2.1. definirea conceptului SI CUPRINSULUI UNEI strategiI de restructurare A UNEI ÎNTREPRINDERI
Restrucurarea unei activități comerciale implică aducerea de modificări, referitoare la modul în care o companie creează valoare și livrează respectiva valoare sub formă de produse sau servicii pe piață.
Inițial conceptul de strategie de restructurare a fost greu acceptat și impus într-o economie aflată în puternică criză, cu timpul însă, strategia de restructurare a devenit o strategie de supraviețuire.
Strategia de restructurare se axează asupra reorientării și/sau redimensionării parțiale sau integrale a activităților firmei în vederea asigurării premiselor supraviețuirii și rentabilității sale; implică schimbări de esență în activitățile de producție și manageriale, adesea dificil de realizat și suportat de către salariați.
Adoptarea unei strategii de restructurare reprzintă un angajament serios care trebuie condus în mod cât se poate de corect, încercând de la bun început o implicare totală a managementului companiei și a oricăror alte părți interesate.
Ca o dovadă a acestei angajări, conducerea întreprinderii indiferent de situația financiară în care se află, trebuie să organizeze și să opereze pe baza unui program continu 141b17b u de analiză sistematică a evaluării periodice a fiecărei activități.
Această evaluare periodică a activității va demonstra necesitatea aducerii de schimbări în administrația activității pentru a adopta mai bune cerințelor cu care se confruntă atât în ceea ce privește organizarea activității pe plan intern, cât și modul în care întreprinderea interacționează cu piața.
Succesul strategiei de restructurare este condiționat de clarificarea următoarelor probleme:
Relația dintre politica industrială și politicile bugetare, monetare, ale venitului, etc., și asigurarea unei complementarități și coordonări între acestea.
Deciziile de politică macroeconomică trebuie să aibe în vedere efectele pe care acestea le au asupra întreprinderii, precum și să asigure o stabilitate a mediului economic și social astfel încât agenții economici să poată prevedea cu cât mai puțină incertitudine posibilă evoluția acțiunilor statului.
Definirea clară a rolului revenit întreprinderilor, precum și asigurarea articulării acțiunilor acestora. Astfel trebuie realizat un echilibru "delicat" între intervențiile statului și inițiativa întreprinderilor.
Strategia de restructurare presupune luarea măsurilor necesare în vederea lărgirii capacității de ofertă a întreprinderilor, insuficiența investițiilor contribuind la pierderea competitivității și la sporirea șomajului.
Elaborarea oricărei strategii privind restructurarea întreprinderilor trebuie să ia în considerare strategia de privatizare a societăților comerciale, dată fiind strânsa lor dependență.
În contextul situației existente privind structura industriei din țara noastră, al aprecierii derulării procesului de privatizare pe o perioadă mare de timp, considerăm că efctele benefice scontate ale restructurării industriei vor fi mult atenuate și întârziate ca urmare a duratei mari pe care o va înregistra desfășurarea procesului de restructurare și deci menținerea unor dezechilibre grave, existând pericolul ca fundamentarea deciziilor de restructurare să se facă fără luarea în considerare a mecanismelor concurențiale de piață, întrucât implementarea acestora este un proces de durată; comportamentul societăților comerciale care, fiind în totalitate proprietate de stat, își vor suprasolicita rolul, importanța și oportunitatea menținerii și chiar dezvoltării în continuare, solicitând în acest sens acordarea de fonduri.
Procesul de restructurare cuprinde mai mulți pași:
Analiza diagnostic a firmei;
Pregătirea programelor de restructurare pe termen scurt, mediu și lung;
Aplicarea programelor;
Monitorizarea și evaluarea performanțelor de restructurare.
Programele pe termen scurt se concentrează de regulă pe măsuri imediate de stopare a ieșirilor necontrolate de lichidități bănești și obținerea unui cash-flow pozitiv.
