Produse mediatice si modele culturale in societatea de consum

A)5) Produse mediatice si modele culturale in societatea de consum

Bernard Miege-"Societatea cucerita de comunicare"-p.20-28

conceptul de consum cultural

cultura si distractia, eruptia retelelor de comunicare

Industriile cultural 22422g68w e

modelele concurente, productia de radio tv, sub forma de flux produselor de informare scrisa, media comerciale, mize multiple la nivel mondial

1)a) Consumul cultural: o orientare īnspre practici private

proportia cheltuielilor culturale īn ansamblul cheltuielilor familiale a rǎmas stabila timp de mai bine de douazeci si cinci de ani. Constatam nu o stagnare, ci o evolutie constanta. Transformari diverse au marcat consumul cultural al ultimilor 25 de ani: serviciile-spectacolele dramatice, cinemat, intrarile la music-hall-uri, chiar daca preturile biletelor au crescut. Aceste activitati reprezinta o parte minora din cheltuielile culturale(14% in 1985 fata de 22% in 1960), regresia fiind iremediabila. In aceasta perioada s-a inreg insa o crestere a cumparaturilor de echipamente: radio, tv, casetofoane, camere video, foto. Produsele de presa si cartile au cunoscut o crestere moderata de-alungul ultimului sfert de secol, a I proportia lor in cadrul cheltuielilor culturale s-a redus progresiv. Cel mai mult s-au cumparat aparatele electronice in jurul carora se organizeaza azi practicile culturale-discuri, videocasete, cd-uri). Industriile culturale care au cunoscut cea mai puternica crestere au fost tocmai cele care nu recurgeau direct la contributia artistilor sau intelectualilor. Consumul cultural al familiilor nu reprezinta decat o mica parte din cheltuielile culturale globale; ele reprezinta o parte care se va reduce cu siguranta dat fiind faptul ca politicile culturale ale statelor au o puternica tenta liberala, mecenatul de intreprindere a luat un oarecare avant.

2)b)In majoritatea tarilor industrializate, uneori de mai bine de 20 de ani, chelt culturale sunt integrate cheltuielilor pentru distractii. Tendintele observabile in cadrul consumului cultural pot fi regasite si in cadrul consumului de distractii

c) cultura ramane destul de profund legata de distractii. O data cu tel si noile retele de comunicare, consumul cultural si informational paraseste caile pe care le-a urmat. Datoria noilor instrumente de comunicare, frontierele dintre distractii si munca tin sa se stearga.

d) cheltuielile culturale ale familiilor au suferit transformari care le-au modificat treptat scopurile si conditiile in care sunt realizate. Tendinta este in curs, fiind mai mult sau mai putin avansata, in fct de clasele si grupurile sociale. Raportat la consumul global al familiilor, cheltuielile de comunicare reprezinta o parte usor inferioara celei reprezentate de categoria "distractii si cultura". Cheltuielile de comunicare ale familiilor sunt: telecomunicatiile si posta, audiovizualul, presa. Raporturile dintre filierele cultura si audiovizual sunt stranse, audiovizualul reprezentand din ce in ce mai mult un mijloc de valorizare a creatiilor sau productiilor culturale. Sfera consumului nu poate fi tratata separat. Consumul si evolutia lui sunt destul de strans legate de modificarile productiei. O adevarata structurare a consumului si in special a componentelor cultural-informationale e pe cale de a se produce in soc occidentale. E vb de o evol de lunga durata, ale carei prime efecte sunt deja vizibile.

INDUSTRIILE CULTURALE-Modelele concurente:

Editarea de marfuri culturale-caracteristicile specifice editarii de marfuri culturale incep deja sa fie bine cunoscute. Din cauza caracterului aleatoriu al valorilor de folosire si a dificultatii de a-si vinde toate produsele, producatorii sunt constransi sa etaleze riscurile, compensand insuccesele cu reusite de moment.

Productia de radio si televiziune sub forma de flux

Patrice Flichy a remarcat pe drept cuvant in Les industries de l'imaginaire     ca e indispensabil sa se distinga intre cultura de lux si marfurile culturale. Doua elemente treb subliniate in definitia sa: 1) o necesara continuitate a programarii, precum si nevoia de a innoi permanent produsele, ceea ce presupune o regularitate riguroasa. 2) interferenta dintre campul culturii si cel al informatiei care se manifesta de altfel sub forme diverse: cotidiene de informare, reviste, documentare, emisiuni destinate copiilor, etc.

Productia de informatie scrisa

Presa imprumuta de la fiecare din modelele precedente. Pe de o parte, publicarea cotidiana a ziarelor impune intreprinderilor de presa cheltuieli fixe inevitabile. Pe de alta parte, ziarele si revistele sunt marfuri, care desi se sprijina, uneori decisiv, pe veniturile publicitare, treb vandute regulat unor consumatori finali. Cele 3 modele au avut o geneza m m sau m putin lunga. Azi, sunt destul de consistente pt a impune propriile reguli de functionare diferite. Ele nu se impun insa in mod mecanic si rigid. Se pare ca c m importante mize actuale se explica tocmai prin modificarea acestor raporturi, altfel spus printr-o confruntare intre modele. In trecut, industriile culturale abia aparute functionau aproape toate in cadrul modelului editorial. Industriile informatiei, reduse la presa, isi urmau propriul lor model. Modelul fluxului era aproape inexistent. Dupa 1985, cand a aparut televiziunea comerciala de masa si dezvoltarea progresiva a unor noi canale, modelul fluxului a progresat, devenind aproape modelul dominant in Europa de Vest

Timpul retelelor de difuzare si al media comerciale

Industrializarea ar putea fi dependenta de expansiunea media audiovizuale, expresie a modelului fluxului. Afirmatia e evidenta dar incompleta, pt ca treb alese si mijloacele potrivite: 1) Solutia imediata consta in multidifuzarea programelor, evitarea caderii functionarii televiziunilor pe o panta fatala-economia prototipurilor. 2) apelul la finantarea publicitara, acolo unde aceasta poate fi mobilizata rapid.3) industrializarea fazei de concepere a programelor. 4) finantarea de catre consumatori

In lumina analizei, retelele fac trimitere la 4 configuratii semantice: reteaua se dezvolta dupa modelul analogiei, ea pune accent pe rolul tehnicii ca element cheie al schimbarii sociale, termenul evidentiaza interesul acordat paradigmei retelelor sociale, ea insoteste o viziune fatalista despre evolutia societatilor industriale. Retelele nu pot fi reduse la componenta tehnologica. Evolutia industriilor programelor depinde direct de dezvoltarea retelelor de difuzare-de la ea treb sa asteptam impulsul de accelerare al industrializarii programelor.

Mize multiple la nivel mondial-retelele se dezvolta uneori cu niste tehnologii elementare-cum a fost videotextul in Franta) sau cunoscute de multa vreme-televiziunea codata cu plata. Inainte de toate, ele sunt entitati economico=culturale complexe, care pentru a prinde contur, se sprijina pe anumite tehnologii.