3. 1.Conceptul de risc
ntr-o conceptie generala, riscul înseamna hazard, primejdia unor eventuale pierderi, sau posibilitatea de a te expune la anumite pierderi (The Oxford English Dictionnary) sau o pierdere posibila pe care politica moderna se straduie sa o previna sau sa o repare (Petit Larousse illustré).
Perceperea riscului, conturarea dimensiunilor sale, presupune o constientiza 414e410e re a pericolului unei actiuni, asumarea responsabilitatii de catre o persoana, atunci când se afirma ca rezolva o anumita problema.
Calculele corecte ale eficientei economice a investitiei nu se pot efectua fara considerarea situatiilor de risc si incertitudine. Teoretic, activitatile umane deci si cele de investitii se pot desfasura în trei situatii :
starea de certitudine;
starea de risc;
starea de incertitudine.
Starea de certitudine presupune o cunoastere exacta a fenomenelor si factorilor economici de influenta, un control riguros asupra timpului de aparitie a efectelor obtinute, ceea ce din punct de vedere matematic în teoria probabilitatilor înseamna o probabilitate de aparitie si evolutie a acelui fenomen economic egala cu 1. Aceasta este o stare greu de întâlnit, chiar si în laboratoarele fizico-chimice, cu atât mai mult în viata sociala si economica, ca de altfel si în natura. Daca exista, starea de certitudine, ea exista pe termene relativ scurte de timp.
Starea de risc este situatia în care, cu o probabilitate economica mai mare decât 0, dar mai mica decât 1, se poate determina aparitia si evolutia unor fenomene economice, influenta unor factori si efectele lor posibile.
Starea de incertitudine înseamna un complex de conditii si factorii neidentificati sau imprevizibili ca moment de aparitie si manifestare sau chiar daca sunt identificati si previzibili sunt foarte instabili, probabilitatea lor fiind 0.
Toate procesele economice si sociale, iar investitiile, prin excelenta, sunt legate de riscuri si incertitudini, neluarea în considerare a ideii de risc si incertitudinii fiind o grava eroare pentru toti factorii participanti la procesele de investitie.
În cadrul sistemului financiar exista un anumit specific al riscurilor si câstigurilor, si, desi exista multe modalitati de protectie în fata acestor riscuri, totusi, principiul functionarii pietei financiare consta în ceea ce responsabilitatea finala asupra eficientei sau ineficientei unei investitii apartine investitorului.
Profesorii americani H. Markowitz si W. Sharpe, laureati ai premiului Nobel pentru economie, au analizat relatia dintre risc si profit si au stabilit o serie de concluzii:
- cu cât profitul urmarit este mai mare, cu atât riscul care-l însoteste este mai mare;
- riscul total este format din doua categorii de riscuri: riscul sistematic (nediversificabil) si riscul nesistematic (diversificabil)
- protejarea în fata riscului impune formarea unui portofoliu eficient de investitii;
- un portofoliu de investitii financiare, indiferent cât ar fi de diversificat, pentru a se elimina riscul nesistematic, totusi el prezinta întotdeauna un risc sistematic.
Riscul reprezinta probabilitatea de a înregistra pierderi, daune, reduceri de profit, variatii ale veniturilor.
Cea mai importanta clasificare cuprinde cele doua categorii de risc sistematic si nesistematic.
Riscul sistematic este influentat de evenimentele neprevazute, care influenteaza evolutia evolutia generala a economiei nationale si este legata de modificarea ratei dobânzii, modificarea ratei inflatiei, modificarea cursului valutar, el nu poate fi eliminat, oricât de diversificat ar fi un portofoliu de investitie.
Riscul nesistematic sau specific este influentat de factori specifici si este legat de riscul de plasament în diverse titluri financiare, riscul de management al portofoliului, riscul financiar al diverselor societati care utilizeaza capital propriu sau împrumutat, el poate fi eliminat prin diversificarea portofoliului de investitie.
În evaluarea proiectelor de investitie este util sa se ia în consideratie factorii care pot afecta riscul implicat, astfel încât acesti factori sa poata fi reflectati în continuare în rata de revenire minim ceruta unei investitii pentru a fi acceptata, sau pentru ca asemenea factori sa poata fi inclusi în asa-numitele consideratii intangibile sau ireductibile în luarea deciziei finale.
