Programarea si organizarea executiei lucrarilor

Programarea si organizarea executiei lucrarilor

1. Generalitati

A programa un proiect înseamna a stabili termenele de începere pentru fiecare activitate în parte, tinând seama de restrictiile impuse de procesul tehnologic, duratele activitatilor si resursele    disponibile, astfel ca interdependentele dintre ele sa fie respectate si durata totala de execusie sa fie minima.

Programul optim este acea desfasurare a proiectului, precizata prin termenele de începere ale activitatilor, care conduce la o eficienta maxima.

Orice proiect reprezinta o actiune de mare amploare sau un proces complex destinat atingerii unui scop bine precizat. La un proiect se remarca următoarele caracteristici:

-obiectivul, care poate fi un produs, o cantitate de informatii sau un rezultat de natura organizatorica;

- ansamblul de activitati (subactiuni, subprocese, operatii), corelate logic si tehnologic, a caror realizare permite atingerea scopului propus;

- procesul tehnologic prin care se precizeaza interconditionarile între activitati, interesând în special ordinea de executie a acestora.

Pentru realizarea unei analize amanuntite a desifasurarii unui proiect, o alegere a variantelor optime de executie si un control continuu al evolutiei sale, trebuie sa descompunem proiectul în parti componente la un nivel care sa permita tratarea unitara a fiecarei parti si stabilirea conexiunilor între acestea. Aceste componente se numesc operatii sau activitati.

O activitate este o parte distincta dintr-un proiect, un subproces precis determinat, care consuma timp si resurse

Durata totala de executie a unui proiect reprezinta intervalul de timp în care se efectueaza toate activitatile acestuia, respectând toate interdependentele dintre activitati.

Situatiile din practica care necesita rezolvarea unei probleme de organizare sunt foarte variate existând mai multe modele pentru rezolvarea lor.

Un interes deosebit în programare îl prezinta programul optim, adica acel program care, pe de o parte, satisface restrictiile impuse iar, pe de alta parte, optimizeaza un anumit criteriu de eficienta economica.

Criteriul de optimizare nu este acelasi pentru toate proiectele, el fiind stabilit pentru fiecare caz în parte si definind obiectivele majore ale conducerii proiectului.

În functie de aceste obiective, criteriul poate fi:

- durata totala minima;

- costul total minim;

- folosirea cât mai uniforma a resurselor sau o sinteza a acestora.

2. Analiza drumului critic (ADC)

Principiul analizei drumului critic consta în împartirea unui proiect în parti componente, la un nivel care sa permita corelarea logica si tehnologica a acestora, adica sa faca posibila stabilirea interactiunilor între partile componente. Aceste parti componente sunt activitatile actiunii complexe.

La definirea listei de activitati specialistul sau specialistii care participa la aceasta operatie folosesc experienta lor pentru a raspunde pentru fiecare activitate la întrebarile: "ce alte activitati succed sau preced în mod necesar aceasta activitate ?"; "care este durata activitatii ?".

Ia nastere în acest fel un tabel care contine activitatile proiectului, interconditionarile între activitati si duratele acestora.

Un astfel de tabel trebuie sa contina cel putin urmatoarele elemente:

- activitati: în aceasta coloana se enumera activitatile proiectului, fiind puse în evidenta printr-o denumire sau printr-un simbol (codul activitatii);

- conditionari: se precizeaza, pentru fiecare activitate, activitatile imediat precedente, prin simbolurile lor; activitatile de start nu au activitati precedente, în casuta fiind trecuta o liniuta; - durata: pentru fiecare activitate se precizează durata de executie, într-o anumita unitate de masura.

Modelele de analiza a drumului critic se bazeaza pe reprezentarea proiectului printr-un grafic, elementele tabelului asociat acestuia fiind suficiente pentru a construi graficul corespunzator.

Exista mai multe moduri de a reprezenta un proiect printr-un grafic, cele mai cunoscute fiind: metoda MPM (Metro Potential Method), metoda CPM (Critical Path Method), metoda PERT.

Metoda care s-a adoptat este metoda MPM (Metro Potential Method) deoarece are avantajul ca permite ca activitatea sa înceapa înaintea finalizarii activitatii precedente, daca sunt create conditii si daca formatiile de lucru nu se deranjeaza.

Aceasta posibilitate este permisa prin legaturi care se numesc conditionari.

