Dezvoltarea serviciilor moderne pentru agentii economici poate fi caracterizata prin succesiunea a trei etape:
Aparitia si cristalizarea serviciilor cu rol periferic pentru întreprinderi (studii de piata, servicii de consultanta, publicitate, transport, etc.) având ca 23223j920x dimensiune temporala perioada interbelica în SUA si cea a anilor 1950-1960 în Europa Occidentala.
Transferarea unor servicii prestate în interiorul întreprinderilor spre societati independente din punct de vedere juridic (externalizarea serviciilor), si oferirea spre utilizare si altor firme a serviciilor pastrate în perioada anilor 1965-1975.
Manifestarea cu preponderenta a tendintei de externalizare nu exclude însa evolutia inversa, de internalizare, tendinte reversibile pe termen lung si generate de imperativul eficientei.
Dezvoltarea exploziva a serviciilor si proliferarea a doua mari categorii de prestatii:
cele privind informatizarea procesului de productie si
cele de studiere a pietelor si comercializarea produselor, etapa care se manifesta si în prezent.
Dupa Stanciulescu , serviciile pentru productie se pot grupa functie de criteriul situarii în timp fata de derularea procesului de productie propriu-zis astfel:
servicii situate în amonte de productie: cercetare-dezvoltare-proiectare; studii de fezabilitate si evaluarea riscului; conceptia si elaborarea produselor; studii de piata; aprovizionare si stocare; consultanta în domeniul afacerilor, etc.;
servicii prestate în timpul productiei: engineering (conceptia tehnologica, controlul de calitate, testare, probe, încercari, analize fizico-chimice, etc.); reparatii si întretinere;
servicii desfasurate în paralel cu productia; contabilitate; juridice; financiare; recrutarea si formarea personalului; leasing mobiliar si imobiliar; paza si securitate; curatenie; mangement, etc.;
servicii situate în aval de productie: publicitate; service; consultanta în utilizarea produselor; studiul comportamentului în consum al produselor; transport; formarea clientelei; etc.
În functie de evolutia si structura lor, serviciile pentru productie pot fi organizate:
a. sub forma unor compartimente specializate în cadrul întreprinderii (de obicei serviciile legate nemijlocit de productia întreprinderii: organizarea productiei, aprovizionarea si desfacerea productiei, reparatii si întretinere, etc.);
b. sub forma unor societati distincte specializate în prestarea de servicii (cercetare stiintifica, proiectare, consultanta, asistenta juridica, etc.);
c. sub forma unei ramuri a economiei (telecomunicatii, comert, transporturi, etc.).
În Anuarul Statistic, activitatile de servicii de piata sunt prezentate pe urmatoarele categorii: servicii prestate pentru populatie, servicii prestate pentru agentii economici si servicii de transporturi, posta si telecomunicatii. Gruparile activitatilor pentru fiecare categorie de servicii sunt efectuate potrivit "Clasificarii Activitatilor din economia Nationala (CAEN)" aprobata prin H.G: nr. 656/1997 si recomandarilor Comisiei de Statistica a Uniunii Europene (EUROSTAT). Activitatile de comert, finante, banci, asigurari si cercetare-dezvoltare nu sunt cuprinse în indicatorul servicii de piata prestate pentru agentii economici. Numarul întreprinderilor din România având ca obiect de activitate prestarea de servicii de piata pentru agentii economici a fost în anul 1999 de 25 566 iar cifra de afaceri fara TVA înregistrata de acestea a fost de 90 040 miliarde lei. (vezi anexa nr. 1 si 2- pag. 535, 536)
Faptul ca serviciile prestate agentilor economici sunt încorporate într-o mare masura în produsele finale precum si marea lor diversitate creaza dificultati în analiza lor globala, motiv pentru care literatura de specialitate le analizeaza pe categorii semnificative: transporturi, telecomunicatii, servicii financiar-bancare, etc.
