REZULTATELE FINANCIARE ALE INTREPRINDERII

REZULTATELE FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII

1.ISTORICUL PROFITULUI.CONCEPTUL DE PROFIT

Într-o maniera cu totul generala profitul reprezinta excedentul de venit însusit de o firma(întreprinzator) oarecare ca urmare a valorificarii rezultatelor obtinute din activitatea desfasurata(bunuri,servicii,informatii) peste costul total reclamat de desfasurarea activitatii respective.Pe lânga definirea generala a continutului sau,conceptul de profit reprezinta in istoria stiintelor economice unul dintre conceptele cele mai controversate în privinta continutului economic a cauzelor,a factorilor care-i determina marimea.

Fig1.1.Crestere profit(sursa:img.wall-street.ro/.../21205_articol.jpg)

Definind conceptul de " profit",aflam ca acesta reprezinta rezultatul unui agent economic determinat de diferenta dintre veniturile încasate si cheltuielile antrenate de realizarea scopului propus.Etimologic,termenul îsi are originea în limba latina,provenind de la verbul "proficere" care înseamna a progresa,dobândind treptat sensul de a obtine profit.

Fig 1.2-PROFITul 2 (sursa:www2.bc.edu/~pfohl/profit.jpg).

"În tarile cu economie de piata,termenul folosit frecvent pentru beneficiu este profit.Cu toate acestea,în multe tari se utilizeaza termenul de benefeciu,cum este de exemplu,în Franța(benefice) sau în Italia(beneficio)[1]

Profitul reprezinta unul dintre cele mai importante concepte strâns legat de existenta economiei de piata.Notiunea de profit este definita si interpretata în forme variate fiind considerata ,, rezultatul sintetic financiar pozitiv al unei activitati productive si principalul indicator calitativ care exprima eficienta activitatii productive"[2]

Termenul de "profit" poate fi sinonim cu dezvoltarea generala daca se tine cont de urmatoarele realitati,stimularea agentilor economici(profitul fiind mereu insuficient,în acest mod antrenându-se progresul societatii.

Despre profit ca si indicator al eficientei activitatii economice s-a afirmat ca "probabil nici o alta notiune sau concept nu este folosit in discutiile economice cu o varietate uluitoare de întelesuri de sine statatoare mai mare ca profitul"[3]

O întreaga istorie de la fiziocrati încoace a tratat numeroase aspecte privind originile profitului,sursele lui de formare,formele de manifestare si modalitatile de însusire.Asupra naturii profitului s-au emis numero 747d322h ase puncte de vedere,multe dintre ele fiind contradictorii.Fiziocrații avându-i ca reprezentanti principali pe Turgot si Quesnay,considera ca profitul,care provine in totalitate din agricultura,se redistribuie in favoarea unor clase sterile.În viziunea acestora,profitul este confundat cu dobânda.[4]scoala economica clasica are numeroase contributii la abordarea profitului,atât sub aspectul conceptului cât si în privinta izvorului si marimii acestuia.În teoria economica elaborata de Adam Smith,au fost subliniate motivatiile fundamentale ale omului,respectiv propriul interes economic si beneficiul social al acestuia.Drept urmare,toate actiunile privind economia si piata încep si sfârsesc prin calculul atent,exigent si obiectiv al fiecarui element de cheltuiala si a fiecarei surse de profit.Astfel,economia clasica considera profitul drept un venit ce revine fiecarui individ de pe urma fiecarui capital pe care îl utilizeaza într-un proces productiv .În opinia clasicilor,categoriei de profit i-a fost conferita calitatea de forma fundamentala de remuneratie a factorilor de productie folositi în activitatea economica si anume remuneratia capitalului alaturi de salariu,remuneratia muncii,si renta-remuneratia pamântului.Este obigatoriu a se face distinctia între cele trei notiuni.

