Piata si politica publicã
- sã existe pe piatã multi cumpãrãtori si vânzãtori;
- sã genereze informatie deplinã;
- sã nu existe costuri tranzactionale adicã acele cheltuieli legate de realizarea schimbului, care de cele mai multe ori sunt ridicate si ignorate; de exemplu, costul obtinerii de informatii este un cost tranzactional;
- sã nu se manifeste efecte propagate, adicã consumul sau productia unui individ, respectiv agent economic sã nu afecteze direct bunãstarea celorlalti.
[2] , care apare ca interventie a statului dupã ce piata competitivã s-a dovedit ineficientã.
4. Contradictii între eficientã si echitate
[3] . Ca urmare, inegalitatea de venituri se justificã atât timp cât genereazã beneficii (sau cel putin nu dãuneazã) celui mai dezavantajat membru al societãtii. În acest sens, indivizii pot urmãri cresterea propriului venit atât timp cât actiunile lor nu diminueazã venitul altora.
Interventia publicã este o realitate în orice economie de piatã. Scopul sãu este ameliorarea eficientei economice si respectarea echitãtii sociale. De multe ori însã echitatea primeazã si este neglijatã cerinta eficientei economice. Dar indiferent de modalitãtile de interventie publicã existã o întrebare de avertizare pentru guvernele democratice: este oare benefic sã se corecteze un esec al pietei în timp ce alte neajunsuri ale sale se mentin? Corectarea unei conditii nesatisfãcute de eficientã nu genereazã în mod obligatoriu îmbunãtãtirea eficientei de ansamblu într-o societate atâta timp cât alte situatii rãmân ineficiente. De aceea, unii considerã încercarea de corectare a esecurilor pietei a fi o gresealã.
Cu toate acestea interventia publicã nu trebuie si nu poate fi eliminatã. Dar la baza deciziilor de politicã economicã trebuie sã se afle argumente solide si analize economico-sociale. Astfel, poate cã resursele statului nu ar mai fi risipite de multe ori pe actiuni cu efecte pozitive scãzute sau inexistente sau chiar mai rãu, cu efecte negative. Astfel, o analizã de tipul cost-beneficiu si la nivel guvernamental ar justifica economic actiunile si deciziile publice. Iar o analizã concretã a conditiilor de muncã si de trai ar justifica aceste actiuni si decizii publice si din punctul de vedere al echitãtii, într-o societate în care multi trãiesc într-o lume a luxului material, iar altii, foarte multi se vaitã de sãrãcie.
Conflictul care poate sã aparã între eficientã si echitate poate fi analizat în situatia concretã a unor politici publice.
În multe economii de piatã moderne existã programe guvernamentale prin care se subventioneazã costul pentru asistenta medicalã a persoanelor cu venituri mici vârstnicilor. Aceastã actiune se justificã sub aspectul echitãtii, cei care beneficiazã de program nefiind altfel în mãsurã sã apeleze la serviciile medicale. În schimb, aceastã actiune reprezintã o alocare ineficientã a resurselor care se explicã prin tendinta de încurajare a subiectilor vizati prin program de a apela si beneficia de serviciile medicale mai mult decât ar fi fãcut-o în conditiile suportãrii unor cheltuieli. Cererea crescãtoare pentru aceste servicii se poate interpreta ca un consum irational, beneficiarii fãcând o apreciere a ultimei unitãti de asistentã medicalã inferioarã celei realizate de un nou-beneficiar.
Un alt exemplu de conflict între eficientã si echitate îl oferã subventionarea costurilor în constructia de cãi ferate. În multe situatii, suportarea de cãtre stat a unei pãrti considerabile din cheltuielile de constructii pentru calea feratã a incitat decidentii la aceastã actiune. Astfel, resursele utilizate în acest scop au reprezentat o restrângere a alocãrii lor în productia altor bunuri de care ar fi beneficiat mai mult societatea si prin urmare, o ineficientã economicã. Sub aspectul echitãtii, implicatiile pot fi pozitive sau negative, în functie de natura bunurilor la care s-a renuntat prin nealocarea resurselor. De exemplu, dacã bunurile sacrificate au vizat produse de lux destinate prioritar persoanelor cu venituri mari, implicatiile echitãtii sunt pozitive. Dar
dacã constructia de cale feratã a însemnat mai putine servicii sociale, atunci impactul echitãtii este negativ.
De asemenea, interventia publicã în domeniul preturilor poate antrena un conflict între eficientã si echitate. În situatia preturilor minime (suport) prin care sunt sustinute în special produsele agricole, se stimuleazã activitatea economicã a producãtorilor agricoli, ei fiind încurajati si de preluarea surplusului de ofertã de cãtre stat. În acest fel, producãtorii sunt încurajati sã mãreascã oferta peste necesitãtile consumatorilor si apare ineficienta utilizãrii resurselor. Sub aspectul echitãtii, interventia publicã este justificatã deoarece cheltuielile ridicate pe care le solicitã acest domeniu nu ar permite venituri acoperitoare pentru producãtori si acestia ar fi descurajati într-o productie necesarã pentru întreaga societate.
|
