotari declansarea unei greve, retragerea completa a ofertei de munca cu scopul de a ajunge la o intelegere mai buna cu patronatul.

Pe piata muncii nesindicalizate, angajatii nu sunt reprezentati in negocierea conditiilor de munca si al salarizarii. De aceea, pot aparea anumite discriminari salariale intre angajatii care sunt reprezentati sindical si cei nereprezentati sindical, chiar daca munca prestata de acestia este identica.

1.3 Modele de piata a muncii

Caracterul specific al pietei muncii se intrepatrunde cu cel derivat. Astfel functia majora a acesteia este de a asigura activitatile economico-sociale cu resursele de munca in cantitatea, structurile si calitatea necesare.

Caracteristicile marfii ce circula pe aceasta piata, precum si raporturile persoanelor ce participa la schimb vor fi caracterizate prin urmatoarele :

§ 18318e411s piata muncii este o piata cu un grad ridicat de rigiditate si

§ 18318e411s sensibilitate, ea interconditionandu-se atat cu echilibrul economic

general, cat si cu cel social-politic;

§ 18318e411s ea este o piata organizata si mai puternic reglementata;

§ 18318e411s mecanismele acestei piete au un grad mai ridicat de

imperfectiune; de pilda, salariul nu reprezinta unica si adesea, principala parghie de reglare a ocuparii si utilizarii resurselor de munca.

La sfarsitul anilor '60, majoritatea analistilor economici au concluzionat ca nu poate exista o singura piata a muncii la scara oricarei economii nationale. Aceasta presupune:

- 18318e411s 18318e411s existenta mai multor segmente ale pietei muncii;

- 18318e411s 18318e411s bariere in calea trecerii de la un segment la altul;

- 18318e411s 18318e411s manifestarea mobilitatii fortei de munca mai ales in

limitele fiecarei piete si mult mai putin intre diferitele segmente;

- 18318e411s 18318e411s salariile se formeaza si sub influenta unor factori sociali,

politici, institutionali.

Segmentarea pietei reprezinta totalitatea tehnicilor de fractionare a unei populatii date si care urmaresc constituirea unor grupuri de componenti ce satisface o anumita conditie de clasificare, in functie de criteriile considerate.

Initial, segmentarea pietei muncii a fost expresia unei scheme dualiste a sistemului economic real, acesta transformandu-se ulterior in mai multe segmente.

Punctul de pornire in teoria segmentarii pietei de munca este admiterea ipotezei existentei unui sistem economic dualist, structurat in doua sectoare:

- 18318e411s 18318e411s sectorul primar (central) al marilor intreprinderi

- 18318e411s 18318e411s sectorul secundar (periferic) al intreprinderilor supuse

concurentei intre care apare o relatie de interdependenta.

Deci, segmentele reale ale pietei muncii sunt analizate prin folosirea mai multor criterii de grupare, in functie de fiecare criteriu existand diferite genuri de piete ale muncii. Astfel, se constata cel putin urmatoarele criterii:

a) dupa forma de proprietate - piata muncii a sectorului privat si

piata intreprinzatorilor publici, in general piata sectorului public;

b) dupa dimensiunile utilizatorilor de munca - piata muncii din

partea marilor firme si piata muncii pentru micile intreprinderi;

c) dupa gradul de organizare a ofertei de munca - piata

nestructurala a salariatilor liberi si piata salariatilor sindicalizati.

Astfel apare:

Ø 18318e411s piata primara a muncii - compusa din angajamentele oferite

de intreprinderi mari si / sau sindicate, iar caracteristicile sale pot fi sintetizate astfel: salarii inalte, posibilitati de promovare si siguranta locului de munca.

piata secundara a muncii - definita prin locuri de munca slab

platite si instabile, cat si de existenta discriminarilor.

In general, segmentul primar al pietei muncii este asociat cu componenta stabila a cererii de bunuri si servicii, in timp ce segmentul secundar este legat mai ales de componenta variabila a cererii. Concluzionam ca unul dintre principalii factori ai segmentarii pietei muncii ar fi variatia in timp a cererii de bunuri sub aspect, atat cantitativ cat si structural.

In Statele Unite ale Americii s-au conturat in practica si sunt reflectate teoretic trei sectoare ale economiei cu manifestari specifice: economia de centru, intreprinderile periferice, economia alternativa.

Unitatile economice de centru se caracterizeaza printr-un grad inalt de sindicalizare, prin niveluri de salarii peste media nationala, corelate cu productivitatea muncii superioara, de asemenea, peste productivitatea nationala.

Intreprinderile periferice sub raport economic sunt de talie mica si mijlocie, fiind angajate intr-o concurenta foarte dura. Produsele lor incorporeaza multa munca, a carui productivitate este redusa. Sindicalizarea este aici ca si inexistenta, iar salariile sunt mai mici decat media.

Economia clandestina, lipsite de orice regula, cuprinde diversele forme de activitate neoficiala, fara forme stabile de realizare - si adesea ilegale cu o insecuritate totala a salariatilor.

Orice agent economic (intreprinzator) are ca scop reducerea costurilor, maximizarea profitului si sporirea flexibilitatii ofertei, astfel incat strategia intreprinzatorului se lanseaza pe segmentarea pietei muncii.

Astfel salariatii cu cea mai buna calificare, indiferent de evolutia conjuncturii vor fi pastrati de catre firma. Ceilalti sunt angajati si concediati in functie de variatia volumului activitatii. Rezulta, anumite componente ale ofertei de munca sunt nevoie sa se adapteze, mai mult decat alti factori de productie, la cerintele pietei. Aceasta strategie se aplica de regula in structura interioara a firmei. De regula, mai intai se incearca modificarea organizarii interne a firmei si apoi ajustarea procesului de angajare-concediere de lucratori. In consecinta au loc schimbari si in profilul de calificare, in conditiile de munca si de polarizare a diferitelor categorii de lucratori.

Strategiile antreprenoriale de ocupare tind spre mentinerea segmentului secundar al pietei muncii, deoarece se asigura o sporire a adaptabilitatii intrepatrunderii la variatiile conjuncturii. Aceasta implica utilizarea unor mijloace diverse, ce include metode de polarizare specifice si forme noi de ocupare si care au ca obiective multiple:

- 18318e411s 18318e411s reducerea deficitului de munca;

- 18318e411s 18318e411s asigurarea de locuri de munca;

- 18318e411s 18318e411s omogenitatea personalului propriu.

Cu toate ca piata muncii se caracterizeaza, ca si piata bunurilor, printr-o concurenta imperfecta, ea poate fi privita si analizata ca o piata cu concurenta perfecta. Scopul acestei analize il constituie cunoasterea mecanismului ei concret de functionare. Datorita diferentelor foarte mari existente intre profesii, ocupatii, nivel de calificare, locuri de munca, etc., intre diferentele industriei si firme, unde este utilizata forta de munca, in viata economica exista mai multe tipuri de piata a muncii. Pentru intelegerea mecanismelor de determinare, pe aceste tipuri concrete de piata, a marimii salariului si cantitatii de piata ceruta si oferita, trebuie sa pornim de la premisa unei concurente perfecte.

Modelul concurentei perfecte presupune urmatoarele conditii:

· 18318e411s toti lucratorii au acelasi nivel de calificare;

· 18318e411s exista o concurenta absolut libera atat intre ofertanti, cat si

intre intreprinzatori;

· 18318e411s exista un sistem informational perfect privind cererea si oferta

de munca;

· 18318e411s nu exista nici o restrictie in schimbarea locurilor de munca de

catre lucratori si, in modificarea numarului locurilor de munca, de catre intreprinzatori;

· 18318e411s nu exista nici o deosebire intre conditiile ofertei diferitelor

locuri de munca.

In acest cadru, concurenta dintre ofertanti determina scaderea salariului, iar concurenta dintre intreprinzatori cresterea salariului. Ca rezultat, marimea acestuia este determinata de raportul dintre cele doua forte ale pietei si anume la nivelul la care cantitatea ceruta este egala cu cea oferita.

Acest model de piata se caracterizeaza prin:

· 18318e411s numarul mare al firmelor care concura intre ele in vederea

obtinerii unui anumit tip de factor de munca;

· 18318e411s numarul mare de muncitori calificati, cu calitati si abilitati

identice, care-si ofera serviciile in mod independent si individual;

· 18318e411s imposibilitatea influentarii ratei salariului pe piata de catre

firme sau de catre lucratori.

Figura 1.2. Cererea si oferta de munca pe o piata cu concurenta perfecta

In figura 1.2 se prezinta cererea si oferta de munca de pe o piata cu concurenta perfecta, unde Qme, reprezinta numarul de lucratori angajati, iar Se constituie salariul de echilibru. Avand in vedere acest model, daca salariul ar fi la nivelul S1, ar exista un surplus de oferta, iar la nivelul S2 un numar insuficient de lucratori. In ambele cazuri salariul tinde spre echilibru. In acest model nici un intreprinzator nu poate modifica marimea salariului, deci toate firmele trebuie sa plateasca acelasi salariu.

Daca o firma acorda un salariu mai mare decat Se, ea inregistreaza pierdere de profit, iar daca acorda un salariu mai mic decat Se, exista pericolul sa ramana fara angajati. In ambele cazuri rezultatul nu poate fi decat falimentul ori parasirea sectorului in care opereaza respectiva firma.

Pentru a evita aceste efecte, firma trebuie sa indeplineasca cerintele prezentate de urmatoarea figura 1.3

Figura 1.3 Realizarea salariului de echilibru

- adica sa plateasca salariul de echilibru (Se), iar numarul lucratorilor angajati sa fie Qme. Se constata ca pentru firma oferta de munca este perfect elastica, constituind, totodata, si costul marginal al acestui factor de productie (CMF), iar cererea este reprezentata de venitul marginal produs de munca (VMP).

Modelul de piata monopolist presupune ca toata forta de munca sa fie reprezentata de un sindicat care apara interesele lucratorilor dintr-o anumita categorie profesionala sau interesele tuturor lucratorilor, dintr-o anumita industrie. Principalul rol al sindicatului este cresterea in anumite limite, a salariului, in scopul cresterii sau cel putin mentinerii la un anumit nivel a bunastarii economice a membrilor uniunii sindicale.

Desigur ca, o crestere a pretului muncii poate avea loc numai in conditiile in care, se produc modificari in cererea si oferta de munca. Pe piata muncii sindicatele nu pot influenta decat in mica masura cererea de munca, deoarece aceasta depinde de situatia de pe piata bunurilor, de raportul dintre cererea si oferta de pe aceasta piata, de evolutia pretului de pe piata diferitelor resurse economice, precum si de conditiile productiei. Alaturi de aceste conditii o importanta deosebita o reprezinta nivelul si rata de crestere a productivitatii muncii.

Pe acest tip de piata, cererea poate fi considerata o variabila independenta de puterea monopolista, exercitata de sindicat ca si in cazul monopolului producerii unui anumit bun. Cu toate ca nu dispun de parghii directe de influentare a cererii de munca, sindicatele pot apela la metode indirecte de exercitare a puterii monopoliste, cum ar fi sprijinul acordat politicii protectioniste a guvernului, de exemplu cresterea tarifelor vamale pentru bunurile similare importate. Totusi, este o influenta scazuta, deseori nesemnificativa, rezultatul fiind mai degraba stoparea declinului decat cresterea cererii pe piata muncii.

