Pretul- Teoriile ,functiile pretului in economia de piata si factorii de influenta

Pretul- Teoriile ,functiile pretului in economia de piata si factorii de influenta

In conditiile contemporane, pretul pietei reprezinta o cantitate de moneda pe care cumparatorul este dispus si poate sa o ofere producatorului in shimbul bunului pe care acesta il pune pe piata si exprima, in cea mai mare masura ,sub aspect calitativ si structural, un ansamblu de informati furnizate reciproc de catre participantii la schimb, in functie de raportul dintre cerere si oferta, pe de o parte, si in cadru legislativ, pe de alta parte, avand caracter dinamic, divers si reglementat.

O definitie a pretului, unanim acceptata este cea formulata inca din antichitate de catre Aristotel si Xenofon care reprezinta pretul ca o cantitate de moneda pe care cumparatorul este dispus si o poate oferii producatorului (vanzatorului) in schimbul bunului pe care acesta il prezinta pe piata. Acesta este pretul absolut. De obicei pretul este exprimat in termeni banesti (pret absolut), dar poate fi exprimat in termenii cantitatii din alt bun la care trebuie sa renunte pentru procurarea produsului necesar (pretul relativ). Rezulta ca daca toate preturile cresc in aceeasi proportie, preturile absolute cresc, dar relativ raman neschimbate. Un alfel de pret este pretul etalon care reprezinta pretul unui bun asupra caruia se convine; de cele mai multe ori acesta se fixeaza asupra salariului nominal sau asupra unor bunuri reprezentative pentru aprecierea nivelui de trai.

Indiferent de optica sub care este privit, pretul masoara ceva. La intrebarea “ce masoara pretul” principalele scoli economice au dat explicatii diferite cunoscute ca teorii ale pretului.

Pretul unui produs este influentat si influenteaza la randul sau numeroase variabile de marketing pe parcursul planificarii de marketing.

Atat vanzatorii cat si cumparatorii ataseaza conceptului de pret o valoare subiectiva. Uneori traditia implica (in anumite zone geografice si culturale) adevarate ritualuri de negociere a pretului, pentru indiferent ce gen de marfa. Singurul element ce face ca preturile sa fie previzibile este progresul tehnologic iar cel mai evident element de imprevizibilitate a lor consta in jocul pietei.

Inca din antichitate au existat preocupari pentru  explicarea continutului si modalitatilor de formare a preturilor in schimbul de marfuri.

Explicatia stiintifica a raportului de schimb, a fost data de  A. Smit care afirma ca munca este masura reala a valorii de schimb a tuturor marfurilor;

David Ricardo a  elaborat un  tratat asupra  valorii   ca substanta comuna a marfurilor si a surprins aspecte esentiale ale formarii preturilor.

Definitia pretului ca expresie baneasca a valorii  marfii  si explicarea  formarii  lor pe baza  teoriei  valorii  muncii   au intampinat o puternica opozitie incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea.

Unii autori pun accent pe conceptele clasice ­,  formarea preturilor  pe consumul de munca sociala, ­ altii ignora aceste concepte.

­  Relatiile cerere oferta-pret trebuie vazute in dublu sens. Modificarea  nivelurilor preturilor poate fi, pe de o parte, cauza a  nivelului si dinamicii cererii si ofertei, pe de alta parte schimbarile ce au loc  in  evolutia  cererii si/sau ofertei  determina  modificari ale  nivelului pretului.

Pretul constituie rezultatul confruntarii intereselor  economice ale purtatorilor cererii si ofertei.

Pretul este un instrument al pietei si un indicator al realitatii. In virtutea functiei de corelare a cererii cu oferta el capata un caracter complex ce este amplificat in contextul actualului dinamism economico- social, atat de caracteristicile pietei pe care le manifesta, cat si de cadrul legislativ care reglementeaza formarea preturilor, el insusi perfectibil.

1.    Teoriile pretului

Exista mai multe teorii privind notiunea de pret:

teoria clasica a pretului

In teoria clasica a pretului,acesta are suport (substanta) in valoarea economica a bunurilor supuse tranzactiilor, valoare determinata de consumul de factori de productie si de remuneratiile revendicate de catre posesorii acestora.

