Piata si concurenta. Tipuri de piata concurentiala

Piata si concurenta. Tipuri de piata concurentiala

DEFINIREA PIETEI SI A CONCURENTEI

Piata a aparut cu mult inaintea economiei de piata, ea fiind trasatura, celula de baza a acesteia. Ca importanta e considerata pentru agentii economici ca fiind locul de unde vin si pleaca informatiile economice care stau la baza deciziilor acestora.

[ ! A nu se confunda piata cu economia de piata]

Piata are legile, relatiile si institutiile ei si se defineste ca fiind mecanismul economico-social prin care se orienteaza activitatile economice, e un sistem complex si coerent de relatii, legi si mecanisme care se intrepatrund si care contin in esenta cererea, oferta, preturile si institutiile organizatorice.

In esenta, ea este o retea de tranzactii de acte de vanzare - cumparare de bunuri, servicii, informatii, titluri de valoare. Piata nu se rezuma la un spatiu geografic, un teritoriu, desi il include (targuri, expozitii, centre regionale, burse 333c29d de marfuri sau valori), inclusiv la spatiul virtual (piata online), ci ea e apreciata ca un spatiu economic cu legi, relatii, mecanisme si institutii legate intre ele.

Principalul rol/functie a pietei consta in aceea de reglator al activitatii la nivel macroeconomic, de asigurare a echilibrului macroeconomic. In mod practic, piata asigura formarea preturilor pe baza propriilor legi, indeosebi a legii cererii si ofertei. Cele mai importante componente economice ale pietei, fiecare avand mecanismele sale, sunt: oferta, cererea, preturile si concurenta.

Concurenta (C) reprezinta o componenta a pietei, trasatura de baza a economiei de piata, cea care dinamizeaza intreaga activitate economica. Specialistii apreciaza C drept cuvantul de ordine intr-o economie, fiind tratata metaforic in dictionarele de economie (1852) astfel : 'C reprezinta pentru lumea industriala ceea ce reprezinta Soarele pentru lumea fizica'.

Doctrina capitalismului e cea a liberalismului economic bazat pe principiul 'laissez faire, laissez paser, le monde va de lui même'. Inseamna C tratata ca o lege naturala, suverana, intocmai ca legea gravitatiei. Neoliberalii considera ca nu trebuie exagerata C, ci tratata rigid ca pe un model de comportament al agentilor economici care se consfrunta intre ei printr-un raport de forte pe piata, invingand cel care a lucrat cel mai bine, fiind calea cea mai buna de satisfacere a tuturor intereselor, de asigurare in final a echilibrului macroeconomic.

Concurenta se defneste ca fiind rivalitatea, lupta, competitia dintre participantii la actul de vanzare - cumparare atat pe piata profactorilor (factori de productie) cat si pe piata satisfactorilor (a bunurilor si serviciilor bancare, totul pentru cresterea profitabilitatii afacerii lor)

Aceasta esenta formeaza continultul legii concurentei, cea care exprima relatia de opozitie dintre producatori pe de-o parte, si cumparatori pe de alta parte, in vederea asigurarii unor conditii mai favorabile de ambele parti.

Care e deci ratiunea de a fi a competitiei ? Este instaurarea dominatiei 'consumatorului rege', adica de a subordona productia consumului, de a produce doar ce e necesar la un momnet dat pe piata, in conditii stabilite de pret si de calitate.

Concluzie

C se detaseaza ca importanta prin urmatoarele elemente : acorda fiecarui agent economic libertatea sa produca si sa vanda ceea ce il avantajeaza, si sa cumpere ceea ce ii e foarte necesar, si in conditii de maxima satisfactie si calitate.

C acorda acentilor economici posibilitatea sa isi desfasoare operatiunile economice in conditiile cele mai avantajoase pentru el, dar tinand cont ca de pe urma acestor conditii si operatiuni, cel mai avantajat va fi cumparatorul, care alege ofertantul cu produsul cel mai bun pentru el cu pretul cel mai mic.

C stimuleaza pe de-o parte oferta iar pe de alta parte cererea consumatorului pentru un produs de calitate la preturi cat mai mici

C confera economiei de piata functionalitate si maxima eficienta economica intrucat ea realizeaza o severa selectie economica, adica selecteaza activitatile eficiente de cele neeficiente, promovand eficienta in afaceri.

FUNCTIILE CONCURENTEI

1. Stimuleaza progresul social in 2 directii:
1. stimuleaza si furnizeaza pe acei agenti economici care lucreaza bine, eficient, cu productivitate mare, costuri mici si calitati bune
2. ii pedepseste si ii elimina pe cei care lucreaza prost, ineficient, generand in acest caz falimente, risipa de munca sociala, ascutirea contradictiilor si conflicte
2. Regleaza piata prin libertatea preturilor
3. Determina reducerea preturilor de vanzare
4. Are functia de executant al cerintelor altor legi obiective: legea productivitatii, legea cererii si ofertei, legea profitului
5. Face posibila ca prin macanismele preturilor, societatea sa produca doar ceea ce e necesar si dorit, si cerut de consummator, intervenind astfel in repartizarea si alocarea resurselor
6. Transforma interesele individuale in interese sociale si actiunile indivizilor in necesitati reale ale societatii

Concurenta trebuie tratata ca un mit, adica ca pe un instrument-minune, care ar rezolva toate problemele sociale, ca o notiune cu dubla determinare, ce creeaza si progress dar si efecte negative, contradictorii asupra dezvoltarii societatii