Rezulta ca, la o oferta data de munca, majorarea salariului - prin cresterea cererii depinde de politica patronatului si nu de cea a sindicatului, chiar daca acesta dispune de o putere monopolista. In schimb, sindicatele pot reduce oferta de munca si realiza, pe aceasta baza, o majorare a salariului, recurgand de regula, la doua metode.

Prima, este o metoda prin care sindicatele pot obtine o crestere a salariului, o constituie restrangerea directa a ofertei de munca. In acest sens, ele pot initia o serie de masuri cum ar fi:

· 18318e411s reducerea numarului maxim de ore de munca pe saptamana;

· 18318e411s limitarea numarului maxim al membrilor sindicatului;

· 18318e411s refuzul de a acorda aviz favorabil de munca lucratorilor

nesindicalisti, etc.

Aceste efecte pot fi evidentiate cu ajutorul urmatoarei reprezentari grafice (figura 1.4).

Figura 1.4

Rezulta ca urmare a reducerii ofertei de la O₀ la O₁, cantitatea de munca angajata scade de la Qm0 la Qm1, iar salariul creste de la S0 la S1.

O alta metoda de crestere a salariului o constituie restrangerea

indirecta a ofertei de munca. (Figura 1.5.).

Figura 1.5

Presupunem ca, in urma acordului dintre sindicat si patronat, se stabileste un salariu minim la nivelul S1, care este mai mare decat salariul de echilibru (Se), format pe baza raportului dintre cerere si oferta pe piata muncii.

Ca rezultat al faptului ca acest salariu minim nu poate fi micsorat, cantitatea de munca angajata se reduce de la Qme la Qm1. Deci, creste numarul lucratorilor care cauta un loc de munca, crestere reprezentata de diferenta Qm2 si Qm1. Sansa acestor lucratori de a gasi un loc de munca scade si mai mult in conditiile aplicarii primei metode, de restrangere directa a ofertei de pe piata muncii.

Modelul de piata cu concurenta de monopson se fundamenteaza pe urmatoarele premise:

- 18318e411s 18318e411s factorul munca angajat de firma monopsonica reprezinta

o cota importanta din intreaga oferta de munca de pe piata;

- 18318e411s 18318e411s tipologia factorului munca ramane relativ nemodificata,

chiar daca procesul tehnic duce la aparitia de noi meserii si chiar calificari;

- 18318e411s 18318e411s rata salariilor platite variaza direct cu numarul de lucratori

angajati.

In cazul monopsonului, ambele oferte de factori de munca, la nivel individual si de piata, vor fi identice, curba ofertei avand panta crescatoare (Figura 1.6)

Figura 1.6 Rata salariului si factorul munca pe o piata de tip monopson

In figura 1.6. curba CML se situeaza deasupra curbei OL. Egaland curba costului marginal cu cea a cererii de factor munca (in punctul A), monopsonul va angaja un numar L1 de lucratori (spre deosebire de L2, in situatia unei piete concurentiale libere) si va plati o rata a salariului S1 (mai mica decat cea de pe piata libera S2).

CAPITOLUL 2. MECANISMUL DE FUNCTIONARE

A PIETEI MUNCII

2.1. Cererea de munca

2.1.1. Trasaturile cererii de munca

"Munca", pentru un economist, este rezerva de resurse umane, atat fizice cat si mentale, care este disponibila a fi implicata in productia de bunuri si servicii. Rezerva de munca depinde de doua lucruri:

(a) totalul fortei de munca disponibile, adica intreaga populatie mai putin categoriile populatiei care muncesc;

(b) numarul de ore pe saptamana in care populatia este pregatita sa munceasca.

Cererea de forta de munca reprezinta cantitatea de eforturi umane (de acea speta) pe care intreprinzatorii sunt dispusi sa o cumpere, la un tarif salarial corespunzator nivelului general al preturilor in perioada considerata.

Se stie ca cererea pentru fiecare factor este o cerere determinata provenind din cererea pentru bunuri si servicii. In cazul muncii aceasta are ca rezultat o curba a cererii care este descrescatoare in maniera obisnuita; mai multa forta de munca va fi ceruta daca pretul ei este mai mic, cu conditia ca celelalte lucruri sa ramana neschimbate.

In general forta de munca depinde de doi factori:

a) productivitatea marginala a muncii;

b) conditiile generale ale activitatii economice, inclusiv anticiparile

conjuncturale si previziunile privind marimea cererii globale.

La un anumit moment si intr-un anumit stadiu de dezvoltare tehnologica, intre volumul resurselor de munca utilizate si volumul productiei se stabileste o anumita relatie. Potrivit legii randamentelor, fiecare unitate consumata din factorul de munca are o contributie din ce in ce mai mica la realizarea productiei . In Figura 8. se observa ca, pentru cele 10 unitati de munca, salariul este de 20 $ / unitate.

Cererea de munca este determinata de productivitatea marginala a factorului de munca in realizarea productiei nationale. Nivelul general al salariului cuvenit pentru 10 unitati de munca este de 20$ /unitate, acesta fiind egal cu productivitatea marginala a celui marginala a celei de-a zecea unitati. Curba cererii de munca se deplaseaza spre dreapta si in sus odata cu cresterea capitalului cumulat, cu progresul tehnologic si cu imbunatatirea calitatii muncii.

Productivitatea marginala si, deci salariul unui muncitor, poate creste din doua motive. In primul rand, productivitatea marginala creste daca muncitorii dispun de mijloace de productie mai multe sau mai performante. Spre exemplu a se compara productivitatea unui excavatorist cu productivitatea unui sapator care foloseste lopata, sau posibilitatile de lucru ale scribilor medievali cu cele ale secretarelor din timpurile moderne.

In al doilea rand, productivitatea marginala a lucratorilor mai bine pregatiti sau instruiti este, in general, mai mare decat cea a lucratorilor cu un "capital uman" mai modest.

Putem arata intr-un exemplu mai clar cum curba cererii de forta de munca este identica cu cea a productivitatii castigului marginal. Intrebarea care se pune este, cat de departe de originea graficului (Figura 2.2) va merge o astfel de curba? Aceasta depinde de productivitatea marginala a muncii, care variaza fie cu pretul bunurilor, fie cu productivitatea lucratorilor. O modificare a preturilor poate sa apara datorita unei modificari a cererii pentru produsul considerat. Daca pretul produsului creste, aceasta va ridica productivitatea castigului marginal al muncii, iar antreprenorii vor fi pregatiti sa angajeze mai multi lucratori.

In concluzie putem utiliza anumite observatii.

curba produsului castigului marginal este identica cu curba

cererii pentru munca.

Daca castigul marginal creste, curba se deplaseaza la MRP2.

Posibilitatile in acest moment sunt:

a) Muncitorii existenti Q, vor castiga salarii mai mari, salariile

crescand la W2;

b) Daca se poate sa mai vina muncitori in plus, numarul de

muncitori va creste la Q2, iar salariul va creste pana la W3;

c) Daca ar fi somaj in industrie, astfel incat curba ofertei este la

infinit elastica, angajarea ar creste la Q3 si salariile ar ramane la W1, deoarece curba ofertei ar fi orizontala.

Daca pretul ramane constant, dar productivitatea muncitorilor creste, astfel incat costurile pe unitatea de produs sunt micsorate, acest lucru va ridica din nou castigul marginal utilizat si va incuraja antreprenorii sa angajeze mai multi lucratori. Astfel, un sindicat precum Electrical Trades Union ar putea foarte bine sa sustina o politica de reclama care incurajeaza pa consumatorul casnic sa utilizeze aparatele electrice de incalzit ca metoda de incalzire casnica, indemnand in acelasi timp pe membrii sai sa abandoneze anumite practici care reduc productia. Prima, ar muta curba cererii pentru munca inspre dreapta prin cresterea profitabilitatii industriei. Oricum, efectul este de a creste atat salariile cat si numarul de oameni angajati (vezi Figura 2.3.)

Cererea de munca nu depinde insa numai de productivitatea marginala a muncii. Cu alte cuvinte, intreprinzatorul nu inceteaza sa incadreze mana de lucru exact in punctul in care salariul este egal cu venitul pe care I-l procura ultimul muncitor incadrat, independent de modalitatile de fixare a nivelului salariului. Dimpotriva, cererea de munca este mai mult sau mai putin elastica in raport de rata modificarii salariului.

De asemenea, elasticitatea depinde de structurile tehnice ale productiei, adica de posibilitatea de substituire a muncii cu bunuri internationale si invers.

Cererea de munca depinde, in general, si de previziunile privind marimea cererii globale, de anticiparile conjucturale, etc.

In numeroase cazuri, variatia salariului nu are consecinte asupra marimii ocuparii in intreprinderi. De pilda, daca intreprinzatorul nu are alte obiective conjuncturale decat maximizarea profitului, atunci el nu se raporteaza la cresterea salariului. Sau, daca se desfasoara o reorganizare a productiei cu o componenta umana fixa, atunci efectivele de lucratori raman constante, independent de nivelul salariului. In aceste doua situatii, intreprinzatorul nu se simte obligat sa se incadreze intre cele doua limite, variabilele in timp, ale salariului (real): inferioara - ce reprezinta minimul de resurse (exprimate in bani) care permite lucratorilor si familiilor lor sa supravietuiasca; superioara - venitul banesc corespunzator productivitatii numai (medii marginale).

Elasticitatea cererii pentru munca este de asemenea de o mare importanta in fixarea salariilor. Daca cererea pentru munca este elastica, antreprenorii vor fi in stare sa paraseasca cu usurinta piata si de aceea, va fi dificil pentru forta de munca de a-si asigura marimea salariilor.

Cererea de munca va fi elastica daca:

a) cererea pentru produsul final va fi elastica;

b) forta de munca poate fi inlocuita cu alta forta de munca;

c) alti factori (in special capitalul) pot fi inlocuiti cu forta de munca;

d) costurile datorate muncii reprezinta o parte mare din costurile

totale.

Ø 18318e411s Elasticitatea cererii pentru munca si cererea pentru produsul final.

Furnizorul care acorda o crestere a salariilor trebuie sa mareasca preturile consumatorilor. Asta inseamna ca la fiecare valoare a pretului, cantitatea disponibila va fi mai mica si ca s-a produs o modificare a conditiilor ofertei.

Elasticitatea cererii pentru forta de munca necalificata.

Substituentul cel mai probabil pentru orice fel de forta de munca este o alta forta de munca. Rezulta ca muncitorii necalificati gasesc ca este dificil sa obtina mariri de salarii in fata antreprenorilor hotarati, deoarece alti muncitori pot cu usurinta sa-i substituie. Cu conditia ca cererea pentru produsul pe care acesta il face sa fie puternica, cererea pentru serviciile pentru un muncitor calificat va fi neelastica.

In consecinta, pozitia sa de negociere va fi una puternica, de vreme ce el poate oricand sa se deplaseze spre o pozitie de mai mare avantaj personal net.

Ø 18318e411s Elasticitatea cererii pentru forta de munca care poate fi inlocuita cu masini.

Cererea elastica ar putea fi intalnita acolo unde este posibil sa se substituie forta de munca cu alti factori, in special cu capital. Politicile salariale agresive din partea muncitorului ar putea sa-i determine pe antreprenori sa cumpere utilaje puternice, fapt care reduce considerabil cererea pentru forta de munca. Cererea pentru forta de munca va fi si mai elastica daca astfel de utilitati sunt ieftine. La cumpararea unei combinatii de factori echilibrate, un antreprenor ii va selecta pe acestia pana cand produsele lor marginale raportate la preturile lor sunt egale.