3. Metoda de programare si organizare MPM

Etapele de elaborare a graficului retea sunt urmatoarele:

a)      Studierea documentatiei de proiectare si a conditiilor proprii tehnologice si de organizare

Pentru aceasta se stabileste: durata initial planificata la ofertare, termenul de predare a lucrarii cu eventualele termene intermediare si alte conditii speciale care pot aparea în cursul desfasurarii activitatilor pentru realizarea lucrarilor.

Durata initial planificata la ofertare a fost de 57 zile lucratoare. Nu au fost stabilite termene intermediare si nici alte conditii speciale pentru realizarea lucrarilor.

b)Stabilirea unor activitati pregatitoare finalizate prin delimitarea lucrarilor în sectoare si elaborarea listei activitatilor

Tabel nr. 8.1. Stabilirea activitatilor

b)Stabilirea legaturilor dintre activitati cu respectarea conditiilor tehnologice si organizatorice de executie.

Tabel nr. 2. Legaturile dintre activitati si conditionarile corespunzatoare

b)      Calculul sau aprecierea duratelor de executie a activitatilor.

în care: d= durata de executie

Q = cantitatea de lucrare

N_T = norma de timp

Nf= componenta numerica a formatiei de lucru sau executantului colectiv

t_s = durata schimbului de lucru ; t_S = 8 ore

i = indicele mediu de îndeplinire a normei

i= 1,10 pentru executanti colectivi

i=1,05 pentru procese de lucru mecanizate

Norma de timp reprezinta perioada în ore necesara pentru realizarea unitatii de masura a cantitatii de lucrari Q de un executant individual în anumite conditii tehnico-organizatorice si având o anumita calificare. Durata de executie se stabileste pe baza conditiilor tehnologice sau organizatorice (inclusiv instructiunile din normative).

d) Stabilirea drumului critic si a duratei totale de executie a lucrarilor si compararea cu durata initial planificata la ofertare. În cazul în care oferta este depasita se reiau etapele de la calculul duratelor de executie, diminuându-se acestea pâna când este asigurata conditia ca durata rezultata din graficul retea sa fie cel putin egala cu cea planificata.

Prin intermediul drumului critic se scot în evidenta activitatile principale de care depinde în mod direct durata totala de executie. Acestea se numesc activitati critice si nu au rezerva totala de timp (R_t). Conform graficului retea (punctul 3.) au rezultat doua drumuri critice alcătuite din următoarele activitati:

1. drum critic I

2. drum critic II:

e) Calculul termenilor activitatilor

Activitatea este reprezentata în nodurile retelei, sub forma unui patrat compartimentat astfel:

I-simbolul activitatii d-durata de executie a activitatii - termenul minim de începere a unei activitati, se calculeaza de la nodul initial spre nodul final al graficului retea prin însumarea la termenul minim de începere al activitatii anterioare cu durata acelei activitati. - termenul minim de terminare al activitatii, se calculeaza cu relatia: t termenul maxim de terminare a activitatii, se calculeaza începând de la nodul final spre nodul initial al graficului, scazând din termenul maxim de terminare al activitatii urmatoare, durata de executie a acelei activitati.

termenul maxim de începere al activităfii, se calculează cu relatia:

- rezerva totala de timp, se calculeaza cu relatia:

Rezerva totala nu modifica termenul maxim al fazei de sfârsit în cazul prelungirii desfasurării activitatii sau întârzia începerea ei.

Se face verificarea ca termenul minim de terminare a unei activitati sa nu rezulte mai mic decât termenul minim de terminare al activitatii anterioare.

Activitatile la care s-a obtinut rezerva totala zero, sunt activitati critice si se afla pe traseul drumului critic.

5. Graficul fortei de munca direct productive

Finalizarea alocarii resurselor se face printr-o histograma (grafic consum resurse), urmata de operatia de nivelare a resurselor constând în diminuarea variatiilor si implicit a vârfurilor pe perioade relativ scurte.

Alocarea resurselor reprezinta repartizarea consumului de resurse conform planului calendaristic. În aceasta lucrare se va face alocarea pentru forta de munca direct productiva. Nivelarea consumului resurselor se va face utilizând urmatoarele procedee:

-prelungirea duratei de desfasurare a activitatii acoperind si rezerva totala, diminuand astfel consumul zilnic de resursa pentru acea activitate.

-deplasarea în intregime a activitatii folosind partial sau total rezerva de timp sau chiar fragmentarea desfasurarii activitatii astfel încât sa deplasam consumul de resurse din perioadele de vârf spre perioadele de consum minim