Rolul investitiilor in economie.
Factori stimulativi si frânatori ai investitiilor in Romania in perioada de tranzitie
Rolul investitiilor
In dezvoltarea economica a unei tari este deosebit de complex, pentru ca ele influenteaza structurile de proprietate, structurile economice pe ramuri si subramuri, structurile tehnologice, structurile ocuparii fortei de munca, cu consecinte directe si indirecte în plan social, influentând ritmul de dezvoltare al tarii.
a) Investitiile sunt baza materiala a dezvoltarii economico-sociale a oricarei tari. Ele asigura cresterea cantitativa si calitativa a capitalului fix, sporirea randamentului tehnic si economic al capitalului existent, dar si crearea de noi locuri de munca. Prin investitii se asigura cresterea gradului de utilizare a resurselor materiale si de munca ale societatii, rol pe care l-au avut întotdeauna.
b) Investitiile au un rol hotarâtor în asigurarea modernizarii activitatii economice, ca o conditie necesara la adaptarea sistemelor tehnice si economice ale conditiilor de trecere a economiei nationale la economia de piata, de participare a tarii noastre la relatiile economice internationale în conditii de concurenta si competitivitate. Ele asigura un grad mai mare de ocupare a fortei de munca, locuri de munca cu utilaje performante, perfectionarea proceselor tehnologice, extinderea si generalizarea principiilor de conducere ale economiei de piata.
c) Investitiile dau nastere la ceea ce se numeste efect propagat sau efect de
antrenare, care determina: promovarea progresului tehnic, cresterea productiei,
îmbunatatirea calitatii bunurilor, cresterea eficientei economice.
Rolul investitiilor trebuie abordat în contextul interdependentelor dintre ramuri, subramuri, dintre productie si consum, dintre cerere si oferta, dintre diferitele piete existente, între acestea si noile piete care îsi "cer dreptul la viata"
etc. În acest sens, Peter Drucker[1], are în vedere relatia dintre inovatii, productie, cerere si piata; concret este vorba de faptul ca inovatia atrage dupa sine schimbari în structura productiei care, la rândul lor, duc la schimbari în structura cererii de bunuri si servicii, iar acestea, la rândul lor, atrag dupa ele, schimbari în structura pietelor în sensul aparitiei unor noi piete, adica ale noilor produse aparute.
Rolul hotarâtor în crearea unei economii de piata functionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, institutiile si politicile Uniunii Europene, vizeaza în principal asigurarea unei cresteri economice durabile, promovarea unei politici investitionale coerente, crearea unui mediu de afaceri prielnic, modernizarea si dezvoltarea durabila a întregii vieti social-economice.
În conditiile economiei de piata, ale concurentei si ale existentei proprietatii
private, investitiile constituie cheia asigurarii unei eficiente maxime printr-un nivel cât mai ridicat al efectelor pe unitatea de efort.
În directia sublinierii rolului deosebit al investitiilor, este importanta prezentarea interrelatiei investitii-venit. Investitiile au un rol multiplicator în economie care, sintetic, se reflecta în cresterea venitului. De altfel, multiplicatorul investitiilor (K), se determina prin relatia ∆V/∆I, raport ce exprima sporul de venit obtinut pe unitatea suplimentara de investitie. Marimea venitului national, produsului intern brut, produsului national brut este inseparabila de efortul investitional. Fiind vorba de inter-relatia investitii-venit trebuie sa precizam si efectul pe care îl are, la rândul ei, cresterea venitului asupra cresterii investitiilor. Aceasta se exprima prin acceleratorul investitiilor, ca raport între variatia investitiilor si variatia veniturilor. Concret, este vorba de urmatoarele: marirea venitului duce la cresterea cererii agregate de bunuri si servicii care la rândul ei, determina marirea productiei, extinderea activitatii si respectiv realizarea de investitii de capital. Datele statistice confirma aceasta interdependenta. Evident nu scapam din atentie importanta pe care o are evitarea risipei de resurse, cresterea eficientei investitiilor.
Politica investitionala este si trebuie sa fie o politica de interes national, în
sensul ca efortul investitional, factor al progresului, al accelerarii reformei economice, trebuie orientat pe ramuri, subramuri tinând seama în primul rând de nevoile interne ale tarii.