Figura 2.3. Efectul elasticitatii asupra vanzarilor dupa o marime a pretului.

Se remarca cateva observatii:

Datorita unei marimi a pretului, curba ofertei s-a deplasat inspre

stanga.

Pretul produsului pentru care cererea este elastica, creste

putin, iar cererea se contracta mult, la Q2.

Pretul produsului pentru care cererea este neelastica, creste

mult, dar cererea se contracta putin la Q3.

Rezulta ca un furnizor pentru al carui produs cererea este

elastica va rezista la costurile de salarii mai bine decat un furnizor pentru al carui produs cererea este neelastica. Daca el este fortat sa mareasca salariile, el va reduce cererea pentru forta de munca.

Ø 18318e411s Elasticitatea cererii pentru forta de munca acolo unde

costurile cu munca reprezinta o parte mare din costurile totale.

In aceste circumstante, orice crestere a costurilor cu munca inseamna o crestere considerabila a pretului de vanzare al produsului final, si o reducere a limitelor de profit, daca cererea pentru produs este foarte elastica. Acordarea de astfel de mariri de salarii va insemna, de aceea, reduceri serioase ale productivitatii castigului marginal al muncii, iar antreprenorul isi va reduce de aceea cererea pentru ea, la preturile mai mari pe care trebuie acum sa le plateasca.

2.2. Oferta de munca

2.2.1.Trasaturile ofertei de munca

Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama resurselor existente in societate, adica a volumului de munca ce poate fi depus, in perioada respectiva, de populatia apta.

Oferta de munca depinde de numeroase trasaturi ale societatii in discutie. Apoi sunt obiceiurile si legile legate de educatie si angajare, disponibilitatea fortei de munca de a lucra pentru salarii si celelalte stimulente care i se ofera si gradul de emigrare si imigrare permise.

Insa pentru a discuta despre aceste trasaturi se impune in primul rand definirea termenului de oferta de munca.

Oferta de munca, mai precis de servicii umane de un anumit fel este cantitatea de munca, de aceeasi calificare, pe care lucratorii sunt capabili si doritori sa o furnizeze la un anumit tarif salarial, dat fiind nivelul general al preturilor in perioada respectiva.

In general, oferta de munca se refera la numarul de ore pe care populatia doreste sa le petreaca presand activitati aducatoare de castig in fabrici, ferme, institutii de stat, intreprinderi, etc., sau activitati nelucrative.

Factorul esential in dezvoltarea economico-sociala a oricarei tari il constituie resursele umane ( potentialul uman) de care dispune aceasta, resurse care constituie totalitatea populatiei tarii respective la un moment dat. Acest potential trebuie privit in primul rand ca un consumator colectiv, lucru ce se identifica cu populatia totala, si ca un producator colectiv, lucru ce se identifica cu resursele de munca, adica cu numarul, experienta si gradul de pregatire al acestora.

Resursele de munca, existente la un moment dat in societate, exprima numarul persoanelor capabile de munca, respectiv acea parte din populatie care dispune de ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale care ii permit sa desfasoare o activitate utila.

In general, fiind exprimata prin numarul de lucratori, oferta de munca se deosebeste de cea a marfurilor printr-o serie de particularitati:

a) Fiind atasati mediului economico-social din care provin, lucratorii au o mobilitate spatiala si profesionala redusa;

b) Fiind interesati atat de conditiile in care isi desfasoara munca cat si de cele in care vor trebui sa traiasca, putem afirma cu certitudine ca marirea salariului nu este singurul element care determina lucratorii sa-si ofere serviciile lor unor firme;

c) Serviciile umane sunt eminamente perisabile, efemeri, nu se pot conserva, pentru a profita de o crestere ulterioara a pretului lor de vanzare;

d) Oferta zilnica de munca are, in buna masura, un caracter rigid, obligatoriu;

e) Oferta de munca nu se realizeaza, in exclusivitate, pe principiile economiei de piata.

Lucratorii nu sunt crescuti de parinti ca pe o marfa, scopul specializarii acestora nefiind acela de recuperare a investitiei sau de a obtine un beneficiu de pe urma acestora. De aceea putem afirma ca alaturi de legile economice, mai actioneaza si cele demografice.

In situatia unui lucrator individual, munca prestata incumba doua dezutilitati :

- sacrificarea timpului liber cu toate functiile lui;

- eforturile si eventualele neplaceri aduse de munca.

Deci, fiecare ora de munca in plus care este prestata reprezinta pentru muncitor dezutilitate aditionala (dezutilitate marginala a muncii). Ea tinde sa creasca pe masura ce programul de lucru se prelungeste. Pentru ca salariatii sa fie mai motivati, salariul orar marginal trebuie sa fie mai mare. Reprezentarea grafica a celor prezentate o regasim in urmatoarea figura:

. Relatia utilitate - dezutilitate

La acest nivel oferta de munca este influentata de urmatorii factori:

a) marimea salariului (nominal, real);

b) raportul intre utilitatea si dezutlitatea muncii (relatia dintre efortul individual si costul de oportunitate);

c) nevoia de a subzista a salariului si a familiei sale.

Oferta de munca a lucratorului depinde si de natura muncii, de securitatea ocuparii, de gradul de independenta economica etc.

Modificarea salariului provoaca relatii mai putin nete in oferta de munca decat in cazul unui bun economic obisnuit. Curba ofertei poate lua o alura descrescatoare, in sensul ca la o scadere a salariului orar oferta de munca va spori. Lucratorul va sacrifica timpul sau liber si va presta mai multe ore de munca, cu scopul de a-si asigura un venit minim (efect de venit).

Se remarca si efectul de substitutie, care presupune substituirea timpului liber cu timpul de munca.

Marimea efectiva a acestor doua efecte va determina forma, alura curbei ofertei individuale de munca.

Elasticitatea ofertei de munca are trasaturi specifice.

Analiza acestei probleme presupune formularea de raspunsuri adecvate la intrebarea privitoare la intensitatea modificarii la o anumita modificare a salariului. Raspunsul va fi urmatorul: oferta de munca este inelastica (slab elastica); coeficientul de elasticitate a acestei oferte este subunitar.

CAPITOLUL3. ECHILIBRUL PIETEI SI OCUPAREA FACTORULUI MUNCǍ

Analiza echilibrului pietei muncii poate fi privata atat prin prisma analizei clasice cat si prin analiza keynesiana a echilibrului pe piata fortei de munca

In analiza clasica se pleaca de la ipoteza ca cererea de munca este problema firmelor, iar pe termen scurt stocul de capital este considerat constant si productia nu poate fi modificata decat prin variatia cantitatii de munca .

In acest caz firmele isi vand productia la pretul stabilit de catre piata si achita lucratorilor salariile W care se considera a fi singurele costuri. Ele angajeaza atata munca, cat este necesara obtinerii profitului maxim.

Oferta de munca priveste lucratorii care isi maximizeaza utilitatea , alegand intre venit si timpul liber. Pentru lucrator, apare mai intai efectul de substituire. Individul este determinat sa munceasca mai mult, sa consume mai putin timp liber, pe masura ce salariul, ca pret al renuntarii la ora de timp liber a crescut. Dar intrucat cresterea salariului il face pe individ mai bogat, apare efectul de venit, individul fiind determinat sa ceara mai mult timp liber.

Echilibrul pietei fortei de munca se obtine la salariul real ( w / p )0 , nivel la care cererea de munca este egala cu oferta de munca, iar numarul de angajati este N*. La un salariu real mai ridicat decat (w / p)0 exista un exces de oferta de munca (neocuparea)

pe cand la un salariu real mai mic, se manifesta un exces de cerere de munca. (figura 3.1)

w/p

(w/p)1

(w/p)0

(w/p)2

Figura 3.1. Echilibrul si dezechilibrul pe piata muncii

Conceptia keynesiana originala sustine existenta unui salariu nominal de baza, care nu poate scadea sub un nivel specific, avand tendinta de a ramane neschimbat pana cand productia atinge nivelul de ocupare deplina. Analiza keynesiana contemporana exclude ipoteza unui salariu de baza, dar considera ca salariul nominal este constant pe un termen scurt, deoarece , potrivit contractelor de munca, lucratorii accepta sa lucreze, pentru o perioada cu un salariu nominal specific.

Spre deosebire de analiza clasica, pentru Keynes cauzele somajului se situeaza nu pe piata muncii , ci pe piata bunurilor si pe piata monetara. El admite existenta rigiditatilor pe piata muncii, care se opun reducerii salariilor. Insa aceste rigiditati nu sunt cauzele neocuparii. Scaderea salariului poate avea consecinte nefaste, iar pentru a gasi explicatii, privind dezechilibrele pe piata muncii si subutilizarea, se impune analiza celorlalte piete.

In analiza echilibrului pe piata fortei de munca trebuie sa se tina cont de relatia intre salarii, preturi si asigurari. In acest sens un rol important il detine influenta variatiei masei monetare.

Presupunem ca o sporire a cantitatii de bani va conduce la o crestere a cererii globale. La preturile existente si la nivelele de salarizare , stocul real de bani este mai mare, iar ratele dobanzilor sunt mai mici.

Un alt factor in analiza echilibrului il reprezinta interdependenta intre salarii, preturi si productie. In 1958, A.W.Phillips a elaborat ,,curba Phillips", ce descrie relatia inversa intre rata somajului si rata cresterii salariilor. Cu cat este mai mare rata somajului , cu atat este mai scazuta rata inflatiei salariilor. Astfel apare o echilibrare intre cele doua tipuri de rate.

Desi ,curba Phillips exprima relatia intre cresterea salariilor si marimea somajului , s-a ajuns treptat ca termenul de ,,curba Phillips" sa fie folosit fie pentru a descrie curba originala a acestuia, fie o curba ce exprima o relatie intre rata cresterii preturilor ( rata inflatiei ) si rata somajului .

In analiza echilibrului pe piata muncii se tine cont si de relatia salarii-angajari-productie. Pentru aceasta pornim de la construirea curbei Phillips ca relatie intre salarii si angajari.

Rigiditatea salariilor este determinata, in primul rand de faptul ca pe piata muncii salariile se negociaza la perioade mai mari de timp, pe baza unor contracte, ceea ce da stabilitate relatiilor dintre firme si salariati. Frecventa cu care salariile, ca si preturile, se ajusteaza , depinde de stabilitatea nivelului productiei. Firmele stabilesc pentru fiecare perioada, atat nivelul angajarilor, cat si salariul, inclusiv sporul de salariu pentru munca suplimentara.

Daca cererea de munca creste, atunci si oferta de munca sporeste, iar la urmatorul termen de negociere a salariilor, lucratorii solicita salarii marite. Procesul de ajustare a salariilor si a preturilor, continua pana cand economia ajunge in punctul de echilibru corespunzator angajarii depline. Datorita faptului ca salariile sunt stabilite pentru o perioada de timp si ca ajustarea lor este blocata atunci se genereaza tipul gradual de ajustare a salariilor si a productiei, lucru confirmat de economia reala.

3.1. Dinamica ocuparii pe piata fortei de munca

In Romania chiar daca populatia totala a scazut in ultimii ani, aceasta nu a condus si la scaderea populatiei la varsta de munca. De mentionat este ca in ultimii ani populatia apta de munca include femeile in varsta de 16-54 ani si barbatii in varsta de 16 - 59 ani, precum si femeile in varsta de 55 - 56 ani, barbatii in varsta de 60 - 61 ani din sectorul agricol.

