STABILITATE sI ECHILIBRU MONETAR
SECŢIUNEA 3.1. STABILITATEA MONETARÅ, PUNCT DE PLECARE PENTRU ÎNTÅRIREA MONEDEI NAŢIONALE
3.1.1 Puterea de cumpårare a banilor
Banii pot fi definiti ca fiind un ansamblu de mijloace sub forma monedelor si a semnelor de valoare care, prin 22122g619w decizia autoritåtii suverane, circulå ca purtåtoare ale unei anumite puteri de cumpårare, în exercitarea anumitor functii care le sunt proprii, a unui numår de operatiuni specifice. Banii au un rol important în economie, participând în mod activ la toate procesele complexe ale realizårii produsului social, la distribuirea si redistribuirea venitului national.
În ceea ce priveste continutul notiunii de putere de cumpårare a banilor, literatura de specialitate face distinctie între: puterea de cumpårare internå a unei unitåti monetare, puterea de cumpårare a populatiei si puterea de cumpårare a monedei nationale fatå de monedele stråine.
Puterea de cumpårare a unei unitåti monetare exprimå volumul de mårfuri si servicii care pot fi achizitionate cu aceastå unitate, într-o perioadå si pe o arie geograficå determinatå, comparativ cu o altå perioadå luatå ca bazå de comparatie. Indicele puterii de cumpårare a unei sume exprimate în unitåti monetare evolueazå în sensul invers evolutiei indicelui preturilor. Pentru determinarea cât mai corectå a
puterii de cumpårare interne a monedei sunt necesare douå conditii:
a) alegerea indicelui preturilor care prezintå interes pentru analiza ce se efectueazå (indicele preturilor produselor alimentare, industriale, al serviciilor, etc., indicele general al preturilor);
b) calcularea corectå a acestui indice, tinând cont de faptul cå diferitele categorii de preturi nu evolueazå uniform.
Puterea de cumpårare a populatiei exprimå capacitatea realå de cumpårare a veniturilor bånesti ale populatiei într-o anumitå perioadå, fatå de o altå perioadå luatå ca bazå de referintå. Acest indice reflectå, pe de o parte, evolutia preturilor, iar pe de altå parte, evolutia veniturilor bånesti ale populatiei.
Puterea de cumpårare a monedei nationale fatå de aceea a monedelor stråine (putere de cumpårare pe plan extern) reflectå raportul dintre puterile de cumpårare interne ale monedelor comparate. Raportul dintre preturile interne si cele externe este exprimat de cursul valutar (curs de schimb), adicå de raportul valoric dintre douå monede.
Din cele aråtate mai sus rezultå cå în toate acceptiunile puterii de cumpårare a monedei, evolutia preturilor constituie barometrul, mai mult sau mai putin exact, al puterii de cumpårare a banilor.
3.1.2 Stabilitatea monetarå.
Stabilitatea monetarå exprimå posibilitatea mentinerii puterii de cumpårare (indiferent de forma la care ne referim) la intervale de timp diferite. Pe plan intern, în conditiile economiei de piatå, o putere de cumpårare stabilå coincide cu echilibrul care trebuie så existe între cererea solvabilå si productia de bunuri si servicii oferite pe piatå. De aceea, preocuparea pentru asigurarea stabilitåtii puterii de cumpårare a banilor este nemijlocit legatå de aceea pentru asigurarea stabilitåtii preturilor.
În cazul în care depåsirea de cåtre cererea solvabilå a productiei oferite pe piatå are o cauzå monetarå, fenomenul este cunoscut sub denumirea de inflatie, iar în cazul contrar, al insuficientei cererii solvabile provocate, de asemenea, de o cauzå monetarå, el este cunoscut sub denumirea de deflatie, probleme pe care le vom analiza în capitolul urmåtor al lucrårii.
În economia planificatå s-a vorbit despre stabilitatea puterii de cumpårare a banilor ca o problemå de echilibru care si-ar fi gåsit rezolvarea prin realizarea sarcinilor de plan. Se afirma cå planul prevedea volumul de mårfuri si servicii destinate nevoilor populatiei, corelat cu veniturile bånesti ale acesteia pe o perioadå datå (lunå, trimestru, an).
