Previzionarea performantei financiare a firmei cu ajutorul calculatorului

Previzionarea performantei financiare a firmei cu ajutorul calculatorului

Situatii financiare pro-forma

Finantele sunt partea centrala a activitatii de planificare într-o companie, din cel putin doua motive. Primul ar fi acela ca cea mai mare parte a limbajului previzionarii este financiar. Planurile sunt întocmite în termenii situatiilor financiare si cele mai multe instrumente de masura utilizate la evaluarea planurilor sunt financiare. În cel de-al doilea rând, si cel mai important este ca directorul financiar este responsabil de o resursa critica a companiei, si anume banii! Deoarece fiecare actiune a unei firme are implicatii financiare, o parte importanta a oricarui plan determina daca planul este realizabil, date fiind resursele limitate ale companiei/firmei. În mod tipic, companiile pregatesc o mare varietate de planuri si bugete. Câteva, cum ar fi planurile de productie sau bugetele de personal se concentreaza pe un anumit aspect al firmei, în timp ce altele, cum ar fi situatiile financiare pro-forma sunt mult mai largi ca si scop. Situatiile financiare pro-forma sunt cele mai utilizate instrumente pentru planificarea financiara.

O situatie financiara pro-forma nu este altceva decât o predictie simpla a cum vor arata situatiile financiare ale firmei la sfârsitul orizontului de planificare. Aceste previziuni pot fi punctul culminant al unei operatii îndelungate si minutioase sau pur si simplu estimari grosiere. Oricum ar fi, formatul pro-forma arata informatia în mod logic, într-o maniera consistenta.

Unul dintre scopurile majore ale previziunilor pro-forma este estimarea nevoii de finantare externa a unei companii.

Previzionarea ca procent din vânzari

Cea mai simpla metoda de previzionare este legarea celor mai multe posturi din contul de profit si pierdere si bilantul contabil de vânzarile viitoare.

Logica din spatele acestei abordari, cunoscuta în literatura de specialitate ca "percent-of-sales" este tendinta pentru toate costurile variabile si celor mai multe active si pasive circulante (curente) sa varieze proportional cu vânzarile. Evident, acest lucru nu este valabil pentru toate posturile din situatiile financiare ale unei companii, si în mod sigur unele dintre acestea vor trebui previzionate independent. Totusi, aceasta metoda furnizeaza o estimare simpla si logica a multor variabile importante. Primul pas al acestei metode consta în examinarea datelor istorice pentru a determina care dintre posturile situatiilor financiare au variat proportional cu vânzarile în trecut. Aceasta îi va permite directoru 17217e421r lui financiar/analistului sa determine care posturi pot fi sigur estimate ca procent din vânzari si care vor trebui estimate folosind alte informatii. Al doilea pas îl constituie previzionarea vânzarilor, care trebuiesc estimate cu cel mai mare grad de acuratete posibil. Odata terminate situatiile financiare pro-forma trebuie testata sensibilitatea rezultatelor la modificarile rezonabile ale vânzarilor estimate. Ultimul pas al acestei metode este estimarea posturilor individuale prin extrapolarea modelelor de evolutie din trecut la vânzarile nou estimate.

Studiu de caz: nevoia de finantare externa la firma MyFirm

Pentru ilustrarea acestei metode se propune urmatorul studiu de caz, care are ca scop sa ilustreze o problema cu care se confrunta banca MyBANK.

Firma MyFirm, care este un angrosist modest de instalatii si aparate electrice este un client al bancii de ani buni, mentinându-si un depozit mediu de 30000 USD, fiind beneficiarul unui credit de 50000 USD reînnoibil anual, de un anumit numar de ani.

Firma a prosperat si creditul a fost reînnoit în fiecare an doar pe baza unei analize superficiale. La sfârsitul anului 1999, directorul general al firmei a vizitat banca si a cerut o marire a creditului pentru anul 2000 de aproximativ 500000 USD. Directorul a explicat ca în ciuda cresterii companiei, creantele de plata au crescut constant, iar cash-ul a scazut.

Un anumit numar de furnizori ai firmei au amenintat cu instaurarea clauzei COD[1] pentru viitoarele achizitii daca firma nu-si onoreaza obligatiile mai prompt. La întrebarea ofiterului de credit de ce 500000 si nu alta suma, directorul a raspuns ca aceasta suma l-ar ajuta sa-si platesca cei mai insistenti creditori si sa-si echilibreze nivelul cash-ului.

stiind ca, comitetul de credit nu ar fi aprobat nicicând o asemenea suma fara o analiza detaliata a proiectiilor financiare, ofiterul de credit a sugerat ca împreuna cu directorul firmei sa întocmeasca situatiile financiare pro-forma pentru anul 2000. El si-a motivat sugestia prin faptul ca întocmirea situatiilor financiare pro-forma ar furniza o estimare mai exacta a nevoii de finantare. Primul pas a fost examinarea situatiilor financiare istorice în perioada 1996-1999 în cautarea unor modele stabile de evolutie a indicatorilor.

Rezultatele analizei ratelor financiare apar în tabelul de mai jos. Preocuparea directorului era fundamentata, cash-ul si titlurile de valore au scazut de la 6% la 2%, în timp ce creantele de plata au crescut de la 9% la 16%. Perioada de plata a creantelor a crescut de la 39 la 66 de zile. O alta evolutie nelinistitoare o reprezinta cresterea cheltuielilor cu bunurile vândute si a celor de vânzare, generale si adminstrative ca proportie din vânzari.

Ultima coloana a celui de-al doilea tabel arata proiectiile stabilite de comun acord de catre directorul general al firmei si ofiterul de credit. În acord cu experienta recenta, vânzarile sunt estimate sa creasca cu 25% în 1999, cheltuielile generale si adminstrative vor continua sa creasca ca urmare a unui acord de munca nefavorabil, s.a.m.d.. Situatiile financiare pro-forma rezultate apar în ultima coloana a primului tabel. Un post care necesita explicatii este cel cu cheltuiala neta cu dobânda, care va depinde în mod evident de marimea împrumutului acordat. Totusi, pentru ca nu se stie înca acest lucru, acest post va fi presupus initial egal cu valoarea din ultimul an istoric, urmând ca acesta presupunere sa fie modificata ulterior. Ultimul pas în construirea situatiilor financiare pro-forma pentru MyFirm este determinarea marimii nevoii de finantare externa, care respectând principiile contabilitatii:

Total active=Total obligatii +capitalul actionarilor+finantarea externa ceruta.

Utilizând sumele previzionate, înseamna ca :

USD 77720000=USD 6236000+finantarea externa ceruta,

De unde rezulta ca nevoia de finantare externa ceruta este egala cu 1536000 USD.

Deci, MyFirm avea nevoie de o suma de trei ori mai mare decât cea ceruta initial de catre directorul firmei.