Evolutia populatiei apte de munca in Romania % Tabelul 1

Anii Indicatori
Populatia totala
Populatia apta de munca
Persoanele in afara varstei de munca

Pe fondul scaderii populatiei totale a tarii noastre cu 0,38 % pe an, populatia apta de munca a crescut ajungand in anul 2000 la 60,1 % fata de 59.11 % cat inregistra in anul 1997.

Intrarea in vigoare la 1 aprilie 2001 a noii legi a pensiilor a condus la cresterea populatiei in varsta de munca, deoarece in aceasta lege se stipuleaza cresterea varstei de pensionare de la 55-57 ani femei si de la 60-65 ani barbati.

Cresterea populatiei in varsta de munca

O noua grupare a populatiei ocupate o reprezinta, cea dupa forma de proprietate.

Se cunoaste faptul ca tranzitia la economia de piata presupune diminuarea in cea mai mare masura a sectorului public ( cooperatist ) si dezvoltarea cat mai accentuata a sectorului privat. Astfel incepand cu 1990 cand proprietatea publica reprezenta peste 90 % s-a inceput o diminuare a acesteia, astfel incat in anul 2000 ea a atins o proportie de circa 32,1% ( vezi tabelul nr.2 ).

Anii

Forma de proprietate

Proprietate publica

Proprietate privata

Proprietate mixta

Scaderea populatiei ocupate in sectorul public ( de stat ) se datoreaza in primul rand procesului de privatizare, prin trecerea in proprietatea privata a unor intreprinderi de stat. Pe langa privatizarea intreprinderilor o alta cauza o reprezinta lichidarea unor intreprinderi nerentabile si restructurarile de personal, facute in majoritatea intreprinderilor de stat.

Populatia ocupata in proprietatea privata a crescut de la an la an datorita infiintarii unui numar mare de firme mici de tipul Societatilor cu Raspundere Limitata, a Societatilor Noncomanditare, a Asociatiilor Familiale si a Societatilor pe Actiuni. Pe langa acestea un alt factor il reprezinta transformarea unor intreprinderi de stat in intreprinderi cu capital privat.

Atat in spatiul rural cat si in cel urban, in perioada 1999 - 2000 rata de ocupare este sensibil apropiata de rata de activitate.

Populatia ocupata pe medii Tabel 3


TOTAL
URBAN
RURAL

In structura populatiei ocupate pe provincii ( 1999 ) primul loc este detinut de Transilvania cu 2782665,2 persoane, adica 28,17 % din totalul populatiei ocupate a tarii, urmata fiind de Muntenia cu 25,48 % si MoIdova cu 18,18 %. La polul opus se situeaza Banatul cu doar 6,27 % din totalul populatiei ocupate in Romania.

Structura populatiei ocupate pe provincii Tabelul 11

a) oferta si cererea de munca sunt egale, caz in care ocuparea de

echilibru este egala cu cea deplina;

b) oferta de munca este mai mica decat cererea, situatie in care

dezechilibru imbraca forma deficitului de munca, ocuparea deplina necesitand fie resurse de munca suplimentare, fie o crestere mai puternica a productivitatii muncii;

c) oferta de munca depaseste cererea, o parte a fortei de munca

ramanand fara loc de munca.

a)ca echilibru functional;

b)ca echilibru structural;

c)ca echilibru intern intre nevoile de munca si resursele de munca.

4.2. Cauzele somajului

Printre cauzele somajului, pe primul loc se situeaza slaba crestere economica. De asemenea, se citeaza frecvent reconversiunile economice, intrarea noilor solicitanti pe piata muncii, ezitarea intreprinderilor de a angaja.

Evolutia economica impune importante reconversiuni de activitate si o mobilitate mai mare a lucratorilor.Tehnicile de productie trebuie adaptate la noul pret al energiei, trebuie sa se faca fata concurentei tarilor care platesc salarii scazute si sa realizeze adaptarea la noile tehnici.

Femeile, indeosebi cele tinere, sunt mult mai afectate de somaj decat barbatii. S-a corelat somajul in randul femeilor cu intrarea mai numeroasa a acestora pe piata munci si s-a incercat explicarea unui fenomen prin intermediul celuilalt.

In general, daca exista somaj este pentru ca intreprinderile nu mai vor sa angajeze. Personalul costa scump datorita salariilor si sarcinilor aferente. Cauza profunda a somajului nu este lipsa de lucru, ci blocarea initiativei.

Ca un flux macrosocial global, somajul este generat de cauze ce tin de situatia economica a utilizatorilor, pe de o parte, si de statutul social al ofertantilor de munca, pe de alta parte.

In primul rand, ca urmare a unei evolutii nefavorabile a activitatilor social-economice sau ca urmare a procesului de substituire a muncii prin capital, se produce pierderea locului de munca de catre o parte a populatiei ocupate.

In al doilea rand, solicitarile suplimentare de munca ale noilor generatii ce au ajuns la varsta legala de munca nu pot fi onorate de utilizatori de munca. Tanara generatie intampina greutati in gasirea locurilor de munca din mai multe motive obiective sau subiective.

In al treilea rand, somajul apare, se suplimenteaza si ca urmare a solicitarilor locurilor de munca din partea unor persoane incadrate in varsta a doua, care se decide sa-si ofere munca lor pe piata.

Pentru aprofundarea cauzelor somajului trebuie luate in consideratie, in unitatea lor, asemenea procese demo-economice, economice, tehnico-stiintifice, cum sunt: evolutia populatiei active; dinamica productiei nationale; rata de crestere economica si modificarea sensului ei; conjunctura interna si internationala etc.

Dupa unii autori, toate acestea isi pun pecetea asupra muncii, respectiv asupra pietei muncii.Piata muncii reflecta asemenea aspecte, direct sau indirect, pe termen scurt sau lung.

O alta cauza a somajului o reprezinta puternica migratie a fortei de munca. Extinderea zonei euro fara o strategie bine corelata in adoptarea monedei unice in tarile candidate poate genera un fenomen de crestere puternica a migratiei fortei de munca, avertizeaza expertii economici. Cresterea sau scaderea fenomenului emigrationist, apreciaza specialistii, va avea loc in corelatie cu influxurile de capital, care ar putea reduce somajul prin crearea de noi locuri de munca sau ar putea duce la o crestere a salariilor printr-o crestere a productivitatii.

Socurile trecerii la euro sunt asimetrice si in ceea ce priveste cererea si oferta pe piata muncii si a productiei. Pentru Romania, corelatia intre cerere si oferta in zona euro ar putea fi de 0,03% la cererea de locuri de munca, raportat la un nivel de 0,02% oportunitati existente pe piata muncii.Expertii spun ca o crestere a salariilor nu va fi neaparat un element semnificativ in reducerea migratiei fortei de munca.

Costurile generale pe care va trebui sa le suporte populatia din tarile nou admise fiind mult mai mari decat avantajele unei cresteri salariale cu efecte de multe ori de scurta durata.

Specialistii au avertizat, pe de o parte, asupra faptului ca migratia fortei de munca va fi mult mai usoara decat migratia capitalurilor, iar intrarea in zona euro va insemna si o crestere puternica a riscurilor economice.

4.3 Masurarea somajului

Masurarea somajului este o problema de evaluare. In tarile avansate din punct de vedere economic exista sisteme nationale de inregistrare zilnica a modificarilor in nivelul si structurile somajului.

Nivelul somajului este indicatorul statistic care arata partea celor care nu au de lucru in numarul total al celor care doresc sa lucreze.

Masurarea somajului in Romania. Populatia ocupata, forta de munca, somajul se calculeaza, in tara noastra, fie pe baza balantei fortei de munca, fie pe baza de anchete asupra fortei de munca.

Se considera persoane ocupate:

a) salariatii - persoanele care-si exercita activitatea pe baza unui

contract de munca intr-o unitate economica sau sociala;

b) patronii - persoane care-si exercita ocupatia in propria lor unitate

pentru a carei activitate au ca angajati unul sau mai multi salariati;

c) lucratori pe cont propriu - persoane care-si exercita activitatea fie

in unitatea proprie sau cu ajutorul unui utilaj propriu, fie pe baza pregatirii lor profesionale, dar care nu au angajati salariati, ele putand fi sau nu ajutate de membrii familiei, neremunerati;

d) lucratorii familiali neremunerati

e) membrii ai unei societati agricole sau ai unei cooperative

Masa somajului consta din numarul persoanelor care intrunesc conditiile pentru a fi incluse in categoria somerilor. Ea cuprinde populatia activa disponibila, respectiv din acea forta de munca nonocupata.

Rata somajului, ca marime relativa a fenomenului, se calculeaza ca raport procentual intre masa somajului si unul din parametrii de referinta ai acestuia. Astfel de parametrii sunt: populatia activa, populatia activa disponibila, forta de munca (populatia ocupata plus somajul), populatia ocupata, populatia ocupata ca salariati.

4.4 Evolutia ocuparii fortei de munca

Potrivit datelor furnizate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, numarul somerilor inregistrati la sfarsitul lunii octombrei 2002 era de 767,7 mii persoane in scadere cu 18.5 mii fata de luna precedenta, iar comparativ cu luna octombrie 2001, numarul somerilor inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca a fost mai mare cu 25,3 mii persoane.

Din numarul total al somerilor inregistrati, femeile reprezentau 45,5%. Rata somajului inregistrat in luna octombrie 2002 a fost de 8 % in raport cu populatia civila activa totala. In aceeasi luna, pentru femei, rata somajului a fost de 7,5% mentinandu-se la nivelul lunii precedente.

Cele mai ridicate rate ale somajului s-au inregistrat in judetele: Ialomita (12,9%), Galati (12,5%), Vaslui(12,3%), Brasov (11,8%), iar cele mai scazute rate, in judetele Bihor (3,2%), Satu-Mare si Timis cate (4,4%), Arad ( 4,7%) si Municipiul Bucuresti ( 3,3%).

4.5 Formele somajului

In teoria economica se disting doua categorii de somaj cu forme de manifestare caracteristice, fiecare fiind determinata de cauze diferite: somaj de dezechilibru si somaj de echilibru.

Somajul de dezechilibru este determinat de discrepanta care apare pe piata muncii intre cererea si oferta agregata de munca, datorita practicarii unui salariu superior celui de echilibru.

Sub forma de grafic, somajul de dezechilibru se prezinta astfel:

Graficul nr. 1

Observatii:

O_am - curba ofertei agregate de munca;

C_am - curba cererii agregata de munca;

S_E - salariu de echilibru;

S₁ - salariu practicat;

Salariul de echilibru corespunde unei situatii de echilibru care, pe piata libera a muncii, se creeaza atunci cand cererea si oferta de munca se egalizeaza. Cand salariul practicat se afla deasupra celui de echilibru, oferta de munca depaseste cererea, aparand un surplus, care pe piata muncii inseamna somaj. Datorita specificului pietei muncii, rezistenta salariatilor la reducerea salariilor, surplusul de munca, in mod frecvent, nu determina reducerea salariului.

In functie de cauzele care situeaza salariul practicat deasupra celui de echilibru, in cadrul somajului de dezechilibru se disting mai multe tipuri de somaj; unul dintre acestea este somajul clasic.

