Relatiile economice intre statele unite ale americii si principalele state dezvoltate

RELATIILE ECONOMICE INTRE STATELE UNITE ALE AMERICII SI PRINCIPALELE STATE DEZVOLTATE

1. Statele Unite ale Americii –Uniunea Europeana

Statele Unite ale Americii au avut,de la inceputul existentei lor ,relatii distincte cu viitoarele membre ale Comunitatii Europene .Contributia Frantei in 1781,decisiva pentru iesirea din Razboiul pentru Independenta, razboiul identitatii americane, a pecetluit legaturile privilegiate ,dintre cele doua tari.600 de milioane de europeni au migrat in Statele Unite ,intre anii 1850-1954, constituind astfel,unul dintre elementele fundamentale ale formarii poporului American.

Europa a finantat dezvoltarea Americana ,cel putin pana la sfarsitul secolului al XX-lea.In 1914 investitiile europene acumulate in SUA ,se ridicau la 7 miliarde de dolari. Marea Britanie asigura transportul maritim al marfurilor americane,prelungind astfel dupa obtinerea independentei,monopolul asupra comertului American.

La inceputul secolului XX ,se instaureaza treptat o inversare a raporturilor de putere ,intre cele doua continente ,creantele americane in Europa,echivaland cu cele europene din America inainte de 1914.Dupa conferinta de la Geneva din 1922 dolarul devine progresiv.America isi diversifica implementarea investitiilor directe si isi amplifica achizitiile de intreprinderi in Europa,astfel ca in 1929, 38% din investitiile directe ale americanilor in lume se efectuau in Europa.

Din punctul de vedere al americanilor ,relatiile privilegiate cu Europa au numeroase avantaje.Ele faciliteaza refacerea economiei de dupa razboi,

contribuind la reducerea efectelor crizei,care aparuse in anii 1947-1948,caci Europa oferea debuseuri ,cand pietele SUA erau puternic saturate .Astfel ,2/3 din painea francezilor era fabricata cu excedente de grau american.Aceasta amplificare a debuseurilor permite mentinerea locurilor de munca in industria americana.

Statele Unite cauta in acelasi timp sa evite neutralitatea europeana,angajand Europa alaturi de pozitia sa, si intarindu-si astfel influenta in lume.

Statele Unite ale Americii sunt,primul partener extracomunitar al tuturor tarilor Comunitatii Europene,cu exceptia Danemarcei si in acelasi timp Comunitatea Europeana este,dupa Canada partenerul principal al Statelor Unite,atat in ceea ce priveste importul cat si exportul.Filialele americane implementate in fiecare tara a Comunitatii,in ceea ce priveste exportul de produse manufacturate au urmatoarea pondere : 25% in Tarile de Jos ,18,6% in Marea Britanie ,18,4% in Belgia , 11,4 % in Germania, 10,8% in Franta.

Un numar mare de firme europene au astazi o strategie bine pusa la punct, in Statele Unite ale Americii.Din 1978 investitiile europene in SUA au prosperat mai rapid decat investitiile americanilor in Europa comunitara,astfel ca ,la nivel global ele s-au echilibrat.Daca in 1973,investitiile europene in SUA reprezentau 1/3 din investitiile americane in CEE,din 1982 ele depasesc 2/3 din investitiile directe ale tuturor strainilor in Statele Unite.

La randul lor statele europene cuprind 40 % din totalul investitiilor americane in lume .Cresterea acestor investitii americane s-au datorat costului salarial European mediu,inferior celui American si pietei aflate in extindere.De altfel ,finantarea investitilor in Europa este facilitata de abundenta lichiditatilor pe piata euro -dolarului.

Relatiile economice euro-americane au intalnit si cateva dificultati precum :

-neantelegerile pe planul produselor agricole aparute odata cu intrarea in functiune a politicii agricole comunitare(PAC) ;

-recunoasterea mutuala a normelor si certificarilor-problema obstacolelor legate de diverse norme tehnice ,constituie principala bariera in calea dezvoltarii comertului mondial.Uniunea Europeana incearca sa generalizeze principiul recunoasterii mutuale,pe care l-a pus in aplicare pentru a suprima obstacolele la penetrarea pe piata unica ;

-divergentele in planul audiovizualului-pentru a face fata concurentei americane in domeniul audiovizualului,ministerele culturii si telecomunicatiilor din UE au adoptat pe 3 octombrie 1989 directiva TSF care obliga televiziunile europene sa consacre o proportie majoritara din timpul lor de transmisie productiilor europene atunci cand acest lucru este posibil ;

-divergente privind modalitatile de reglementare a diferendelor,UE reprosand Statelor Unite tendinta de a incerca sa rezolve conflictele comerciale pe baza bilaterala,nu multilaterala ;

- relatiile monetare- statutul de moneda de rezerva si de etalon international a dolarului a permis mult timp Statelor Unite sa isi finanteze deficitul balantei de plati cu propria moneda.Pe plan monetar,acest statut putea impune bancilor centrale din alte tari cum sa gestioneze cursul de schimb al dolarului.Introducerea euro constituie o solutie a acestei probleme ,ea modificand ,in timp,statutul monetar intertional al SUA.

