Obiectul statisticii
Aparitia si dezvoltarea statisticii
Evolutia statisticii românesti
Organizarea statisticii oficiale în România
Obiectul statisticii
În cadrul societatii, în economie, dar si în natura si în tehnologie, apar doua tipuri de fenomene:
A. Fenomene deterministe, certe, de tip functional;
B. Fenomene de masa, nedeterministe, de tip statistic.
A. Fenomene deterministe, certe, de tip functional
Sa luam exemplul a 100 de televizoare de acelasi tip, aflate în functiune, carora dorim sa le studiem caracteristicile tehnice. Exceptând cazul unor defectiuni tehnice, fenomenul de functionare a fiecaruia dintre cele 100 de televizoare prezinta urmatoarele caracteristici:
sunt fenomene simple, care apar ca rezultat al unei singure cauze, în cazul nostru cuplarea la reteaua electrica;
sunt fenomene identice, la care, pe masura ce se produce cauza, se produce si efectul, daca ramân neschimbate conditiile;
sunt fenomene ce se produc pe baza legilor dinamicii (legi ale fizicii, mecanicii, chimiei etc.);
sunt fenomene ce pot fi cunoscute cu ajutorul metodei experimentale (de laborator).
Aceste fenomene nu fac
obiectul statisticii.
B. Fenomene de masa, nedeterministe, de tip statistic
Sa luam exemplul a 100 de magazine ce comercializeaza acelasi tip de televizor, carora dorim sa le studiem volumul vânzarilor. Aceste fenomene economice prezinta urmatoarele caracteristici:
sunt fenomene complexe, multicriteriale, la care rezultatele sunt influentate de actiunea mai multor cauze izolate sau interdependente, cu caracter sistematic (permanent) sau întâmplator (necontrolabil);
sunt fenomene asemanatoare, care apar ca o multime de forme individuale diferite, variabile în timp si spatiu, produse în conditii de incertitudine;
sunt fenomene care se produc pe baza legilor statistice, care se manifesta ca tendinta generala, abaterile întâmplatoare într-un sens sau altul compensându-se reciproc; ca urmare, legea de manifestare a acestor fenomene nu poate fi cunoscuta si verificata în fiecare caz în parte, ci numai la nivelul întregului ansamblu de cazuri individuale;
sunt fenomene care nu pot fi cunoscute cu ajutorul metodei experimentale (de laborator), ci prin metode statistice bazate pe o serie de abstractizari succesive prin care se retine numai ceea ce este esential si tipic în forma lor de manifestare.
Aceste fenomene fac
obiectul statisticii.
În consecinta, statistica:
a. studiaza fenomenele social-economice de masa în cadrul carora actioneaza legile statistice si care prezinta proprietatea de a fi variabile în timp si spatiu;
b. caracterizeaza latura cantitativ-numerica a fenomenelor social-economice, stabilindu-le prin intermediul indicatorilor statistici dimensiunea, structura, dinamica si raporturile de interdepen-denta;
c. reprezinta un instrument de cunoastere si conducere a diferitelor fenomene si procese ale activitatii umane.
De exemplu, pentru a analiza starea turismului în România sau într-o anumita zona turistica, nu este suficient sa studiem numai realizarile fiecarui agent economic. Acestea sunt foarte diferite ca rezultat al influentelor diversilor factori. Prin abordarea statistica a unor astfel de fenomene de masa se realizeaza trecerea de la datele individuale foarte numeroase, la un sistem de indicatori specifici ansamblului. Cei mai cunoscuti sunt indicatorii medii: cifra medie de afaceri, salariul mediu, numarul mediu de salariati. De asemenea, se pot calcula o serie de structuri (ponderi) ce reflecta tendintele de dezvoltare: ponderea în total a turistilor ce viziteaza o anumita zona turistica, ponderea femeilor în totalul angajatilor, cota de piata (ponderea în cifra de afaceri totala) a celor mai performante 10 societati comerciale din domeniu etc.