Multe state din centrul si estul Europei, ca de altfel si România, si-au propus diferite solutii care sa stimuleze crearea de acumulari de capital de catre autohtoni prin politici fiscale de ordin intern. Dar numai acumularea interna de capital nu rezolva problematica tranzitiei, mai ales din cauza nevoii de tehnologii noi, performante ce pot fi obtinute din statele dezvoltate, dar care necesita importante resurse valutare. Procesul de stopare al declinului si al relansarii economice nu se poate face decât printr-un substantial efort investitional, ca factor catalizator si dinamizator ce presupune si modernizarea utilajelor, a produselor si a economiei în ansamblu.
În contextul actual, principalele directii de actiune pentru ca în România sa se asigure relansarea economica si pentru ca tara noastra sa devina un partener activ, competitiv si respectat trebuie ca printr-o strategie proprie de dezvoltare, statul sa se implice, în continuare, într-o mai mare masura în procesul de stopare a declinului economic, sa se stimuleze investitorii interni si straini. Elaborarea unei strategii proprii de dezvoltare, prin implicarea reala a statului la nivel macroeconomic, este necesara pentru ca, în acest mod, fiecare investitor sa cunoasca oferta investitionala, sectoarele economice considerate prioritare în acest sens de catre guvern.
Implicarea statului este necesara prin pozitia pe care acesta o detine, ca ordonator al pârghiilor economice (credite, taxe, impozite, stimulente etc). Daca ar exista o strategie de dezvoltare care sa fie popularizata, investitorii ar putea participa în conditii egale la diferite proiecte de dezvoltare, normal, adjudecarea lor facându-se de cei mai competitivi, mai viabili.
În concluzie, politica investitionala a tarii noastre, trebuie sa fie astfel orientata încât sa asigure stabilitate macroeconomica, crestere economica durabila, în ritmuri relativ înalte, concomitent cu reducerea inflatiei pâna la stabilizarea acesteia la câteva procente pe an si cu atragerea unui volum mare de credite din strainatate, strict necesare dezvoltarii si modernizarii economiei reale si infrastructurilor publice.
Pentru o mai buna informare a investitorilor cu privire la oportunitatile de investitii din România, a fost creata Agentia Nationala pentru Investitii Straine ca structura în subordinea Guvernului României. Atât investitorii autohtoni, cât si cei straini beneficiaza de aceleasi drepturi si obligatii: posibilitatea de a investi în orice domeniu de activitate si sub orice forma legala în conformitate cu reglementarile în vigoare; tratament nediscriminatoriu pentru investitorii romani si straini, rezidenti si non-rezidenti; nici o îngradire privind procentul de capital social detinut de investitorul strain într-o firma româneasca. Orice investitor strain poate detine 100% din capitalul unei firme românesti; garantii împotriva exproprierii, nationalizarii sau altor masuri cu aceleasi efect, exceptând cazurile când asemenea masuri ar rezulta din conditiile:
- sunt necesare pentru o cauza de utilitate publica;
- sunt nediscriminatorii;
- sunt duse la îndeplinire prin stipularea expresa a legii;
- sunt facute dupa plata anterioara si efectiva a pagubelor cauzate.
În legatura cu problema repatrierii profiturilor, aceasta este libera si este garantata de Banca Nationala a României prin Regulamentul 3/1997 care stipuleaza doua forme de repatriere a profiturilor:
repatrierea dividendelor dupa ce s-a încheiat anul financiar;
repatrierea capitalului în cazul lichidarii unei investitii (închiderea companiei sau vânzarea investitiei de portofoliu).
Potentialul
României în materie de investitii straine directe nu s-a situat dupa
1990 la cote înalte. Datele initiale au fost inferioare celor din
tarile vecine iar politicile aplicate de guvernele care s-au perindat
la putere dupa anul 1990 nu au fost de natura sa încurajeze capitalul
strain sa investeasca pe termen lung. De altfel si riscul
de tara evaluat de agentiile internationale de rating a
constituit înca de la început un obstacol major pentru investitii pe
termen lung. La performantele slabe ale economiei s-au adaugat
instabilitatea politica si manifestarile mai putin
democratice care au însotit tranzitia din anii '90. Avem pe scurt
imaginea unei tari aflata constant pe unul din ultimele locuri
din Europa 
la capitolele democratie si economie.
În perioada de tranzitie, România s-a înscris pe directia deschiderii si apropierii de economiile tarilor dezvoltate, restructurarea si reformarea economiei românesti având loc printr-un proces de compactare a structurilor, de control al resurselor, de privatizare si restructurare a sectoarelor economice, de asigurare a unui mediu de afaceri neutru, concurential.