La 3 decembrie 1995,s-au semnat la Madrid ,doua documente importante de colaborare politica ,economica ,comerciala si tehnico-stiintifica intre Uniunea Europeana si SUA.Cele doua documente semnate sunt : ‘’Noul Program Trasantlantic’’ si ‘’ Planurile de actiune comuna UE-SUA’’ .

La inceputul anului 1998,Uniunea Europeana a propus crearea unei vaste zone de liber schimb cu SUA,denumita ‘’ Noua Piata Trasantlantica’’.S-a stabilit ca acordul sa fie incheiat inainte de finele anului 1999,iar zona de liber-schimb sa fie realizata pana in 2005.Zona va trebui sa vizeze : marfurile serviciile si investitiile de capital.O noua intalnire SUA-UE a avut loc la sfarsitul anului 2000 cu prilejul ultimei vizite al presedintelui Bill Clinton in Europa.S-au discutat mai ales problemele privind cooperarea comerciala dintre cele doua centre de putere ale lumii.

Uniunea Europeana ar putea avea un program de sustinere a economiei,comun cu ce al SUA,pregatit de presedintele Barack Obama si estimat la 500 mld dolari-declara presedintele Comisiei Europene’’ Daca ajungem la un acord la nivelul UE ,de ce sa nu avem un program comun cu SUA ?’’ .Totodata Barosso a precizat ca statele UE trebuie sa aprobe propunerea executivului comunitar,privind alocarea a 1,5 % din PIB la nivel comunitar pentru mentinerea economiei.

In ianuarie 2007,SUA si UE au semnat un nou parteneriat trasantlantic,destinat intaririi comertului si investitiilor prin armonizarea standardelor de reglementare ,punand bazele unei piete unice SUA-UE.

Admitand ca SUA si UE vor avansa pe aceasta cale ,in situatia in care acest proiect va imbraca ,in cele din urma ,forma unui nou Trans Atlantic Free Trade Agreement(NAFTA) ,ce ar putea include si Canada sau chiar intregul NAFTA ,atunci acesta ar trebui sa contracareze declinul puterii lor pe piata prin insumarea fortelor.Un astfel de acord s-ar putea transforma inclusiv intr-o tentativa de contracarare timpurie a Indiei si Chinei ,doua state pe care actuala criza economica pare sa le consacre ca viitoare mari puteri economice ,cu o piata de consum proprie ce depaseste 2 miliarde de locuitori.Un astfel de scenariu –TAFTA- este insa putin probabil pe termen mediu,in primul rand pentru ca ar dezechilibra negocierile multilaterale la Organizatia Mondiala a Comertului(OMC).

Este de asteptat ca Europa si SUA sa coopereze foarte bine in domenii precum coordonarea reducerii dobanzii monetare de referinta sau a stimulilor fiscali si mai putin bine in domeniul reglementarilor referitoare la piata financiara(produse derivate,fonduri speculative,banci)sau a guvernarii corporatiste(drepturile actionarilor,salarizarea managerilor).

2. Statele Unite ale Americii-Japonia

Relatiile dintre cele doua puteri mondiale se desfasoara sub impactul transformarilor rapide ce au loc in economia mondiala,sub impulsul rezultatelor noii revolutii tehnologice , a diversificarii si cresterii schimburilor internationale , a accentuarii tendintelor de globalizare.

‘’ Piata japoneza este mai inchisa decat cea americana,deficitul comertului american cu Japonia este mai mare cu toate ca acest deficit este tinut sub control,Japonia nu isi asuma responsabilittai la nivelul economiei mondiale ,iar actiunile sale nu se ridica la nivelul puterii sale economice si financiare.’’

Acestea sunt unele caracteristici generale ce influenteaza relatiile dintre cele doua puteri economice mondiale.In acest context ,autoritatile americane incearca o limitare a exporturilor japoneze pe piata SUA , chiar

daca in opinia japonezilor acest fapt pare nedrept.Japonezii explica deficitul balantei comerciale americane prin cresterea deficitului bugetar combinat cu o cerere de consum excesiva.

Relatiile Statelor Unite ale Americii –Japonia este sustinuta de o puternica alianta de securitate avand la baza increderea reciproca consolidata dupa o jumatate de secol de cooperare .Prin aceasta alianta SUA asigura protectie Japoniei in schimbul sprijinului financiar si logistic acordat Statelor Unite de catre Japonia.