În realitate, sistemul centralizat din fostele tåri socialiste, elaborarea de planuri fårå o bazå realå, înregistrarea de dezechilibre structurale ale economiei, realizarea unor balante de plåti cu solduri pasive, exportul de produse necompetitive, precum si stabilirea arbitrarå a preturilor sau înghetarea lor pe perioade lungi au fåcut ca în aceste tåri så se instaleze, treptat, instabilitatea economicå si monetarå, respectiv inflatia, uneori vizibilå, alteori ascunså si så se degradeze continuu calitatea vietii.
Stabilitatea si întårirea monedei nationale sunt procese care nu se realizeazå de la sine, ci sunt rezultatul unei politici economico - financiare deosebit de complexe.
Se poate afirma cå, în vasta evolutie a economiei nationale si, mergând mai departe, a economiei internationale, aproape nu existå variabile care så nu se repercuteze, într-un fel sau altul, într-o måsurå sau alta, asupra echilibrului monetar, asupra stabilitåtii puterii de cumpårare a monedei nationale.
Evolutia unei monede e determinatå nu numai de fenomenele economice, ci si de cele politice, militare, sociale, etc. Un exemplu recent, deosebit de edificator este criza Golfului care a avut si continuå så aibå implicatii si consecinte pe diferite planuri, inclusiv în domeniul monetar. Astfel, moneda celui bogat si puternic stat din lume, dolarul S.U.A., a înregistrat o scådere semnificativå fatå de marca germanå, yenul japonez si fatå de alte valute în urma conflictului militar din Golf. Pe de altå parte, cresterea pretului petrolului, de la 20 de dolari la 40 de dolari barilul, în numai douå luni de la izbucnirea conflictului, a creat mari probleme tårilor importatoare, cu consecinte asupra economiilor si valutelor lor, inclusiv pentru S.U.A. care importå mai mult de jumåtate din petrolul consumat. Asadar, fiecare dolar plåtit în plus sporeste presiunile inflationiste în economie si cu cât sporesc preturile interne, cu atât se depreciazå moneda.
O problemå mult controversatå în teoria monetarå este aceea a bazelor stabilitåtii monetare. Diversitatea de opinii se referå la întrebarea dacå stabilitatea monetarå este intrinsecå, adicå puterea de cumpårare a banilor derivå din esenta acestora, sau este extrinsecå. S-au conturat trei directii principale:
a) stabilitatea puterii de cumpårare a banilor este legatå de o valoare realå (aurul), ceea ce presupune confectionarea acestora dintr-o cantitate corespunzåtoare de metal pretios sau acoperirea emisiunii prin fonduri de rezervå de metal pretios. Printre sustinåtorii teoriei metaliste se aflå si economistul român Anghel Ruginå.
b) teoria nominalistå, conform cåreia baza materialå a banilor este puterea legii; deoarece banii sunt o creatie a legii, tot legea, deci statul, este forta care conferå si o anumitå valoare monedei nationale.
c) puterea de cumpårare a banilor derivå din functionalitatea lor. Conform acestei teorii, puterea de cumpårare si, implicit, stabilitatea banilor depind de modul în care se desfåsoarå schimbul de activitåti economice, de proportionalitatea în desfåsurarea proceselor economice, de respectarea legilor obiective ale productiei, de adaptarea cât mai deplinå a volumului si structurii productiei la nevoile sociale, precum si de buna organizare a fluxurilor bånesti din economie, deci de un bun sistem monetar, bine aplicat.
La noi, principalul rol revine Båncii Nationale a României care, potrivit legii, "stabileste si conduce politica monetarå si de credit, în cadrul politicii economice si financiare a statului, cu scopul de a mentine stabilitatea monedei nationale" (art.1 din Legea nr.34/1991 privind Statutul Båncii Nationale a României).