"Salariul,profitul si renta sunt cele 3 surse primare ale oricarui venit ca si oricarei valori de schimb"[6]

Profitul "este parte componenta a valorii" fiind reprezentat de venitul obtinut din capital de catre persoana care îl administreaza iar salariul,recompensa muncii.Renta "venitul care provine în întregime din pamânt",apartinând proprietarului de pamânt[7].

Nassau Senior confera categoriei de profit doua semnificatii diferite:ca si recompensa a întreprinzatorului si recompensa pentru abtinerea de la consumul capitalului în scopuri personale.

David Ricardo,în teoria sa cu privire la repartitie si renta,a pornit de la principiul ca valoarea totala a unui bun poate fi privita pe doua mari componente,una o constituie profitul iar cealalta,salariul.

"Profitul e alcatuit din o parte care reprezinta dobânda si apartine proprietarului si surplusul"(A.Smith)peste achitarea dobânzii.De aici, David Ricardo conchide imposibilitatea maririi salariului fara o diminuare a profiturilor iar opozitia radicala profit-salariu se va reflecta asupra ratei profitului care nu se poate mari fara o diminuare corespunzatoare a salariului.

J. Von.Thuman,economist german sustine ca profitul este un venit rezidual dupa ce au fost imputate dobânda,asiguararea pentru risc si salariul pentru conducere.Acest punct de vedere se afla în strânsa legatura cu asa-numita incertitudine economica,iar profitul,pozitiv sau negativ,reprezinta un venit rezidual deoarece reflecta norocul ori sansa în afaceri.

În opinia lui J.Schumpeter,economist austriac,profitul apare de fiecare data cand piata nu se gaseste într-un echilibru concurential perfect,iar cel ce perturba permanent acest echilibru concurential este chiar întreprinzatorul inovator care cauta si implementeaza în productie solutii tehnice noi,punând astfel in valoare posibilitatea obtinerii de profituri înca neexplorate pâna atunci.Astfel,profitul reprezinta pretul functiei întreprinzatorului.

Despre profitul inovational se vorbeste ca exista în mod continuu însa nici acest tip de profit nu e scutit de risc si incertitudini.Pornind de la acesta afirmatie este definit profitul drept remuneratie a întreprinzatorului pentru riscurile pe care si le-a asumat.Se stie faptul ca riscurile initiativelor si ale deciziilor sunt suportate de întreprinzator.Inovarea e considerata o investitie cu risc fara nici un fel de garantie pentru acoperirea cheltuielilor suportate de întreprinzator.Pentru Frank Knight profitul inovational exista si este întâlnit doar ca o categorie importanta de venit,care încorporeaza de asemenea,o mare doza de risc si incertitudine.

J.Baptiste-Say afirma cu tarie existenta profitului si faptul ca el este meritat.Este primul economist care a facut distinctia între profit si dobânda,fundamentând natura profitului pe "serviciile" ce sunt aduse productiei si societatii.Orice întreprinzator ce reuneste în mâinile sale capacitatea manageriala plus capitalul îsi asuma întregul risc al afacerii.

Aceasta realitate indestructibila exista chiar si în conditii de concurenta puternica din cauza incertitudinii, "în absenta careia toti ar cunoaste ce este relevant pentru obtinerea de profit,toate sansele de profit ar fi exploatate si,în consecinta,peste tot profitul ar fi egal cu zero"[9]Discipolii scolii Marginaliste austriece sustineau teza potrivit careia profitul este o" recompensa a întreprinzatorilor în calitate de agent economic care satiface nevoile sociale"

Profitul este manifestat în calitate de agent economic ce satisface nevoile sociale.În acest sens,se afirma ca "rolul principal al oricarui întreprinzator este nu numai de a aprecia utilitatea finala a obiectivelor economice ce si le fixeaza în scopul satisfacerii anumitor trebuinte sociale ci si de a evalua cât mai exact riscurile pe care le comporta, astfel firma s-ar putea asigura recurgând fie la formele de asigurare existente fie la constituirea unor fonduri de rezerva"(M.Fr.Perraux)