Raporturile SUA-Japonia au fost caracterizate de atitudinea americana oscilanta .Astfel ,inainte de razboi ,arhipelagul nipon a dus o politica de dezvoltare industriala intensa iar autoritatile americane de ocupatie ,s-au straduit sa demonstreze instrumentele de interventie etastica.Dupa razboi,pentru a abtine o colaborare militara si politica mai stransa din partea Japoniei ,Washingtonul a trebuit sa accepte din partea Tokyo-ului practicarea unor relatii comerciale asimetrice ,controlul strict al investitiilor americane si un curs de schimb yen-dolar subevaluat.

Cele doua puteri ,societati moderne si in acelasi timp complexe ,cu capaciati tehnologice si industriale de inalta competitivitate sunt angajate intr-o stransa competitie ,dar care nu influenteaza cooperarea lor in domeniul economic ,politic,social.

In 1960,produsul national brut Japonez reprezenta 3% din cel mondial,in timp ce PNB american era de 30% .Abia in 1980 cand Japonia s-a dovedit a fi un puternic competitor pentru SUA , a aparut concurenta comerciala in domeniile de inalta tehnologie.

In deceniul XX Japonia s-a apropiat din punct de vedere economic de SUA ,ocupand un loc doi in lume in multe domenii si un loc trei in totalul economiei dupa SUA si Uniunea Europeana.Astfel ,comparand PIB-UL SUA si al Japoniei ,observam ca in Statele Unite acest indicator este aproape de doua ori mai mare ca in Japonia ,exporturile sunt mai mari de aproape patru ori,iar fluxurile investitionale au un avantaj net in favoarea Statelor Unite pe plan mondial.

Desi diferite in ceea ce priveste traditiile in politica industriala si comerciala ,in sensul ca SUA au o politica economica bazata pe economie concurentiala,o economie a comertului liber si a liberei concurente ,in timp ce in Japonia rolul principal in gestionarea problemelor economice ale tarii l-a detinut statul ,cele doua economii au in comun un management comercial care a dat roade in dezvoltarea problemelor ivite in conflictul comercial americano-nipon.

Pentru perioada 1945-2020,raporturile SUA-Japonia pot fi reprezentate in trei dimensiuni :

dimensiunea politico-militara ;

dimensiunea economica (exprimata prin rata anuala de crestere economica sau a produsului national brut) ;

dimensiunea sentimentului popular ;

Ascensiunea Japoniei a accentuat interdependentele dintre SUA si Japonia.Chiar daca Statele Unite inregistreaza deficit in relatia comerciala cu Japonia nu trebuie neglijat gradul mai mare de dependenta comerciala a Japoniei fata de SUA.

4. Acordul de Liber –schimb Nord American

Proliferarea rapida a zonelor de comert liber este un fenomen de necontestat in economia mondiala a ultimilor doua decenii.In cea mai recenta lucrare privind ‘’Stiinta economica a acordurilor de comert preferential’’,profesorii Jagdish Bhagwatti si Arvid Panagarya au identificat 134 de aranjamente de comert preferential notificate catre GATT/OMC pana la 1 iunie 1995.Dintre acestea ,108 fac parte din categoria zonelor de comert liber si uniunilor vamale care respecta regulile jocului impuse de GATT/OMC .NAFTA este unul dintre cele 108,dar istoricii il considera un ‘’acord istoric’’,care reprezinta ‘’cel mai cuprinzator pact de comert liber care a fost negociat vreodata intre partenerii regionali de comert’’.

Acordul cunoscut sub numele de NAFTA include si Mexicul in acordul bilateral incheiat in anul 1989 intre SUA si Canada.Acest acord a fost incheiat in anul 1992 si semnat de cei trei sefi de state in 18 decembrie 1992,apoi a fost ratificat de parlamentele celor trei tari si a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1994.

Pentru prima data ideea creerii acesteia a fost exprimata ,la intalnirea dintre presedintii SUA si Mexic,la 10 iunie 1990.La 24 septembrie 1990 Canada isi exprima si ea acordul de a participa la un astfel de proiect si incep negocierile tripartide.Ea a inceput ca raspuns la evolutiile inregistrate prin integrarea regionala in Europa de Vest si in alte zone ale globului,raspuns prin care s-a incercat contrabalansarea acestor evolutii.NAFTA consfinteste gradul ridicat de interdependenta economica ,fiind incheiat intre cele trei tari cu nivele de dezvoltare diferite : doua tari dezvoltate -Statele Unite si Canada si una in dezvoltare-Mexic.

Acordul constituie primul pas catre integrarea economica a celor doua Americi propunandu-si sa determine o crestere a potentialului pietei americane si sa ofere noi perpective in comertul regional si international.Integrarea in fapt a fost precedata de incheierea de acorduri bilaterale intre cele trei tari participante.

Statele Unite au experimentat noua vocatie in planul atitudinii comerciale in 1987 cand a semnat un acord de liber schimb cu Israelul ,dar impactul sau asupra atitudinii fata de regionalism a fost discret.Prima particularitate s-a dovedit decisiva in conturarea noului tip de aranjament preferential sub forma de zona de liber schimb si nu cu uniune vamala.

