Piata si formele de concurenta

Piata, în sens larg, reprezinta un sistem de relatii prin care vânzatorii si cumparatorii intra în contact pentru a schimba bunuri si servicii. Asadar, piata reuneste vânzatorii si cumparatorii de bunuri si servicii. În esenta, piata reprezinta ansamblul deciziilor adoptate de cumparatori, privind ce si cât sa consume, de producatori, privind ce si cât sa produca, si de lucratori, privind cât si pentru cine sa munceasca, decizii care sunt armonizate, în principal, prin mecanismul preturilor [3].

Economia reglata pe baza mecanismelor pietei libere, în care indivizii îsi urmaresc propriile interese, cu o interventie extrem de limitata a statului în economie, precum si economia de comanda, cu o slaba afirmare a libertatilor economice individuale, reprezinta doua variante extreme ale reglarii economiei. Între aceste variante extreme se plaseaza asa-zisa economie de piata mixta, în care guvernul si piata libera au un rol aproape la fel de important în reglarea economiei [3].

În cadrul economiei de piata mixte, guvernul intervine în economie nu prin masuri administrative, ca în cazul economiei de comanda, ci împreuna cu parlamentul, creeaza cadrul juridic în care indivizii îsi pot promova propriile interese, controlând, totodata, o parte importanta a proceselor economice, prin intermediul taxelor si a impozitelor, a productiei si a consumului unor bunuri si servicii, a adoptă 414l119e ;rii unor masuri de protectie sociala - acordarea de compensatii, limitarea unor preturi, etc. În acest tip de economie chiar interventia guvernului în economie se bazeaza pe studierea pietei, a cererii si a ofertei, a pretului ca pârghie importanta de asigurare a echilibrului economiei. Functionarea economiei pe baza mecanismelor pietei implica unele premise, cum sunt: ponderea ridicata a proprietatii private, autonomia larga a întreprinderii, un nivel de dezvoltare a economiei care sa asigure un echilibru relativ între cerere si oferta, o structura a economiei care asigura concurenta între agentii economici, liberalizarea preturilor, manageri competenti, stabilitatea politica, anumite valori culturale [3]. Proprietatea privata asupra activelor de productie constituie fundamentul economiei de piata, întrucât aceasta asigura concurenta reala între agentii economici, autonomia larga a întreprinderilor, liberalizarea preturilor. Totodata, proprietatea privata stimuleaza interesul agentilor economici pentru cresterea productiei, îmbunatatirea calitatii produselor si serviciilor, introducerea formelor si metodelor moderne de management, într-un cuvânt pentru cresterea eficientei economice.

Autonomia larga a întreprinderii este o alta institutie fundamentala a economiei de piata. Firmele au competenta sa stabileasca ce sa produca, cât sa produca, la ce pret sa vânda, cum sa-si foloseasca fondurile de investitii s.a. Totodata, indivizii au libertatea sa-si aleaga ocupatia pe care o doresc si sa initieze afaceri în orice domeniu al economiei.

Competitia reprezinta o alta premisa a economiei de piata. Firmele si indivizii trebuie sa lupte pentru recompense economice superioare - profit mare, posturi mai bune, promovare, cifra de afaceri mare, produse si servicii dorite, câstiguri substantiale. În aceasta competitie apar elemente de darvinism social: viata este o competitie si o lupta În care câstiga cei care sunt mai întreprinzatori, mai muncitori, mai bine pregatiti profesional.