Conceptiile privind natura si izvorul profitului sunt foarte numeroase,fiind grupate de unii autori în teorii apologetice dezvoltate mai sus,teorii explicative si teorii reziduale.Reprezentanti ai gândirii economice în cadrul teoriilor apologetice,definesc profitul ca o remuneratie pentru:

[11].Din rândul acestor teorii,doua se cuvine sa fie retinute în mod particular:teoria profitului de inovatie,care cuprinde anumie riscuri si incertitudini.Un asemenea profit datorat inovatiei,va avea drept rivali pe termen lung o serie de imitatori.

Considerate instrumente utile si importante de analiza a factorilor esentiali obtinerii profitului suplimentar,astfel inventia,inovatia producerii si implementarii progresului tehnic în activitatile economice ale întreprinzatorilor creeaza o serie de avantaje evidente în raport cu întreprinzatorii/agentii economici care nu reusesc sa faca acest lucru,cum ar fi:surse de marire a profitului,surse ale obtinerii profitului suplimentar/supraprofitului,aceasta concretizându-se în stimularea progresului tehnic) si teoria profitului de risc(angajându-se în organizarea si desfasurarea unei activitati economice,orice întreprinzator îsi asuma o serie de riscuri care în opinia lui F.H.Kneight sunt grupate în doua mari categorii:riscuri previzibile si riscuri imprevizibile(Kneight le încorporeaza în categoria generica de incertitudine).Ca si concluzie,masura în care asigurarea riscului implicate de organizarea si desfasurarea activitatii economice reprezinta un act de curaj,cel care si-l asuma este îndreptatit la o recompensa corespunzatoare/recompensa care e materializata în profit.

Teoriile explicative motiveaza obtinerea profitului prin imperfectiunile concurentei.Leon Walras a încercat sa demonstreze ca în regim de economie pura adica a unei concurente libere

absolute,rata profitului este zero[14]. Profitul masoara tocmai decalajul economie pura-economie reziduala.Într-o viziune strict matematica,profitul reprezinta rezultatul unui dezechilibru provizoriu,al jocului concurentei perfecte.De aceeasi parere este si F. Walker,respectiv, în viziunea acestuia, profitul ar fi determinat "de sus" prin calitatile întreprinzatorului iar "de jos" prin costul mentinerii în functiune a întreprinderilor mai putin bune (întreprinderile marginale).De asemenea ideile lui Leon Walras au fost preluate de alti doi economisti:Wilfredo Paretto si John Bates Clark,acestia doi au încercat sa stabileasca o legatura mai strânsa între economia statica si economia dinamica.

Teoria reziduala priveste profitul o marime reziduala(rest din profitul brut impozabil,dupa efectuarea platilor salariilor si dobânda,chiria,arenda.Ecartul venituri totale-costuri totale este însusi profitul.Venitul rezidual este reprezentat de ceea ce ramâne dupa ce si-a platit toti factorii de productie,inclusiv remunerarea normala a timpului pe care proprietarul îl consacra administrarii si gestionarii capitalului pe care l-au investit.[15]Potrivit teoriei clasice a lui Keynes,echilibrul ofertei si al cererei pe piata muncii,fixeaza simultan salariul real si un nivel al ocuparii care nu exista decât pentru o ocupare deplina.În mod analog,piata de capital,care reprezinta combinarea unei curbe a cererii de capital) corespunde investitiei dorite la diferite niveluri ale ratei reale a dobânzii si a umei curbe a ofertei corespunzatoare economisirii,determinând un nivel de echilibru al ratei reale a dobândei si a investitiei Michel Blaud,Gilles Dostaler-Gândirea econ de dupa Keynes. Keynes se desprinde de conceptia potrivit careia investitia este limitata de un fond de economisire prealabil,considerând ca economisirea-reprezentata de venituri,cheltuieli de consum este egala cu investitia,însa economisirea este un reziduu iar investitia este motorul activitatii economice.Mai exact,decizia de investitie reprezinta principalul determinant al nivelului productiei,ocupatiei,venitului.