NAFTA a fost lansat plecand de la speranta ca va genera o crestere semnificativa a exporturilor SUA spre Mexic si va contribui la cresterea economica in aceasta tara care cauta o noua vocatie nord-americana.Procesul nu a fost lipsit de scurtcircuite .Astfel,la numai un an de la inceperea efectiva a procesului de integrare ,Mexicul s-a confruntat cu cea mai severa criza economico-financiara,iar exporturile SUA catre partener au inregistrat un declin notabil.

Acest experiment integrationist,aparent fara nici o sansa de reusita ,a devenit un succes pe termen mediu si lung.Ideea lansarii NAFTA a exacerbat pozitiile a numeroase grupuri de interese angrenate in aprinse discutii pro si contra acestui proces.Adancirea integrarii europene nu a fost singura cauza a integrarii nordamericane,ci contextul favorabil al lansarii sale ,pe fondul ideii ca,intr-o lume a blocurilor regionale trebuie sa participe la un astfel de bloc pentru a risipi sursele de avantaje comparative pe care le reprezinta acestea.

Canada era in mod firesc tara in relatie cu care trebuia facuta aceasta mutare strategica in politica comerciala a SUA,fiind cel mai important partener comercial.Investitiile directe americane in Canada erau deosebit de mari in raport cu alte zone.Aproximativ jumatate din investitiile americane in Canada se concentreaza in industria prelucratoare.Aproape 70 % din exporturile canadiene nu se fundamenteaza pe determinanti traditionali fiind compuse din schimburi intre companii sau rezultatul unor contracte de licentiere sau alte tipuri de aliante competitive.

Gradul de integrare economica intre SUA si Canada era deosebit de ridicat chiar inainte de lansarea negocierilor pentru crearea Acordului de Liber Schimb SUA-Canada(CUFTA).Sustinerea liberalizarii schimburilor comerciale cu Mexicul s-a dovedit mult mai dificila,desi inca din 1992 aproape 40% din importurile de produse prelucrate din Mexic erau schimburi.

Exportul si importul NAFTA ,atat in interiorul gruparii ,cat si extra,au urmat un trend ascendent in perioada 1990-2005.

Tabelul nr.1

Evolutia comertului exterior cu marfuri al NAFTA intre 1999-2005(mld $)

Surse:Tribuna economica 2008,nr 16,pagina 92

Gruparea NAFTA este apreciata ca fiind mai eterogena si cu parteneri dependenti unul de celalalt in mod diferit,deoarece este o ZLS’’mai polarizata si mai integrala’’

Chiar daca ideea crearii acestei zone de comert liber a avut la inceput o tenta politica,ea si-a propus sa realizeze o crestere economica sustinuta si durabila.In acest context,negocierile intre cele trei tari s-au axat pe sase probleme importante : accesul pe piata,reguli comerciale,servicii,investitii,proprietatea intelectuala si reglementarea disputelor.Aceste probleme au in vedere faptul ca,NAFTA este acordul prin care este reprezentata piata nord-americana,una din zonele cele mai bogate din lume,cu o populatie de aproximativ 370 milioane de locuitori si un produs intern brut de aproximativ 11.000 miliarde de dolari.Ea are un PIB pe locuitor mai ridicat decat al Europei de Vest.

Pe langa efectele statice si dinamice care rezulta prin crearea unei zone de liber schimb,fiecare dintre tari a avut interese si motivatii specifice.

Pentru Canada principalele motive ale semnarii acestui acord sunt,in principal legate de factorii economici si se refera la expansiunea pietelor,in special,in spectrul serviciilor financiare si achizitiilor publice de pe piata americana si crearea unor oportunitati pentru extinderea colaborarii cu Canada.

Canada considera ca Acordul de Liber Schimb este cel ce a incurajat concretizarea unei politici industriale echilibrate.Impactul NAFTA asupra economiei canadiene este pozitiv,pe langa cresterea importului si exportului,au fost stimulate `progresele semnificative ale productiei economiei,cresterea calitatii produselor.

SUA la semnarea acordului a asezat pe primul loc consecintele potentiale pe plan economic,dorind sa obtina :

acces sporit pe piata produselor petroliere mexicane ;

dschiderea sectorului mass-media pe piata canadiana;

cresterea competitivitatii internationale,prin intermediul investitiilor directe in Mexic ,ca urmare a folosirii fortei de munca relativ ieftine;

crearea in economia Americana, a noi locuri de munca ca urmare a cresterii exporturilor pe piata Mexicului;

protejarea mediului inconjurator printr-o armonizare a legislatiilor in domeniu;

intarirea legislatiei privind drepturile de proprietate intelecuala.

