Productia si tehnologia
Conceptul de productie
În general, orice activitate care creeaza valoare poate fi numita "productie". Deoarece activitatea de prelucrare propriu-zisa ilustreaza cel mai bine un proces de productie, în continuare discutiile se vor concentra asupra acestui tip de situatii (prelucrarea propriu-zisa). Privita global, productia reprezinta o serie de activitati prin care resursele folosite ca elemente de intrare (materii prime, forta de munca, tehnologie, capital, terenuri, talent managerial) genereaza iesiri (outputs) care pot avea forma bunurilor sau serviciilor, figura 3.36 [1].
INTRĂRI
Figura nr. 3.36. Productia ca sistem
3.6.1. Categoriile principale ale activitatii de productie
Varietatea tipurilor de activitati de productie poate fi grupata în 4 categorii principale, astfel: productie "la cerere" (unicat/serie mica) sau (custom-order production). Aceasta impune o calificare ridicata a fortei de munca si o grupare a activitatilor pe stagii de productie; productia de masa, rigida care implica o standardizare ridicata atât a produselor finite cât si a materialelor, tehnologiilor respectiv a succesiunii operatiilor. Acest tip de productie implica utilizarea unor tehnologii care folosesc intensiv capitalul pentru a asigura un volum al productiei constant si la un nivel cât mai ridicat; productia de masa, flexibila pleaca de la ideea de a folosi avantajul economic al productiei de masa (prezentata anterior) care consta în asamblarea câtorva varietati de produse utilizând diferite combinatii de componente standardizate si produse în conditii de masa, rezultatul este o familie de produse similare cu caracteristici care apeleaza la cerintele diferitelor segmente de consumatori. Prelucrarea în proces sau flux de productie (process or flow production), implica o tehnologie integrata care sa asigure un flux continuu al materiilor prime prin sistemul de productie pentru a obtine în continuu produse finite. Tipic acest sistem de productie implica o larga mecanizare si automatizare concomitent cu un nivel scazut al fortei de munca.
Tipuri de functii de productie
Functia de productie se refera la relatia dintre intrarile în fluxul de productie si iesirile de bunuri sau servicii în unitatea de timp.
Q=f(Xa,Xb,Xc, ... , Xn), (3.62)
unde Q este cantitatea de produse obtinute în unitatea de timp iar Xi - cantitatea corespunzatoare diferitelor tipuri de intrari în unitatea de timp. Intrarile pot fi fixe sau variabile. Un element de intrare fix (fixed input) poate fi definit ca acela a carui cantitate nu poate fi schimbata pe termen scurt în asa masura încât sa afecteze nivelul iesirilor (produse finite sau servicii). De exemplu parti majore ale echipamentelor si utilajelor, spatiul disponibil, cunostintele personalului cheie din managementul companiei. Un element de intrare variabil (variable input) este, prin contrast, acela care poate afecta productia pe termen scurt prin volumul de utilizare. De exemplu energia electrica, majoritatea materiilor prime, transporturile etc.
Activitatea de productie pe termen scurt si pe termen lung
Activitatea pe termen scurt poate fi definita ca si corespunzatoare unei perioade de timp suficient de scurta astfel încât compania sa fie constrânsa sa-si mentina cantitatea de intrari fixe constanta dar suficient de lunga pentru a permite modificarea volumului de intrari variabile.
Activitatea pe termen lung poate fi definita ca si corespunzatoare unei perioade de timp suficient de lunga încât sa permita companiei sa-si modifice toate tipurile de intrari (fixe sau variabile). Pe termen lung nici un tip de intrare nu poate fi considerata fixa. Marimea termenului lung sau scurt depinde de tipul de productie si difera mult de la un tip la altul. Cantitatea de intrari fixe (mijloace fixe) ale unei companii determina marimea capacitatii de productie a acesteia pe termen scurt definind ceea ce se numeste scara de operare (scale of operations).