La "somajul clasic" se ajunge atunci cand, datorita presiunilor, autoritatile statale stabilesc nivele numerice obligatorii de salarii, fie ca actioneaza asupra evolutiei preturilor si a veniturilor intr-o maniera care conduce la cresteri de salarii mai mari decat rata inflatiei. Drep urmare, se ajunge la practicarea unor salarii negociate superioare celui de achilibru.

Mijlocul cel mai potrivit pentru contracararea acestui tip de somaj este reducerea salariului minim. Aplicarea unei asemenea masuri este dificila intrucat se loveste de rezistenta sindicatelor; in plus are si dezvantaje: prin reducrea salariului minim pe economie sunt afectati, in primul rand, salariatii cu venituri mici, ceea ce creeaza mari nemultumiri sociale; totodata, salariile mai scazute determina si un consum mai scazut si, ca urmare, activitatea economica si cererea de munca se reduc.

Tot in categoria somajului de dezechilibru se inscrie si somajul ciclic, caracteristic fazei de recesiune economica. El este determinat de reducerea activitatii economice in perioadele cu crize economice, cand se opteaza pentru o politica economica care apreciaza ca pozitia de echilibru sa se situeze sub capacitatea nationala de productie. Acest tip de somaj este reprezentat astfel:

Graficul nr. 2

Se observa ca somajul ciclic este reprezentat de diferenta dintre N₁ si N₂. Acest somaj se manifesta si cand salariul ramane la S₁, deoarece se muta punctul de echilibru.

Solutia pentru combaterea acestui tip de somaj consta in pastrarea la un nivel corespunzator, respectiv ridicat, a cererii agregate, in special prin incurajarea cheltuielilor publice.

Somajul ciclic are, de regula, o durata egala cu durata recesiunii; experienta arata ca fluctuatiile de productie si ocuparea au loc nu numai in cursul unui an, ci si in perioade mai lungi, conform unor cicluri mai mari sau mai mici. Gradul de ciclicitate la care este expusa o activitate depinde de elasticitatea venitului pentru cererea produselor acelei activitati.

Decalajul dintre cererea si oferta globala, respectiv confirmarea cererii de marfuri pe piata fenomen care determina scaderea marfurilor vandute si punerea intreprinderilor in situatia de a-si reduce productia, reprezinta una din principalele cauze ale somajului: Keynes a aratat ca insuficientele cererii efective ca si blocajele aparatului de productie genereaza somaj involuntar. Somajul involuntar a fost definit de Keynes astfel: "somajul involuntar exista daca, in cazul unei cresteri usoare in raport cu salariul nominal al preturilor la bunurile pe care le consuma muncitorii, atat oferta totala de mana de lucru dispusa sa munceasca la salariul nominal curent, cat si cererea totala de mana de lucru la acel salariu ar fi mai mare decat volumul ocuparii" . Marele economist a argumentat ca pentru absorbtia somajului este necesara cresterea cererii globale. Rolul principal in combaterea somajului a fost atribuit investitiilor. Totodata, in stimularea cererii efective, el a considerat ca un rol important revine cresterii salariului in conditiile sporirii corespunzatoare a productivitatii munci; aceasta asigura atat o crestere a consumului, cat si a economiilor populatiei.

Un alt tip de somaj din categoria somajului de dezechilibru este cel determinat de discrepanta care apare pe piata muncii intre oferta de munca care creste si cererea de munca care ramane aceeasi. In acesta situatie, oferta de munca depasind cererea, conform regulilor pietei, salariile ar trebui sa scada. Rigiditatea salariilor la coborare, respectiv practicarea unui salariu peste cel de echilibru, determina somajul de dezechilibru.

Grafic nr. 3

Somajul este reprezentat de diferenta dintre N₁ si N₂; el este generat de cresterea ofertei de munca in conditiile in care cererea de munca ramane constanta.

Pentru ameliorarea situatiei de pe piata muncii, autoritatile recurg la recomandarea de programe reduse de munca si chiar la descurajarea ocuparii locurilor de munca insuficiente de catre femei prin oferirea unor salarii mai mici fata de cele ale barbatilor, chiar daca ele efectueaza o munca echivalenta.

Somajul de echilibru este denumit astfel pentru motivul ca, desi activitatea economica de ansamblu este in echilibru, persista o neocupare a populatiei active disponibile.Explicatia consta in aceea ca nu toata lumea care vrea sa se angajeze ca salariata va avea imediat si un loc de munca corespunzator. La aceasta se adauga si faptul ca unii indivizi vor continua sa caute locuri de munca pentru care se ofera salarii mai mari, ceea ce determina aparitia unei oferte suplimentare de munca, respectiv a unei curbe suplimentare de oferta de munca (N). Sub forma de grafic, somajul se prezinta astfel:

Salarii

Grafic nr. 4

Numar salariati

Oam= oferta agregata de munca;

Cam= cererea agregata de munca;

N = oferta totala de munca sau populatia activa disponibila sa se angajeze ca

salariata;

S₁= salariul minim negociat;

S_e= salariul de echilibru.

Somajul de echilibru este reprezentat de diferenta orizontala dintre curba ofertei agregate (O_am) si curba N, respectiv dimensiunea E-D sau A-C. Acest somaj este alcatuit din numarul suplimentar al celor care cauta de lucru peste oferta agregata. Somajul de dezechilibru este reprezentat de dimensiunea A-B, iar somajul total (de echilibru, plus cel de dezechilibru) este reliefat de dimensiunea B-C.

Cauzele somajului de echilibru sunt cele care pot determina neocuparea locurilor de munca si in situatia in care activitatea economica, in anssamblul ei, este in echilibru. Altfel spus, desi la nivel macroeconomic este un echilibru, la cel microeconomic, cererea si oferta de munca nu sunt in concordanta.

In general, explicatia somajului de echilibru consta in necorelarea cererii cu oferta de munca. Aceasta necorelare poate aparea intre diferite activitati (in unele exista locuri de munca neocupate, in altele excedent de oferta de munca), intre diferite regiuni teritoriale sau chiar in cadrul aceleiasi activitati sau regiuni, din motive precum: cei care cauta un loc de munca nu pot executa muncile cerute pentru ca nu au calificarea necesara; nu doresc sa se angajeze (somaj voluntar); nu sunt informati de existenta acestor locuri de munca.

Somajul de echilibru poate fi de mai multe tipuri: frictional, structural sau sezonier.

Somajul frictional se manifesta cand unele persoane sunt somere pentru o perioada de timp datorita faptului ca au parasit serviciul in mod voluntar sau au fost concediate. Persoanele in cauza au posibilitatea sa gaseasca repede un alt loc de munca (deoarece aceste locuri exista), dar angajarea lor intarzie fie pentru ca cei care cauta de lucru doresc un loc de munca cu un salariu mai mare, fie pentru ca cei ce ofera locul, se abtin sa angajeze persoana pentru motivele care au determinat concedierea lor. De asemenea, este posibil ca aceasta cautare si ocupare a locului de munca dorit sa dureze si din lipsa de informare. Daca ar fi o cunoastere si o mobilitate perfecta pe piata muncii, atunci o persoana care paraseste un loc de munca s-ar muta imediat la altul nou.

Pentru reducerea somajului frictional se recomanda o informare mai completa, prin oficiile de plasare, referitoare la cererea si oferta de munca. O alta solutie care determina pe ofertantul de munca sa se angajeze mai repede este reducerea ajutorului de somaj; aceasta solutie este puternic contestata, ea fiind apreciata ca fiind o solutie controversata.

Somajul structural este urmarea specializarii activitatii economice si a restructurarii pietei muncii. Ca urmare a modificarilor structurale care pot apare la nivelul economiei nationale si la nivel regional, apar discordante intre calificarile cerute si cele de care dispun ofertantii de munca. Modificarile structurale din economie ca urmare a modificarii gustului cumparatorilor, a declinului productiei anumitor produse, a epuizarii unor materii prime specifice.

Somajul structural vizeaza si aspectele structurale ale fortei de munca, pe piata muncii aparand nepotriviri (sub aspectul calificarii, al localitatii) intre oferta si cererea pentru anumite segmente de forta de munca.

Amploarea somajului structural depinde de factori cum sunt: rapiditatea cu care apar modificari intre cererea si oferta de bunuri economice din economie, gradul de concentrare regionala a activitatii economice, lipsa de diversificare a productiei si serviciilor.

Concedierile determinate de transformarile structurale din economie ii dezavantajeaza indeosebi pe muncitorii necalificati, cu un nivel de educatie scazut sau cu specializari limitate. Daca pe piata muncii exista prea multi muncitori necalificati fata de locurile de munca ce nu necesita calificare, cei necalificati nu ar putea fi reangajati chiar daca cererea globala de munca ar creste.

Mijloacele de combatere a somajului structural vizeaza incurajarea cautarii de lucru in alte domenii de activitate sau regiuni prin diferentieri de salarizare si incurajarea recalificarii. Alte masuri constau in acordarea de catre autoritati a unor avantaje financiare (reduceri de impozite) firmelor care investesc in regiunile in care somajul este ridicat, sau prin finantarea programelor pentru activitatile cerute.

Somajul sezonier este tot o forma de somaj de echilibru, specific activitatilor economice care sunt influentate de factori naturali (agricultura, constructii), ceea ce se repercuteaza si asupra cererii de munca. O importanta deosebita pentru combaterea acestui tip de somaj o au masurile care faciliteaza pregatirea pentru o activitate complementara.

O problema teoretica si practica legata de somaj este relatia dintre acest fenomen si starea de saracie. In general, statutul de somer, si mai ales cel de somer de lunga durata, impinge persoanele in cauza in pragul saraciei. Avem in vedere veniturile reduse care decurg din acest statut.

CAPITOLUL 5. EFECTELE SOMAJULUI. MASURI DE COMBATERE

5.1 Costul somajului.

"Somajul este ca si cancerul: pernicios, tenace si mortal" . Somajul este unul din fenomenele negative care se manifesta cu mare intensitate in perioada de tranzitie. Este un fenomen inerent, intalnit in orice economie. Daca se incadreaza in limitele considerate normale, consecintele lui negative afecteaza un numar mic de persoane.

Somajul este opus ocuparii, reflecta imposibilitatea omului de a-si utiliza capacitatea sa de a produce bunuri economice. Prin somaj, munca sufera un proces de degradare, ea neputand fi conservata. Prin existenta sa, somajul determina pierderea unei parti din productia potentiala a societatii.

Alta consecinta negativa a somajului consta in faptul ca ajutorul de somaj, fiind suportat din veniturile societatii, determina o diminuare a veniturilor celor care lucreaza. Somajul inrautateste conditiile de viata ale populatiei, in primul rand ale somerilor, determinand scaderea consumului de bunuri economice. El alimenteaza acte antisociale, multe dintre acestea fiind facute de catre cei care nu lucreaza.

O consecinta nefasta a "statutului" de somer cu implicatii in viitor este tendinta unor persoane tinere de a ezita sa-si intemeieze familii. Ca urmare a acestei tendinte, scade natalitatea. Alta consecinta a somajului consta in faptul ca el determina reducerea dorintei de a invata a viitoarei generatii; gandul de a ajunge somer este de natura sa diminueze aspiratia spre carte, spre scoala.

Diminuarea increderii in scoala este insotita de un alt proces daunator pentru interesela economiei nationale, respectiv plecarea tinerilor peste granita pentru a se realiza uman si profesional.

Somajul apare ca un fenomen generator de diverse afectiuni fizice si psihice. Aceste stari depresive pot constitui, la randul lor, cauze ale pierderii locului de munca la un moment dat.