Aparitia si dezvoltarea statisticii
Procesul de conturare a statisticii, în acceptiunea de astazi, a fost marcat de mai multe etape semnificative:
A - etapa prestatistica;
B - statistica descriptiva;
C - aritmetica politica;
D - statistica moderna (inductiva).
A. Etapa prestatistica
coincide cu aparitia primelor forme de evidenta;
este forma cea mai veche, datând de câteva milenii, înca din lumea antica;
a servit unor scopuri fiscale, demografice, administrative si militare;
exemplele cele mai cunoscute de aplicare a statisticii sunt: inventarierea aurului si pamântului la egipteni, recensamintele populatiei la romani si chinezi, stabilirea impozitelor la greci si romani etc.
B. Statistica descriptiva
s-a dezvoltat în secolele XVI-XVIII în cadrul universitatilor, cea mai cunoscuta fiind scoala descriptiva germana;
se ocupa initial cu descrierea statului: situatia geografica, politica, economica, sociala si culturala a unui stat, fara a efectua însa o adevarata analiza cauzala;
un exemplu în acest
caz îl constituie lucrarea " Descrierea Moldovei " a lui Dimitrie Cantemir;
reprezentantii scolii descriptive germane au dat noii discipline numele de " statistica ";
etimologia cuvântului
provine de la cuvântul " status " care înseamna stare, situatie.
se dezvolta mijloacele de investigare a fenomenelor sociale si economice, precum si mijloacele de informare a organismelor statale, punând accentul pe determinarile numerice.
C. Aritmetica politica
s-a dezvoltat în secolele XVII-XIX, numele provenind de la lucrarea lui William Petty, " Aritmetica politica " (1690), prin care acesta pune bazele statisticii ca stiinta;
scoala aritmeticii politice engleze tinde spre exactitate, obiectivul de baza fiind analiza datelor de observatie si a procedeelor matematice de prelucrare a acestora, în scopul identificarii regularitatilor, a tendintelor în producerea fenomenelor economico-sociale, inclusiv formularea de previziuni.
În secolele XVII-XVIII s-au confruntat cele doua curente (statistica descriptiva si aritmetica politica), triumfând curentul de tendinta moderna reprezentat de aritmetica politica, care a capatat o noua dimensiune odata cu introducerea calculului probabilitatilor.
O consecinta de importanta deosebita o constituie crearea - spre finele acestei perioade - a primelor institute nationale de statistica: Suedia - 1796, Norvegia - 1797, Franta - 1800,..., România - 1859.
D. Statistica moderna (inductiva)
se contureaza în cursul secolului al XIX-lea, odata cu formularea principiilor teoriei selectiei si calculului probabilitatilor;
lucrarea belgianului Quételet - "La méthode statistique" (1848) - este considerata prima teorie moderna a statisticii, prin care, pornindu-se de la elementele particulare rezultate din înregistrarea valorilor individuale (empirice) ale fenomenelor de masa si prin utilizarea metodelor cantitative, se urmareste interpretarea acestora si obtinerea unor concluzii inductive, general-valabile pentru întreaga colec-tivitate.
în deceniile urmatoare statistica a înregistrat o dezvoltare rapida, în special în cadrul scolii anglo-saxone de statistica matematica, multe dintre metodele statistice elaborate de reprezentantii acesteia fiind utilizate si în prezent.
Dupa o remarcabila evolutie de-a lungul timpului, statistica a devenit astazi o veritabila resursa. Fie ca suntem sau nu constienti de aceasta, în prezent statistica a devenit omniprezenta în fiecare faza a vietii noastre, prin nevoia de cunoastere cantitativa si prin analiza datelor statistice.
Evolutia statisticii românesti
Evolutia statisticii în România a înregistrat aproximativ aceleasi particularitati cu cele evidentiate la nivel european, cu mentiunea ca, în unele cazuri, au existat anumite decalaje temporare, adesea neînsemnate.