În implementarea reformelor structurale, România a beneficiat de sprijin si consultanta din partea Uniunii Europene si a institutiilor financiare internationale: Banca Mondiala (BM), Fondul Monetar International (FMI), Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) etc., prin programe multianuale de reforma a administratiei publice, a justitiei si a sistemului bugetar, de sprijinire a privatizarii si restructurarii bancilor si a întreprinderilor de stat, de îmbunatatire a mediului de afaceri, de asistenta în pregatirea pentru integrarea în Uniunea Europeana.
Odata cu aderarea la Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007, România a trebuit sa realizeze o schimbare de optiuni, de mecanisme si instrumente de dezvoltare. Trebuia facuta trecerea de la controlul resurselor la dezvoltarea calitativa prin infuzie de capital si investitii, pe principiul competitivitatii. România trebuie sa faca trecerea de la abordarea sectoriala, a politicilor economice, la abordarea multisectoriala, integrata, a obiectivelor de dezvoltare.
În continuare, în acest proces România are nevoie de sprijinul si asistenta institutiilor financiare internationale si de mecanismele de monitorizare si evaluare post-aderare existente la nivelul Uniunii Europene.
Dimensiunea regionala a determinarii riscului investitiilor directe straine in Romania
Riscul, adica unul dintre "mecanismele cheie" ale evolutiei economiei, reprezinta un concept care în teoria de specialitate nu a fost dezbatut îndeajuns, oamenii nereusind înca sa stapâneasca tehnicile de identificare si evitare a acestuia pe parcursul desfasurarii activitatii lor. Fiecare decizie pe care oamenii o iau în activitatea lor implica riscuri cu efect pozitiv sau negativ. Înca de la începutul secolului, Joseph Schumpeter sublinia în oda sa închinata întreprinzatorului ca orice initiativa implica un risc.
Gestionarea sau managementul riscului, a factorilor de nesiguranta reprezinta o prioritate critica atât pentru companiile mari cât si pentru întreprinderile mici si mijlocii, toate confruntându-se cu tot mai multe influente economice, politice sau comerciale ce se nasc în societatea moderna.
În principal, în economia româneasca aflata în tranzitie, "riscurile la care se expun agentii economici sunt riscul: cauzat de inflatie, de evolutia cursului de schimb si de blocajul economico-financiar, adica riscul de neplata".
În tarile europene care au deja o experienta a economiei de piata s-a constatat ca întreprinzatorii ar trebui sa fie pregatiti pentru schimbari permanente ale formelor sub care se poate manifesta riscul. Astfel, într-un studiu realizat de compania Marsh Inc. asupra unor întreprinderi mici si mijlocii din Europa Occidentala, se mentioneaza ca "pe lânga traditionalele expuneri la hazard se adauga si riscuri operationale, financiare si strategice", cauzate de o serie de factori, ca de exemplu: modificari ale legislatiei, anumite standarde si coduri europene, riscurile impuse de evolutia Noii Economii, presiuni care apar datorita politicii de personal, necesitatile retehnologizarilor, eficienta costurilor, evenimente economice spontane.
Responsabilitatea pentru factorii de risc la care este supusa o companie este suportata în cazul marilor firme de un expert special angajat în acest scop, denumit "risk manager", iar în cazul întreprinderilor mici si mijlocii de directorul financiar si echipa de conducere în general.
Managementul riscului reprezinta un proces complex, care cuprinde o serie de activitati menite sa diminueze riscul care ar putea aparea odata cu initiativa întreprinzatorului. Gestionarea sau managementul riscului implica identificarea riscurilor (cu sprijinul tuturor departamentelor din firma), analiza riscurilor (ierarhizarea importantei si a impactului lor asupra companiei), tratarea riscurilor (adica prin retinerea finantata sau nefinantata a riscurilor, prin transferul riscurilor - contractual, sau prin intermediul asigurarilor si al pietelor de capital - prin reducerea riscurilor si prin schimbarea activitatii - daca este cazul).
Institutiile din România au nevoie din ce în ce mai mult de analize ale riscurilor financiare la care se expun, afirma expertii în domeniu.
Diferitele tipuri de expuneri specifice atât sectorului bancar cât si companiilor comerciale includ toate riscurile financiare - riscul valutar, riscul de pret, riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operational si riscul legislativ.
