Teste de autoevaluare - Capitolul 1
1. Nu reprezinta obiectiv al agentiilor de marketing agroalimentar:
a. reglementarea activitatii de marketing;
b. crearea unui cadru concurential cât mai corect;
c. organizarea producatorilor agricoli;
d. crearea conditiilor pentru cresterea gradului de concentrare
a productiei agricole;
e. maximizarea profiturilor intermediarilor.
2. În conditiile dezvoltarii economiilor agroalimentare, serviciile de
marketing sunt prestate de intermediari specializati, iar contactele directe
între producatori si consumatorii finali sunt tot mai:
a. complexe;
b. numeroase;
c. inoportune;
d. restrictive;
3. În perioada actuala, pietele agricole si alimentare 626u208g au devenit spatiul
economic în care producatorii si consumatorii, presupusi buni cunoscatori
ai ofertei, sunt interesati de:
a. obtinerea celui mai bun pret, respectiv al celui mai bun si ieftin
produs;
b. obtinerea de produse agroalimentare de tip segment de piata;
c. cresterea timpului afectat tranzactiilor;
d. reducerea cantitatilor vândute, respectiv cumparate;
e. minimizarea pierderilor datorate tranzactiilor.
4. Dintre cele mai importante obiective ale politicilor de agromarketing
promovate la nivel national nu face parte:
a. stimularea cresterii productiei agroalimentare;
b. cresterea gradului de competitivitate a produselor agricole si
alimentare românesti;
c. îmbunatatirea distributiei inputurilor agricole si neagricole catre
producatori;
d. perfectionarea si cresterea eficientei structurilor de agromarketing;
e. restrictionarea exporturilor de produse agroalimentare ecologice.
5. Factorii cheie în lantul de activitati care compun sistemul de
agromarketing sunt:
1. fermierii si alti producatori agricoli;
2. procesatorii;
3. cooperativele de comercializare;
4. asociatiile producatorilor;
5. agentiile de marketing;
6. intermediarii;
7. consumatorii;
8. sistemul financiar.
a. 1,2,3,5 b. 1,2,5,7 c. 3,4,5,7 d. 1,2,6,7 e. 5,6,7,8.
Teste de autoevaluare - Capitolul 2
1. Pâna la începutul anilor '80, pe piata se distingeau urmatoarele tipuri de
produse alimentare:
1. de consum;
2. neprelucrate;
3. prelucrate;
4. simple;
5. intermediare;
6. complexe;
7. naturale;
8. de elita.
a. 1,4,7 b. 2,6,7 c. 4,6,8 d. 1,5,8 e. 6,7,8
2. Criteriile care ajuta la definirea unui produs comun sunt:
a. produsul este nediferentiat;
b. produsul este disponibil în cantitati mari pe piata;
c. produsul este neprotejat prin brevet de fabricatie;
d. a + b;
e. a + b + c.
3. Principala menire a agromarketingului, în anii:
a. ′50 b. ′60 c. ′ 70 d. ′80 e. ′90
era aceea de a convinge consumatorii ca produsele alimentare erau deosebit
de comode în utilizare.
4. Pietele situate între industria de prelucrare a produselor agricole
intermediare si cea a produselor alimentare de consum se numesc piete:
a. alimentare;
b. industriale;
c. agricole;
d. intermediare;
e. de consum.
5. Criteriile care ajuta la definirea unui produs comun (fie agricol, fie
alimentar) sunt:
1. este nediferentiat din punct de vedere fizic;
2. este protejat printr-o marca extrem de cunoscuta;
3. se gaseste într-o disponibilitate de masa pe piata;
4. face obiectul unor tranzactii interne si internationale;
5. este neprotejat din punct de vedere tehnic;
6. pretul sau este stabilit în urma unor negocieri internationale;
7. nu afecteaza sanatatea si securitatea consumatorilor.
a. 1,2,4 b. 2,3,6 c. 1,3,5 d. 2,4,6 e. 3,6,7
Teste de autoevaluare - Capitolul 3
1. King a observat ca, dupa o anumita cantitate, cresterea ofertei de
produse agricole aduse pe piata antreneaza:
a. o scadere a sumei totale cuvenite producatorilor;
b. o crestere a sumei totale cuvenite producatorilor;
c. mentinerea la acelasi nivel a sumei totale cuvenite producatorilor
agricoli;
d. cresterea progresiva a sumei totale cuvenite producatorilor agricoli;
e. cresterea preturilor produselor agricole.
2. Metodele utilizate cu prioritate în studierea cererii în sectiune
transversala sunt:
a. panelul si bugetele de familie;
b. panelul si ancheta periodica;
c. bugetele de familie si testul conjunctural;
d. lanturile Markov si panelul;
e. panelul si metoda PERT.
3. Cunoasterea cererii finale este obiectiv necesara pentru ca permite
producatorilor agricoli si procesatorilor sa-si orienteze productia din punct
de vedere:
1. tehnic;
2. economic;
3. tehnologic;
4. structural;
5. cantitativ;
6. calitativ;
7. ecologic.
a. 1,2,4 b. 2,3,7 c. 5,6,7 d. 4,5,6 e. 1,2,7
4. Produsele alimentare dorite de consumator, dar care nu se încadreaza în
bugetul sau disponibil, sunt considerate de teoria economica:
a. utile;
b. utilizabile;
c. necesare;
d. complementare;
e. substituibile.