Serviciile de transport
Prin activitatea de transport se realizeaza deplasarea în timp si spatiu a bunurilor sau oamenilor în vederea satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale societatii omenesti. Transporturile au cunoscut permanent o dezvoltare cantitativa, calitativa si structurala, în pas cu dezvoltarea productiei, a stiintei si a tehnicii, contribuind nemijlocit la dezvoltarea fortelor de productie si la cresterea economica. Transporturile influenteaza toate laturile economico-sociale, iar dezvoltarea lor ordonata si armonioasa si în pas cu cerintele complexe ale societatii constituie un obiectiv important al politicii economice a oricarui stat.
Transporturile fac parte din categoria serviciilor clasice sau traditionale. În timp ele au cunoscut o evolutie spectaculoasa, înregistrând uneori adevarate salturi si modificari structurale semnificative. Serviciile de transport detin un loc important în economia oricarei tari, fapt relevat prin ponderea lor în PIB, care se situeaza între 3,2- 7,0% pentru tarile dezvoltate dupa cum se poate observa în anexa 2
Pentru caracterizarea nivelului de dezvoltare a serviciilor de transport se mai utilizeaza si indicatori ai bazei materiale exprimati de lungimea retelei de linii de cale ferata si de drumuri nationale, de densitatea acestora pe kmp, de marimea parcului de mijloace de transport în functie de capacitatea acestora, etc. Datele statistice însa ofera informatii pentru "transporturi si telecomunicatii" si nu doar pentru ramura "transporturi".
Reducerea productiei industriale si agricole a condus la scaderea volumului activitatii de transport atât în ceea ce priveste volumul marfurilor transportate cât si a parcursului acestora.Se poate observa scaderea mai accentuata a volumului marfurilor transportate (la circa 1/3) fata de parcursul marfurilor (la circa1/2). De asemenea putem observa ca în ceea ce priveste volumul marfurilor transportate predomina transporturile rutiere, iar în ceea ce priveste parcursul marfurilor transportate cel maritim. Acest lucru este firesc deoarece cele din urma se preteaza la distante mari, în timp ce transporturile auto la distante mici. În ceea ce priveste baza materiala, din punct de vedere cantitativ, transporturile dispun de vehiculele si infrastructura corespunzatoare, cu exceptia transportului maritim. Putem observa acest lucru studiind datele referitoare la numarul de locomotive, vagoane pentru marfa si calatori, a remorcherelor, vaselor, autobuzelor, autoturismelor, autovehiculelor pentru marfa, etc. Cea mai spectaculoasa crestere o înregistreaza numarul autoturismelor si îndeosebi a celor aflate în proprietate privata. În ceea ce priveste infrastructura, desi s-au înregistrat anumite succese, mai ramân înca destule neajunsuri. Situatia este diferita pe tipuri de transport, spre exemplu feroviar si rutier.
În ceea ce priveste autovehiculele înscrise în circulatie (autobuze, microbuze, autoturisme, motorete, autovehicule de marfa) cea mai mare crestere este înregistrata de autoturisme. Toate celelalte categorii de autovehicule au înregistrat o crestere, dar mult mai modesta, dupa cum urmeaza în ordine descrescatoare: microbuze, autovehicule de marfa, autobuze, motociclete, motorete. Trebuie sa subliniem cresterea ponderii autovehiculelor de orice fel aflate în proprietate privata si aceasta pondere semnificativa deja în cazul autovehiculelor de marfa, microbuze, autobuze este în crestere.
Studiind datele referitoare la traficul portuar se remarca o crestere a acestuia atât în ceea ce priveste marfurile încarcate/descarcate cât si a celor în tranzit. În porturile românesti se manipuleaza îndeosebi: cereale, fructe si legume proaspete, animale vii, sfecla de zahar, bauturi, tutun, seminte oleaginoase, lemn, îngrasaminte, produse minerale brute de cariera, minereuri.
Serviciile de posta si telecomunicatii
Saltul tehnologic din
domeniul telecomunicatiilor nu ar fi fost posibil daca nu ar fi
existat crestere continua a dorintei de comunicare interumane.