BRM Business Consulting, divizia educationala a Bursei Române de Marfuri, a fost creata în 2001 ca urmare a identificarii nevoii de educatie financiara pe piata româneasca. Începând cu anul 2002, BRM Business Consulting ofera pietei românesti o programa de curs si perfectionare în domeniul managementului riscului si al instrumentelor financiare derivate precum si cursuri dedicate, adaptate nevoii specifice fiecarei companii client.
Mediul de afaceri prezinta numeroase riscuri, iar abilitatea intreprinzatorilor de a izola si analiza aceste riscuri determina în ultima instanta succesul sau esecul în afaceri. Fara îndoiala, unele riscuri sunt inevitabile, în schimb multe dintre ele pot fi controlate.
În ultimii ani, în toate tarile avansate s-a înregistrat o dezvoltare exploziva a proiectelor de controlare a riscurilor. O mare varietate de instrumente au fost introduse sau revizuite pentru a raspunde cerintelor managementului controlarii riscului. În România aceste instrumente nu au fost utilizate pâna în anul 1997, când pentru prima data au fost implementate la Bursa Monetar - Financiara si de Marfuri Sibiu.
Principala functie economica a pietelor futures este hedgingul (acoperirea riscului). Hedgingul reprezinta cumpararea si vânzarea contractelor futures pentru a compensa riscul aparitiei unor schimbari a preturilor pe piata spot. Acest mecanism de transferare a riscului a facut ca, contractele futures sa fie indispensabile companiilor si institutiilor financiare din întreaga lume.
Gestionarea riscului se pare ca este însa o atributie nu doar a întreprinzatorului ci si a statului, a carui interventie ar trebui sa fie cât mai echitabila, fara sa creeze avantaje unilaterale (dupa cum s-a întâmplat din pacate în anii tranzitiei economiei românesti).
Este necesara identificarea particularitatilor în stabilirea riscului investitilor straine directe în diferite regiuni ale României, din perspectiva factorilor de influenta a riscului si a metodelor de evaluare. Astfel, putem deosebi urmatorii factori:
generali, care actioneaza la scara nationala si prezinta forme specifice de manifestare la nivel regional (cadru legislativ, institutional, performantele si structura economica, infrastructura fizica si de afaceri, etc.)
caracteristici la nivel regional (pozitie geografica, resurse locale, acces la caile majore de comunicatii, cultura locala, atitudini, mentalitati, disponibilitate pentru cooperare interregionala si transfrontaliera).
Atragerea de investitii straine este o sursa importanta de restructurare eficienta a regiunilor si, implicit, a economiei nationale. Capital financiar, metode eficiente de management, asigurare de piete de desfacere, abilitate de pozitionare pe piata europeana si mondiala sunt câteva din beneficiile patrunderii de capital strain.
Pentru a crea un mediu atragator investitorilor straini trebuie sa ne familiarizam cu criteriile acestora de evaluare a riscului de a investi în regiunile din România care vor trebui sa asigure o folosire cât mai corecta a fondurilor comunitare destinate restructurarii economice si sa exploateze eficient cadrul creat - legislativ, institutional - în vederea asigurarii unui mediu stabil si atragator pentru investitorii straini.
Politica României privind mediul de afaceri si climatul investitional în contextul integrarii în Uniunea Europeana
România se afla într-un proces rapid de modernizare si dezvoltare determinat de integrarea în structurile economice si institutionale ale Uniunii Europene precum si de implicarea tot mai mult în fluxurile economice si competitia globala. Aceste procese genereaza investitii importante (în proiecte de infrastructura, reforma institutionala si administrativa, dezvoltarea mediului de afaceri, a tehnologiilor moderne si a resurselor umane) si necesita adoptarea de politici, mecanisme si instrumente moderne, adaptate la specificul economiei românesti, dar acceptate pe plan european si international.
România a elaborat si are în proces de implementare o multitudine de strategii sectoriale, realizate cu sprijinul institutiilor financiare internationale. Aceste strategii sunt însa prea putin coordonate si implementarea lor depinde în prea mare masura de resursele limitate, alocate. În acelasi timp aceste strategii sunt mai putin strategii de dezvoltare a diferitelor domenii de activitate si ale economiei si mai mult strategii de asistenta, instruire si consultanta.
În procesul de descentralizare tot mai multe responsabilitati sunt transmise autoritatilor locale si teritoriale fara a se realiza si o întarire a capacitatii administrative, cu alocarea fondurilor necesare în mod corespunzator.