Prin incheierea acestui accord,SUA spera atingerea unor obiective considerate prioritare : realizarea integrarii economice cu tarile vecine fara a se implica politic sau militar;prin consolidarea reformelor mexicane si transmiterea unui semnal catre tarile asiatice care practica costuri salariale reduse pentru o mai mare deschidere a pietei lor.

Pentru Mexic ,dintre motivatiile participarii la NAFTA ,pot fi mentionate:

expansiunea pietelor,Mexicul fiind interesat de a avea un acces garantat contractual pe termen lung pe piata americana ;aceasta presupune eliminarea barierelor comerciale netarifare si reducerea efectelor negative datorate schimburilor bruste din politica comerciala a SUA.

Imbunatatirea competitivitatii internationale ,NAFTA fiind un important sprijin politic si economic pentru reformele economice considerabile initiate in Mexic;

Imbunatatirea climatului pentru investitorii straini,guvernul Mexican punand un accent deosebit pe atragerea investitiilor japoneze si europene care sa contrabalanseze pozitia dominanta detinuta de SUA.

Astfel ,pentru Mexic,care in perioada de creare a NAFTA lansase un program de initiere a unei reforme economice profunde,Acordul de Liber Schimb Nord American a insemnat incoronarea acestor masuri si a oferit investitorilor potentiali o garantie de stabilitate politica si a unei gestiuni macroeconomice rationale.Pentru firmele mexicane acordul a dus la largirea orizontului economic la scara continentala.Prin NAFTA,Mexicul are posibilitatea sa-si constituie o infrastructura industriala care sa ii permita prin relansarea economica sa devina partener egal de acord.

Totusi,acest acord de liber schimb are si o serie de limite.O limita semnificativa a Acordului ,in conditiile in care este lansat pe termen lung,are ca sursa protectionismul implicit care deriva din aplicarea regulilor de origine in special in cazul comertului cu automobile ,textile si confectii.O alta insuficienta majora a acordului consta in lipsa unor reguli uniforme de contracarare a practicilor neloiale-dumpingul si subventionarea exporturilor.Solicitarea unor astefel de masuri de retorsiune,justificate de pe pozitia liberului schimb si a comertului corect,a devenit o deviza facila pentru producatori in scopul contracararii concurentei din partea unor furnizori terti mai competitivi.In pofida acestor insuficiente mai importante,negocierea si lansarea NAFTA a fost o realizare deosebita pentru cele trei tari participante dar si pentru sistemul comercial international.

Pe parcursul ultimilor ani care s-au scurs de la lansarea NAFTA,s-a inregistrat o crestere semnificativa a comertului intragrupare.Totodata au sporit achizitiile si fuziunile,s-au adancit procesele de specializare inter si intrasectoriale si au sporit fluxurile de investitii directe indeosebi in economia mexicana.Atat in SUA si Canada ,cat si Mexicul trebuie sa participe mai activ

la punerea in aplicare a obiectivelor cuprinse in Acord si sa armonizeze legislatiile nationale in raport cu normele multilaterale de conduita.Acest lucru va izola diferendele comerciale aparute ca rezultat al presiunilor politice exercitate de anumite grupari de interese.

Eforturi suplimentare trebuiesc depuse si pentru a face mai efective prevederile Acordului cu privire la libera circulatie a fortei de munca si la mediu.

In 18-19 aprilie 1989 a avut loc la Santiago de Chile a doua reunine la nivel inalt a Americilor.In declaratia finala,cei 34 de sefi de state si de guverne au pledat pentru intarirea democratiei,dialog politic,stabilitate economica,progres in justitia sociala,deschidere comerciala si impulsionarea procesului de integrare in zona.

5.Organizatia pentru Cooperare si Dezvolatare Economica-OCDE

Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica creata la Paris in 1960,care numara in prezent 30 de tari(initial 17) a dat publicitatii,la sfarsitul anului trecut,cel de-al 82-lea Raport Conjunctural Semestrial(OECD Economic Outlook).La elaborarea acestui raport,coordonat de economistul sef al ECDE,Jorgen Elmeskov,au participat si experti ai Sistemului Federal de Rezerve(F.E.D.)al SUA,Bancii Centrale Europene si Bancii Japoniei.Acest nou Raport include o evaluare a evolutiei conjuncturii economice pe ansamblul Organizatiei si in cele 30 de tari member in 2007 comparativ cu 2006,precum si o prognoza a acesteia in 2008 cu unele referiri si la 2009.