Din perioada prestatistica pot fi amintite o serie de evenimente mai importante:
efectuarea, înca din perioada stapânirii romane în Dacia, a înregistrarilor care prefigureaza recensamintele viitoare; acestea au o certa valoare ca sursa de cunoastere a situatiei demografice si economice, fiind realizate - ca peste tot în lume - în primul rând în scopuri fiscale si militare;
eruditul domnitor Dimitrie Cantemir scrie, în limba latina, prima lucrare ce aminteste de statistica descriptiva, "Descrierea Moldovei" (1716), o adevarata monografie de talie europeana;
o alta lucrare de statistica descriptiva, "Notiuni statistice asupra Moldovei" (1849), cu elemente - de data aceasta - de statistica numerica si tabelara, este datorata lui Nicolae sutu, considerat "primul nostru economist" si unul dintre primii învatati si oameni politici din Principatele Române, care a înteles marea importanta a statisticii ca instrument de cunoastere sociala si ca pârghie în procesul de guvernare a tarii;
începând din anul 1832 pot fi identificate, într-o forma elementara, unele entitati cu atributii de statistica; de exemplu, în Ţara Româneasca aceste atributii reveneau "biroului statistic vremelnic de pe lânga Departamentul Treburilor din Launtru ";
recensamântul populatiei si al agriculturii din Ţara Româneasca, realizat în anul 1838, inaugureaza seria recensamintelor moderne în tara noastra.
La 12 iulie 1859, în cadrul reformelor economice si sociale realizate în scopul modernizarii tânarului stat român, domnitorul Alexandru Ioan Cuza semneaza Ordonanta Domneasca nr. 276, prin care se creeaza Oficiul Central de Statistica sub conducerea lui Dionisie Pop Martian, eveniment ce consfinteste înfiintarea statisticii oficiale pe teritoriul României.
În evolutia statisticii oficiale românesti se identifica patru etape:
perioada pâna la Marea Unire (1918);
perioada interbelica;
perioada 1948-1989;
perioada de integrare a statisticii românesti în sistemul statistic european.
A. Perioada pâna la Marea Unire (1918)
Perioada cuprinsa între momentul crearii statisticii românesti si pâna în preajma primului razboi mondial ar putea fi caracterizata succint, atât printr-o serie de realizari deosebite, cât si prin unele neîmpliniri:
organizarea primelor actiuni statistice de mare amploare: recensamintele populatiei (1859 si 1899), recensamântul stabilimentelor industriale (1863), ancheta industriala (1901 - 1902), recensamintele fiscale (începând din 1884 au avut loc la fiecare 5 ani), recensamântul populatiei si locuintelor (1912);
publicarea primului curs de statistica, "Oarecare elemente de statistica", la Iasi, în 1859, avându-l ca autor pe Ion Ionescu de la Brad;
aparitia primei reviste de specialitate, "Analele statistice", în anul 1860, sub coordonarea lui Dionisie Pop Martian;
participarea la congresele internationale de statistica, imediat dupa crearea statisticii oficiale (începând cu Dionisie Pop Martian, la Berlin, în 1863);
în perioada 1865-1899 asistam la un lung sir de subordonari si de reorganizari ale statisticii, care s-au dovedit daunatoare dezvoltarii activitatii statistice, astfel ca timp de 40 de ani nu s-a efectuat niciun recensamânt al populatiei;
majoritatea realizarilor în domeniul statisticii oficiale sunt datorate unor mari personalitati si oameni de stiinta ai timpului: Dionisie Pop Martian, Ion Ionescu de la Brad (ctitor al statisticii oficiale în Moldova) si Leonida Colescu (conducatorul statisticii oficiale în perioada 1899 - 1922).
