Salarii, impozite si prestatii

Salarii, impozite si prestatii

Trei aspecte ale pietei muncii pot fi considerate ca factor potential de influenta daca evolutiile salariale sunt favorabile ocuparii - procesul general de stabilire a salariului, impactul impozitarii asupra venitului si elaborarea sistemelor de mentinere a venitului pentru someri.

2.3.2.1.Procesul de stabilire a salariilor

Legea salarizarii nr. 14/1991 reglementeaza cadrul legal pentru stabilirea salariilor. În cadrul companiilor salariile sunt stabilite prin contracte individuale si colective de munca stabilite de angajatori si angajati sau reprezentantii acestora. Cadrul legal în baza caruia se încheie contractele colective de munca îl reprezinta Legea 130/1996 republicata în 1997. Contractul colectiv de munca este negociat în f 14114s1821o iecare an la nivel national si pentru fiecare sector de activitate. Aceste contracte stabilesc salariul minim brut pentru un muncitor necalificat si pe baza acestuia coeficientii minimi pentru alte salarii de baza, bonusuri si alte facilitati (inclusiv indemnizatia pentru concediile platite). La nivel local, partenerii sociali stabilesc un salariu minim specific pe întreprindere care este cel putin egal cu salariul minim stabilit la nivel national si coeficientii de calificare calculati pe baza celor stabiliti în contractul colectiv de munca de la nivel national. Cresterile salariului minim din cadrul întreprinderilor determina nivelul salariului de baza pentru fiecare loc de munca. Pentru anul 2002, în contextul acordului cu Fondul Monetar International, autoritatile si-au luat angajamentul ca acordurile colective sa nu raporteze grila de salarizare la salariul minim pe economie.

În 2001, 35% dintre companiile cu mai mult de 20 de angajati (50% din întreprinderile de stat, 35.7% din companiile private si 13% din companiile cu capital mixt) au intrat sub incidenta contractelor colective de munca. Cu toate ca legea salarizarii prevede o autonomie in ce priveste stabilirea salariilor, în cadrul regiilor autonome si în administratia publica salariile se stabilesc prin consultarile dintre Guvern si sindicate.

Guvernul are posibilitatea de a adopta reglementari privind indexarea si compensarea salariilor în vederea limitarii declinului salariilor reale . Indexarile trimestriale ale salariilor în raport cu evolutia preturilor de consum determinate dupa consultarile cu sindicatele si introduse în administratia publica la mijlocul anilor 90 au servit, de asemenea, ca recomandare pentru alti angajatori.

Conform legii salarizarii republicata, salariul minim brut pe economie este stabilit prin hotarâre de guvern în urma consultarii cu partenerii sociali. Dupa o dublare în 2000, salariul minim a crescut cu 40% în 2001 si cu 25% prin ultima ajustare din martie 2002 care a stabilit salariul minim la 1.750.000 lei, sumacorespunzând cu 34% din salariul mediu brut. Desi, conform informatiilor disponibile corespunzatoare sfârsitului anilor 90 , un procent estimat de 4% dintre angajati au primit salariul minim, majoritatea provenind din rândul lucratorilor sezonieri, salariul minim stabilit la nivel de sector poate fi legat formal sau de facto de salariul minim pe economie.

Asa cum am vazut si în sectiunile precedente, în ciuda îmbunatatirilor recente ale dezvoltarii salariilor la nivel macro-economic, structura corespunzatoare a salariului continua sa fie dezechilibrata în favoarea sectorului public si a întreprinderilor de stat si nu corespunde unei economii de piata functionale.

Evaluare

Politica venitului în România trebuie sa continue sa sprijine reducerea infaltiei si a constrângerilor bugetare din cadrul întreprinderilor publice în contextual acordurilor cu Fondul Monetar International.

În actualul context al economiei si pietei muncii din România, mecanismele de stabilire a salariilor pot juca rolul lor doar în cadrul unor sectoare mici ale economiei.

Reforma sistemului de stabilire a salariului constituie un element important în cadrul reformelor de pe piata muncii. Trebuie sa asigure ca dezvoltarea salariilor este favorabila ocuparii în ceea ce priveste contributia la stabilitatea macroeconomica.

Partenerii sociali si Guvernul trebuie sa dezvolte progresiv - în conformitate cu reformele generale economice si de pe piata muncii - mecanismele de stabilire a salariilor care sa reflecte în mod corespunzator productivitatea, nivelul de calificare si diferentele regionale.

2.3.2.2.Taxele si contributiile sociale

Nivelele înalte ale impozitarii pe piata fortei de munca (inclusiv impactul contributiilor sociale) poate conduce la scaderea cererii pe piata fortei de munca în economia formala în timp ce încurajeaza cresterea activitatilor informale si de subzistenta. Impactul general al taxelor si contributiilor poate fi rezumat în termeni de impozitare a salariilor .