Factorii care afecteaza riscul sunt numerosi si variati. Este aproape imposibil sa se încerce o lista a acestor factori si sa se discute fiecare factor în parte.
Exista însa patru categorii de factori care sunt prezenti aproape întotdeauna într-un proiect de investitii :
Posibila inexactitate a valorilor numerice utilizate în studiu
Atunci când se dispune de date exacte referitoare la articolele de venit si cheltuieli, în mod normal precizia trebuie sa fie buna. Pe de alta parte, daca se dispune de putine date factuale statistice corecte, si deci toate valorile veniturilor si costurilor trebuie estimate, atunci precizia poate fi ridicata sau scazuta în functie de modul în care au fost obtinute estimatiile, adica daca este vorba de estimatii rezonabile, cu fundamentare stiintifica si tehnica sau este vorba de valori ipotetice.
Precizia cifrelor privind venitul este cel mai dificil de determinat. Daca aceste cifre sunt bazate pe un volum apreciabil de experienta din trecut sau au fost determinate prin sondaje de piata, li se poate acorda un grad suficient de încredere. Daca ele sunt rezultatul unor încercari de a ghici, vor fi marcate de un element considerabil de risc si trebuie considerate ca un element esential de incertitudine si manifestata rezerva cuvenita în luarea deciziei.
În lipsa preciziei, trebuie sa se faca o evaluare de risc, care reclama rationamente consistente, profesionalism si experienta.
În cazul când efectul este exprimat sub forma economiilor la costurile de productie existente (investitia nu se face pentru spor de productie, de desfacere si nici pentru cresterea calitatii produselor) venitul din vânzari ramâne neschimbat, iar investitia se face pentru diminuarea costurilor existente. Într-un astfel de proiect de investitie, riscul implicat va fi mai mic, pentru ca este mai usor de determinat cât de exacta va fi economia la costuri dispunând de experienta trecuta, de evidente ale costurilor din trecut pentru a le folosi ca baze de estimatie.
În cele mai multe cazuri indicii referitori la venituri contin cele mai multe erori si inexactitati de estimatie, comparativ cu alti indici folositi în studiul economic, posibila fiind o singura exceptie -costurile deprecierii activelor, care pot sa fie afectate de inexactitati si mai mari, comparativ cu veniturile.
Alte inexactitati pot apare în legatura cu capitalul necesar, În aceasta privinta riscuri mari prezinta evaluarea sumelor pentru costul constructiilor, al instalatiilor si pentru achizitionarea echipamentelor.
Daca exista temeri legate de astfel de inexactitati se recomanda sa se recurga la valori ale capitalului necesar mult acoperitoare. Un studiu economic în care se lucreaza si cu sume mult acoperitoare la capitalul necesar va avea o caracteristica de conservatorism, va pune în evidenta o aversiune a investitorului fata de risc.
În privinta acestui element este necesar un studiu atent si va fi nevoie de experienta pentru a fi siguri ca nu s-a subestimat suma capitalului necesar, dar nu s-a trecut nici în cealalta extrema de acoperire peste necesar, care ar putea face proiectul, în mod artificial nefezabil.
Sumele referitoare la costul deprecierii sunt indiscutabil elementul care trebuie luat în consideratie cu cea mai mare atentie, ceea ce este exact contrar practicilor trecute ale economiei socialiste. Greseala care se face si în prezent în evaluarea deprecierii în proiecte consta în a calcula în loc de depreciere reala, amortisment dupa legea amortismentului.
Rar se întâmpla ca viata fizica a unui activ -constructie, instalatie, echipament- sa poata fi utilizata la determinarea corecta a deprecierii.
Viata fizica nu este de luat ca baza pentru calculul deprecierii. Trebuie sa se aiba în vedere ca numai prin prevederea corecta a valorii deprecierii capitalul va fi recuperat. Acest proces al valorii deprecieri poate fi dus spre o extrema sau alta, durata prea lunga sau prea scurta, ca baza de calcul pentru depreciere. Cel mai important lucru este sa fim siguri ca perioada aleasa este suficient de scurta pentru a recupera capitalul investit.
Precizia celorlalte elemente (costuri de manopera, energie, materiale principale) depinde de cât de atent sunt facute estimarile. Daca se fac cu atentie investigatii privind consumurile si preturile de aprovizionare, respectiv tarifele si daca se trateaza în detaliu toate articolele de costuri mentionate, este rezonabil sa se presupuna ca estimatiile nu sunt efectuate de mari erori.