B. Perioada interbelica
Initial au existat o serie de probleme organizatorice, statistica oficiala în România functionând pe rând:
ca un sistem descentralizat, cu servicii statistice la nivelul ministerelor, dar fara o coordonare centrala;
ca Directiune Generala sau Institutul Central de Statistica, inclusiv cu o retea teritoriala de birouri statistice.
Chiar si în aceasta ultima situatie, Institutul Central a functionat treptat în cadrul mai multor ministere: Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirii Sociale, Ministerul Internelor si Ministerul Economiei Nationale.
Cu toate acestea, perioada interbelica (în special începând din anul 1925) poate fi considerata o etapa de stralucire a statisticii oficiale românesti, în care s-au înregistrat evenimente deosebit de importante:
organizarea recensamântului populatiei si locuintelor din 1930, apreciat ca unul dintre cele mai moderne efectuate în acei ani în lume;
înfiintarea scolii de statistica în 1930, din initiativa sociologului Dimitrie Gusti si condusa de academicianul Octav Onicescu (creatorul scolii românesti de teorie a probabilitatilor); mai târziu, în 1941, s-a înfiintat Institutul de Statistica în cadrul Universitatii din Bucuresti;
constituirea Societatii Române de Statistica în 1937 - ca asociatie profesional stiintifica - avându-l ca initiator pe Sabin Manuila (conducatorul statisticii oficiale în perioada 1934 - 1947); Dr. Sabin Manuila si-a format o echipa de profesionisti, fiind atrase proeminente personalitati stiintifice ale vremii (economisti, sociologi, statisticieni, matema-ticieni), printre care: Anton Golopentia, Nicholas Georgescu Roegen, Virgil Madgearu, Mircea Vulcanescu, Gheorghe Mihoc, Grigore Moisil, Mircea Biji etc. Activitatea Institutului Central de Statistica sustinuta de Societatea Româna de Statistica - o fericita imbinare a statisticii oficiale cu statistica academica - s-a concretizat în efectuarea a numeroase cercetari si publicatii, elaborarea de analize, studii si lucrari metodologice, care dovedesc înalta competenta si cunoasterea celor mai bune practici existente pe plan international;
organizarea si derularea Recensamântului General al României în 1941, care a cuprins populatia, locuintele, unitatile industriale si agricole.
C. Perioada 1948 - 1989
Sistemul statistic national a fost influentat în aceasta perioada de regimul politic instaurat dupa al doilea razboi mondial si, implicit, de noul sistem categorial introdus de economia politica marxista, cu implicatii esentiale asupra modului de organizare, a metodelor de colectare a datelor (prin sistemul darilor de seama statistice), prelucrarii acestora (prin calculul indicatorilor specifici Sistemului Productiei Materiale), analizarii si diseminarii rezultatelor.
În acest context, pot fi evidentionate doua aspecte ce au caracterizat perioada respectiva:
rolul statisticii oficiale a crescut mult pe plan intern si international, simultan si uneori în subordinea organismului central cu atributii în planificare;
majoritatea actiunilor cu caracter statistic au fost bine coordonate, indiferent de efectul lor (pozitiv sau negativ).
Fara îndoiala ar putea fi enumerate o serie de succese ale statisticii românesti:
organizarea si efectuarea recensamintelor populatiei (1956, 1966, 1977), a recensamântului general agricol (1948) si a recensamântului întreprinderilor (1948,1951);
aparitia Revistei Române de Statistica (1952);
inventarierea si reevaluarea fondurilor fixe din anii '60;
elaborarea balantei legaturilor dintre ramuri, premiera în statistica româneasca;
organizarea la Bucuresti, în 1974, a primului Congres International al Populatiei.
În special în anii '80, statistica si-a pierdut treptat menirea si atributiile, fiind dirijata spre actiuni de umflare sau camuflare a unor realitati din viata economico-sociale, devenind un instrument distorsionat, prin care se dorea amagirea maselor cu iluzii desarte si alimentarea orgoliilor nemasurate.
