Tehnici speciale de finantare – Forfetarea, Factoringul, Leasingu
Forfetarea consta in transmiterea creantelor provenite din operatiunile de comert exterior unei institutii financiare specializate care le plateste imediat, urmand sa recupereze contravaloarea acestora, la scadenta, de la debitorul importator. Spre deosebire de scontare, aceasta tehnica nu da institutiei drept de recurs asupra vanzatorului creantei in cazul aparitiei unor probleme de plata a debitorului. Specific forfetarii este si faptul ca se aplica nu numai creantelor pe termen scurt, de pana la un an, ci si celor provenite din exporturile pe credit cu scadenta mijlocie, de la 1 an la 7 ani. Costul forfetarii este mai ridicat decat cel al scontarii, constand intr-o rata fixa de dobanda, la care se adauga comisionul institutiei de finantare, stabilit diferentiat in functie de bonitatea debitorului, de riscul estimat al operatiunii, de modalitatea de plata etc.
Factoringul este operatiunea desfasurata pe baza contractului incheiat intre factor si aderent (exportatorul), prin care primul, in schimbul unui comision, preia in proprietatea sa creantele aderentului prin plata facturilor acestuia (ce poarta semnatura cumparatorului) reprezentand dovada efectuarii tranzactiei care are ca obiect bunuri sau servicii livrate pe credit.
Leasingul s-a afirmat in ultimele decenii ca o metoda de finantare pe termen mediu si lung. In esenta, leasingul este o forma de inchiriere realizata de societati financiare specializate (societati de leasing) a unor bunuri de echipament catre firme (beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori nu pot sau nu doresc sa recurga la credite bancare pentru cumpararea acestora de la producatori. Operatiunea este initiata de firma care doreste inchirierea produsului si care se adreseaza in acest sens societatii de leasing cu o cerere de oferta. Societatea de leasing, in urma acceptarii cererii, procedeaza la stabilirea contractului cu producatorul bunului solicitat, in vederea achizitionarii acestuia. Urmeaza incheierea contractului de leasing si cumpararea bunului de catre societatea de leasing in vederea punerii lui la dispozitia beneficiarului. Pentru utilizarea bunului, beneficiarul va plati societatii de leasing costul, sub forma de rate esalonate pe perioada de valabilitate a contractului. De regula, la sfarsitul perioadei de inchiriere, beneficiarul are o tripla optiune: sa prelungeasca contractul; sa-l abandoneze; sa cumpere bunul la valoarea reziduala.
|