Scoala neoclasica a fundamentat teoria subiectiva a pretului dupa care acesta este determinat de utilitatea marginala si raritatea respectivelui bun, de cantitatea in care bunul se afla comparativ cu trebuintele si cererea solvabila.

Valoarea economica si pretul unui bun sunt cu atat mai mari cu cat el are o unitate marginala mai mare si este mai rar.

Teoria mixta sau teoria contemporana a valorii economice si pretului a fost elaborata in prima treime a secolului si apartine in principal Scolii de la Cambrige. Se pleaca de la premisa ca cele doua teorii anterioare nu sunt opuse (desi ele asa au aparut), ci doar explicatii incomplete si solutii partiale privin valoarea economica si pretul. In acest sens pretul este determinat atat de consumul de factori de productie, cat si de utilitatea marginala si raritatea bunului.

Dupa modul in care se formeaza preturile pot fi:

1.       preturi libere, care se formeaza pe baza conditiei pietei; se gasesc in modelul pietei pure si perfecte.

2.       preturi administrate care sunt rezultatul deciziilor statului si a altor centre de forta economica (monopoluri, monopsonuri, oligopoluri etc)

3.       preturi mixte- sunt cele care functioneaza efectiv in statele cu economie de piata si rezulta din intersectarea mecanismului pietei, avand elemente ale “mainii invizibile”.

2 Functiile pretului in economia de piata si factorii de influenta

Pretul are urmatoarele functii:

1.     Functia de calcul, de evaluare si masurare a cheltuielilor, rezultatelor, veniturilor, fluxurilor si circuitului de ansamblu care se deruleaza la toate nivelurile si toti subiectii actiunii economice.

2.     Pretul informeaza agentii economici asupra starii de tensiune dintre resurse si nevoi. Cresterile preturilor absolute si relative semnifica cresterea tensiunii si invers, cu cat pretul este mai ridicat cu atat respectivul bun este potential mai insuficient in raport cu nevoile.

3.     Pretul are o puternica incarcatura informationala pentru elaborarea deciziilor privind alegerea producatorilor si cumparatorilor.

4.     Pentru producatori, pretul este principalul element prin care isi recupereaza cheltuielile, asigura profitul si creaza premisele pentru continuitatea activitatii economice.

5.     In anumite conditii, in special cand se practica preturi administrate, pretul este un factor de redistribuire a veniturilor si parimoniului intre diferite categorii de agenti, ramuri si sectoare de activitate.

Factorii ce afecteaza deciziile de pret au fost grupati de Kotler in factori interni si externi intreprinderii (Figura 1.2.1)

Toti acesti factori sunt luati in considerare la stabilirea pretului unui bun sau serviciu, avand un rol determinant in desfasurarea etapelor planificarii strategiei de pret.

Pe baza actiunii factorilor aratati, a influentei preponderente a uneia sau a alteia dintre grupele de factori, s-au conturat tipurile de preturi amintine mai sus: libere, administrate, mixte.

Nivelul  si evolutia prettului sunt influentate permanent de alti factori economici:

a) din partea cererii  de:  utilitatile bunurilor ce urmeaza a fi  achizitionate de consumator; capacitatea de plata a cumparatorului ; costul cumpararii bunului respectiv din alta parte;

b) din partea ofertei de: costul de productie, respectiv consumul de factori; preturile bunului respectiv practicate pe alte piete.

­  Rezulta   ca exista o interdependenta, o solidaritate a preturilor   si   anume sunt preturi care  sunt legate  in cerere (carbunele si minereurile care sunt bunuri  complementare sau sunt bunuri ce se pot reprezenta reciproc la satisfacerea  unei  cereri, sunt substituibile-zaharulzaharina sau miere)

Pentru aceste cazuri exista urmatoarele reguli: daca sporeste cererea unui  bun  legat de altul in oferta, si, prin  aceasta  se urca conditional pretul, sporeste si oferta celuilalt produs care este legat de el;  o oferta sporita a unui bun legat in  cerere si scaderea pretului conditionata de aceasta, determina o cerere sporita si  a  celuilalt bun; o oferta sporita de un bun  substituibil cu scaderea pretului micsoreaza cererea celuilalt bun.