Potrivit autorilor Raportului,ritmul cresterii economice pe ansamblul OCDE s-a incetinit in 2007 fata de 2006,ca urmare a unei evolutii mai putin favorabile in cea de a doua jumatate a anului in principalele tari membre ;SUA,Japonia,Germania,Franta,Italia.Astfel,peansamblulOCDE,ritmul real de crestere PIB este estimat la 2,7% in 2007,fata de 3,1% in 2006 :Australiei,Noii Zeelande,Norvegiei,,Poloniei,Slovaciei,Austriei si Marii Britanii,toate celelalte 23 de tari au inregistrat incetiniri ale ritmului de crestere a PIB in 2007 comparativ cu 2006.Cele mai ridicate ritmuri de crestere a PIB in 2007,din randul statelor OCDE,le-au inregistrat tarile din’’Est’’(exceptand Ungaria) :Slovacia-9,3%,Polonia-6,5%,Cehia-6,1%,urmate de doua tari mici :Irlanda-5,2%,Luxemburg-5,2%.In 2007,cele mai scazute ritmuri de cresterea PIB s-au realizat in : Ungaria-1,8%,Portugalia-1,8%,Italia-1,8% si Franta-1,9%.

Incetinirea cresterii economice pe ansamblul OCDE in 2007 fata de 2006 s-a datorat ,in principal,SUA ,care detine 345 din PIB al Organizatiei,ritmul de crestere a acestei economii reducandu-se la 2,25% in 2007,de la 2,9% in anul precedent.

De asemenea Japonia,a doua mare economie a lumii si a zonei OCDE ,a inregistrat un ritm de crestere economica in 2007 comparativ cu 2006,respectiv de 1,9% fata de 2,2%,in 2007,o reducere usoara de ritm s-a inregistrat si pe ansamblul celor 15 tari ale Zonei Euro,de la 2,8% in 2006 la 2,6%.

In opinia expertilor OCDE,principalele cauze ale incetinirii ritmului cresterii economice in 2007 pe ansamblu si in principalele tari membre au fost :

-continuarea crizei sectorului imobiliar in SUA,care s-a extins si in alte tari ;

- turbulentele ,uneori cu accent de criza,de pe pietele financiare si valutare internationale ;

- cresterea exploziva a preturilor energiei si altor materii prime pe plan international,care a frant cererea interna si componentele de baza ale acesteia :consumul privat si investitiile productive(in Raport se citeaza,ca exemplu,pretul barilului de titei,estimat la inceputul anului 2007 la o medie anuala de 65 de dolari,dar care a depasit 90 de dolari in octombrie-decembrie) ;

- mentinerea unor dezechilibre importante in balantele comerciale si de plati curente ale principalelor tari(SUA,Japonia,Germania,China)si negasirea unor solutii in finalizarea negocierilor comerciale multilaterale ale actualei Runde Doha, care au ‘’alimentat’’ protectionismul comercial si au redus ritmul de crestere a comertului international.

Tabel nr. 2

Evolutia situatiei balantelor de plati curente ale principalelor tari OCDE(mld dolari)

Sursa :’’Tribuna Economica’’-nr 7 2008

Raportul economic semestrial cu numarul 84 din istoria Organizatiei(O.E.C.D.-Economic Outlook),publicat recent la Paris ,revizuieste drastic,in scadere,prognozele ritmurilor de crestere a P.I.B pentru 2009,prezentate in Raportul precedent din Iunie anul curent(2008) estimand,acum,intrarea in criza economica a tarilor membre in anul viitor.

In opinia expertilor O.C.D.E. in SUA,Japonia si Zona Euro ritmul activitatii economice va scadea puternic in prima jumatate a anului 2009 si va stagna sau creste usor in partea a doua a anului.In alte tari,precum:Marea Britanie,Spania,Irlanda,Luxemburg,scaderea acestui ritm va fi sever pe parcursul anului 2009.

In Raportul actual se precizeaza ca majoritatea tarilor membre OCDE vor inregistra in 2009 reduceri relative a ritmurilor de crestere economica,mai mari decat se prognoza in vara acestui an,ca urmare a combinarii efectelor crizei financiare internationale cu noul context al recesiunii din tarile OCDE si al scaderii preturilor internationale la titei si la celelalte materii prime,care micsoreaza drastic veniturile din exporturi.

Ca o consecinta directa a reducerii absolute a ritmului activitatii productive si investitionale in 2009,rata somajului se va majora puternic,atat pe ansamblul OCDE,cat si in principalele tari membre,cu posibile tensiuni sociale insemnate.Astfel,pe ansamblul celor 30 de tari OCDE,rata somajului este prognozata la 6,9% in decembrie 2009.In principalele tari OCDE,noile prognoze pentru 2009 indica un nivel al ratei somajului dupa cum urmeaza :SUA-7,3%,Japonia-4,4%,si Zona Euro-8,6%.

Motivand aceste revizuiri insemnate ale ritmului de crestere,economistul-sef al OCDE,Klaus Schidt-Hebbel ,mentiona in cadrul unei conferite de presa ce a precedat publicarea raportului ca multe din’’riscurile prognozei,elaborate acum sase luni si identificate atunci,s-au materializat’ Dintre acestea au fost mentionate :

criza imobiliara si financiara s-a agravat in SUA si s-a raspandit cu repeziciune in principalele tari dezvoltate ,dar si unele emergente ;

inasprirea conditiilor de creditare,ce a stopat si chiar a redus activitatea productiva investitionala ;

reducerea mai drastica ,decat s-a anticipat,a cererii interne,in principal a consumului particular,fapt ce a condus si la scaderea volumului comertului international mai rapid decat s-a estimat ;

intarzierile in adoptarea si punerea in aplicare a unor programe de masuri economico-financiare la nivel national sau international(cu referire speciala la Reuniunea G-20).