O noua lege adoptata în 2002 reglementeaza impozitul pe venitul personal. Impozitul pe venit este calculat pe baze individuale, direct, pentru fiecare venit în parte. O deducerea personala de baza în valoare de 1 600 000 lei este aplicata pentru determinarea venitul supus impozitarii. O reducere suplimentara ehivalenta cu 50% din deducerea personala de baza (sau 800 000 lei) pe persoana este aplicata pentru fiecare membru al familiei care se afla în întretinerea contribuabilului, independent de valoarea venitului. Ratele impozitului variaza între 18% (aplicat venitului supus impozitarii de pâna la 1 800 000 lei) si 40% (aplicat pentru venitului supus impozitarii de 10 200 000 lei si peste).

Contributiile sociale acopera contributiile la asigurarile sociale, asigurarea de somaj si asigurarea de sanatate precum si contributia la fondul de stat pentru persoanele cu handicap . Cotele de contributie sunt de 35% pentru asigurari sociale (1/3 platita de angajat si 2/3 suportate de angajator), 6% pentru asigurarea de somaj (1% pentru angajat si 5% pentru angajator), 14% pentru asigurarea de sanatate (cu o cota egala platita de catre angajator si angajat) si 2% pentru contributia la fondul pentru persoanele cu handicap care este suportat de catre angajator. Toate aceste contributii reprezinta 57% din salariul brut (37,3% suportat de angajator si 19,7% suportat de angajat ). Impozitul pe salariu poate fi estimat la 48,2% pentru o singura persoana raportat la salariul mediu, la 45,4% pentru o singur persoana ce câstiga 67% din salariul mediu si la 38,3% pentru un singur întretinator cu doi copii.

Probleme si politici

Contributiile sunt mari si sunt rezultatul cresterii sarcinii financiare a asigurarilor de securiate sociala. Erodarea impozitarii venitului datorita declinului în ocuparea fortei de munca este agravata de numeroase scutiri si de o nerespectare ridicata a platii impozitului.

Partial, ca raspuns la dificultatile financiare ale sistemului de pensii cota legala a contributiilor sociale a crescut substantial de la mijlocul anilor 90 de la 35% în 1997 la 43% în 1998 si la aproximativ 60% în 2000. Contributiile sociale includ contributiile la diferite fonduri speciale care sunt stabilite pe baze ad-hoc si echilibreaza bugetele administratiei publice fiind platite de catre angajatori. Conform informatiilor disponibile , aceasta practica a fost extinsa în ultimii ani ca un rezultat al constrângerilor datorate deficitului bugetului de stat impuse de acordurile cu Fondul Monetar International. În ultimii ani reducerile marginale ale tuturor contributiilor sociale sunt rezultatul desfiintarii sau reducerii unor asemenea contributii speciale. Contributia de 2% pentru finantarea sistemului de educatie publica a fost recent desfiintata. Cota contributiei pentru fondul pentru persoanele cu handicap a scazut în 2002 de la 3% la 2% iar în 2003 va fi desfiintata. Guvernul intentioneaza de asemenea sa revizuiasca contributiile pentru asigurarea de somaj si asigurarea de sanatate si sa reduca în 2003 la 52% cota totala de contributii sociale.

În cadrul contractelor specifice de munca, asa numitele "conventii civile" atât angajatorul cât si angajatul nu au obligatia de a plati contributiile lor sociale. Asemenea contracte au fost utilizate mai degraba sub forma de contracte de munca cu durata limitata si munca temporara. Un nou proiect de lege are ca scop limitarea "conventiilor civile" numai pentru activitati independente specifice (contracte de servicii limitate în timp) si introducerea contractelor de munca cu durata determinata.

Evaluare

Datorita dezvoltarii nivelului economic, impozitul pe salariu si sarcina fiscala pe piata muncii sunt mari, în special pentru nivelul inferior al grilei de salarizare. Aceasta reprezinta o bariera majora pentru crearea de locuri de munca, în special pentru cele corespunzatoare salariilor mici si o descurajare pentru someri sau persoane inactive de a ocupa asemenea locuri de munca.

De asemenea, contributiile sociale si impozitul pe salariu mari încurajeaza dezvoltarea ocuparii în sectorul informal. Pe lânga implementarea efectiva a masurilor luate pentru reducerea impozitului pe venit, România trebuie sa aiba ca prioritate revizuirea sistemului de impozitare a salariilor.

Întarirea conformitatii cu plata impozitului este clar o pre-conditie pentru reducerea, pe termen mediu, a sarcinii fiscale.