Programele pe termen mediu și lung au de regulă caracter strategic care vizează restructurări operaționale, modificări ale organizării, raționalizări de produse, lichidități de stocuri, vânzări de active neutilizate.
Câteva căi principale de realizare a strategiei de restructurare pot fi menționate ca fiind:
sporirea capacității tehnologice a întreprinderii de a pune rapid în aplicare procesul tehnic;
perfecționarea pregătirii personalului și a relațiilor dintre cercetare și producție;
recucerirea pieței interne nu prin accentuarea măsurilor protecționiste, ci prin ameliorarea productivității muncii și a calității produselor;
cucerirea de noi piețe externe.
Elaborarea unei strategii de restructurare trebuie să ofere soluții privind selectarea portofoliului de activități de dezvoltat, adoptarea modalităților de finanțare adecvate, renunțarea la activități și tehnilogii ineficiente, centrarea preocupărilor întreprinderii asupra acelor domenii prin care se poate valorifica și consolida avantajul competitiv.
2.2. ETAPELE AVUTE ÎN VEDERE ÎN ELABORAREA UNEI STRATEGII DE RESTRUCTURARE
Pentru elaborarea unei strategii de restructurare și modernizare se recomandă parcurgerea următoarelor etape:
Definirea obiectivelor strategiei;
Cercetarea soluțiilor care permit atingerea obiectivelor;
Selectarea unei variante de strategie de restructurare și modernizare din mai multe posibile;
Lansarea strategiei;
Definirea unui scenariu concret de aplicare a strategiei și de urmărire a realizării ei.
2.2.1. DEFINIREA OBIECTIVELOR
Definirea obiectivelor este o etapă importantă și necesită stabilirea țintei ce trebuie realizată, condițiile în care performanța trebuie realizată, criteriile de apreciere a performanțelor întreprinderii prin punerea în aplicare a strategiei.
Obiectivele propuse trebuie să fie realiste, stabilite pe anumite orizonturi de timp și să țină seama de particularitățile întreprinderii.
Pentru a putea elabora o strategie de restructurare și de modernizare viabilă este necesar ca, în prealabil, să se facă un diagnostic al situației existente a întreprinderii, care să permită evaluarea stării și a funcționării întreprinderii pe baza unei analize critice detaliate.
Stabilirea obiectivelor, folosind rezultatele diagnosticului trebuie să direcționeze cu claritate, în termeni cuantificați, unde să se ajungă prin punerea în aplicare a programului de restructurare și modernizare.
2.2.2. CERCETAREA SOLUȚIILOR
cercetarea soluțiilor care să permită realizarea obiectivelor reprezintă cea de a doua etapă în conceperea strategiei de restructurare și modernizare.
Această etapă solicită căutarea și precizarea de soluții pentru fiecare obiectiv stabilit. În acest scop, pentru fiecare soluție care se prevede trebuie să se aibă la bază un studiu de fezabilitate și de rentabilitate
2.2.2.1. ELABORAREA STUDIULUI DE FEZABILITATE
Prin acest studiu trebuie să se facă dovada că întreprinderea are capacitatea necesară de a pune în aplicare soluția dată, dispunând de cultura industrială și de mijloacele necesare. Aceasta presupune analiza fiecărui subsistem de producție, informațional, de decizie, scoaterea în evidență a acelor părți care pot fi îmbunătățite prin restructurare și modernizare, alegerea celei mai potrivite soluții tehnice și organizaționale.
Studiul de fezabilitate trebuie să dea un răspuns precis și modului în care se va putea face față diferitelor constrângeri și limite care pot apărea.
2.2.2.2. STUDIUL FINANCIAR DE FUNDAMENTARE A STRATEGIEI DE RESTRUCTURARE
Alături de planul de fezabilitate, studiul financiar reprezintă o componentă esențială în fundamentarea oportunității adoptării unei anumite măsuri în cadrul strategiei adoptate.