Determinarea conditiilor pentru o productie eficienta
pe o perioada de timp
DAR B
Functia de productie
a)
DMR
A
0 X1 X2 X3 Unitati de intrari variabile
MP, APVI pe o perioada de timp
b) (+)
APVI
MPVI
0 X1 X2 X3 Unitati de intrari variabile
(-) pe o perioada de timp
Figura nr. 3.42. Stagiile functiei de productie
Stagiul I cuprinde situatiile în care productia medie raportata la variabilele de intrare (APVI) este crescatoare, productia totala este crescatoare cu o rata crescatoare pâna la punctul A de unde cresterea are loc cu o rata pozitiva descrescatoare, productia marginala începe sa scada si se atinge punctul în care începe diminuarea productiei medii (AR), punctul B. În acest stagiu eficienta se poate aprecia mai bine prin productia medie (AR) deoarece aceasta arata cantitatea de iesiri obtinuta pe unitatea de intrari. Productia marginala este o masura a eficientei doar pentru o unitate aditionala de variabila de intrare de exemplu capital (C) sau forta de munca (L) si nu reflecta eficienta tuturor unitatilor de variabile de intrare luate la un loc. Eficienta maxima este atinsa la granita dintre stagiul I si stagiul II, unde APVI este maxim. În ceea ce priveste rolul variabilelor fixe asupra productiei medii (APfi) în figura 3.42 nu apare aceasta legatura dar noi stim ca valoarea iesirilor creste pe toata durata stagiului I si ca valoarea intrarilor fixe ramâne neschimbata. Astfel, deoarece: APfi = unitatile de iesiri/unitatile de intrari fixe aceasta determina ca productia medie sa creasca pe toata portiunea stagiului I. În stagiul I eficienta creste cu fiecare unitate de intrari fixe sau variabile utilizate si în acelasi timp putem remarca situatia în care intrarile fixe depasesc pe cele variabile si deci se poate deduce ca în acest stagiu se poate atrage forta de munca, masinile nefiind suficient încarcate. Eficienta maxima a variabilelor de intrare se va atinge în punctul B, figura 3.42 iar eficienta maxima intrarilor fixe se atinge la granita dintre stagiul II si stagiul III.
Stagiul II arata situatiile în care iesirile cresc din ce în ce mai încet iar productia marginala devine din ce în ce mai mica pâna în momentul în care atinge valoarea zero (punctul X2). Productia medie ramâne la valori ridicate pe toata durata stagiului II deoarece intrarile fixe ramân neschimbate pe toata aceasta perioada si orice cantitate de intrari variabile (forta de munca) adaugata duce la scaderea eficientei.
Stagiul III În cazul productiei pe termen scurt (când toate intrarile sunt fixe), productia marginala atinge valoarea zero în aceasta faza cantitatea de intrari variabile raportata la intrarile fie devine asa de mare încât productia totala scade. astfel utilizând cantitati mari de variabile de intrare pe o perioada de timp în stagiul III, APvi devine tot mai mica iar productia marginala devine negativa.
Unde: TFC - costurile fixe totale.
TVC - costurile variabile totale; CA - cheltuielile cu amortizarea; ACF - alte cheltuieli fixe
TVC = Cv*q
Unde: Cv - costurile variabile pe unitatea de produs; q - cantitatea de produse
Pe de alta parte firma înregistreaza venituri din vânzarea bunurilor produse pe care le calculam astfel:
TR = Pq*q
Unde: Pq - pretul de vânzare pe unitatea de produs; q - cantitatea de produse fabricate si vândute
În reprezentare grafica pragul de rentabilitate poate fi reprezentat astfel:
Costuri Dreapta veniturilor
[U.M.] Profit
Sau
CA + ACF + TVC = Pq*q
Se obtine: CA + ACF + TVC - Pq*q = 0
Sau TFC + Cv*q - Pq*q = 0
q(Pq - Cv) = TFC
de unde scoatem valoarea lui q pentru care profitul este zero (pragul de rentabilitate)
.
Recomandari bibliografice
Arthur, A. Thompson, jr. Formby, P. Economics of the Firm. Theory and practice. The University of Alabama, 1993.
Bogdan, L. Elemente de microeconomie. Editura Universitatii din Sibiu, 1988.
3. Bogdan, L. Economia firmei. Ed. Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2000..
4. Salvatore, D. Macroeconomic Theory, 3/ed, Theory and problems. Fordham University, SUA, 1992.
5. Neata, V., Bogdan, L. Microeconomie aplicatii. Editura Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2002.
6. Material depus pentru multiplicare la Editura Universitatii Spiru haret din 2003.
|