A fost perioada în care masurile luate la nivel politic superior au influentat asupra imaginii activitatii în ansamblu:
publicatiile statistice au disparut unele dupa altele, singura mentinuta - Anuarul statistic - ajungând în 1989 sa se tipareasca la dimensiuni restrânse de cca. 100 de pagini;
seminarul stiintific promovat, începând din 1954, de academicianul Octav Onicescu, a functionat numai pâna în anul 1983;
Societatea Româna de Statistica si-a încetat activitatea în mod nejustificat.
D. Perioada de integrare a statisticii oficiale românesti în sistemul statistic european
Statistica oficiala româneasca a avut de recuperat, dupa 1989, cel putin doua handicapuri esentiale: independenta si credibilitatea, puternic zdruncinate în anii '80. Cu atât mai dificila a fost sarcina statisticienilor, cu cât mediul economic, social si politic din acei ani era nefavorabil: prabusire economica, miscari sociale si revendicari sindicale, dispute politice. Cu toate dificultatile inerente s-a actionat, indiscutabil, în sensul schimbarii, pentru promovarea metodelor moderne de cercetare statistica, de prelucrare si diseminare.
A fost adoptat un nou cadru legal în care sa-si gaseasca reflectarea principiile fundamentale ale functionarii statisticii oficiale într-o societate democratica, preluate în întregime în Ordonanta Guvernului nr.9/1992 (cu modificarile si completarile ulterioare) si care au devenit setul de valori al Institutul National de Statistica (INS), prin care s-a urmarit recâstigarea respectului diferitelor categorii de furnizori si beneficiari de date si informatii statistice, a opiniei publice.
Obiectivele, masurile si actiunile întreprinse au fost conjugate, concertate si au vizat toate aspectele:
a. schimbarea conceptelor, a instrumentarului si metodelor statistice de cercetare;
b. formarea profesionala a personalului statistic si managementul resurselor umane;
c. dotarea cu echipamente de înalta performanta si administrarea tehnologiei informatiei;
d. cooperarea interna si internationala.
Ca urmare, asistam - în prezent - la crearea unei noi imagini a statisticii oficiale, proces treptat, foarte dificil si uneori contradictoriu, prin care informatia statistica este mediatizata si accesibila tuturor utilizatorilor, indiferent de tendintele relevate de aceasta.
Organizarea statisticii oficiale în România
Statistica oficiala în România este organizata, în momentul actual, în conformitate cu prevederile legale si cuprinde urmatoarele componente (producatori de statistici oficiale):
Institutul National de Statistica (INS), care organizeaza si coordoneaza întreaga activitate de statistica din România; este organ de specialitate al administratiei publice centrale în subordinea Guvernului si în coordonarea primului ministru; în subordinea INS functioneaza:
= 8 directii regionale de statistica, organizate la nivelul judetelor - centre de regiuni de dezvoltare stabilite potrivit legii;
= 34 directii judetene de statistica la nivelul celorlalte judete;
Compartimentele de statistica din cadrul Bancii Nationale a României, din administratia publica centrala si locala, din alte institutii si autoritati publice.
Pe plan international, activitatea de statistica este coordonata de:
Oficiul de Statistica al Comunitatii Europene (EUROSTAT), care urmareste armonizarea statisticilor nationale ale statelor membre ale Uniunii Europene;
Comisia de Statistica din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite, care asigura coordonarea internationala a programelor guvernamentale ce vizeaza statistica, precum si publicarea de date specializate.