Amploarea si intensitatea influentelor exercitate de modificarea cererii  si ofertei asupra pretului sunt diferite in timp: pe termen,  deoarece productia (oferta) nu se poate modifica, cererea constituie principalul  factor al formarii pretului; pe termen lung oferta reprezinta factorul predominant al evolutiei preturilor.

In viata  economica  de zi cu  zi   exista  o multitudine de raporturi intre pret de echilibru si preturile efective,  desi in  general, pretul efectiv se abate de la pretul de echilibru

Figura 1.2.1- Factorii ce afecteaza decizia de pret

1.2 Procedura stabilirii pretului

Modul de stabilire a preturilor variaza de la o intreprindere la alta. Unele intreprinderi urmeaza pur si simplu pretul pietei, deci iau in calcul doar influenta concurentei in alegerea strategiei de pret, in timp ce alte intreprinderi determina costul produsului respectiv i in functie de acesta stabilesc pretul. Un alt factor care este in general luat in considerare la stabilirea pretului unui produs este cererea inregistrata pentru produsul respectiv. In cazul a doua produse identice, consumatorul il va alege pe cel mai ieftin. Cu cat pretul impus de o intreprindere este mai mare, cu atat scad sansele ca produsul respectiv sa fie ales de mai multi consumatori.
La stabilirea nivelului preturilor intreprinderea se poate ghida dupa costuri, dupa cerere,concurenta.
- ' orientarea dupa costuri este cea mai elementara metoda de calculare a pretului si presupune ca pretul sa acopere integral costurile si sa permitaa obtinerea unui profit;
- ' orientarea dupa concurenta - concurenta joaca un rol important in stabilirea nivelului de pret si implica si o doza de risc. Daca intreprinderea hotaraste sa ridice pretul la un produs iar concurenta nu urmeaza aceasta tendinta, produsul poate fi scos astfel in afara pietei. Pe de alta parte, daca se opteaza pentru o reducere de pret si concurenta se decide pentru o reducere si mai mare la produsele proprii, se poate ajunge la un adevarat razboi al preturilor .
- ' orientarea dupa cerere - este mai putin utilizata intervenind de obicei cand cererea devanseaza oferta si atunci pretul este superior celui calculat in functie de costuri. Bineinteles, atunci cand oferta este mai mare decat cererea, pretul va fi diminuat corespunzator.

Mai pot fi utilizate si alte metode de stabilire a preturilor:
- ' metoda venitului - presupune stabilirea unui nivel anume al eficientei investitiei ce va fi asigurat prin pret

- ' metoda valorii percepute - bazata pe ideea: un pret mai mare pentru o calitate superioara este adoptata de producatorii care vad in modul de percepere a valorii de catre cumparatori baza stabilirii preturilor. Este utilizata de intreprinderile care urmaresc crearea unei anumite imagini produsului lor care va atrage cumparatori dispusi sa cheltuiasca sume mari de bani pentru procurarea acestora

- ' metoda valorii - practicata de producatorii care folosesc un pret scazut pentru o oferta de inalta calitate.

Pretul normal pentru orice tip de marfa este constituit din costul acelei marfi + un profit considerat rezonabil. Conceptul de pret normal se transforma dintr-o perspectiva statistica in pret mediu. Care sunt in fapt mecanismele de determinare ale preturilor pe o piata concurentiala ? Raspunsul la o astfel de intrebare retorica se gaseste dincolo de cererea si oferta cu care ne-am obisnuit drept panaceu universal.

Elementul ce sta la baza oricarui pret este costul. Recuperarea acestora constituie premisa sine qua non a rentabilitatii economice. Diferentierea preturilor prin costuri presupune insa o serie de detalieri :

localizarea sectoriala a acestora (preturile se diferentiaza prin costuri in primul si in primul rand prin specificitatea domeniului de interes)

localizarea la nivelul competititional (toate preturile marfurilor si serviciilor sunt aparent solidare pe piata, diferentierea producatorilor facandu-se intr-o economie evoluata, in primul rand prin costuri)

luarea in coonsiderare manierei de calcul a preturilor in raport cu costurile (tehnicile de calcul fiind extrem de elaborate ai concomitent diversificate in domeniu)