Competitia în cadrul pietei asigura o serie de avantaje, cum ar fi: piata competitiva va permite mecanismul pretului sa reflecte nivelul cererii si al costurilor si astfel sa maximizeze folosirea eficienta a capitalului si a altor resurse; competitia va încuraja inovatia tehnica, economica si manageriala, cu implicatii benefice asupra reducerii costurilor pe termen lung, piata concurentiala va asigura consumatorilor o gama larga de produse si servicii de o calitate superioara; competitia va asigura difuzarea echitabila a veniturilor, vor obtine venituri mai ridicate firmele si indivizii mai competitivi. Pentru a se asigura competitia între firme, în primul rând este necesara o asemenea structurare a ramurilor economiei, încât în fiecare ramura sa actioneze un numar cât mai mare de firme. În tara noastra legislatia referitoare la functionarea firmelor cauta sa reglementeze o structura de organizare a economiei care sa favorizeze competitia. Functionarea si reglarea normala a economiei pe baza mecanismelor pietei impune liberalizarea preturilor produselor, serviciilor si a resurselor. Astfel, daca preferintele consumatorilor se schimba în favoarea unor produse, pretul acestora va creste, stimulându-se producatorii în sporirea ofertei acelui produs. Sunt situatii când din motive de protectie sociala guvernul adopta preturi limita la unele produse. În aceste conditii stimulentul producatorului pentru cresterea ofertei este limitat, accentuându-se disproportia dintre cerere si oferta, întrucât a fost alterata functia de reglare a pretului.

Diferitele modalitati de confruntare a agentilor economici, a participantilor la actele de vânzare-cumparare pot fi sintetizate ca în schema de mai jos:

Tabelul nr. 3.1

Forme de piete si concurenta specifica

Din tabelul 3.1. se observa ca tipul de piata influenteaza sensibil intensitatea concurentei prin pret si, natura diferentierii produsului si amploarea reclamei. O firma trebuie sa recunoasca tipul general de piata concurentiala pentru a întelege si promova strategiile sale si, cu deosebire, strategia de pret. Firma trebuie sa stie ce preturi practica firmele concurente. Genurile de concurenta care au semnificatii teoretice si practice mai deosebite sunt: concurenta perfecta, concurenta monopolistica, concurenta tip monopol si cea imperfecta (aceasta forma de piata concurentiala este contrapusa adesea celei perfecte, toate tipurile de piete fiind încadrate în aceasta).

3.2.2 Piata ca loc de întâlnire a cererii cu oferta

Indiferent de modul de organizare sociala si politica orice societate ar trebui sa-si puna din punct de vedere economic urmatoarele întrebari: Ce si cât sa se produca?; Cum se va dezvolta productia, prin prisma nivelului tehnologic si al resurselor implicate în procesul de productie?; Cine si cum va prelua produsele, în ce mod vor fi distribuite?; Cum este gândita productia si distributia în ideea posibilitatii acestora de a se adapta rapid schimbarilor în timp? Raspunsul la toate întrebarile este dat de "decizia" consumatorilor si ofertantilor, lasati liberi pe piata produselor si serviciilor sa "le dirijeze" în directia în care doresc în ideea în care consumatorul urmareste satisfacerea dorintelor cumparând produse si servicii la preturi cât mai mici si calitate cât mai ridicata iar ofertantul urmareste cresterea profitului. Cele doua tendinte aparent contradictorii asigura cadrul relational între producatori, consumatori si pietele resurselor si cea a produselor asa cum reiese din figura 3.1. În figura este prezentata o imagine simplificata a relatiilor care se stabilesc între piete, producatori si consumatori. Dupa cum se observa este vorba despre doua categorii de piete: piata produselor si piata resurselor.

CONSUMATORII PRODUCĂTORII

PROPRIETARII PERSOANE FIZICE

RESURSELOR FIRMELE

PERSOANE FIZICE ORGANIZAŢII

ORGANIZAŢII NON-PROFIT

Cerere Cheltuieli Încasari Oferta

Plata bunurilor si serviciilor cumparate

PIAŢA

PRODUSELOR

Consumatorii cumpara bunuri si servicii oferite de catre firme pe piata

Figura nr. 3.1. Circuitele si fluxurile economice

Circuitele economice dau nastere la fluxuri economice care se stabilesc între consumatori - proprietarii resurselor si consumatori. Din aceste dependente reciproce cauta sa câstige toti si producatorii si consumatorii.

