Sistemul financiar si politica financiara
Sistemul financiar reprez. totalitatea actorilor, instrumentelor si institutiilor care alimenteaza gestionarea patrimoniilor publice ale statului precum si individuale ale societatilor financiare. Sist. financ. cuprinde ansamblul institutiilor si autoritatilor c 151h73b are gestioneaza banii publici si privati precum si cursurile fianc. aferente.
In cadrul sist. financ. sunt cuprinse si organizarea retelei pietelor, a fluxurilor, a institutiilor si parghiilor financiare, a normelor metodologice si legislatii.
Structura sist. financ. cuprinde finantele publice si finantele private.
Sist. financ. in RO inspirat din cel al tarilor cu economie de piata consolidata asigura intalnirea solicitantilor cu cea a ofertantilor de capitala.
Intr-un sist. financ. organizat si coerent ofertantii de capital "cumpara" de fapt niste obligatii de plata, aceste obligatii sunt foarte diverse si au functii diferite pt. ofertanti fata de solicitanti.
Evident, fiecare dintre parti isi doreste sa primeasca mai mult si sa ofere cat mai putin, nu numai in actul initial de vanzare - cumparare, cat mai ales la scadenta. Organizarea sist. financ. are rolul extrem de important de a asigura echilibrul pe piata prin armonizarea acestor interese divergente.
Interventia pe piata nu este directa pura ci apare prin diferentierea impozitelor si taxelor, prin prezenta si actiunea intermediarilor financiari care isi pastreaza o parte a profitului tranzactiilor in conditiile preluarii de catre ei si a unei parti a riscului. Participantii la acest schimb sunt astfel in situatia de a vinde drepturi sau de a cumpara datorii.
Drepturile cumparate inseamna proprietate si ar trebui sa insemne implicit profit. Cu profit apare si risc. Acesta se imparte inte partenerii care deruleaza afacerea in functie de regurile pietii dar si de abilitatile fiecaruia. Corporatiile financiare al caror succes s-a bazat pe faptul ca proprietarii de capitaluri nu sunt solitari la datorii si primesc pt. aceasta numai o parte din profit intrucat sunt degrevati dea mai mare pate a riscului.
Obligatiile pot fi vandute deasemenea si ca "promisiuni" ceea ce atrage un nive ridicat al riscului. Cumparatorul unei obligatii nu poate cere rascumpararea/rambursarea acestuia la valoarea nominala inainte de scadenta. In schimb o poate vinde in avans, cerand o parte din profit, astfel valoarea inainte de scadenta reprez. rezultatul vanzarii in conformitate cu raportul cerere - oferta din acel moment. In consecinta cel care cumpara un titlu financiar inainte de scadenta va oferi un pret mai mic intrucat si el isi asuma o parte de risc.
Grupele care participa la aceste tranzactii sunt persoanele fizice, persoanele juridice si statul. Tranzactiile se efectueaza intre aceste grupe ar si in cadrul lor.
Puterea publica reprezentata de stat, de guvern este unul dintre cei mai mari solicitanti si ofertanti de imprumut.
Fiecare dintre participanti doresc sa obtina un prfit cat mai mare si sa aiba un risc cat mai mic, ceea ce nu se realizeaza decat conjunctual. Principiul general valabil este "la profit mare un risc mult mai mare".
Aceasta nesiguranta nu este agreata de nici un participant din aceasta cauza finantele publice si private s-au organizat intr-un sistem financiar prin care se urmareste permanent optimizarea costului datoriei cat si a riscului la cae se expune aceasta datorie.
Participantii la piata de capital actioneaza pe urm. segmente: piata banilor(piata monetara) sau piata fondurilor pe termen scurt, piata capitalurilor sau piata fondurilor pe termen lung.
Pietele financiare sunt constituite din retele de subpiete interconectate intre ele.
Un rol foarte important pe pietele financiare sunt intermediarii financiari care se interpun intre detinatorii de capital si solicitantii de imprumuturi. Si din acest motiv a fost necesara aparitia institutiilor financiare care au devenit foarte diverse in functie de produsele si serviciile pe care le ofera.
Unele dintre cele mai active sunt institutiile financ. private. Acestea legatura dintre cei ce iau si cei ce dau. Una dinte princ. functii ale acestor institutii este sa ofere informatii avand in vedere ca participantii la tranzactii(fluxuri financiare), de cele mai multe ori nu se cunosc intre ei. Aceste institutii cuprind in principal: agentii si agenti de bursa, binci private de investitii, agentii de asigurari, fonsuri private de pensii, fonduri mutuale, companii de asigurari, binci private, etc.
Intermediarii financiari actioneaza ca mijlocitori in cadrul sistemul financiar si pot fi: insitutii(firme) depozitare, insitutii nedepozitare.
Cele depozitare emit drepturi proprii in moneda nationala, printre acestea se numara dif. tipuri de binci. Cele nedepozitare ofer in special servicii financiare catre terti(agentii de brokeraj, agentii de asigurare, fonduri mutuale,etc.).
Finantele publice impreuna cu institutiile aferente reprez. interesele statului pe piata financiara. Institutiile finantelor publice au rolul fundamental de a introduce corectii necesare perfectionarii organizarii si functionarii pietelor financiare.
In RO sistemul financiar cuprinde verigi, institutii intermediare, legislatie financiara, norme metodologice, standarde, etc.
Din pacate, ceea ce pare a fi un pas spre progres prin aparitia unui nou cod fiscal este alterat prin norme metodologice de aplicare a legii care de multe ori contrazic anumite elemente ce pareau a fi clare in corpul legii. Aceasta situatie nu eset disperata intrucat mai devreme sau mai tarziu va fi corectata de agentii privati care vor face presiuni normale in vederea incadrarii in normalitate. De aici rezulta existenta unei vechi contradictii intre stat si agentii privati dornici sa actioneze intr-un mediu economic cat mai incitant.
|