3.1.3 Devalorizarea monetarå.
Devalorizarea monetarå, fenomen opus stabilitåtii monetare, se poate defini ca fiind reducerea legalå a valorii paritare a monedei internationale. Valoarea paritarå este datå de continutul valoric al unitåtii monetare a unei tåri sau al instrumentelor monetare internationale, continut determinat prin lege sau prin conventii internationale. Ea este exprimatå printr-un etalon (aur, o altå monedå de referintå sau un "cos de valute") si serveste la stabilirea paritåtii monetare, adicå a raportului valoric între douå monede. ïn conditiile etalonului aur - devize, valoarea paritarå a unei monede poate fi exprimatå în aur, în dolari S.U.A., iar din 1976 si în D.S.T.
Literatura de specialitate a delimitat mai multe tipuri de devalorizåri:
a1) devalorizarea explicitå care este o måsurå luatå de stat în general la intervale mai mari de timp;
a2) devalorizarea implicitå (depreciere monetarå), care este un proces economico-financiar de regulå cu caracter de continuitate.
b1) devalorizarea defensivå care este o operatiune de omologare oficialå a pierderii puterii de cumpårare a monedei în urma unei inflatii;
b2) devalorizarea ofensivå care este o operatiune de stimulare, pe cale monetarå, a exportului.
c1) devalorizarea totalå - atunci când nivelul puterii de cumpårare a monedei a ajuns så fie atât de scåzut încât constituie o piedicå pentru îndeplinirea corectå a functiilor monetare, situatie în care singura solutie este înlocuirea vechii monede cu una nouå (reformå monetarå);
c2) devalorizarea partialå - atunci când se reduce valoarea paritarå a unitåtii monetare nationale în raport cu alte monede de referintå (schimbarea semnelor monetare aflate în circulatie pentru satisfacerea cererii de maså monetarå).
Efectele devalorizårii sunt multiple atât pe plan intern cât si pe plan extern. O devalorizare efectuatå la sfârsitul unei inflatii prelungite poate stabiliza situatia, ajustând moneda la noul nivel al costurilor, preturilor si veniturilor, impulsionând activitatea de redresare economicå. Devalorizarea favorizeazå exportul si reduce importul, solutie de dorit în cazul unei balante de plåti externe deficitare.
Consecintele devalorizårii monetare au un caracter provizoriu si de aceea devalorizarea nu poate fi utilizatå ca mijloc în sine pentru redresarea economiei, ci numai subjugatå unei politici monetare coerente si unor måsuri economice de ansamblu.
SECŢIUNEA 3.2. REALIZAREA ECHILIBRULUI MONETAR
Echilibrul monetar este si el o parte componentå a echilibrului economic general, premiså si totodatå consecintå a echilibrului resurselor materiale, financiare si valutare. O monedå stabilå nu este de conceput decât în conditiile în care în toate sferele si sectoarele productiei si circulatiei mårfurilor, precum si în domeniul comertului exterior, procesele economice se desfåsoarå fårå perturbåri si în conditii de eficientå. Se poate afirma cå în conditiile economiilor bazate pe productia de mårfuri, toate procesele legate de realizarea produsului social, de distribuirea si redistribuirea venitului national, se reflectå în circulatia banilor, în stabilitatea lor.
În literatura de specialitate existå numeroase definitii ale echilibrului monetar care reflectå, de obicei, cerintele de realizare a acesteia dintre care amintim: desfåsurarea în conditii de proportionalitate si eficientå a proceselor din sfera productiei materiale; concordanta dintre veniturile si cheltuielile bånesti ale participantilor la procesul de reproductie; respectarea echilibrului bugetar si evitarea folosirii emisiunii bånesti pentru acoperirea diferitelor cheltuieli ale statului; echilibrul investitiilor în raport cu mårimea acumulårilor bånesti destinate investitiilor.
Procesul de realizare a echilibrului monetar, precum si mecanismul de transmitere a consecintelor acestuia pot fi sintetizate în urmåtoarea schemå:
Factori determinanti Consecinte
1. Modificarea masei Echilibru 1. Cererea si oferta
sau de
bånesti instrumente
dezechilibru financiare
2. Modificarea cererii de monetar 2. Cererea de mårfuri
bani si servicii
Elaborarea acestei scheme are ca primå operatie stabilirea variabilelor definitorii pentru starea de echilibru. De obicei, se au în vedere masa båneascå (volumul agregatelor monetare) si cererea de bani (cererea de agregate monetare). Se poate spune, deci, cå modificårile variabilelor monetare (masa båneascå si cererea de bani) sunt responsabile atât de perturbarea echilibrului monetar, cât si de amploarea si de felul dezechilibrului ( inflatie, dacå masa båneascå devine mai mare decât cererea de bani si deflatie, în cazul invers). Modificarea acestor variabile poate fi determinatå fie prin actiunea politicii monetare, fie prin actiunea altor factori exogeni.