Teoria raporturilor de forte porneste de la premisa ca anumite circumstante economice pot asigura unei anumite întreprinderi o situatie favorabila pe piata.Astfel,dupa parerea lui M.Kalecki,profitul apare ca "o reflectare a gradului de monopolizare a unei piete date".De fapt,aceasta teorie reprezinta într-un sens,o continuare a teoriei lui Alfred Marshall,conform careia profitul este rezultatul actiunii de forta sau de putere pe care întreprinzatorul o duce pe pietele de marfuri si factori de productie pentru a crea situatii care sa permita însusirea profitului.Alfred Marshall a prefigurat coordonatele de baza ale teoriei economice moderne de mai târziu,încearcând o sinteza asupra profitului sub forma a doua elemente aparent contradictorii:actul de prevedere-abstinenta a agentului economic si avantajele productive asteptate de pe urma capitalului.Prima ar fi oferta de capital iar a doua cererea de capital.Profitul este astfel reprezentat de pretul factorilor de productie ai capitalului care depinde de cererea,respectiv oferta de capital.Pornind de la teoria clasica keynesista,pe care am enuntat-o si dezvoltat-o mai înainte,amintim ca, în cadrul teoriilor explicative ale profitului, mai întâlnim urmatoarele:

q       Teoria profitului privit ca rezultat final al activitatii economice,aceasta fiind cunoscuta drept cea mai utilizata abordare a profitului.Potrivit acestei teorii,rezultatele obtinute de o firma care îsi desfasoara activitatea în conditiile respectarii reglementarilor din domeniu reprezinta chiar profitul legitim.

q       Teoria profitului considerat venit specific priveste profitul ca fiind datorat fie efortului de depasire al riscului fie efectelor pozitive ale inovarii.Astfel,profitul reprezinta recompensa datorata întreprinzatorului,managerului pentru efortul manifestat în desfasurarea activitatii rentabile.

q       Teoria marxista(teoria institutionala) e de parere ca profitul nu este decât o reprezentare transformata a plusvalorii(valoarea nou creata de catre muncitorii salariati în procesul de productie,peste echivalentul valorii fortei lor de munca si însusita gratuit de catre patroni,reprezinta un gen de profit, constituita de diferenta dintre valoarea bunurilor produse si suma salariilor platite,adica plusvaloarea prezentata ca rezultat al întregului capital avansat.În conditiile în care profitul reprezinta o simpla forma transformata a plusvalorii,izvorul profitului este de fapt exploatarea muncii salariate de catre capital.

q       Teoria modelarii recomanda firmei orientarea spre realizarile de castig si nu maximizarea profitului cu orice risc.[18]

q       Teoria analizei organizatiei recomanda ca orientarea spre obtinerea de profit sa tina cont de posibilitatile interne.O organizatie recunoscuta ca fiind de succes îsi propulseaza cele mai bune resurse umane,le sustine moral si financiar astfel încât acestea sa poata oferi la momentul oportun rezultate excelente.Organizatia îsi selecteaza persoane competente si eficace,potrivita pentru aceasta sarcina economica.

Exista diverse motivatii în realizarea profitului,acestea având în vedere urmatoarele:

Depasirea riscului,în conditiile în care firma aduce în favoarea ei datele referitoare la mediul de afaceri,starea pietei,forma de proprietate asupra capitalului.Riscul în orice activitate economica se refera la probabilitatea de a nu se respecta obiectivele stabilite în termeni de performanta, programe,cost(depasirea bugetului).Riscul mai presupune o nesiguranta asociata   

oricarui rezultat.

Avantajele asupra competitorilor rezulta din utilizarea unor tehnici de productie superioare,a costurilor reduse,a pretului de vânzare corespunzator.