De ce exista o firma? Raspunsul, desigur, consta în aceea ca firma spera sa câstige din activitatea comerciala pe care o desfasoara. Aceasta înseamna ca firma este capabila sa ofere consumatorilor bunuri, produse si servicii la costuri de productie si de comercializare mai scazute si în conditii de calitate mai bune decât ar face acest lucru consumatorul însusi.

Cum functioneaza piata? Modelul cererii si ofertei

Cererea de produse si servicii pe o piata. Curba cererii

Cererea de produse sau servicii pe o piata arata intensitatea cu care consumatorul doreste si este dispus sa plateasca pentru produsele sau serviciile respective. Cantitatea de produse sau servicii pe care un consumator sau grupuri de consumatori doresc sa le achizitioneze la un moment dat, depinde de foarte multi factori (dorintele consumatorilor, preferintele, veniturile, asteptarile în legatura cu produsele sau serviciile, pretul acestora etc.) dintre care cel mai important este pretul. Considerând relatia pret-cantitate pe baze matematice se poate spune ca legea cererii arata ca cu cât pretul unui produs sau serviciu este mai mic cu atât consumatorul este dispus sa achizitionate cantitati mai mari din acel produs sau serviciu în situatia în care ceilalti factori ramân constanti. Figura 3.2 arata o forma de variatie a legii cererii pentru un produs sau serviciu.

Pretul

Lei A

P₁

P₂

P₃

Figura nr. 3.2. Forme ale cererii

Daca pretul scade de la valoarea P₂ la valoarea P1, cantitatea solicitata de consumator va creste de la valoarea Q1 la valoarea Q2. Aceasta lege poate fi obtinuta pe baza unui program proiectat initial sau pe baza unor predictii din istoricul firmei, din analiza vânzarilor pe o perioada de timp. Schimbarea din punctul A în punctul B se numeste schimbarea cantitatii cerute, iar schimbarea de pe aceasta lege pe alta se numeste schimbarea cererii, figura 3.3_.

Lei Lei

P₁

P₁ Cererea II Cererea I

Cererea I P₂ Cererea II

0 Q₁ Q 0 Q₁ Q₂ Q

Figura nr. 3.3. Cresterea sau scaderea cererii

Când schimbarea se realizeaza de la D2 la D1 se spune ca cererea de produse sau servicii creste si invers când schimbarea se produce de la D1 la D2 se spune ca cererea scade. Oferta de produse sau servicii pe o piata arata disponibilitatea ofertantului de a creste cantitatea de produse sau servicii oferite consumatorilor în directa legatura cu pretul acestora pe piata respectiva. Astfel daca pretul acestora creste, cantitatea oferita va creste corespunzator si invers daca pretul scade, cantitatea oferita va scadea corespunzator legii, figura 3.4.

Lei Lei

P₂

Oferta I

Oferta II P₁

P₁

Oferta I P₂ Oferta II

0 Q₁ Q 0 Q₁ Q₂ Q

Figura nr. 3.4. Scaderea sau cresterea ofertei

Asa cum reiese din figura în zona I se observa ca la orice pret mai mare decât pretul de echilibru nu se pot realiza tranzactii datorita diferentelor între cantitatea ceruta si cantitatea oferita la acelasi pret, astfel încât apare o deplasare a pretului spre valoarea pretului de echilibru. În zona I cererea este scazuta datorita pretului prea mare pretul corespunzator cantitatii iar pentru oferta pretul este atractiv dar aceasta nu se întâlneste cu cererea la cantitatea si pretul respectiv. În zona II cumparatorul nu gaseste produse sau servicii la preturi asa mici si cantitatile aferente, iar ofertantul nu este dispus sa ofere produsul sau serviciul la asemenea preturi si cantitati.

Pierderile consumatorilor, ofertantilor si ale societatii datorate unei competitii imperfecte (monopol).