A doua operatie pe care o implicå elaborarea schemei generale a procesului de realizare a echilibrului monetar este identificarea variabilelor si a fluxurilor prin care dezechilibrul monetar, o datå apårut, va actiona asupra restului economiei. Din analiza acestui proces, au reiesit douå cåi principale prin care dezechilibrul monetar influenteazå celelalte domenii ale economiei: actiunea asupra cererii si ofertei de instrumente financiare si actiunea asupra cererii de mårfuri si servicii. Actiunea dezechilibrului monetar asupra cererii si ofertei de instrumente financiare are drept consecinte modificarea pretului si a ratei dobânzii instrumentelor respective, deci scåderea sau cresterea volumului creditelor. Linia de actiune a dezechilibrului monetar asupra tranzactiilor financiare duce, pânå la urmå, tot la modificarea cererii de mårfuri si servicii. Efectele asupra tranzactiilor financiare sunt, asadar, efecte temporare, deoarece, pe termen lung, ele se resimt în domeniul tranzactiilor reale.
Pentru a se atinge o nouå situatie de echilibru trebuie, asadar, actionat printr-o modificare a masei bånesti sau a cererii de bani. Astfel, un dezechilibru monetar constând într-o cantitate de bani prea mare (inflatie), poate fi eliminat fie prin reducerea masei bånesti, fie prin cresterea cererii de bani, fie pe ambele cåi, în diverse combinatii. Existenta echilibrului monetar si a unei monede stabile oferå conditiile necesare dezvoltårii economice, de aceea mentinerea echilibrului mone-tar, respectiv a stabilitåtii monetare. reprezintå un obiectiv principal al politicii monetare.
SECŢIUNEA 3.3 CEREREA sI OFERTA MONETARÅ.
Echilibrul monetar, asa cum am aråtat anterior, se realizeazå în cadrul procesului circulatiei, fiind exprimat de egalitatea între cererea si oferta de monedå atât în sfera numerarului, cât si în aceea a banilor de cont, folosindu-se metode specifice acestor sfere.
Cererea de bani reprezintå, împreunå cu masa båneascå, o variabilå esentialå a oricårui model monetar care este ecuatia de echilibru. De aceea, analiza procesului de formare a cererii de bani necesitå aceeasi atentie ca si analiza procesului de creare a banilor.
3.3.1 Cererea de bani si factorii determinanti ai acesteia.
Cererea de bani reflectå necesitåtile agentilor economici de instrumente susceptibile så îndeplineascå în conditiile contemporane functiile monedei (numerar, bani de cont, etc.) Astfel definitå, cererea de bani apare ca un element al conceptului mai general de "alegere economicå", în spetå alegerea întrebuintårii date venitului.
Factorii care actioneazå asupra mårimii cererii de bani sunt numerosi, înså ei pot fi clasificati în trei mari categorii:
a) factori care tin de cåile de procurare a banilor, dintre care cei mai importanti sunt mårimea venitului si mårimea averii, care impun asa numita "restrictie bugetarå" ;
b) factori care tin de preturile relative ale diverselor forme nemonetare de avere si de veniturile pe care le aduc formele de avere respective, dintre care cel mai important este rata dobânzii, care se aflå într-o relatie de inverså proportionalitate cu cererea de bani, în sensul cå atunci când dobânda creste, cererea de bani scade si invers. Într-o economie de piatå, rata dobânzii are rolul unui indicator al eficacitåtii minimale admise de colectivitatea respectivå, deoarece nu se pot între-prinde nici un fel de proiecte economice care ar avea o rentabilitate mai scåzutå decât rata dobânzii existentå pe piatå;
c) factori care tin de avantajele specifice pe care le conferå detinerea banilor, si care sunt de douå tipuri: factori ce tin de asigurarea unei capacitåti de platå permanente, si factori care tin de posibilitatea efectuårii la momentul oportun a anumitor achizitii avantajoase de bunuri reale sau financiare.