Existenta unei oferte pe masura cererii de bunuri (cantitativ ,calitativ, structural)

Cucerirea unui anumit segment de piata determinat de fondurile aflate la dispozitia utilizatorilor.

Managementul eficient

Echilibrul economico-financiar

Obtinerea profitului suplimentar,titularul de profit fiind un agent economic(persoana fizica sau juridica) care face parte din doua categorii.Pentru firmele cu capital de stat,beneficiarii profitului sunt autoritatile publice iar pentru agentii cu capital privat beneficiarii si titularii de profit sunt proprietarii fondurilor investite în diverse afaceri,spre societatile pe actiuni:o parte a profitului obtinut îl iau actionarii,conform participarii lor la capitalul social al firmei.Amintim aici si câtiva factori de influenta ai profitului,grupati în factori interni,respectiv externi.Factorii interni legati oarecum de agentii economici,reflecta gradul si modul utilizarii factorilor de productie,reducerea consumurilor specifice,viteza de rotatie a capitalului,structura si marimea costurilor totale,tipologia produselor si calitatea acestora,volumul productiei si al vânzarilor,masura introducerii elementelor inovative în activitatea firmei,presurile de vânzare ale marfurilor,distributia rezultatelor între posesorii factorilor de productie si nu în ultimul rând tipul de conducere.

O analiza detaliata a notiunii de profit ne ofera opera "Economics" avându-l ca autor pe binecunoscutul economist P.Samuelson.

"Profiturile statistice sunt un amestec al unor elemente diferite"(P.Samuelson).

Pentru întelegerea fenomenului de profit,acesta ofera explicatii amanuntite,separate pe care le regasim în sase puncte de vedere total distincte.

În primul,întâlnim profitul ca o "recompensa implicata"a diferitor factori,mai corect spus costurile de oportunitate ale factorilor întâlnite mai degraba ca profituri decât ca renta,interes sau salariu datorita capriciilor conventiilor prevazute.[19]( Al doilea punct de vedere priveste profitul ca "recompensa pentru întreprindere si inovatie",este o recompensa pentru monopolul temporal câstigat de inovatorul care reuseste sa fie lider în afaceri.

Al treilea punct trateaza profitul ca o rasplata pentru risc obtinuta pentru deciziile de afaceri luate.În practica acest profit poate fi de multe ori negativ,dra fara speranta realizarii profitului se poate considera ca proprietarii vor evita incertitudinea si,implicit,riscul. .

A patra perspectiva reprezinta o modificare a punctului de vedere prezentat mai sus,în sensul ca se apeleaza la activitatile mult mai riscante unde costurile totale pe termen nelimitat trebuie sa includa "un profit pozitiv ca premiu pentru a compensa aversiunea spre risc si sa elimine oferta de suportare a riscului(capitalul)".

Urmatorul punct de vedere priveste profitul ca un beneficiu "monopolist" care e interpretat ca o recompensa pentru "o raritate inventata sau artificiala".

Ultima abordare recunoaste interpretarea marxiana a profitului ca surplus de valoare,bogatie creata de activitatea economica dar refuzata muncitorului de catre cei ce detin capital.[21]

Ramânand în sfera relatiilor economice si financiare concluzionam ca la nivelul întregii înterprinderi,profitul exprima diferenta dintre venitul total si costul total.Valoarea real pozitiva (daca am vorbi de valoare negativa aceasta s-ar numi pierdere) rezultata din diverse activitati economico-financiare este un surplus monetar al rotatiilor complete a capitalurilor,urmariet si dorite de absolut toti întreprinzatorii pentru dezvoltarea propriei afaceri.