În acelasi timp, investitiile importante nu pot fi realizate fara introducerea bugetarii multianuale atât la nivel central cât si la nivel local.
Odata cu aderarea la Uniunea Europeana, România va beneficia de un nivel important al Fondurilor Structurale si de Coeziune (circa 4% din PIB-ul României, pentru perioada 2007-2013), care se vor acorda bazat pe nivelul de unitati teritoriale NUTS II (8 regiuni de dezvoltare în cazul României), pentru care structurile administrative constituite pâna în prezent au o capacitate foarte limitata, ceea ce poate reprezenta un obstacol important în programarea, gestionarea si derularea fondurilor comunitare.
Cadrul privind politicile în domeniul mediului de afaceri si investitional este stabilit prin Programul de Guvernare 2005-2008:
Politica de atragere a investitiilor
În perioada post-aderare, politica de atragere a investitiilor va reprezenta o prioritate pentru Guvernul României, o componenta importanta a politicii de dezvoltare economica, fundamentata prin Programul de Guvernare 2005-2008. Prin acest document, Guvernul si-a asumat "respectarea întelegerilor internationale în conditiile sustinerii credibilitatii si încrederii în mediul de afaceri românesc". Cresterea volumului de investitii straine în România este realizata printr-un "climat investitional predictibil".
Politica privind mediul de afaceri
Politica privind mediul de afaceri urmareste "sustinerea întreprinzatorilor privati" si "stimularea liberei initiative".
Pentru atingerea acestor obiective este necesara, în continuare, "înlaturarea tuturor obstacolelor din calea initiativei private", în cadrul unei "economii de piata functionale", prin asigurarea "statului de drept, a proprietatii private si a unei clase de mijloc puternice" precum si a "stabilitatii si predictibilitatii mediului de afaceri, utilizarii eficiente a resurselor, liberei circulatii a fortei de munca, bunurilor, serviciilor si capitalurilor, limitarii birocratiei si diminuarii coruptiei".
Relaxarea fiscala a consemnat deja:
reducerea cotei impozitului pe profit de la 25% la 16%;
introducerea cotei unice de 16% pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice;
reducerea graduala a cotei de impozitare pentru contributiile la fondurile sociale;
In paralel, pentru cresterea veniturilor bugetare, guvernul urmareste:
1.eliminarea monopolurilor nejustificate din punct de vedere economic sau al unor considerente de siguranta nationala si privatizarea utilitatilor publice;
2.cresterea transparentei mediului de afaceri si a politicilor guvernamentale;
3.liberalizarea si flexibilizarea pietei muncii;
4.consolidarea liberei competitii;
Concurenta loiala trebuie protejata prin:
asigurarea independentei Consiliului Concurentei;
promovarea unei legislatii antitrust mai eficienta;
limitarea participarii statului la productia si distributia bunurilor publice;
reglementarea ajutorului de stat si a altor interventii publice conform prevederilor acquis-ului comunitar
Promovarea IMM si a Cooperatiei depinde în cea mai mare masura de:
reducerea costului creditelor pentru IMM
simplificarea procedurilor de control si modificarea atitudinii fata de investitori;
introducerea stimulentelor economice pentru încurajarea IMM sa devina furnizori de servicii pentru marile întreprinderi din economia nationala;
simplificarea procedurilor administrative (înscriere, actualizare date)
programe de pregatire a resurselor umane, marketing, precum si pentru îmbunatatirea calitatii produselor si serviciilor suport, în vederea facilitarii accesului IMM-urilor pe piata unica europeana;
dezvoltarea retelei "Centrelor judetene de consultanta si informare pentru IMM", precum si crearea unei retele a reprezentantelor teritoriale a "Fondului National de Garantare a Creditelor pentru IMM".
În domeniul cooperatiei, principalele directii de actiune ale Guvernului României urmaresc punerea în aplicare a noii Legi cadru privind cooperatia, stimularea cooperativelor pentru valorificarea produselor agroalimentare, constituite pe baza modelului Uniunii Europene si a cooperativelor mestesugaresti.
Piata muncii are nevoie acuta de flexibilizare, obiectivul principal fiind liberalizarea completa a pietei muncii si asigurarea libertatii contractuale în domeniul stabilirii si negocierii relatiilor de munca.
Proiectul noii Legi a investitiilor
În noul context al participarii României în cadrul Pietei Interne Unice Europene si în circuitul economic mondial, este necesar un nou cadru legislativ privind investitiile, adaptat Directivelor si reglementarilor din spatiul comunitar si standardelor internationale (OCDE).