Acest studiu trebuie să se refere atât la acele costuri care se pot identifica mai ușor (cum sunt cele de achiziționare a utilajelor, dacă este cazul, de amplasare sau reamplasare, de dezvoltare ș.a.), precum și a celor care sunt legate de aplicarea și folosirea măsurii, și care nu se pot intui în mod direct, cum sunt cele legate de formarea personalului care va aplica măsura, de exploatare, de întreținere sau de evitare a efectelor negative asupra mediului înconjurător.
O dată cu stabilirea cheltuielilor necesare aplicării măsurii studiului financiar va trebui să se evidențieze și avantajele pe care le va aduce aplicarea măsurii. O parte din aceste avantaje pot fi cuantificate (creșterea producției, a productivității muncii, reducerea costurilor directe, indirecte, a cheltuielilor de achiziționare, transport etc.), în timp ce alte avantaje sunt mai greu de cuantificat, având mai multe efecte cu caracter calitativ (îmbunătățirea calității produselor, îmbunătățirea trezoreriei și, în general, a gradului de viabilitate a întreprinderii.
Pentru a se putea lua o decizie cu privire la oportunitatea finanțării măsurilor prevăzute în strategie, trebuie să se țină seama de gradul de îndatorare, de situația trezoreriei, de gradul de risc pe care îl prezintă adoptarea și aplicarea măsurilor ș.a.
Aprecierea gradului de rentabilitate a unei măsuri sau a strategiei luată în ansamblu, are un caracter complex, necesitând luarea în considerație a diferitelor variante posibile, care, de multe ori, au un caracter contradictoriu.
2.2.3.
SELECTAREA VARIANTEI
După elaborarea câtorva variante de strategii de restructurare se va alege, în final, pe bază de analiză comparativă, acea variantă care corespunde cel mai bine obiectivelor fizate de întreprindere sub raportul fezabilității și al cerințelor de ordin financiar, ca și sub raport tehnic și organizațional.
2.2.4. LANSAREA ȘI PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI DE RESTRUCTURARE
După adoptarea variantei optime de strategie urmează etapa de lansare și de aplicare a acesteia.
Conducerea întreprinderii se va îngriji de aducerea ei la cunoștința personalului ce urmează a fi implicat și de punerea în aplicare a prevederilor acesteia.
2.2.5. DEFINIREA SCENARIULUI DE PUNERE ÎN APLICARE A STRATEGIEI DE RESTRUCTURARE ȘI DE URMĂRIRE A REALIZĂRII
Reușita etapei de punere în aplicare a strategiei depinde în mod direct de definirea scenariului adecvat de aplicare.
Conducerea întreprinderii și colectivul numit pentru punerea în aplicare a proiectului, elaborând scenariul de aplicare, stabilesc etapele și termenele de aplicare, asigurând condițiile necesare cu caracter tehnic, economic și comercial de aplicare.
În cadrul acestui scenariu trebuie prevăzute reuniuni de informări coordonate și asigurarea unui dinamism adecvat a grupului de persoane implicat și însărcinat cu aplicarea.
În cadrul reuniunilor de informare și coordonare întregul personal al întreprinderii trebuie să fie informat încă de la început cu privire la conținutul strategiei pentru a se putea căpăta adeziunea acestuia, iar după începerea aplicării să fie informat în mod organizat pe parcurs cu privire la stadiul de aplicare.
Scenariul trebuie să prevadă și asigurarea unei dinamici a grupului de coordonare, care cuprinde reprezentanți din toate serviciile implicate, demersul participativ al acestuia necesitând acțiuni de informare, de formare, de control, de delegare, de implicare și de asumare de responsabilități și atragerea prin măsuri adecvate a întregului colectiv al întreprinderii în acțiunea de aplicare.
Un loc de seamă în cadrul acestui scenariu trebuie să îl ocupe modul de urmărire a aplicării strategiei de restructurare. Acesta presupune efectuarea de analize periodice privind stadiul de realizare și de derulare, rezultatele obținute și adoptarea de măsuri operative de corecție, atunci când acestea se impun.
|
