Totalitatea relatiilor generate de actele de vânzare-cumparare în conexiunea lor cu sp 18318g68s atiul si timpul în care se desfasoara formeaza piata. În cadrul pietei unui bun se întâlnesc dorintele consumatorilor exprimate prin "cerere" si acelea ale producatorilor exprimate prin "oferta". Din aceasta confruntare se naste, în conditiile de definitie, un pret si un nivel al tranzactiilor (cantitati) pentru bunurile considerate, aceasta pereche de variabile caracterizând echilibrul de piata.
Pe piata se verifica concordanta sau neconcordanta între nivelul, structura, calitatea productiei (oferta) si nivelul, structura si calitatea consumului (cererea). Informatiile oferite de piata sunt extrem de pretioase pentru agentii economici care pot astfel actiona în directia realizarii echilibrului dintre cererea si oferta de bunuri si servicii.
Pentru a dobândi tabloul complet al unei piete trebuie sa o caracterizam cel putin prin prisma urmatoarelor aspecte: obiectul tranzactiilor; volumul schimburilor (menit sa ne dea masura potentialului, capacitatii pietei respective); structura pietei (pe care o evidentiem relevând modul de organizare a componentelor pietei, reteaua de desfacere si negociere, investitiile aferente); aria geografica sau gradul de extindere spatiala a pietei.
I. Prin prisma criteriului obiectul tranzactiei distingem în principal doua mari categorii de piata: A) piata bunurilor si a serviciilor; B) piata factorilor de productie. La rândul ei, piata factorilor de productie cuprinde: piata muncii, piata resurselor naturale, piata pamântului propriu-zisa, piata capitalului în sens restrâns, piata monetara, piata financiara, piata valutara, piata informatiei.
5. Controlul activitatii bursei a devenit o conditie sine qua non a existentei ei. De aceea, a devenit de competenta guvernelor crearea unor organisme cu atributiuni în controlul activitatii bursei. În S.U.A. însusi presedintele numeste cele cinci persoane membre ale acestui organism. În acest fel se spera ca seisme de genul crizei din 1929-33 sa nu se mai repete.
Importanta si seriozitatea unei burse se apreciaza dupa calitatile membrilor ei. Vom exemplifica cu cerintele impuse de bursele din Paris si New York celor ce doresc sa devina membri.
Pentru a fi cotata la bursa din Paris o firma trebuie sa îndeplineasca niste conditii bine stabilite:
1) Activitatile specifice guvernului de promovare a eficientei economice sunt urmatoarele:
a) Guvernele sunt agenti economici activi în lupta împotriva monopolurilor, extrema competitorului imperfect. Când puterea economica a monopolului devine suficient de mare, el va decide singur pretul, fixându-l mult peste cheltuieli. Acest pret de monopol va determina scaderea cantitatii de produse pe care o vor cumpara consumatorii. Preturile mari de monopol înseamna profituri mari de monopol din care o buna parte se pot transforma în reclame înselatoare sau pot fi folosite pentru cumpararea influentei legiuitorilor. De aceea, începând din 1890 (Congresul american adopta celebra lege antitrust purtând numele senatorului care a initiat-o - Sherman Act. Îl viza direct pe John D. Rockefeller), guvernele au impus atât legi de neîncredere, cât si reglementari economice vizând activitatea monopolurilor în scopul îmbunatatirii functionarii sistemului de piata pe care domina concurenta imperfecta;
b) Alte nereusite ale pietei în cazul carora trebuie sa intervina guvernul pentru a restabili eficienta sunt cele legate de poluare. Reglementarile guvernului opereaza cu grade diferite de eficacitate pentru a controla elemente secundare ca: poluarea apei si a aerului, alimente si medicamente neverificate, pierderi hazardate de materiale radioactive etc.;
c) Un alt domeniu în care guvernele trebuie sa-si dovedeasca eficienta este constructia de bunuri publice, adica acele activitati economice care aduc beneficii mici sau mari comunitatii, dar a caror constructie si întretinere nu este rentabila pentru întreprinzatorii particulari. Asigurarea apararii nationale, a ordinii interne, construirea retelei de autostrazi, subventionarea cercetarii stiintifice fundamentale si a sanatatii publice sunt doar câteva exemple de domenii în care intervine statul pentru a le spori eficienta. Un exemplu tipic de bun public întretinut de guvern este farul, care salveaza vase si vieti. Cei ce întretin farul nu reusesc sa adune taxe sub forma penalizarilor pretinse vaselor care-i folosesc serviciile deoarece nu costa mai mult sa avertizeze o suta de vase sau numai unul singur ca se apropie de stânci. De aceea constructia si întretinerea unui far nu va interesa nici un întreprinzator particular. Dar pentru a construi si apoi pentru a întretine bunurile publice guvernele au nevoie de resurse, de fonduri. Sursa acestora sunt taxele pe venituri percepute la toate nivelurile. Trebuie accentuat caracterul obligatoriu al taxelor. Legatura între cheltuieli si consum, care exista în cadrul bunurilor de consum individual, nu e valabila si în cazul taxelor pentru bunuri publice (cumperi un jerseu de lâna numai daca vrei, dar trebuie sa-ti platesti partea de taxe pentru finantarea apararii, cercetarii spatiului, educatiei publice chiar daca nu te intereseaza deloc aceste activitati). Trasatura principala a majoritatii bunurilor publice consta în aceea ca ele sunt indivizibile (vezi: serviciul de canalizare, serviciul bolilor epidemice etc.) si nimeni nu poate fi exclus din sfera lor de utilitate. Societatea este cea care apare ca beneficiar al acestora, iar institutiile bugetare sunt cele care ofera aceste bunuri si servicii publice.