Pretul de echilibru

In conditiile concurentei perfecte (economie de piata libera) pricipalul rol jucat de catre sistemul de preturi este sa aloce fara nici o interventie de tip suprastructural resursele rare ale societatii si aceasta in cel mai eficient mod posibil. Aceasta alocare se face in conditiile in care deciziile necoordonate luate intr-un domeniu trebuie sa conduca cel putin tendential la satisfacerea egalitatii :

Cost marginal managerial= Utilitate marginala=Pret

Explicarea acestei egalitati se face in doua etape :

a) daca orice consumator plateste la nivelul utilitatii marginale, atunci aceasta automat va deveni nivelul mediu al pretului ;

b) daca orice producator trebuie sa faca fata de regula aceluiasi pret de piata atunci acesta va fi egalat in practica de catre costul marginal. In concluzie, daca toate preturile se aliniaza la limita costului marginal, sistemul de preturi specific unei piete da informatii corecte asupra starii acelei economii.

Cand un pret normal se regaseste la intersectia cererii si a ofertei atunci avem de-a face cu un pret de echilibru. Atingerea starii de echilibru se rasfrange agregat asupra intregii piete doar daca urmatoarele situatii se regasesc in imaginea pietei :

cresterea cererii implica cresterea preturilor

diminuarea ofertei implica cresterea pretului

cresterea ofertei implica scaderea pretului

diminuarea cererii implica scaderea pretului

scaderea pretului implica cresterea cererii

scaderea pretului implica diminuarea ofertei

pretul de echilibru determina golirea pietei de marfa

Sa mai adugam faptul ca daca necesitatea economica este devansata uneori de cea sociala, preturile trebuie sa fie adaptate in consecinta.

Mecanismul specific poarta denumirea de mecanismul preturilor limita.

Acestea sunt preturi artificial plafonate, de regula din ratiuni de protectie sociala dar si ca urmare a politicilor promotionale ale marilor firme in lupta concurentiala. Pe termen lung efectul cel mai constant al limitarii preturilor consta in aparitia pietei negre, cu toate urmarile negative implicate.

1.4 Implicarea statului in formarea pretului

 Interventia statului in procesul formarii pretului constituie un fenomen prezent in toate statele cu economie de piata.

Politicile de preturi presupun folosirea de catre stat a unor mijloace si  metode de influenta sau in unele cazuri de stabilire a nivelului  srtucturii si dinamicii  preturilor prevenirea sau atenuarea dificultatilor  economice  si sociale, asigurarea stabilitatii enomice si sporirea eficientei sale.

Interventia statului in procesul formarii si evolutiei preturilor are la baza folosirea unor metode economice sau extraeconomice, administrative si asigurarea  unor  preturi avantajoase la  materiile prime de baza,  la  masini  si   utilaje, mentinerea unor tarife relativ reduse la transporturi si alte servicii industriale, acordarea unor facilitati pentru licente, patente sau tehnologii  cu influente nemijlocite asupra costurilor.

Achizitia de catre  stat a  unor  cantitati  apreciabile de materii prime, cereale, materiale strategice la preturi minime garantate  si manevrarea lor in perioada cresterii preturilor constituie modalitatea esentiala de influentare a evolutiei generale a preturilor.

Politica in domeniul subventiilor bugetare, al creditelor, impozitelor, taxelor etc. prin care se dimensioneaza, indeosebi , profitul.

'Inghetarea preturilor', fixarea nivelului si, respectiv, a  limitelor modificarii  lor :la produsele industriale se fixeaza o limita maxima,  iar  la cele agricole o limita minima.

Exista cel putin 3 tipuri de politici in domeniul preturilor:

a)politici care limiteaza interventia puterii publice la un numar redus de produse si anume: sustinerea preturilor in special la produsele agricole fie in  limitarea  cresterii lor indeosebi la produse de stricta necesitate si la servicii publice;

b)politici bazate pe coexistenta unui  sector  reglementat ­  relativ important ­ si a unui sector liber sau doar simplu de supravegheat

.c)  politici ce tind sa impuna o disciplina de ansmblu a preturilor pe timp indelungat,  politici ce au  fost specifice economiei planificate centralizate.