Consecintele somajului de lunga durata sunt si mai dureroase pentru individ; daca o persoana ramane mult timp in somaj, competenta si experienta sa se degradeaza si mai mult, ceea ce diminueaza interesul potentialilor patroni fata de persoana respectiva.

Somajul are consecinte negative foarte diverse, printre acestea inscriindu-se: raporturi familiale tensionate, izolarea sociala, imposibilitatea de a fi la curent cu problemele ce tin de competenta profesionala, moral scazut, lipsa increderii in sine.

Prin consecintele sale negative, somajul a devenit una din problemele globale ale omenirii. "Daca mii de oameni, si mai ales tineri, se vor trezi someri si impovarati de o inactivitate permanenta, ei vor fi condamnati la o stare de frustrare. In cele mai multa cazuri, insa, "poluarea cu timp liber" va produce alcoolism, narcomanie, huliganism si delincventa."¹

Consecintele negative ale somajului imbraca si forma pierderilor de resurse banesti pe care le genereaza existenta acestui flagel.

Efectele negative ale somajului pe care le suporta indivizii, economia si societatea desemneaza costul somajului. In costul somajului se includ:

- 18318e411s 18318e411s pierderile de venit ale individului, reprezentate de

diferenta dintre ajutorul de somaj si salariul pe care l-ar fi obtinut daca ar fi lucrat;

- 18318e411s 18318e411s pierderile de venituri ale bugetului de stat, reprezentate

de contributia pentru asigurarile sociale, contributia pentru fondul de somaj si contributia pentru fondul de pensii suplimentare;

- 18318e411s 18318e411s plati din bugetul fondului special pentru ajutorul de

somaj, a alocatiilor de sprijin;

- 18318e411s 18318e411s pierderea de venit a societatii reprezentata de

realizarea unei productii sub cea potentiala;

- 18318e411s 18318e411s cheltuielile cu pregatirea in scolile profesionale, in

invatamantul mediu si superior.

Costurile imense pe care le implica somajul, directe sau indirecte, releva faptul ca acest fenomen constituie o risipa de resurse umane si financiare generate de utilizarea incompleta a unor fonduri de productie, cu implicatii asupra costurilor sociale.

Costurile directe sunt evidentiate sub forma varsamintelor financiare catre fondul destinat protectiei sociale a somerilor, care, in principal este utilizat pentru plata ajutorului de somaj, alocatiei de sprijin, calificarii si recalificarii somerilor, precum si pentru costuri, de regula, se iau in considerare la estimarea cheltuielilor antrenate de somaj, ca factor de risc social major; ele reprezinta un element esential in estimarea costurilor sociale.

Costurile indirecte sunt generate de diminuarea globala a productiei si a veniturilor de care ar putea sa beneficieze intreaga populatie. Ele imbraca forma pierderilor de productie determinate de neutralizarea unor capacitati si mijloace tehnice din dotare, ceea ce implica reducerea resurselor de formare a veniturilor bugetare, deteriorarea calificarii si capacitatii de munca, descurajarea personalului in plan profesional, social si uman.

Numarul persoanelor cuprinse la cursurile de pregatire in vederea calificarii si recalificarii a evoluat astfel:

Tabel nr.1


Total
Din care someri
Au incheiat pregatirea in cursuri organizate:
La cererea agentilor economici
Pe baza studiilor si prog. de perspective privind p-ta. muncii
La cererea persoanelor interesate
In pregatire
Au inceput cursurile

5.2 Starea de criza generata de somaj

Starea de criza a pietei muncii este reliefata de faptul ca numarul real al persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca este mult mai mare decat cel al somerilor inregistrati la un moment dat si pe baza caruia se calculeaza rata somajului. Se poate afirma ca exista cel putin trei categorii de persoane neinregistrate ca someri, dar care sunt in cautarea unui loc de munca sau au loc de munca, dar nu au de lucru. Avem in vedere, pede o parte, pe acei someri care, dupa expirarea termenului legal au primit ajutorul de somaj si alocatii de sprijin si care raman, in marea lor majoritate neinregistrati la oficii. Pe de alta parte, exista deja un numar mare de someri pentru care a expirat si termenul legal in care au beneficiat de alocatie de sprijin si au iesit din evidenta. De asemenea, este vorba de somajul mascat, de persoanele care au calitatea de angajat, dar nu lucreaza.

Desigur, persoanele din primele doua categorii mentionate au posibilitatea sa se inscrie in continuare la oficiile fortei de munca si somaj dar majoritatea lor nu o fac. Sansele de angajare sunt asa de mici incat ei considera ca nu merita.

Starea de criza a ocuparii resurselor de munca este reliefata si de cresterea duratei somajului, de cronicizarea acestuia. Cresterea numarului si ponderei somerilor care au depasit durata legala de 9 luni fara sa se fi putut angaja, genereaza o serie de fenomene economice si sociale preponderent negative, care trebuie sa stea in atentia factorilor de decizie. Avem in vedere, pe de o parte, precaritatea situatiei materiale care-si pune amprenta asupra viitorului copiilor proveniti din aceste familii. Pe de alta parte, prin nefolosirea pe o perioada lunga, se devalorizeaza forta de munca, necesitand ulterior cheltuieli suplimentare prin perfectionare.

Starea de criza a ocuparii resurselor de munca este sustinuta si prin structura pe varste a somerilor inregistrati, in special prin ponderea mare a tinerilor in totalul somerilor. Intre somajul masiv in randul tineretului, nesiguranta locului de munca si prabusirea sporului natural al populatiei exista o stransa legatura. In anul 1992, pentru prima data in istoria demografica a Romaniei, s-a inregistrat un spor natural negativ (-3462 de persoane).

Starea de criza a ocuparii este reflectata si de mentinerea si cresterea numarului somerilor in varsta, aflati in prag de pensionare. Numai in stare de criza societatea nu se poate achita de obligatiile morale pe care le are fata de persoanele in varsta care au muncit peste 25, 30 ani si care ajung someri. Desi prin experienta lor constituie o forta de munca de calitate superioara, sansele lor de a gasi un nou loc de munca sunt minime, avand in vedere disponibilitatea si capacitatea lor de mobilitate teritoriala si profesionala, mult diminuata. In schimb, impactul psihic si moral al "statutului" de somer este enorm de mare la aceasta varsta.

Aprecierea starii de criza a ocuparii resurselor de munca, reclama gasirea urgenta a unor solutii pe termen scurt, mediu si lung, care sa stopeze inrautatirea in continuare a situatiei si sa asigure crearea de noi locuri de munca.

5.3 Masuri de combatere a somajului

In actualul sistem legislativ al Romaniei principalul act normativ in materie il constituie Legea nr.76/2002 privind sistemul aigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

Principalele obiective urmarite sunt cresterea sanselor de ocupare a persoanelor in cautarea unui loc de munca si stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor si crearea de noi locuri de munca .

Cresterea sanselor de ocupare a persoanelor in cautarea unui loc de munca se realizeaza in principal prin : informarea si consilierea profesionala, medierea muncii, consultanta si asistenta pentru inceperea unei activitati independente sau pentru initierea unei afaceri, completarea veniturilor salariale ale angajatilor, stimularea mobilitatii fortei de munca.

5.3.1 Informarea si consilierea profesionala costituie un ansamblu de servicii acordate in mod gratuit persoanelor in cautarea unui loc de munca2. Serviciile se acorda prin centre specializate si prin furnizori din sectorul public sau privat, avand urmatorul scop:

q 18318e411s furnizarea de informatii privind piata muncii si evolutia

ocupatiilor;

q 18318e411s evaluarea si autoevaluarea personalitatii in vederea

orientarii profesionale;

q 18318e411s dezvoltarea abilitatii si increderii in sine a persoanelor in

cautarea unui loc de munca, in vederea luarii de catre acestea a deciziei privind propria cariera profesionala;

q 18318e411s instruirea in metode si tehnici de cautare a unui loc de

munca.

5.3.2 Medierea muncii consta in activitatea prin care se realizeaza punerea in legatura a angajatorilor cu persoanele aflate in cautarea unui loc de munca, in vederea stabilirii de raporturi de munca sau de serviciu.

Angajatorii au obligatia sa comunice agentiilor pentru ocuparea fortei de munca toate locurile de munca vacante, in termen de 5 zile de la vacantarea acestora. Necomunicarea acestor locuri de munca vacante constituie contraventie.

La randul lor, furnizorii de servicii de ocupare au obligatia de a comunica lunar agentiilor pentru ocuparea fortei de munca date privind numarul somerilor incadrati in munca.

Serviciile de mediere pentru persoanele in cautarea unui loc de munca se acorda gratuit si constau in:

q 18318e411s informatii privind locurile de munca vacante si conditiile de

ocupare a acestora prin publicarea, afisarea, organizarea de burse ale locurilor de munca;

q 18318e411s mediere electronica, avand ca scop punerea in

corespondenta a cererilor si ofertelor de locuri de munca;

q 18318e411s preselectia candidatilor corespunzatori cerintelor locurilor

de munca oferite si in concordanta cu pregatirea , aptitudinile, experienta si cu interesele celor in cauza.

5.3.3 Acordarea de consultanta si asistenta pentru inceperea unei activitati independente sau pentru initierea unei afaceri sub forma de: servicii juridice; de marketing; financiare; metode si tehnici de management al afacerilor si al resurselor umane.

Serviciile se acorda gratuit, o singura data, pentru fiecare perioada in care persoana beneficiaza de indemnizatie de somaj.

5.3.4 Completarea veniturilor salariale ale angajatilor. Scopul masurilor de completare a veniturilor salariale, rezida in determinarea somerilor de a se incadra in munca. In acest sens persoanele care primesc indemnizatia de somaj si care se angajeaza pentru un program normal de lucru beneficiaza - din momentul angajarii pana la sfarsitul perioadei pentru care erau indreptatite sa primeasca indemnizatia de somaj - de o suma lunara, neimpozabila, in cuantum de 30% din indemnizatia de somaj. Sumele necesara se acorda din bugetul asigurarilor pentru somaj.

5.3.5 Stimularea mobilitatii fortei de munca. Sedentarismul, imobilismul fortei de munca din Romania constituie o realitate evidenta. In aceste conditii s-au introdus solutii noi care urmaresc stimularea mobilitatii fortei de munca. Astfel, persoanele care in perioada in care beneficiaza de indemnizatie de somaj se incadreaza intr-o localitate situata la o distanta mai mare de 50 km de localitatea in care isi au domiciliul stabil, beneficiaza de o prima de incadrare neimpozabila, acordata din bugetul asigurarilor pentru somaj, egala cu nivelul a doua salarii minime brute pe tara in vigoare la data acordarii.

In cazul persoanelor care in perioada in care beneficiaza de indemnizatie de somaj se incadreaza intr-o alta localitate, si ca urmare a acestui fapt, isi schimba domiciliul, acestea primesc o prima de instalare, acordata din bugetul asigurarilor pentru somaj, egala cu nivelul a 7 salarii minime brute pe tara in vigoare la data instalarii.

Ca un factor coercitiv sumele acordate drept prime trebuie restituite daca raporturile de munca sau de serviciu inceteaza din initiativa sau din motive imputabile celui care presteaza munca intr-o perioada mai mica de 12 luni de la data incadrarii sale.