Caracteristic institutiilor bugetare este faptul ca în schimbul serviciilor oferite ele nu primesc nimic. În absenta veniturilor, cheltuielile lor se suporta din bugetul statului.
2) Statul si promovarea echitatii în viata economica.
Chiar daca sistemul de piata ar functiona în conditii de competitivitate perfecta multi nu l-ar considera ideal deoarece bunurile se obtin dupa "voturile în bani" si nu dupa nevoi (pisica bogatului primeste laptele care s-ar cuveni unui copil sarac). Deci si cel mai eficient sistem de piata poate genera inegalitati. Daca însa o tara cheltuieste mai mult pe hrana animalelor de interior decât pe educatia universitara a saracilor avem de a face cu un defect de distribuire a veniturilor si nu cu o carenta a pietii. Inegalitatile în distribuirea veniturilor pot fi inacceptabile din punct de vedere politic sau etic. De aceea o natiune nu trebuie sa accepte rezultatul pietelor competitive ca fiind predeterminat si de neschimbat. Printre instrumentele pe care le poate folosi guvernul pentru a corecta inegalitatea distribuirii veniturilor amintim: taxarea progresiva, platile de transfer, subventionarea consumului grupurilor cu venituri mici.
Taxarea progresiva presupune taxe mai mari pentru bogati decât pentru saraci dar, deoarece taxele scazute nu-i pot ajuta pe cei care nu au venituri deloc, se practica platile de transfer. Acestea sunt plati facute catre indivizi de la care nu se primesc în schimb servicii: batrâni, orfani, handicapati. Ajutorul de somaj intra si el în aceasta categorie a platilor de transfer. Subventionarea de catre guvern a categoriilor cu venituri mici se face sub forma timbrelor alimentare, îngrijirii medicale gratuite, acordarii de spatii de locuit la pret scazut.
3) Rolul statului în promovarea stabilitatii economice.
Instrumentele de care uzeaza guvernele pentru a se achita de acest rol sunt politica fiscala si politica monetara. Politica fiscala a statului consta în puterea de a taxa veniturile si a folosi apoi acesti bani pentru bunuri publice. Prin politica monetara statul introduce reglementari asupra activitatii bancilor, a sistemului financiar supraveghind oferta de bani, rata dobânzii, conditiile de creditare.
Prin politica fiscala si cea monetara guvernele pot influenta rata de crestere a produsului national si nivelul sau, gradul de ocupare a fortei de munca, nivelul preturilor într-o economie. Examinând roadele politicii monetare si fiscale din tarile industriale dezvoltate dupa cel de-al doilea razboi mondial (cele doua cresteri majore ale pretului petrolului, recoltele slabe, lipsurile anumitor produse, criza sistemului financiar international) s-a ajuns la concluzia ca nici o tara nu a reusit sa realizeze pe o perioada mai îndelungata initiativa libera, inflatia scazuta si angajarea completa a fortei de munca. De aceea, politicile fiscale si monetare trebuie tot timpul actualizate pentru a se realiza, cel putin pe intervale mai scurte, stabilitatea economica. SUA sunt considerate a avea "economie mixta" deoarece:
- piata determina majoritatea preturilor individuale si a cantitatii produselor;
- guvernul conduce economia în ansamblu prin reglementari fiscale si monetare.
Ambele jumatati, piata si guvernul, sunt esentiale pentru functionarea unei economii sanatoase. Fara unul din aceste elemente, "e ca si cum ai încerca sa aplauzi cu o singura mâna" spune P.A. Samuelson.
|