2.FORME ALE PROFITULUI

În conditiile unei economii de piata concurentiale,rationalitatea economica si profitul care o releva sunt însotite inevitabil de incertitudine si risc fiind un stimulent al acceptarii acestora.Privita prin prisma rationalitatii economice,apare vizibila obligativitatea obtinerii profitului drept cerinta a progresului.Lipsa profitului înseamna nu numai o stagnare a activitatii economice ci si o depreciere pâna la disparitia completa a acestuia.Astfel,atât teoretic cât si practic,profitul va îmbraca mai multe si diferite forme,dupa modul de abordare a costului de productie.[22]

În raport cu un criteriu structural avem:

Profitul brut, care reprezinta diferenta dintre veniturile totale si respectiv,cheltuielile totale,ecartul dintre cifra de afaceri si remuneratiile productive, altele decât cele ale întreprinzatorului.Daca din profitul brut sau total se scad taxele de profit,ramâne profitul net(economic)care reprezinta diferenta dintre profitul brut si cheltuielile cu impozitul pe profit,este profitul obtinut de întreprinzator peste profitul normal,se realizeaza numai atunci când încasarile întreprinzatorului sunt superioare cheltuielilor totale(explicite si implicite).Daca exista profit net,atunci investitiile sunt profitabile.Profitul net exista numai pe termen lung,iar pe termen scurt se obtine numai profit normal(mediu).Întreprinderile nu pot obtine numai profit net,limita minima a profitului cu care ei pot continua este profitul normal.Daca profitul lor este mai mare ca profitul normal,rezulta o investitie nerentabila,adica pierdere.În legatura cu conceptul de profit net,se vorbeste si despre profitul admis(fiind o marime a profitului stabilita institutional prin decizia autoritatilor statale,mai exact,politica statului îndreptata spre destinatiile profitului net obtinut în diverse sectoare de activitate.Putem adauga ca si o noua forma a profitului,profitul brut de exploatare,însemnând diferența pozitiva a veniturilor rezultate din activitatea proprie,cifra de afaceri si remunerarea aporturilor productive,costurile totale.

Profitul comercial este profitul obtinut prin deducerea din veniturile încasate a cheltuielilor ocazionate de o activitate economica.Reprezinta diferenta valorii adaugate si a veniturilor factorilor de productie.

În ceea ce priveste criteriul care vizeaza limitele profitului,putem vorbi despre:

Profitul normal (mediu),este venitul minim pe care trebuie sa-l realizeze orice întreprinzator in orice domeniu de activitate(venitul sau alternativ) sau nivelul minim al profitului suficient pentru ca agentii economici sa-si continue activitatea,iar sub aceasta valoare productia nu se mai motiveaza,acel"minim de profit pe care o firma trebuie sa-l obtina în scopul ca acesta sa ramâna în functiune"[23] În esenta,profitul normal reprezinta echivalentul costului de oportunitate,al factorilor de productie aflati în proprietatea firmei si care sunt utilizati în activitatea firmei.Reprezinta acel nivel necesar al profitului pentru care factorii de productie continua sa fie utilizati în aceeasi combinatie,acel nivel de profit la care firmele nu sunt încurajate sa intre în afacere dar nici sa o paraseasca .Orice întreprinzator sconteaza sa obtina o recompensa rezonabila pentru capitalul investit în ea iar în aceasta situatie,venitul încasat de întreprindere este egal cu costurile totale de oportunitate.Profitul normal,de fapt componenta a costului total,cuprinde urmatoarele:salariul managerial al întreprinzatorului pentru munca de organizare si conducere a firmei,renta pentru pamântul propriu al întreprinzatorului la dispozitia firmei,chiria pentru cladirile proprii puse în serviciul activitatii firmei respective si dobânda la capitalul propriu utilizat în cadrul firmei.