5.3.6 Stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor. Persoana lipsita de venituri nu ramane pasiva, in asteptare; ea isi cauta in mod real un loc de munca. De aceea o mare importanta trebuie data masurilor privind stimularea angajatorilor.

a) Subventionarea locurilor de munca. O insemnatate majora

o au masurile care vizeaza absolventii intitutiilor de invatamant, pe de o parte si somerii de peste 45 de ani. Sunt categoriile de varsta care intampina cele mai mari dificultati la incadrarea in munca.

Angajatorii care incadreaza in munca pe durata nedeterminata absolventi ai unor institutii de invatamant primesc pe o perioada de 12 luni, pentru fiecare absolvent, o suma lunara reprezentand un salariu minim brut pe tara in vigoare. Daca absolventul este o persoana cu handicap, angajatorul primeste pe 18 luni o suma lunara reprezentand 1,5 salarii minime brute pe tara in vigoare. In schimbul acestor sume primite de la bugetul asigurarilor pentru somaj, angajatorii sunt obligati sa mentina raporturile de munca cel putin 3 ani de la data incheierii actului juridic care a dat nastere raportului respectiv. In caz contrar, angajatorii trebuie sa restituie, in totalitate, agentiilor pentru ocuparea fortei de munca, sumele incasate pentru fiecare absolvent, plus dobanda aferenta. Fac exceptie situatiile in care incetarea raporturilor de munca se produce din initiativa sau din motive imputabile angajatului. Angajatorii care incadreaza in munca pe durate nedeterminata someri in varsta de peste 45 ani sau someri (indiferent de varsta) intretinatori unici de familii primesc lunar, pe o perioada de 12 luni, pentru fiecare persoana in cauza, o suma egala cu un salariu minim brut pe tara. In acest caz, angajatorii sunt obligati sa mentina raporturile de munca sau serviciu cel puti 2 ani. Beneficiaza de aceleasi facilitati si angajatorii care, avand sub 100 de angajati, incadreaza in munca pe durata nedeterminata persoane cu handicap, cu obligatia mentinerii raporturilor de munca pe aceeasi perioada de cel putin 2 ani.

b) Acordarea de credite. Scopul acordarii de credite din

bugetul asigurarilor pentru somaj il constituie crearea de noi locuri de munca prin infiintarea si dezvoltarea de intreprinderi mici si mijlocii, unitati cooperatiste, asociatii familiale, precum si activitati independente desfasurate de persoane fizice legal autorizate in domeniile productiei, serviciilor sau turismului. Creditele se acorda pe baza unor proiecte de fezabilitate - proportional cu numarul de locuri de munca ce vor fi infiintate - pentru o perioada de cel mult 3 ani, in cazul investitiilor, inclusiv perioada de gratie de maximum 6 luni si, respectiv, un an in cazul productiei, cu o dobanda de 50% din taxa oficiala a scontului stabilita de Banca Nationala.

Bancile sau agentiile de credite (cu care Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca a incheiat contracte potrivit legii), pot acorda credite daca beneficiarii intrunesc urmatoarele conditii:

q 18318e411s sa aiba cel mult 250 de angajati si/sau membri cooperatori

cu raporturi de munca sau serviciu;

q 18318e411s pe cel putin 50% din locurile de munca nou-create sa fie

incadrati someri; in caz contrar, angajatorul suporta o penalitate egala cu marimea creditului acordat pentru fiecare loc de munca creat si neocupat;

q 18318e411s cei astfel incadrati sa fie mentinuti in activitate cel putin 3

ani; in caz contrar, in termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data disponibilizarii, angajatorul este obligat sa incadreze, pe locurile devenite vacante, tot someri;

q 18318e411s locurile de munca - in functie de care se calculeaza

valoarea creditelor - sa nu fie vacante ca urmare a disponibilizarilor de personal in ultimele 12 luni premergatoare incheierii contractului de creditare cu banca.

c) Alte facilitati acordate angajatorilor. O alta masura de stimulare o constituie reducerea sumei reprezentand contributia datorata bugetului asigurarilor pentru somaj.

q 18318e411s Angajatorii care incadreaza persoane din randul

somerilor, pe care le mentin pe o perioada de cel putin 6 luni (de la data incadrarii), beneficiaza de reducerea sumei reprezentand contributia de 5% datorata bugetului asigurarilor pentru somaj. Reducerea - care se acorda incepand din anul fiscal urmator, pentru o perioada de 6 luni - consta in diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5 pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat din numarul mediu scriptic de personal incadrat cu contract de munca in anul respectiv.

q 18318e411s Angajatorii care primesc credite din bugetul asigurarilor

pentru somaj in conditiile legii, beneficiaza de reducerea la plata contributiei numai pentru somerii incadrati peste nivelul de 50% din locurile de munca nou-create. In acest caz angajatorul beneficiaza de doua facilitati:

- 18318e411s 18318e411s credit avantajos;

- 18318e411s 18318e411s reducerea contributiei datorate la bugetul asigurarilor pentru somaj.

CAPITOLUL 6. MANUFACTURA SOMAJULUI IN ROMANIA

In Romania, desi numarul locurilor de munca oferite prin intermediul agentiilor de recrutare a crescut de patru ori fata de 2001, tot sunt putine. Aproape un sfert din romani ar accepta orice salariu pentru a fi angajat. Cele mai frecvent oferite locuri de munca sunt in domeniul vanzarilor, pe cand cele mai solicitate posturi sunt in domeniu contabil, financiar si resurse umane.

Grafic nr. 1

Cei care cauta un loc de munca prin intermediul agentiilor de recrutare a fortei de munca sunt, in general tineri si au studii superioare2. In anul 2003 s-a inregistrat o crestere cu 294% a numarului de locuri scoase la concurs. Un alt lucru imbucurator este acela ca respectiva crestere a fost asigurata de firme mici si mijlocii. Aceasta ar putea sugera ca mediul de afaceri romanesc a inceput sa renunte la sistemul de angajare prin "relatii" apeland din ce in ce mai mult la instrumente profesioniste, care asigura obiectivitatea procesului de recrutare.

Faptul ca oamenii accepta conditii de munca si salarizare sub pregatirea lor, este confirmata de studiile efectuate de agentiile pentru recrutarea fortei de munca. Astfel potrivit site-ului de recrutare online - www.hit.ro a efectuat studii pe un esantion de 8.000 de candidati in perioada 1 ianuarie - 16 decembrie 2002. S-a observat astfel ca 19% din acestia ar accepta orice salariu pentru a fi angajati pe postul dorit. De asemenea, 20% din candidati ar accepta un salariu mai mic de 150 de dolari pe luna.

Specialistii Agentiei Profesionale au remarcat, fata de 2001, o crestere a interesului din partea candidatilor pentru posturi in domeniul resurserlor umane. Este in continuare evidenta lipsa oricarei corelatii dintre cererea si oferta de munca. Din partea angajatorilor a crescut oferta de posturi in domenii precum vanzari, productie, tehnic, servicii.

Marea majoritate a ofertelor sunt pentru locuri de munca full-time. Numarul de candidati pe aceste posturi are in schimb un procentaj mai mic, ceea ce inseamna ca, desi nu sunt agreate de angajatori, totusi multi candidati pentru locuri de munca prefera posturile part-time. Situatia aceasta se datoreaza in principal ponderii destul de mari a studentilor care isi cauta un loc de munca prin Internet.

Grafic nr. 2

Varsta celor care cauta un loc de munca este cuprinsa intre 17 si 52 de ani, media de varsta fiind de 26 de ani si 4 luni.

Grafic nr. 3

Marea majoritate a celor care sunt in cautarea unui loc de munca au terminat facultatea (67%) si domeniul de activitate in care cauta de lucru este in mod frecvent cel economic (35%).

Grafic nr. 4

Majoritatea de 42% din candidati sunt angajati, dar cauta un alt loc de munca. Studentii acopera un procentaj de 34% din membrii inscrisi la agentiile pentru recrutarea fortei de munca.

Grafic nr. 5

Niciodata

Angajat

La intrebarea privind salariul dorit, un procentaj de 29% nu au raspuns, iar 19% ar accepta orice salariu pentru a fi angajati. 20% din candidati ar accepta un salariu sub 150% dolari. Este destul de mica proportia persoanelor care nu ar accepta un salariu mai mic de 300 de dolari (14%) din care 2% s-ar angaja numai cu un salariu care depaseste 1.000 dolari.

Grafic nr. 6

CAPITOLUL 7. FENOMENUL SOMAJULUI IN UNIUNEA EUROPEANA

7.1 Particularitatile somajului european

Anii '90 au fost caracterizati in Uniunea europeana de nivele ridicate ale somajului comparativ cu situatia din perioadele anterioare si din alte tari dezvoltate. Principalele caracteristici ale pietei muncii din Uniunea Europeana pot fi sintetizate astfel:

q 18318e411s Crearea unui numar mic de locuri de munca intre 1976 -

1996: 4,9 milioane (250000 de locuri de munca pe an), in conditiile in care cresterea populatiei active in UE a fost de 21 milioane persoane (fara a tine cont de integrarea Germaniei orientale), adica 1,05 milioane de persoane active pe an.

q 18318e411s Scaderea cvasiconstanta a ratei de ocupare de la 65% in

1997, la 60% in 1996, in timp ce in SUA aceasta rata era de 75% in aceiasi perioada.

q 18318e411s Rigiditate si disparitati intre diferite piete nationale ale

muncii: salarii minime nearmonizate, reguli diferite privind acordarea si nivelul indemnizatiei de somaj, o larga varietete de reglementari a Codurilor nationale ale muncii cu efecte asupra somajului de lunga durata si a somajului din randul tinerilor.

q 18318e411s Disparitati regionale ale somajului european. Regiunile in

care somajul este cel mai redus corespund partii occidentale a Germaniei, Olandei, sudul Angliei, Austriei si nordul Italiei, Alsaciei si regiunii Rhone - Alpes din Franta. Aceste regiuni, care sunt cele mai dinamice din Europa, reprezinta ceea ce am putea numi "nucleul dur" al Europei locurilor de munca. Regiunile cele mai indepartate: Finlanda, Irlanda, Spania, sudul Frantei si sudul Italiei, precum si partea orientala a Germaniei sunt cele mai afectate de somaj.

q 18318e411s Somajul afecteaza inegal diferitele categorii ale populatiei.

Somajul in randul femeilor este in medie mai ridicat decat cel in randul barbatilor in UE. Nu este si cazul Regatului Unit si al Suediei, tari in care femeile sunt din ce in ce mai mult angajate part-time.

q 18318e411s Somajul european este un somaj structural care depinde de

procesul de formare a preturilor pe piata de bunuri si de procesul de constituire a salariilor pe piata muncii.

Totodata trebuie mentionat faptul ca ratele de somaj sunt datele oficiale standardizate. Nivelul real al somajului este mult mai mare daca se ia in considerare si numarul somerilor descurajati, dat fiind gradul de deprimare al pietei muncii, precum si persoanele active care lucreaza part-time si care din punct de vedere legal nu sunt considerate someri.