Cand   au fost create ,Statele Unite au devenit o natiune izolationista,asa ramanand pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.Cele doua razboaie mondiale modifica ordinea mondiala.Ele aduc comunismul la putere in Rusia si China si catapulteaza Statele Unite in centrul politicii si economiei mondiale.

Situarea SUA in fruntea marilor puteri da un imbold acesteia in a trece de la extinderea geografica la dominatia economica,in a se angaja in crearea unei noi ordini mondiale.

Istoricii au dezbatut adesea problema ‘ exceptionalismului american’, ideea ca Statele Unite sunt cumva supuse unor reguli si tendinte distincte de cele care prevaleaza in alte tari dezvoltate. Istoria americana poate fi scrisa in termenii unor grupuri marginale succesive care aparent au pus la incercare organizarea statala ,de la iluminati si masoni pana la catolici si evrei .

Dintre marile puteri,SUA a fost cea mai castigata in urma razboiului,ea devenind prima putere industriala ,dar si prima putere militara a lumii.In ciuda spiritului lor frontalier si a obstacolelor dure de trecut ,pozitia Statelor Unite pe plan international sa intarit.In calitatea sa de prima democratie a lumii ,SUA a devenit o tara libera si deschisa.Astfel in termeni absoluti dimensiunile reale ale puterii Statelor Unite au ajuns fara precedent.

Comparativ cu alte tari din Europa Occidentala,SUA s-a bucurat de o stabilitate econmica.In secolul XX ,ridica bariere vamale din ce in ce mai rigide ,care,lasand pe de o parte cateva perioade de scadere fara consecinte ,nu vor inceta sa constituie o protectie sigura pentru comertul mondial.

Din punctul de vedere al americanilor ,relatiile privilegiate cu Europa ,au numeroase avantaje.Ele faciliteaza refacerea economiei de dupa razboi,contribuind la reducerea efectelor crizei care aparuse in 1947-1948 ,caci Europa oferea debuseuri,cand pietele Statelor Unite erau puternic saturate.

Ỉn contextul actual ,sistemul economic american poate fi definit prin trei termeni : afacerism,capitalism,libera initiativa.Pentru a intelege functionarea sistemului american,acesta trebuie analizat ca un tip de economie descentralizata fondata pe libera initiativa

Industria americana se bazeaza preponderent pe productia de masa,fapt ce permite firmelor sa obtina rate de profitabilitate ridicate si sa-si mareasca investitiile in cercetarile aplicative,Astfel ,productia industriala americana se sprijina pe infiintarea de mari corporatii cotate in cea mai mare parte la bursa.

Tara capitalista are printre mobilurile predominante ale activitatii economice profitul maxim,spiritul de achizitie,concurenta si rationalitatea,forma sistemului este caracterizata prin proprietatea privata a mijloacelor de productie,functiile limitate ale statului ,libera negociere a salariilor,tehnica pe calea progresului perpetuum.O populatie mare si o putere de cumparare mare a favorizat dezvoltarea productiei ,adoptarea unor tehnologii ce utilizeaza intensiv capitalul si energia si procedeee din ce in ce mai moderne,facand posibila aparitia a importante eonomii de scara.

Economia actuala americana este o economie mixta.Statele Unite si-au dat seama de necesitatea cooperarii dintre industria privata si sectorul de stat in special in domeniul tehnologiei de varf. Prin politica sa monetara si bugetara statul joaca un rol esential in animarea economiei.De bugetul federal depind si cercetarea si dezvoltarea stiintei si tehnicii,o activitate vitala care asigura suprematia civilizatiei americane in epoca noastra.

Nivelul de trai ridicat al poporului american nu se explica numai prin imensele resurse naturale ale tarii ,agricole si miniere ,ci si prin capacitatea sa de a transforma aceste resurse,gratie mecanizarii lucratorilor si a unei productivitati ridicate a muncii.Acesta tara ocupa unul din primele locuri in industria grea.An de an,America este ‘ alimentata cu inteligenta’.Cei mai mari cercetatori,cei mai talentati ingineri si cei mai dotati studenti,vin sa lucreze in aceasta tara.Acest lucru se realizeaza datorita statului american care ii incurjeaza si le permite sa se realizeze profesional.

Ỉn crearea puterii economice ,factorul uman joaca un rol important.Pe de o parte ,duce la largirea pietelor permitand obtinerea economiilor de scara, iar pe de alta parte ofera mana de lucru necesara.Societatea dezvoltata se datoreaza si faptului ca americanul a trebuit sa foloseasca o mare parte a capacitatii sale pentru a realiza o eficacitate sporita a inovatiilor tehnologice si o organizare mai rationala a productiei,pentru a obtine o productivitate superioara.