Profitul pur(profitul economic) reprezinta diferenta dintre profitul brut si cel normal,care este obtinut datorita initiativei,abilitatii,competentei organizatorice.În conceptia lui Paul Heyne,profitul în sens restrâns poate fi definit ca venitul total minus costul total(daca includem în costul total toate costurile posibilitaîilor,atât costul implicit cât si costul explicit.Profitul pur este o marime reziduala si daca profitul normal este egal cu zero,profitul pur se suprapune profitului brut.[25]

Supraprofitul este surplusul de profit peste cel normal datorita unor conditii particulare de obicei economice(ca urmare a pretului fara acoperire,a diferentelor de pret între piete,naturale sau preferentiale,asa cum sunt considerate,de exemplu,cazurile pozitve ale eficientei deosebite si cazurile negative de monopol).

q       Profitul de monopol este reprezentat de venitul obtinut de catre agentii economici care detin pozitii monopoliste în productie sau pe piata sau care vând produsele respective la pret de monopol,care de obicei sunt mai mari decât preturile practicate pe o piata cu concurenta perfecta.Profitul de monopol îsi are originile si în alte împrejurari cum ar fi:posibilitatea extinderii si dezvoltarii economiilor de scara,practicarea unor preturi incorecte,crearea unei artificiale raritati a productiei,s.a.m.d.

q       Profitul nesteptat care este obtinut fara a depune nici un efort,ci datorita unor factori din mediul extern al firmei,cum ar fi spre exemplu o crestere a preturilor care nu îsi gaseste justificare,explicatie în majorarea costurilor.

Potrivit surselor de formare a profitului,distingem doua clase:profitul legitim si profitul nelegitim.

Profitul legitim este profitul care i se cuvine întreprinzatorului pentru contributia sa la desfasurarea activitatii economice,acesta fiind un rezultat al respectarii prevederilor legale in vigoare,respectiv baza pentru realizarea de economii sau investitii.Acest tip de profit cuprinde veniturile obtinute prin evitarea riscurilor în activitatea economica,veniturile obtinute prin reducerea costurilor de productie ca urmare a utilizarii eficiente a resurselor materiale,umane,financiare si nu în ultimul rând,veniturile obtinute ca rezultat al activitatii de inovare concretizate în utilizarea unor echipamente de protectie si tehnologii de fabricatie eficiente.

La cealalta extrema se gaseste profitul nelegitim (profitul necâstigat,nemeritat) care reprezinta suma însusita de proprietarul unui factor de productie,fara ca acesta sa fi participat la desfasurarea activitatii economice.Profitul nelegitim apare ca o consecinta a prevederilor legale,a cresterii arbitrare a costurilor si a preturilor,majorarea marjei de profit peste cea admisa,a sustragerii de la plata impozitelor,a inflatiei.

În concluzie,profitul obtinut conform oricarora din criteriile relevate anterior,se utilizeaza in urmatoarele scopuri:investitii si dezvoltare,distributia veniturilor aferente sistemului de valori(actiuni,obligatiuni),consumul personal al întreprinzatorului.Prin intermediul profitului se creeaza susrsele de investitii productive si ale autofinantarii si e favorizata introducerea progresului tehnologic[26]

Mai putem vorbi si despre profitul inovational ,care cuprinde anumie riscuri si incertitudini.Un asemenea profit datorat inovatiei,va avea drept rivali pe termen lung o serie de imitatori.[27]

3.FUNCŢIILE PROFITULUI

Este binecunoscut faptul ca acest indicator economic reprezinta dovada utilitatii unei activitati economice iar marimea lui,marimea acestei unitati.Acest indicator economic îndeplineste în conditiile economiei de piata un ansamblu de functii extrem de importante,în absenta carora activitatea economica ar avea dificultati vizibile in desfasurare.Cele mai importante pot fi sistemtizate astfel:

1.Profitul reflecta eficienta activitatii economice .Orice activitate economica se afla sub incidenta directa a profitului.De aceea,maximizarea profitului,obtinerea lui la nivelul cel mai înalt constituie criteriul major al eficientei si este urmarit în mod sistematic.Ca o regula generala,o întreprindere care obtine costuri mici este profitabila.Profitabilitatea reprezinta un indicator de eficienta,dar trebuie sa cunoastem daca întreprinderea a obtinut profitul respectiv având un comportament de afaceri adecvat.