Astfel, spus, cerintele de piata au dictat si în acest caz
directia de dezvoltare a tehnologiei. Piata, desemneaza sfera
economica în care productia de marfuri apare sub forma de
oferta, iar nevoile de consum sub forma de cerere. De asemenea,
notiunea de piata subliniaza atât relatiile care au ca
obiect un bun oarecare, cât si relatiile care se refera la sfera
serviciilor - fie ca este vorba de utilizari industriale fie ca
se refera la destinatii privind consumul individual. La aceasta
trebuie adaugat faptul ca în virtutea diviziunii sociale a muncii
fiecare trece astfel, înainte de a intra în consum prin mai multe procese de
vânzare - cumparare si prin diferite forme de circulatie. Drept
urmare iau nastere o multitudine de relatii ce fac ca structura
pietei sa aiba un caracter deosebit de complex. Diversitatea
produselor care formeaza obiectul actelor de schimb, natura diferita
a subiectilor care apar în relatiile de piata, localizarea
pietei precum si alte asemenea elemente dau acesteia imaginea unui
imens conglomerat de subdiviziuni, prezentând astfel o structura deosebit
de complexa. Pornind de la asemenea considerente, piata serviciilor
de telecomunicatii implica o abordare unitara dar si o
tratare diferentiata în functie de structura sa
secventiala. Servicile de comunicatii au pondere de 1-2,2% din
PIB, dar au un curs ascendent în
În cadrul acestei grupe de servici au aparut si noi servici de telecomunicatii si este vorba de comunicatiile mobile (radiofonia si telefonia celulara), accesul la retele cu debit mare pentru transmisia datelor numerice, mesageria electronica, video-textul, rezervarea automata, tele-bankingul, tele -shoppingul, tele-workingul, etc. În România aceste servicii (aproape inexistente înainte anul 1989) au cunoscut o crestere exponentiala, exemplul cel mai elocvent fiind cel al telefoniei celulare, sector în care au fost depasite cele mai optimiste previziuni.
Servicii de intermediere financiara
Aceste servicii au
aparut dupa al doilea razboi mondial în SUA si au fost
implementate apoi si în Europa Occidentala. Din rândul lor se
desprinde leasingul, care se dezvolta si la noi în
Lesingul (închirierea) poate fi întâlnit sub forma:
leasing-ului financiar, care presupune ca la sfârsitul perioadei de închiriere, societatile specializate în acest fel de operatii sa-si recupereze valoarea chiriei (costul echipamentului, cheltuielile financiare si cele de asigurare) si sa obtina un profit. Valoarea ramasa a bunului închiriat nu mai prezinta un interes deosebit.
leasing-ului operational, care nu presupune ca societatea specializata în astfel de operatiuni sa-si acopere cheltuielile, valoarea ramasa a bunului reprezentând o valoare deosebita, bunul putând fi revândut si astfel societatea sa obtina profit. Aceasta forma de leasing este în crestere datorita cresterii nivelului tehnic al bunurilor (în special al celor productive si de folosinta îndelungata) care genereaza si costuri mult mai ridicate. Din acest motiv, foarte des producatori de echipamente, mijloace de transport, etc. se asociaza cu societati de leasing si astfel ei îsi pot vinde productia cu ajutorul leasing-ului. În domeniul bunurilor imobiliare, un întreg edificiu este închiriat (de exemplu un hotel), pe o perioade de maxim 20 de ani. La sfârsitul perioadei de leasing, beneficiarul contractului de leasing are fie posibilitatea sa cumpere bunul respectiv la valoarea ramasa fie sa încheie un nou contract de leasing, fie sa restituie bunul care a facut obiectul contractului de leasing (sistem cunoscut sub numele de lease-back).
În domeniul serviciilor pentru agentii economici au aparut si s-au devoltat foarte mult seviciile informatice si serviciile de informare electronica.
Serviciile informatice (computer services) se refera la prelucrarea datelor, dezvoltarea de programe, întretinerea calculatoarelor, servicii de consultanta si inginerie, servicii legate de securitatea informatiilor. Se apreciaza ca circa 3/4 din totalul serviciilor informatice o reprezinta conceperea de programe specializate pe un anumit tip de aplicatii sau de programe standard.
Serviciile de informare electronica (information services) au rolul de a colecta informatiile, de a elabora un program de servire a utilizatorilor si de a asigura livrarea lor spre utilizatori prin intermediul unei retele cel mai adesea sub forma unor date bibiliografice.
|