Americanii nu se tem de provocari sau competitie, desi suprasolicitarea incepe sa-si spuna cuvantul. Pana in anii '70, evolutia economica si politica a SUA a fost o poveste cu un succes incontestabil. Alte natiuni au avut suisurile si coborasurile lor, culmile si vaile, reusitele si esecurile lor. Numai in America, lucrurile au mers, invariabil, inainte, intr-o singura directie. Apoi a venit episodul Vietnam, care a slabit stabilitatea comerciala si a incetinit ritmul economic. Chiar si asa, nici un om cu judecata sanatoasa nu ii desconsidera pe americani.
Potentialul lor industrial, comercial, financiar si militar este solid si ramane inca de neatins pentru concurentii lor care isi disputa suprematia in secolul al XXI-lea. O problema mai serioasa pentru poporul american nu o constituie atat pastrarea fortei materiale, cat atingerea armoniei interioare

Statele Unite ale Americii au cea mai mare economie din lume - de patru ori mai mare decat a oricarei alte tari (cu exceptia Japoniei) si de zece ori mai mare decat a Rusiei. America se afla pe primul loc in ceea ce priveste volumul tranzactiilor comerciale, industrie, productie alimentara si ajutor acordat celorlalti.
Si ei cheltuiesc, fiind cei mai mari consumatori de energie, petrol, seminte din care se extrage uleiul, grane, cauciuc, cupru, plumb, zinc, aluminiu, cositor, cafea si cacao. Au patru din cele mai aglomerate aeroporturi din lume si transporta de trei ori mai multi pasageri decat orice alte companii aeriene. Au cele mai lungi retele de drumuri si cai ferate din lume
Ei sunt cei mai mari cheltuitori in domeniul turistic si totodata insumeaza cele mai mari incasari din turism (de doua ori mai mari decat populara Franta, aflata pe locul doi). SUA detin intaietatea asupra tuturor, in ceea ce priveste consumul de apa, poluarea si consumul de ziare. S-ar putea crede ca atingandu-si majoritatea telurilor si o data cu aparitia societatii bogate, acest ritm frenetic al vietii s-a mai domolit. Nu s-a intamplat asa. Americanii moderni continua sa traiasca in ritmul impetuos al stramosilor lor din secolul al XIX-lea. Munca echivaleaza cu succesul, iar timpul inseamna bani. Trebuie sa ajunga primii acolo. Principala diferenta consta in faptul ca, in secolul al XIX-lea, toata lumea stia unde este acel 'acolo'.

BIBLIOGRAFIE

Claudia Maria Radu –Pagini de istorie Americana,Editura Fundatiei culturale –ideea europeana,Bucuresti 2005;

Dan Anghel Constantinescu-Management comparat,Editura Colectia Nationala,Bucuresti 1999;

Dana Victoria Savu-Integrare Europeana,Editura Oscar Print,Bucuresti 1996;

. Dumitru Miron-Comert International,Editura ASE,Bucuresti 2003;

George Ilie-Investitii internationale ,Editura Dimitrie Cantemir,Bucuresti 2002 ;

Iulia Ciochina-Marile puteri si forte in economia mondiala,Editura Independenta Economica,Pitesti 2000 ;

Nicolae Marinescu-Evolutia companiilor transnationale,Revista Convorbiri Economice 2002

. Nicolae Suta- Integrare Economica Europeana-Editura Econmica ,Bucuresti 1999;

. Nicolae Suta-Comert International si politici comerciale contemporane,Editura Eficient ,Bucuresti 2000;

. Nicolae Nistorescu-Forum de cooperare economica Asia –Pacific,Acordul American de Comert liber-,Editura Economica,1998;

Pfilip Jenkins-O istorie a Statelor Unite,Editura Artemis,Bucuresti 2002;

Silviu Negut-Geografie economica mondiala,Editura Meteor Press,Bucuresti 2004;

Sterian Dumitrescu ,George Marin,Ovidiu Puiu-Economia mondiala,Editura Independenta economica 2003;

Sterian Dumitrescu,Ana Bal-Economia mondiala,Editura Independenta Economica ,Bucuresti 1999;

*** ’’ Adevarul’’ –colectia 2008 ;

*** ‘’Economistul’’- colectia 2008;

***’’ Romania Libera’’-colectia 2008;

*** ’’Tribuna economica’’ –colectia 2008-2009;

*** ‘’Ziarul Financiar’’-colectia 2008-2009 ;

www.bibliotecase.ro-/Primele transnationale ale Americii

www.FRONTNEWS RO/12 decembrie 2008

wwwmnase.ro ;

www.wikipedia.ro/Economia Statelor Unite ale Americii ;