7.2 Cauzele somajului european

In analiza somajului in tarile Uniuni Europene este tot mai des avansata ipoteza conform careia unul din determinantii principali il constituie incompatibilitatea dintre calificarile disponibile pe piata muncii si cele cerute de intreprinderi. Acesta pare a fi principalul determinant al somajului structural. Alaturi de aceasta cauza mai poate fi mentionat si costul ridicat al fortei de munca necalificate comparativ cu cel al angajarii fortei de munca calificate.

q 18318e411s Diferentele intre costul social si costul privat al mainii de

lucru si gradul diferit de impozitare (sistemele de asigurari sociale) existente la nivelul statelor membre explica intr-o anumita masura discrepantele dintre ratele nationale ale somajului.

q 18318e411s Factorii institutionali si migratiile de populatie pot explica

persistenta unor puternice diferente intre ratele de somaj europene. Desi, in Europa, libera circulatie a fortei de munca a fost statuata inca din 1957 prin Tratatul de la Roma, fluxurile de populatie in interiorul UE sunt reduse. In medie, pe ansamblul tarilor UE, 5% din populatie (circa 18 milioane) are o nationalitate diferita de cea a tarii in care este rezidenta. Dar 2/3 sunt straini din afara UE si doar 1/3 vin din tari ale UE. Obstacolele in calea migratiilor in interiorul UE sunt importante. Unul dintre ele il reprezinta barierele lingvistice. Din acest punct de vedere trebuie mentionat ca europenii care migrazeaza in interiorul UE au, cel mai adesea, un nivel ridicat de calificare si din aceasta cauza vorbesc una sau mai multe limbi straine. Un alt obstacol il constituie costul ridicat al locuintelor in regiunile cele mai dinamice, cost ce poate diminua, daca nu chiar anula avantajul care reprezinta salariile ridicate. Cea mai importanta bariera in calea migratiei populatiei o reprezinta insa nearmonizarea reglementarilor privind diplomele si calificarile in UE.

7.3 Masuri si politici de reducere a somajului in UE

In decembrie 1993 s-a adoptat Carta Alba, cuprinzand Strategia pe Termen Mediu vizand Cresterea Economica, Competitivitatea si Ocuparea Fortei de Munca. Dezideratul principal al acestei actiuni era introducerea de masuri menite sa revigoreze competitivitatea economiei europene. S-a evidentiat o corelatie directa intre ritmul de crestere economica la nivel comunitar si nivelul la care UE este apta sa creeze locuri de munca. Principala preocupare a fost sa creeze premisele pentru ca piata muncii sa se poata adapta la rapidele mutatii in sistemele productive, in managementul organizational si in obiceiurile de consum. Programul de actiune preconizat nu continea detalii despre modificarile legislative la nivel comunitar, ci erau un tablou de actiuni pe care statele membre trebuiau sa le aplice pentru a promova ocuparea fortei de munca cu sprijin comunitar. Atentia principala era indreptata pe nevoia de a genera flexibilitate pe piata fortei de munca concomitent cu mentinerea unui pachet acoperitor de drepturi sociale.

Programul de actiune se baza pe urmatoarele conditii esentiale:

§ 18318e411s economie integrata sanatoasa;

§ 18318e411s economie deschisa;

§ 18318e411s coeziunea sociala;

§ 18318e411s economii mult mai descentralizate;

§ 18318e411s imbunatatirea procesului educational si a calitatii programelor

de calificare;

§ 18318e411s urmarirea reducerii costurilor indirecte ale fortei de munca;

§ 18318e411s cresterea sprijinului logistic si financiar al UE in domeniul

noilor tehnologii informatice si comunicationale;

§ 18318e411s modernizarea si flexibilizarea dialogului social pan-european.

Fondul Social European este principlul instrument financiar prin care se acorda sprijin statelor membre in vederea aplicarii de scheme menite sa depaseasca problemele subutilizarii fortei de munca. Sumele se aloca fiecarei tari membre in functie de rata somajului, numarul de someri pe termen lung, prosperitatea nationala si regionala.

In domeniul politicii utilizarii fortei de munca, se face diferenta masurilor active de cele pasive. Acestea din urma au drept obiectiv atenuarea efectelor sociale ale somajului fara a ataca cauzele (indemnizatiile de somaj, cheltuielile angajate pentru pensionarea inainte de termen a somerilor in varsta sau pentru inlocuirea muncitorilor in varsta cu cei tineri). Masurile active privesc actiunile de pregatire si recalificare a somerilor, ajutoarele si subventiile acordate pentru crearea de locuri de munca, cheltuielile angajate pentru ameliorarea activitatii agentilor de plasare a fortei de munca. Pentru politicile de folosire a fortei de munca, s-au alocat in anii '90: 0,8% din PIB-ul comunitar pentru masurile active si 1,45% din PIB pentru cele pasive. Tarile care destinau cea mai mare parte din PIB masurilor active (peste 1%) erau: Danemarca, Irlanda, Olanda, Belgia si Germania. In aceste tari, activitatile de formare si recalificare a somerilor erau cele mai importante. In privinta masurilor active, se inregistrau mari disparitati intre tarile europene. In ordine descrescatoare a partii din PIB destinata acestor cheltuieli, se aflau Irlanda, Spania, Belgia, Danemarca, Franta, Germania si Regatul Unit.

Este evident ca somajul conjunctural sau ciclic poate fi redus cu ajutorul politicilor traditionale de stimulare a cererii. Dar aceste politici raman fara efect asupra somajului structural. Printre modalitatile de reducere a somajului structural se numara:

§ 18318e411s cresterea caracterului concurential al pietei de bunuri;

§ 18318e411s ameliorarea sistemelor educative si de pregatire;

§ 18318e411s revizuirea procedurilor de negociere colectiva a salariilor si a

sistemelor de indemnizatii pentru somaj;

§ 18318e411s sustinerea mobilitatii geografice pentru a reduce

incompatibilitatea geografica dintre calificarile disponibile pe pietele locale si regionale pe de o parte, si calificarile cerute de intreprinderi, pe de alta parte;

§ 18318e411s imbunatatirea activitatii institutiilor insarcinate cu plasarea

fortei e munca si cu difuzarea informatiilor disponibile privind locurile de munca.

Comisia a formulat urmatoarele recomandari in vederea atenuarii efectelor generate de introducerea monedei unice in planul social:

§ 18318e411s imbunatatirea dialogului intre partenerii sociali carora le

revine responsabilitatea stabilirii salariilor si cresterii ocupari;

§ 18318e411s corelarea in zona euro a cresterii salariilor nominale cu

necesitatea mentinerii stabiltatii preturilor;

§ 18318e411s acordurile privind salariile trebuie sa tina cont de diferentele

de productivitate dintre state;

§ 18318e411s impulsionarea de catre guvernele nationale a dialogului social;

§ 18318e411s elaborarea unor planuri nationale de actiune pentru

cresterea ocuparii fortei de munca;

§ 18318e411s imbunatatirea sistemelor de formare si perfectionare;

§ 18318e411s reducerea nivelului fiscalitatii sociale suportate de salariati;

§ 18318e411s reducerea timpului de munca care sa nu genereze

reducerea ofertei de munca si a productivitatii;

§ 18318e411s eficientizarea activitatii oficiilor de plasare si orientare a fortei

de munca;

§ 18318e411s incurajarea angajarilor part-time si a altor forme de angajare;

§ 18318e411s incurajarea pensionarii inainte de termen;

§ 18318e411s reforma sistemelor de asigurari sociale.

In concluzie, problema somajului ramane o problema serioasa care are potentialul de a se perpetua si dupa crearea uniunii monetare. In acest domeniu, rezolvarea deficientelor este plasata la nivelul fiecarui stat si a partenerilor sociali, iar recomandarile institutiilor europene se mentin la nivelul unor declaratii de principiu, precizarea unor solutii cu caracter general si a caror aplicare nu este in masura sa reduca somajul.

BIBLIOGRAFIE

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 1. 18318e411s Michel Didier, "Economie. Regulile jocului." Editura

Humanitas,1999.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 2. 18318e411s N. Dobrota (coordonator), "Economie politica", Editura

Economica, Bucuresti 1995.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 3. 18318e411s John M. Keyns, "Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a

dobanzilor si a banilor", Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 4. 18318e411s Richard G. Lipsey, K. Chrysti, "Economie pozitiva", Editura

Economica, Bucuresti, 1999.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 5. 18318e411s Viorel Cornescu (coordonator lucrare), "Introducere in

economie", Editura Actami, Bucuresti, 1997.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 6. 18318e411s Eugen Prahoveanu, "Economie politica", Editura Eficient,

Bucuresti, 1997.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 7. 18318e411s Dumitru Miron, "Economia Uniunii Europene", Editura

Luceafarul, Bucuresti, 2002.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 8. 18318e411s V. Ionescu, E. Gavrila, "Elemente de macroeconomie", Editura

Economica, Bucuresti, 1999.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 9. 18318e411s M. Bacescu, A. Bacescu, "Macroeconomie.Bazele

macroeconomiei", Editura All, Bucuresti, 1993.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 10. 18318e411s P. Sammuelson, W. Nordhouse, "Economie politica", Editura

Teora, Bucuresti, 2002.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 11. 18318e411s Traian Stefanescu, "Dreptul muncii", Editura All, Bucuresti,

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 12. 18318e411s Nicolae Suta (coordonator), "Integrare economica europeana",

Editura Economica, Bucuresti, 1999.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 13. 18318e411s Tribuna Economica, nr. 5, 51, 52/ 2002.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 14. 18318e411s Ziarul Capital, nr. 2/ 2003.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 15. 18318e411s Revista romana de Dreptul Muncii, nr.5/ 2002.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 16. 18318e411s Anuarul Statistic al Romaniei 2001.

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 17. 18318e411s www.bestjobs.ro

18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18318e411s 18. 18318e411s Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si

stimularea ocuparii fortei de munca.

cel mai tare site cu referate

V. Ionescu, E. Gavrila, - "Elemente de Macroeconomie", Bucuresti, Editura Economica, 1999.

N.Dobrota, "Economie politica', Bucuresti, Editura Economica, 1997, pag. 384.

M. Bacescu, A. Bacescu, "Macroeconomie.Bazele macroeconomiei", Bucuresti, Editura All, 1997, pag. 287.

N. Dobrota, - Economie Politica, Bucuresti, Editura Economica, 1997, pagina 394

V. Ionescu, E. Gavrila, - Elemente de macroeconomie, Bucuresti, Editura Economica, 1999, pagina 141

P. Samuelson, W. Nordhaus, - Economie Politica, Bucuresti, Editura Teora, 2000, pagina 272

N. Drobota - Economie Politica, Bucuresti, Editura Economica, 1997, pagina 386

Tribuna Economica nr. 5, 2002, p. 6

Tribuna Economica, nr. 51-52, 18-25 dec. 2002

Eugen Prahoveanu, "Economie politica", Editura Eficient, Bucuresti, 1997

J.M.Keynes,"Teoria generala a folosirii maini de lucru, a dobanzilor si a banilor"Editura stiintifica, Bucuresti 1970

Michel Didier, Economie.Regulile jocului. Editura Humanitas

Anuarul Statistic al Romaniei, editia 2001

Traian Stefanescu, "Dreptul muncii",Editura All, Bucuresti, pag.146-147

Revista romana de Dreptul muncii, nr.5, 2002

Ziarul "Capital", numarul 2, 9 ianuarie 2003

site-ul de recrutare a fortei de munca BestJobs

Nicolae Suta (coord.), "Integrarea economica europeana", Editura Economica, Bucuresti, 1999

Dumitru Miron (coord.), "Economia Uniunii Europene", Editura Luceafarul, Bucuresti, 2002

Dumitru Miron (coord.), "Economia Uniunii Europene", Editura Luceafarul, bucuresti, 2002

Piata Muncii

economie

ALTE DOCUMENTE

3.1. Dinamica ocuparii pe piata fortei de munca

Populatia totala

Anii

Document Info

Comenteaza documentul:

A fost util?