INSTRUMENTELE LUPTEI DE CONCURENTA LOIALA SI NELOIALA

Instrumentele se impart in 2 categorii :

(A)  de natura economica

reducerea costurilor si implicit a preturilor sub nivelul celor ale concurentei

ridicarea calitatii produselor

acordarea de facilitate clientilor

diversificarea sortimentelor

lansarea de noi modele care sa contribuie la cresterea notorietatii

reclama si publicitatea

designul

ambalajul

profesionalismul vanzatorilor

(B)   de natura extraeconomica

furnizarea de informatii generale pentru toti clientii (pliante, reclame)

sponsorizarea de actiuni de interes local/national

presiuni morale asupra unor concurenti

spinajul, santajul, trucul

eliminarea fizica a concurentului incomod

In raport cu utilizarea acestor instrumente, C imbraca 2 forme :

concurenta loiala - caracterizata de folosirea nediscriminatorie a acestor instrumente in conditiile accesului liber pe piata fara restrictii si a totalei transparente a pietei

concurenta neloiala - este incorecta, nelegala si consta intr-o suma de acte si fapte anticoncurentiale care avantajeaza pe unii si dezavantajeaza pe altii (ex : abuz de pozitie dominanta de monopol)

Cele mai des intalnite practici abuzive sunt :

impunerea in mod direct/indirect a preturilor de vanzare/cumparare si refuzul de a trata cu anumiti clienti/furnizori, refuzul de a incheia contracte

limitarea productiei, a dezvoltarii tehnologiei, a desfacerii in dezavantajul utilizatorilor (adica a crea unui gol de oferta pe piata)

aplicarea in privinta partenerilor comerciali a unor tratamente inegale la prestatii echivalente (ex : comertul cu marfa)

intelegeri privind impartirea pietelor, a zonelor, a surselor de energie sau de credit

conditionarea incheierii de contracte, acceptarea de catre partenerii comerciali a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care nu au nici o legatura cu obiectul contractului

practicarea unor preturi exagerate sau dimpotriva, preturi 'de ruinare', 'sub costuri', de 'dumping'

exploatarea starii de dependenta economica a unui client fata de un concurent

Contraventii :

oferirea servici de catre salariatul unei firme unui alt concurent

dezvaluirea de catre un salariat de secrete unui alt concurent

raspandirea in public de afirmatii mincinoase

oferirea de mita, avantaje, daruri

purtarea neloiala fata de propria firma

deturnarea clientelei unui concurent

Sanctiuni penale (ce se pedepsesc cu amenda sau inchisoare) :

refuzul de a vinde un produs in timp ce marfa e disponibila

intelegerile dintre vanzator cu privire la pret

folosirea revanzarilor

practicarea unor preturi de apel prin publicitate abuziva (campanii publicitare)

vanzarea in pierdere, ce falsifica concurenta prin pret

TIPURI SI STRUCTURI DE PIATA CONCURENTIALA

Exista 2 tipuri fundamentale de concurenta : perfecta (pura) si imoerfecta (impura), ce au evoluat istoric astfel :

primul tip a fost specific primului stadiu al capitalismului, si anume stadiului liberei concurente, bazat pe principiul liberalismului clasic din secolul 19 - al mainii 'autoprotectoare si autoreglatoare' a pietei prin fortele sale (sinonima cu piata libera, fara restrictii)

al doilea tip este specific stadiului 2 alcapitalismului, si anume stadiul monopolist, ce exista si in prezent, avand la baza principiul 'pumnului vizibil' adica al fortei dominatiei, atata din partea marilor corporatii cat si din partea statului ; predomina azi dar exista cu ponderi mici si forme ale concurentei perfecte (mai ales pe piata libera, taraneasca, la targuri si expozitii)

La analiza acestor tipuri de C se utilizeaza anumite criterii si conditii :

• numarul si puterea agentilor economici participanti la tranzactie
• gradul de diferentiere a bunurilor care satisfac o anumita trebuinta
• gradul de transparenta a pietei
• gradul de mobilitate a factorilor pe piata
• fluiditatea pietei (restrictii sau facilitati)
• diferite politici nationale sau locale

Se formeaza astfel urmatoarele tiputi si structuri de piata concurentiala :

Cea mai raspandita forma dintre ele e cea de oligopol, adica cativa producatori influenteaza piata prin diferentiere, calitatea produsului si prin podenre in oferta totala, stabilind si dictand preturile si conditiile (dar nu pot dicta in totalitate piata - de exemplu, industria automobilelor)

Cea mai nedorita forma de C e cea de monopol, adica singur producator ocupa piata, dicteaza conditiile si preturile si intra in rivalitate cu publicul, e contestat prin legile anti-trust ale statului.

Concluzie : Marile firme comerciale isi elaboreaza propriile strategii prin care incearca sa isi apere Pr de concurentii de pe diferite piete, prin care vor sa castige cat mai multi clienti, vor sa castige piata unui produs si sa se impuna.

Se cunosc 3 astfel de strategii :

strategia efortului concentrat pe castigarea unei clientele selectionate, a unei zone sau regiuni, impunand un produs de exceptie

strategia distinctiei, a diferentierii, a elitei = strategia 'Mercedes' pentru produsul de calitate exceptionala

strategia costurilor sau a preturilor imbatabile = strategia 'japoneza' pentru preturile mici datorate costurilor mici (nu prin 'dumping')