Având
în vedere situatia economicå actualå a României, precum si faptul cå
cererea de bani depinde de aceastå situatie concretå, cererea de bani în
a) existenta în continuare a unui important sector de stat si cooperatist, a cårui activitate este reglatå partial prin decizii administrative si partial prin mecanismele pietei;
b) existenta paralelå a sectorului de stat si cooperatist si a sectorului privat;
c) recesiunea economicå, care determinå modificåri importante în structura economiei, în structura consumului, în structura socio-profesionalå etc.
În aceste conditii, cererea de bani este destul de diferentiatå de la un sector economic la altul, astfel: cererea de bani a unitåtilor economice de stat si cooperatiste continuå så fie, în esentå, o cerere de bani în vederea efectuårii tranzactiilor (cerere de monedå activå), iar cererea de bani a unitåtilor economice private si a populatiei este atât o cerere de bani în vederea tranzactiilor (cerere de monedå activå), cât si o cerere de bani ca mijloc de rezervå (cerere de monedå inactivå).
Transpare deci o accentuatå diferentiere sectorialå a cererii de bani în perioada de tranzitie spre economia de piatå, dar aceasta nu înseamnå cå nu poate fi definitå o mårime care så reprezinte cererea de bani totalå. Aceasta este cererea care trebuie satisfåcutå prin aprovizionarea generalå cu monedå a economiei, deoarece ea este unul din principalii factori ai echilibrului monetar.
3.3.2 Oferta monetarå.
Dupå o fazå de pasivitate în adaptarea mecanismului bancar, a urmat la noi o perioadå de aplicare a teoriei clasice, dobânzile mari micsorând lichiditatea si cererea de valutå. Måsurile de politicå monetarå aplicate de Banca noastrå nationalå de aproape doi ani au rolul de a creste oferta monetarå ca mijloc de antrenare a ofertei de credite, de micsorare a ratei dobânzii, de stimulare a investitiilor si, pe aceastå cale, de crestere a produsului intern brut. Indicele cresterii P.I.B. se identificå adesea cu indicele cresterii cererii de bani care va determina pe cale de consecintå mårirea ofertei monetare. Numai astfel corelatå, în raport cu cresterea economicå, oferta monetarå poate supralicita pentru crearea unei economii sånåtoase.
O politicå monetarå nu trebuie så se limiteze doar la determinarea cantitåtii optime de monedå sau a ratei de crestere a ofertei monetare, ci trebuie så fie implicatå în atingerea unor obiective finale, de influenare a variabilelor macroeconomice. Cu alte cuvinte, oferta monetarå este un obiectiv, dar si un mijloc.
Dacå politica monetarå foloseste ca pârghie oferta monetarå, nu o poate face decât în douå sensuri:
a) practicarea måririi ratei de crestere a ofertei monetare (politicå monetarå relaxatå sau expansionistå);
b) practicarea unei reduceri a ratei de crestere a ofertei monetare (politica monetarå strânså, restrictivå).
ïn practicå, oricum ar fi politica monetarå, rezultatele obtinute sunt doar partial cele dorite. Astfel, ca så se reducå somajul, de obicei este practicatå o politicå monetarå relaxatå, ceea ce duce la cresterea preturilor, deci la inflatie. Ca så se reducå inflatia, se practicå o politicå monetarå strânså, determinând, de aceastå datå, cresterea ratei dobânzilor, cu efectele negative de rigoare. Ca så se micsoreze deficitul balantei comerciale sau så se ajungå la echilibrul ei, se depreciazå rata de schimb prin practicarea unei politici monetare relaxate, ceea ce are aceleasi efecte, amintite mai sus.
Un lucru este cert: responsabilii politicii monetare trebuie så se decidå asupra unuia dintre obiective, în ordinea importantei si urgentei lor fatå de o situatie economicå datå si så fixeze un calendar de actiune.
|