Principiile fundamentale pe care se bazeaza statistica oficiala româneasca sunt urmatoarele:
a. Autonomia stiintifica
Institutul National de Statistica si ceilalti producatori de statistici oficiale sunt autorizati sa stabileasca, pe baza criteriilor riguros (exclusiv) stiintifice, în mod impartial si independent, fara ingerinte de pe pozitii de interes ale administratiei publice, partidelor, gruparilor etnice, sindicatelor, organizatiilor patronale si ale altor organizatii sau persoane fizice, sistemele de indicatori, nomenclatoarele, clasificarile, metodologiile, tehnicile de înregistrare, procesare si diseminare a datelor si informatiilor statistice.
b. Relevanta
Institutul National de Statistica si ceilalti producatori de statistici oficiale sunt obligati sa produca si sa disemineze date si informatii statistice adaptate cerintelor tuturor categoriilor de utilizatori, în functie de evolutia fenomenelor demografice, economice, sociale si de mediu.
c. Confidentialitatea
Institutul National de Statistica si ceilalti producatori de statistici oficiale sunt obligati sa adopte si sa asigure, pe întregul parcurs al cercetarii statistice, masuri de protectie a datelor care se refera la furnizorii individuali de date statistice (persoane fizice sau juridice). Confidentialitatea statistica cuprinde, de asemenea, interdictia utilizarii datelor statistice colectate în alte scopuri decât cele statistice.
d. Corectitudinea
Institutul National de Statistica si ceilalti producatori de statistici oficiale sunt obligati ca, în colectarea, procesarea si diseminarea datelor statistice, sa utilizeze tehnici, metode si proceduri bazate pe standarde profesionale stiintifice, în asa fel încât rezultatele statistice sa reflecte fenomenele sau procesele supuse cercetarii cât mai exact cu putinta si la un nivel de acuratete cât mai aproape de realitate.
e. Promptitudinea si punctualitatea
Institutul National de Statistica si ceilalti producatori de statistici oficiale sunt obligati sa asigure minimizarea perioadei dintre colectarea si finalizarea procesului statistic, sa publice sau sa disemineze datele statistice conform unui calendar de termene prestabilit.
f. Transparenta
Institutul National de Statistica si ceilalti producatori de statistici oficiale sunt obligati sa faca cunoscut Programul statistic national, tehnicile si metodele folosite la elaborarea informatiilor statistice, masurile vizând asigurarea calitatii datelor si informatiilor, protectia datelor individuale, termenele, conditiile si modalitatile de diseminare a rezultatelor cercetarilor statistice.
g. Accesibilitatea
Institutul National de Statistica si ceilalti producatori de statistici oficiale sunt obligati sa faciliteze accesul tuturor utilizatorilor de date statistice, în conditii de egalitate, simultaneitate si nediscriminare, la metodele si tehnicile folosite pe parcursul întregului proces statistic, precum si la rezultatele obtinute în urma cercetarilor statistice.
h. Consistenta
Institutul National de Statistica si ceilalti producatori de statistici oficiale sunt obligati sa asigure criteriile optime de interconditionare si coerenta între informatiile individuale obtinute de la furnizorii de date primare si informatiile si datele statistice prelucrate ce se ofera utilizatorilor.
i. Deontologia statistica
Personalul Institutului National de Statistica si al celorlalti producatori de statistici oficiale este obligat sa adopte si sa aplice criteriile de etica profesionala, în conformitate cu Codul de Bune Practici Europene, în activitatea pe care o desfasoara în procesul statistic.
j. Prevenirea utilizarii si interpretarii eronate a datelor si informatiilor statistice oficiale
Institutul National de Statistica si ceilalti producatori de statistici oficiale au obligatia de a veghea asupra folosirii corecte a datelor statistice oficiale si de a-si asuma rolul de a reactiona fata de interpretarea eronata si utilizarea gresita a acestor date.
k. Raportul cost-eficienta
Institutul National de Statistica si ceilalti producatori de statistici oficiale sunt obligati sa limiteze solicitarile de la furnizorii de date statistice, la nivelul care se justifica prin obiectivul cercetarilor statistice si în conditiile utilizarii optime a resurselor disponibile.
În prezent a fost elaborat proiectul noii Legi de organizare si functionare a statisticii oficiale în România, care urmeaza sa intre în vigoare în cursul anului 2007.
|
