Piata resurselor naturale: renta
Caracterul limitat al resurselor naturale face ca renta, venit fundamental cu o pondere în scadere, sa revina în actualitate.
1. Natura rentei. Formarea r 515g64f entei pe baza legii randamentelor neproportionale.
<<Natura rentei>>: doua curente de abordare si explicare.
Unii teoreticieni au explicat si explica renta pornind de la forma de proprietate asupra pamântului, ca factor originar de productie. Pe masura cresterii populatiei pamânturile au devenit obiect al proprietatii, astfel ca proprietarii aveau doua posibilitati: sa-l lucreze ei însisi sau sa-l dea spre folosinta altei persoane.
Renta desemneaza ceea ce pretinde si încaseaza proprietarul funciar de la utilizatorul pamântului, indiferent de forma de realizare: în munca, în produse sau în bani, considerat venit fara munca, persoana rentiera.
Alti autori si-au concentrat atentia asupra comportamentelor specifice ale agentilor economici pe piata terenurilor (agricole si cu alte favorabilitati), ca una din pietele factor de productie ce sta la baza raportului dintre cererea si oferta de resurse naturale, îndeosebi agro-alimentare. În conditiile agriculturii intensive, când scade rolul pamântului natura în randamentul agricol renta nu mai este venit specific agriculturii.
- W. Petty renta funciara reprezinta surplusul obtinut de pe un teren oarecare, dupa ce din venitul obtinut s-au scazut cheltuielile cu întretinerea lucratorilor agricoli si celelalte cheltuieli de exploatare a terenului; marimea rentei, respectiv a pretului pamântului se afla intr-o legatura directa cu cererea si oferta de produse agricole, sporirea cererii marind pretul cerealelor si nivelul rentei.
- Fr. Quesnay (reprezentativ economic al Scolii fiziocrate) lucratorul agricol produce mai mult decât consuma el însusi si ajunge la concluzia ca numai munca agricola creeaza valoare si produs net renta.
A Smith considera ca renta este pretul platit pentru folosirea pamântului ca factor de productie. Renta este un produs al puterii naturii.
D Ricardo renta este parte din produsul pamântului care se plateste proportional funciar pentru ca acesta cedeaza dreptul de folosire a fortelor originare si indestructibile ale pamântului.
J.B.Say, renta este o recompensa pentru serviciile aduse de pamânt.
scoala marginalista, îndeosebi varianta ei nord-americana (J.B.Clark), considera ca renta se formeaza pe baza legii randamentelor neproportionale si a productivitatii factorilor de productie.
V. Madgearu renta diferentiala îsi datoreaza existenta legii fertilitatii descrescânde a solului.
în ultimele decenii renta este o categorie universala, ea nelimitându-se doar la agricultura. Pamântul sustine P.A. Samuelson nu este singurul factor de productie ale carui venituri pot fi tratate din punct de vedere economic ca renta.
<<Renta reprezinta venitul ce revine posesorului (proprietar) oricarui factor de productie, a carui oferta este rigida sau foarte putin elastica; este venitul ce revine proprietarilor pentru transferarea dreptului de folosinta si de uzufruct a unor factori de productie cu însusiri speciale catre alte persoane>>.
în sens restrâns, renta este venitul (încasarea) pentru dreptul de folosinta al unui factor care are doar o singura utilizare posibila; utilizarea fiind extrem de limitata.
în sens larg, renta reprezinta încasarea pentru cedarea folosintei oricarui factor de productie, a carei oferta este perfect inelastica în raport cu pretul.
La baza formarii rentei se afla "legea randamentelor neproportionale", cunoscuta ca "legea fertilitatii descrescânde"
Marimea rentei depinde de volumul productiei marginale realizate prin folosirea unei cantitati suplimentare dintr-un factor de productie
Forma materiala a rentei consta din excedentul de produse ce poate fi obtinut în urma folosintei unui factor de productie cu calitati superioare celor medii.
Renta economica consta din venitul realizat de catre detinatorul unui factor, a carui oferta totala este inelastica si insensibila la ridicarea pretului de vânzare. Cu cât oferta totala este mai rigida cu atât renta economica este mai mare.
Renta economica desemneaza acel venit ce decurge din insuficienta ofertei totale.
2. Renta funciara si formele ei
Forme: funciara, miniera, de constructii, renta a consumatorului, a vânzatorului, de abilitate, de raritate, de transfer, industriala sau comerciala, conjuncturala.
3. Pretul pamântului
Pretul pamântului are la baza venitul ce poate fi obtinut prin utilizarea acestui factor de productie. Reprezinta renta anuala (10000 u.m.) capitalizata la dobânda zilei (10%), respectiv la cea asteptata.
Pr.pam. = R/d' = 10000/10% = 100000 u.m.
Terenurile atrase în exploatarea economica au încetat de a mai fi doar un "dar al naturii". Lucrarile de amenajare, ameliorare sau simpla cultivare, ca si toate infrastructurile materiale generale au conferit si confera terenului calitatea de pamânt - capital, astfel "componenta funciara a capitalului agrar se mareste". Pretul se afla sub influenta mai multor factori (directi sau indirecti):
a) Cerere si oferta de terenuri agricole. Limita naturala a pamântului confera ofertei totale de terenuri un caracter rigid, fiind insensibila la variatia pretului.
b) Cerere si oferta de produse agricole. Sporirea cererii pentru produsele agricole si scumpirea lor stimuleaza cererea de pamânt si ridica pretul acestuia.
c) Marimea si evolutia rentei. Renta si pretul pamântului se conditioneaza reciproc. Atunci când exista sau nu dorinta agentului economic de a cumpara terenuri.
d) Posibilitatea folosirii alternative a pamântului (agricultura, silvicultura, constructii).
e) Rata dobânzii bancare. Pentru pamânt se afla în raport invers proportional cu aceasta rata.
f) Ameliorarea pozitiei terenului agricol. Cresterea valorii pamântului capitalul duce la cresterea pretului acelor parcele care l-au încorporat.
In sua, în 1850-1900, pretul pamântului a crescut de 4 ori. în România 1934 -391 ha: 13000 lei / arabil; 20000 lei / livezi; 30000 lei / vita de vie.
|