Genul activitatii economice implicate
Exista domenii de activitate economica cunoscute ca mai putin sigure comparativ cu altele. De exemplu, multe proiecte de investitie din industria extractiva sunt mult mai riscante decât întreprinderile comerciale. Aceasta, nu înseamna ca în mod arbitrar, se poate spune ca orice proiect de magazin alimentar cu amanuntul este mai putin riscant ca orice investitie din minerit.
Ori de câte ori, se va investi capitalul într-o anumita întreprindere, natura domeniului de activitate, trecutul acestui domeniu, trebuie luate în considerare pentru a decide ce risc prezinta.
Exista anumite constructii, instalatii, echipamente, pentru care se cunosc destul de precis durata economica de exploatare si în acelasi timp, valoarea de disponibilizare (salvare) pe piete de ,,mâna a III-a".
Despre viata fizica sau economica a altor tipuri de constructii, echipamente, masini, se cunosc foarte putine si nu au nici o valoare de disponibilizare. În consecinta, notiunea fizica a activelor în care se investesc bani va avea un impact direct asupra situatiei deprecierii si va afecta riscul.
Marimea perioadei de timp pe care toate conditiile avute în vedere prin studiu sunt îndeplinite
În orice proiect estimatiile în legatura cu venitul si costurile sunt facute presupunându-se anumite conditii. Asemenea conditii trebuie sa existe, sa se confirme pe parcursul perioadei de recuperare a capitalului si sa se mentina si dupa aceea pentru a asigura obtinerea profitului prevazut[3].
Constructie si echipamentul trebuie sa aiba o viata economica care sa depaseasca corespunzator perioada de recuperare a capitalului investit. Toate celelalte articole (venitul, cheltuielile cu materialul, cheltuielile cu manopera) trebuie sa ramâna relativ la fel cu cele prevazute. În caz contrar, la schimbarea conditiilor, valorile reale ale acestor articole pot conduce la diminuarea profitului, la anularea totala a acestuia sau chiar la pierderi.
Dupa gravitatea primejdiei si consecintele asupra situatiei firmei, riscul cunoaste mai multe feluri :
Riscul de ruina (de faliment) apare atunci când firma ajunge într-o situatie deosebit de grea, practic fiind condamnata la disparitie, urmând sa dea faliment, ceea ce înseamna ca salariatii îsi pierd posturile, creditorii îsi pierd creantele, actionarii îsi pierd banii investiti, acest risc este cel mai de temut.
Riscul de insolvabilitate survine atunci când firma nu mai poate face fata platilor. Incapacitatea de a-si lichida angajamentele (criza de insolvabilitate) poate conduce fie la lichidare, când nu mai este nici o sansa de salvare (manifestându-se riscul de ruina), fie ca se solutioneaza printr-o investitie de conjunctura, pe baza unui credit suplimentar de la banca, sau firma respectiva se asociaza cu o alta firma susceptibila de a o ajuta. În acest ultim caz, este vorba de o pierdere a independentei care, în unele situatii, poate deveni definitiva.
Un asemenea eveniment lasa inevitabil o impresie de fragilitate a firmei, care va constitui un handicap pentru viitor.
Riscul pierderii autonomiei se manifesta înainte de declansarea crizei de insolvabilitate; el se manifesta atunci când firma constata ca, prin mijloace proprii, nu mai are capacitatea de a-si conserva (pastra) în viitor pozitia sa în productie sau sub aspect comercial. Deci, resursele de autofinantare se dovedesc insuficiente în raport cu nevoile de dezvoltare.
Riscul scaderii rentabilitatii este un risc mai mult de natura financiara, care exprima faptul ca la o crestere de capital, beneficiul net nu creste în aceeasi proportie, semnalându-se fenomenul de diluare. Acesta este riscul care planeaza asupra noilor investitii sau legat de acesta, el trebuie sa fie calculat de catre conducerea firmei, atunci când elaboreaza strategia financiara. Cu toate ca acest risc are consecinte mai putin grave, trebuie totusi estimat, pentru ca fluctuatiile pe care le determina s-ar putea sa fie neplacute într-o conjunctura financiara defavorabila.
În ceea ce priveste riscul investitional, o modalitate simpla de identificare a acestuia consta în raportarea proiectelor la activitatea generala a firmei. Astfel vom avea un risc similar cu cel general pentru proiectele care permit simpla continuare a activitatii (modernizare, înlocuire) si un risc superior pentru proiectele care modifica starea sau structura firmei (expansiune, dezvoltare, cercetare).