În conditiile în care peste o piata concurentiala apare monopolul acesta este interesat sa practice preturi cât mai mari pentru a-si acoperi costurile si a-si asigura profitul dorit în conditiile în care nu este obligat sa faca eforturi pentru îmbunatatirea calitatii, având posibilitatea de a-si asigura câstiguri maxime. În aceste conditii apar o serie de "pierderi" (risipa) pe care le suporta consumatorii produselor si serviciilor, ofertantii produselor si serviciilor precum si societatea în ansamblul ei, figura 3.6.

Figura nr. 3.6. Suprapunerea competitiei perfecte cu cea de monopol

Pentru a ilustra ce se întâmpla în cazul în care pe o piata concurentiala apare situatia de monopol, vom considera o cerere si o oferta liniara (pentru a nu complica inutil figura). Consideram o cerere si o oferta pentru anumite bunuri economice sau servicii pe o anumita piata si pe o anumita perioada de timp, se va stabili un pret numit de echilibru (punctul E). Se spune ca cererea si oferta se întâlnesc pe piata si stabilesc pretul produsului sau serviciului în discutie. Asa cum am mai aratat acest punct comun cererii si ofertei se schimba în permanenta, se caracterizeaza printr-o dinamica accentuata, am spus ca se autoregleaza (figura 3.5). Sa revenim la figura 3.6. Dreapta BE împarte suprafata AEC în doua parti asemanatoare unor triunghiuri: AEB respectiv BEC. Suprafata AEC se numeste surplusul consumatorului în literatura aceasta este definita ca diferenta dintre suma de bani pe care consumatorul ar fi dispus sa o plateasca pentru o anumita cantitate dintr-un produs sau serviciu si suma de bani pe care acesta o plateste ca urmare a pretului mai mic al produsului pe piata. Suprafata BEC reprezinta surplusul ofertantului definit ca diferenta dintre suma de bani la care cel care ofera produsul sau serviciul ar fi dispus sa accepte tranzactia si suma de bani la care aceasta se realizeaza ca urmare a stabilirii pretului (mai mare) stabilit prin mecanismele specifice pietei concurentiale. Dupa cum am mai aratat în portiunile notate pe figura 3.6 cu I, II respectiv III nu se realizeaza tranzactii. Daca peste piata concurentiala apare oferta de monopol, sa presupunem la pretul de monopol corespunzator dreptei MN, acesta (pretul) va fi acelasi pentru orice cantitate între O si Q₁. Monopolul va cauta preturi cât mai mari cu putinta din motive de profit fara sa fie interesat de calitatea produselor sau serviciilor, de posibilitatea consumatorului de a alege si blocheaza mecanismele pietei concurentiale. Astfel ca surplusul consumatorului se va reduce la suprafata AMN mult mai mica decât în cazul pietei concurentiale, iar surplusul ofertantului (monopolul) creste corespunzator suprafetei trapezoidale MNTC. Suprafata MNTC este mult mai mare decât BEC corespunzatoare ofertantului în conditii de concurenta, ceea ce explica câstigurile mai mari ale firmei care detine monopolul pietei. Ce se întâmpla cu suprafetele corespunzatoare triunghiurilor NEU si UET? Acestea reprezinta pierderile consumatorilor si ale ofertantilor în acelasi timp, în comparatie cu situatia de competitie, de existenta a mai multor ofertanti, le numim pierderile societatii în favoarea "unora" care reprezinta monopolurile. Mai multi consumatori în mod cert exista altfel nu se justifica aparitia ofertantilor decât ca raspuns la o cerere pentru anumite produse sau servicii.

În concluzie monopolurile sunt profitabile, acesta fiind si motivul sustinerii lor din anumite interese de obicei de grup sau politice, cu exceptia interventiilor statului asupra anumitor sectoare considerate strategice. Orice firma din orice parte a lumii si-ar dori pozitia de monopol. Profiturile sunt mari si sigure. Profitul obtinut se observa este suportat de societate, de consumatori care sunt, de fapt persoanele fizice sau juridice, noi toti.