Proiectul de lege, înaintat spre dezbatere societatii civile, are drept scop "stabilirea principiilor, conditiilor si modalitatilor de stimulare a investitiilor în România, în scopul promovarii unei dezvoltari durabile a tarii".
Adaptat legislatiei comunitare în domeniu, proiectul de lege reglementeaza toate categoriile de investitii cu o valoare minima de 1 milion de euro.
Este prevazuta o structurare a investitiilor pe 3 categorii, cu acordarea unor pachete de stimulente specifice fiecarei grupe:
categoria 1 - cu valoare mai mare de 75 milioane de euro
categoria 2 - între 25 si 75 milioane de euro
categoria 3 - între 1 si 25 milioane de euro
Acordarea stimulentelor urmareste îndeplinirea unor obiective de dezvoltare regionala, cercetare-dezvoltare, resurse umane, mediu, coeziune si incluziune sociala si pot lua forme ca: subventionarea dobânzilor la credite; garantarea de catre stat a împrumuturilor; accesul la utilitatile publice; drept de folosinta asupra unor proprietati imobiliare; înlesniri privind plata taxelor; acoperirea unei parti din costul investitiei, prin co-finantare; etc.
Principiul de baza pe care se fundamenteaza proiectul de lege este asigurarea tratamentului egal si nediscriminatoriu pentru investitorii români si straini.
Stimulentele acordate investitorilor iau forma unor scheme de ajutor de stat. Proiectul de lege nu cuprinde si criteriile de eligibilitate pentru investitori, acestea urmând sa fie introduse în normele de aplicare a legii, odata cu modificarile efectuate de Comisia Europeana în planul legislatiei comunitare. Ele trebuie sa corespunda regulilor comunitare în domeniul ajutorului de stat si sa fie însotite de prevederi clare privind modalitatea de solicitare a finantarilor si procedura de verificare a încadrarii în criteriile de eligibilitate.
Avantajele României în atragerea de investitii straine
În România, investitorii straini beneficiaza de numeroase avantaje:
piata de desfacere de peste 20 milioane de locuitori; situare la intersectia coridoarelor europene 4, 7 si 9; apropierea de pietele din tarile din fosta URSS, Balcani, Orientul Mijlociu;
forta de munca calificata, educata; resurse naturale; potential turistic;
predictibilitatea mediului politic; membru NATO si UE; factor de stabilitate în regiune;
membru ONU, OSCE, WTO, BM, FMI, Consiliul Europei, OIF etc.; relatii diplomatice cu 177 de state; acorduri bilaterale privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor;
economie de piata functionala; crestere economica sustenabila;
infrastructura cu largi posibilitati de dezvoltare;
stabilitate si dialog social, bazat pe parteneriat public-privat;
legislatie compatibila cu acquis-ul comunitar.
Se desprind doua stadii comportamentale ale investitiilor straine directe în România, dupa 1989: (1) cel dinainte de 1997, cu investitori nesemnificiativi si aflux scazut; (2) cel initiat în 1997, al "investitiilor semnificative" (investitorilor semnificativi) care totalizeaza peste un miliard de dolari anual. Investitia straina în România acuza înca simptomele nivelului relativ scazut, respectiv ale instabilitatii fluxului pe perioade scurte.
Element important al strategiei de restructurare a unei economii, atragerea investitiilor straine poate avea o serie de avantaje asupra evolutiei acesteia, dintre care mentionam: valorificarea resurselor în folosul cresterii si dezvoltarii regionale, cresterea concurentei autohtone, avantajele fata de alte variante ale finantarii externe, îmbunatatirea cursului de schimb al monedei nationale, efectele asupra bunastarii etc.
Bibliografie:
Peter Drucker, Inovatia si sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1993
Constantin Anghelache- România 2003. Starea economica - perspective. Editura Economica, 2003;
Petre Popescu, Metode si tehnici de reducere a costurilor, Buletin economic legislativ nr. 1/1995, Editura Tribuna Economica, Bucuresti 1995, pg.16
CUPRINS:
Rolul investitiilor
Dimensiunea regionala a determinarii riscului investitiilor directe straine in Romania
Politica României privind mediul de afaceri si climatul investitional în contextul integrarii în Uniunea Europeana
Politica de atragere a investitiilor
Politica privind mediul de afaceri
Proiectul noii Legi a investitiilor
Avantajele României în atragerea de investitii straine
|