2.A doua functie,care are în vedere faptul ca profitul nedistribuit sub forma de dividende,constituie cea mai importata sursa a investitiilor productive

3.O alta functie a profitului este cea de functie principala cu autofinantare,întrucat profitul permite degajarea surselor necesare dezvoltarii economice si finantarea actiunilor riscante care deschid perspectivele firmei.Exista o interdependenta în ceea ce priveste resursele proprii si decizia de a investi.Partea de profit care asigura autofinantarea este o conditie fundamentala a dezvoltarii societatilor pe actiuni.Profitul creeaza posibilitatea oferirii de recompense mai mari posesorilor de factori de productie si deplasarea lor catre industrii noi competitive.

4.Pe de alta parte,profitul îndeplineste functia de instrument de stimulare economica.Dupa efectuarea prelevarilor prioritare,asupra profitului brut(dobânzi bancare,impozit pe profit)ceea ce ramâne este repartizat pentru autoinfiintarea întreprinderii,stimulente materiale si diverse nevoi socio-culturale.

5.O alta functie o reprezinta cea de stimulare a progresului tehnic si a spiritului în economie,deoarece marimea profitului este stabilita în functie de eficienta utilizarii factorilor de productie,în sens larg.

Însusirea profitului stimuleaza organizarea si defasurarea activitatii de cercetare stiintifica si încorporarea acesteia în activitatea economica.Însusirea profitului furnizeaza o parte importanta a resurselor necesare necesare desfasurarii acestei activitati.

6.Mijloc de control al eficacitatii întreprinderilor,a productivitatii muncii si a cresterii eficientei economice,a utilizarii factorilor de productie.Personalul acelei întreprinderi are dreptul la o parte din acest profit,el fiind interesat de reducerea costurilor de productie.În masura în care profitul este egal cu diferenta dintre venitul rezultat de pe urma realizarii productiei create în cadrul activitatii desfasurate de întreprindere si pretul factorilor de productie folositi,întreprinderea este stimulata sa foloseasca cât mai rational factorii de productie si sa reduca cantitatea de factori încorporata în fiecare unitate produs.

7.Functia de înnoire si modernizare a produselor,în masura în care dimensiunea profitului însușit depinde de operativitatea,gradul de înnoire si modernizare si calitatea produselor în vederea adecvarii într-o masura tot mai mare a structurii si caracteristicilor acestora în conformitate cu cerintele consumatorilor.

8.Functia de repartitie a resurselor între tipurile alternative de productie.Aparitia profitului este semnalul ca populatia doreste dezvoltarea unei anumite industrii,iar marimea profitului constituie atât motivatia acestei dezvoltari cât si sursa financiara a ei.Astfel profiturile pot acoperi întreaga dezvoltare de capital care se realizeaza într-o industrie.

9.Stimularea initiativelor si acceptarea riscului din partea celui care îl urmareste drept scop al activitatii sale [28] stiind ca într-o economie dinamica riscul este imprevizibil.

Profitul reprezinta un factor major de cultivare a spiritului de economisire pornind de la premisa ca reducerea costurilor de productie constituie factorul determinant al sporirii profitului în conditiile în care pretul de vânzare este rezutaltatul confruntarilor pietei.

Astfel,profitul realizat de întreprinzatorii din afara unei industrii stimuleaza interesul noilor întreprinderi de a intra într-o industrie sau de a urma exemplul întreprinderilor care obtin succese în afaceri.

Functiile profitului sunt reprezentate de rasplata factorului capital pentru asumarea riscurilor,de a orienta capitalul spre domeniile unde se dovedeste cea mai mare eficienta.

Ca si scurta concluzie,este important sa cunoastem persoanele care au avut o oarecare contributie la ceea ce reprezinta profitul în momentul actual si la importanta sa.Istoria este cea pe care se cladeste viitorul si care reprezinta un punct de lansare spre viitor.E important de asemenea sa cunoastem formele sale de manifestare pentru a sti cum exista profitul în timp real iar functiile sale demonstreza utilitatea activitatii economice.