Mediul economic actual a impus noi categorii de riscuri:
riscuri manageriale;
riscuri informationale;
riscuri de natura legislativa;
riscuri legate de mediul înconjurator, etc.
Daca urmarim evolutia riscurilor din sfera activitatilor industriale, sesizam în primul rând specificul de activitate, apoi potentialul material, financiar, uman, institutional alocat si nu în ultimul rând sistemul de organizare si conducere.
Incertitudinile de natura legislativa sunt frecvente în statele aflate în tranzitie, ca rezultat al frecventelor modificari ale actelor normative, cauzate de nevoia de adaptare la economia de piata.
De asemenea, folosirea unor tehnologii depasite a adus mari daune mediului înconjurator în tarile Europei Centrale si de Est.
Pentru a-si asigura sansele de reusita, firmele fac investigatii asupra viitorului, împreuna cu alti factori interesati, pentru ca decizia de investitie sa se bazeze pe o anumita încredere în viitorul proiectului.
Este important atât pentru manageri, cât si pentru actionari, pentru banca, furnizori, etc. sa se faca aprecierea riscului global al firmei, fara a se neglija analiza riscului pe sectoare de activitati, permitându-le astfel o mai buna apreciere a amploarei acestuia.
Dimensionarea riscului în economie, a riscului investitional are un rol informativ, aratând celor interesati cât de mari vor fi eventualele pierderi în afacerea pe care o preconizeaza.
Abordarea riscului în investitii impune luarea în considerare a formelor sale prin prisma raportului de cauzalitate, respectiv: riscul de proiect; riscul de avarie; riscul politic; riscul economico-financiar .
Riscul de proiect se reflecta prin probabilitatea unor erori privind solutiile date prin proiect, responsabilitatea fiind cel mai adesea în sarcina entitatilor de proiectare. Efectele unui asemenea risc pot fi identificate pe parcursul executarii investitiilor cu ocazia receptiei si punerii în functiune a obiectivelor de investitii sau chiar pe parcursul perioadei de exploatare. Înlocuirea unor aspecte ale riscului de proiect presupune atragerea raspunderii proiectantului prin actiuni convergente sau divergente, initiate de investitor.
Riscul de avarie constituie un risc cu efecte de stadiu fizic, fiind generat, de regula, de calamitati ale naturii (incendiu, cutremur, inundatie, etc.) sau de culpa unui tert. Manifestarea unui asemenea risc vizeaza obiectivul de investitii în curs de realizare sau finalizat. Protectia fata de riscul de avarie în investitii este posibila prin asigurarea lucrarilor de constructii-montaj la societatile de asigurare care au în structura portofoliului o asemenea forma de asigurare.
Riscul politic În domeniul investitiilor priveste prioritar cazul investitiilor realizate de investitori sau de antreprenori în strainatate. Cauzele care genereaza un asemenea risc sunt variate. Între ele retinem: masurile luate de statul respectiv care blocheaza derularea lucrarilor de investitii, interdictia decontarii lor, blocarea transferului valutei, interzicerea readucerii de catre investitori a masinilor, utilajelor si instalatiilor, embargoul instituit asupra tarii receptare a investitiilor si multe alte cauze. Prevenirea unor asemenea riscuri este dificila, protectia fiind posibila prin intermediul asigurarilor si reasigurarilor cu valente internationale.
Riscul economico-financiar are cauze si manifestari complexe. Printre cele mai frecvente cauze sau surse de risc retinem: imprevizibilitatea mersului economic, evolutia cursului valutar, a ratei dobânzii, a fiscalitatii si a altor factori. În mod deosebit se remarca implicatiile sub aspect financiar ale riscului de investitii. Faptul se explica prin aceea ca un proiect de investitii desi produce modificari ale parametrilor economici ai firmei (cifra de afaceri, costuri, productivitate, etc.) nu poate reorienta mersul economic general în sectorul respectiv, datorita unor factori exogeni pe care nu-l poate anihila (concurenta, restrictiile legislative, inflatia, etc.).
Prevederea sau evitarea unor riscuri ale investitiilor sunt dependente de capacitatea de autofinantare, costul resurselor, costul capitalurilor permanente, variatia valorii în timp a banilor si de alti factori
|
