Piata si politica publică
- să existe pe piată multi cumpărători si vânzători;
- să genereze informatie deplină;
- să nu existe costuri tranzactionale adică acele cheltuieli legate de realizarea schimbului, care de cele mai multe ori sunt ridicate si ignorate; de exemplu, costul obtinerii de informatii este un cost tranzactional;
- să nu se manifeste efecte propagate, adică consumul sau productia unui individ, respectiv agent economic să nu afecteze direct bunăstarea celorlalti.
[2] , care apare ca interventie a statului după ce piata competitivă s-a dovedit ineficientă.
4. Contradictii între eficientă si echitate
[3] . Ca urmare, inegalitatea de venituri se justifică atât timp cât generează beneficii (sau cel putin nu dăunează) celui mai dezavantajat membru al societătii. În acest sens, indivizii pot urmări cresterea propriului venit atât timp cât actiunile lor nu diminuează venitul altora.
Interventia publică este o realitate în orice economie de piată. Scopul său este ameliorarea eficientei economice si respectarea echitătii sociale. De multe ori însă echitatea primează si este neglijată cerinta eficientei economice. Dar indiferent de modalitătile de interventie publică există o întrebare de avertizare pentru guvernele democratice: este oare benefic să se corecteze un esec al pietei în timp ce alte neajunsuri ale sale se mentin? Corectarea unei conditii nesatisfăcute de eficientă nu generează în mod obligatoriu îmbunătătirea eficientei de ansamblu într-o societate atâta timp cât alte situatii rămân ineficiente. De aceea, unii consideră încercarea de corectare a esecurilor pietei a fi o greseală.
Cu toate acestea interventia publică nu trebuie si nu poate fi eliminată. Dar la baza deciziilor de politică economică trebuie să se afle argumente solide si analize economico-sociale. Astfel, poate că resursele statului nu ar mai fi risipite de multe ori pe actiuni cu efecte pozitive scăzute sau inexistente sau chiar mai rău, cu efecte negative. Astfel, o analiză de tipul cost-beneficiu si la nivel guvernamental ar justifica economic actiunile si deciziile publice. Iar o analiză concretă a conditiilor de muncă si de trai ar justifica aceste actiuni si decizii publice si din punctul de vedere al echitătii, într-o societate în care multi trăiesc într-o lume a luxului material, iar altii, foarte multi se vaită de sărăcie.
Conflictul care poate să apară între eficientă si echitate poate fi analizat în situatia concretă a unor politici publice.
În multe economii de piată moderne există programe guvernamentale prin care se subventionează costul pentru asistenta medicală a persoanelor cu venituri mici vârstnicilor. Această actiune se justifică sub aspectul echitătii, cei care beneficiază de program nefiind altfel în măsură să apeleze la serviciile medicale. În schimb, această actiune reprezintă o alocare ineficientă a resurselor care se explică prin tendinta de încurajare a subiectilor vizati prin program de a apela si beneficia de serviciile medicale mai mult decât ar fi făcut-o în conditiile suportării unor cheltuieli. Cererea crescătoare pentru aceste servicii se poate interpreta ca un consum irational, beneficiarii făcând o apreciere a ultimei unităti de asistentă medicală inferioară celei realizate de un nou-beneficiar.
Un alt exemplu de conflict între eficientă si echitate îl oferă subventionarea costurilor în constructia de căi ferate. În multe situatii, suportarea de către stat a unei părti considerabile din cheltuielile de constructii pentru calea ferată a incitat decidentii la această actiune. Astfel, resursele utilizate în acest scop au reprezentat o restrângere a alocării lor în productia altor bunuri de care ar fi beneficiat mai mult societatea si prin urmare, o ineficientă economică. Sub aspectul echitătii, implicatiile pot fi pozitive sau negative, în functie de natura bunurilor la care s-a renuntat prin nealocarea resurselor. De exemplu, dacă bunurile sacrificate au vizat produse de lux destinate prioritar persoanelor cu venituri mari, implicatiile echitătii sunt pozitive. Dar
dacă constructia de cale ferată a însemnat mai putine servicii sociale, atunci impactul echitătii este negativ.
De asemenea, interventia publică în domeniul preturilor poate antrena un conflict între eficientă si echitate. În situatia preturilor minime (suport) prin care sunt sustinute în special produsele agricole, se stimulează activitatea economică a producătorilor agricoli, ei fiind încurajati si de preluarea surplusului de ofertă de către stat. În acest fel, producătorii sunt încurajati să mărească oferta peste necesitătile consumatorilor si apare ineficienta utilizării resurselor. Sub aspectul echitătii, interventia publică este justificată deoarece cheltuielile ridicate pe care le solicită acest domeniu nu ar permite venituri acoperitoare pentru producători si acestia ar fi descurajati într-o productie necesară pentru întreaga societate.
|