5. Substituirea este rezultatul (efectul) modificarii:
a. pretului;
b. cantitatii;
c. venitului consumatorului;
d. cantitatii;
e. structurii.
Teste de autoevaluare - Capitolul 4
1. Asupra deciziei de cumparare îsi pun amprenta în mod direct doua
categorii de variabile:
a. de marketing si de mediu;
b. de marketing si institutionale;
c. economice si sociale;
d. tehnice si comportamentale;
e. sociale si culturale.
2. Variabilele care influenteaza decizia de cumparare sunt:
a. de marketing si de mediu;
b. produsul, pretul si promovarea;
c. micromediul si macromediul;
d. variabilele sociale, tehnologice, economice si politice (STEP);
e. publipromovarea si animarea.
3. Variabilele de mediu care influenteaza cumpararea sunt:
a. locul de rezidenta al cumparatorului;
b. înclinatia consumatorului de a fi fidel furnizorului;
c. publipromovarea si animarea;
d. a + b;
e. a + b + c.
4. Atitudinile cumparatorului fata de produs, ce preced cumpararea, se
manifesta la urmatoarele niveluri:
a. cognitiv, afectiv, institutional;
b. cognitiv, afectiv, conativ;
c. institutional, cultural, educational;
d. cognitiv, afectiv, educational;
e. afectiv, conativ, educational.
5. Alegerea gospodariei în materie de alimentatie se bazeaza pe
urmatoarele exigente:
1. venit;
2. pret;
3. cantitate;
4. calitate;
5. promovare;
6. timp de cumparare;
7. echilibru în alegerea produselor.
a. 1,2,3,4 b. 2,3,4,5 c. 3,4,6,7 d. 3,4,5,6 e. 4,5,6,7
Teste de autoevaluare - Capitolul 5
1. Comportamentul consumatorului este influentat de doua categorii de
factori:
a. directi si indirecti;
b. principali si secundari;
c. statici si dinamici;
d. efectivi si potentiali;
e. endogeni si exogeni.
2. Cea mai importanta influenta externa asupra comportamentului de
cumparare al individului este exercitata de:
a. statutul social;
b. venitul;
c. cultura;
d. grupul de referinta;
e. familia.
3. În categoria variabilelor utilizate în stratificarea populatiei în clase
sociale sau grupuri nu includem:
a. venitul;
b. ocupatia;
c. educatia;
d. cultura;
e. stilul de viata.
4. În categoria variabilelor utilizate în stratificarea populatiei în clase
sociale sau grupuri includem:
1. cultura;
2. venitul;
3. ocupatia;
4. perceptiile;
5. motivatiile;
6. educatia;
7. stilul de viata.
a. 1,2,3,7 b. 1,2,3,4 c. 2,3,6,7 d. 2,3,4,5 e. 4,5,6,7
5. Perceptiile, ca factori endogeni de influenta asupra comportamentului de
cumparare, depind de urmatoarele variabile:
a. stimulii fizici;
b. relatia dintre stimuli si mediul în care traieste individul;
c. psihicul individului;
d. a + b;
e. a + b + c.
Teste de autoevaluare - Capitolul 6
1. Consumatorul nu apare defavorizat în raporturile sale cu ofertantii de
bunuri si servicii din punct de vedere:
a. economic;
b. informational;
c. juridic;
d. al reprezentarii intereselor;
e. motivational.
2. Restrângând aria protectiei consumatorilor numai la consumul
alimentar, aceasta nu vizeaza unul din urmatoarele obiective:
a. îmbunatatirea alimentatiei populatiei;
b. supravegherea calitatii produselor;
c. cresterea consumului de produse ecologice;
d. o mai buna informare a consumatorilor;
e. apararea în fata unor politici agresive de vânzare si promovare.
3. Obiectivele politicii de protectie a consumatorilor din Uniunea
Europeana nu vizeaza domeniul:
a. armonizarea legislatiilor nationale;
b. educarea consumatorilor;
c. stimularea testelor comparative;
d. luarea de masuri împotriva practicilor comerciale abuzive;
e. motivational.
4. La produsele alimentare, revendicarile consumatorilor nu se refera, în
principal, la dreptul:
a. de control în ceea ce priveste respectarea tehnologiilor de
productie;
b. privind calitatea acestora;
c. de informare asupra produselor;
d. privind sanatatea si securitatea pe care trebuie sa le asigure
consumul acestora;
e. de liber arbitru al consumatorului.
Teste de autoevaluare - Capitolul 7
1. Industriile de transformare a produselor agricole îndeplinesc
urmatoarele functii:
a. de a prelungi durata de viata a produselor si de a face consumabile
produsele care prin natura lor nu au aceasta calitate;
b. de a combina produsele pentru a obtine calitate si alte avantaje
suplimentare;
c. de a eficientiza filiera agroalimentara;
d. a + b + c;
e. a + b.
2. Dupa Lagrange, pentru ca un produs alimentar sa devina aliment,
trebuie sa îndeplineasca trei conditii:
a. sa contina elemente de nutritie, sa satisfaca apetitul, sa aiba un pret
accesibil;
b. sa contina elemente de nutritie, sa satisfaca apetitul, sa fie acceptat
de societatea la care se raporteaza;
c. sa aiba un pret accesibil, sa ofere siguranta în consum, sa aiba un
aspect placut;
d. sa aiba o durata de viata mare, sa ofere siguranta în consum, sa aiba
un pret accesibil;
e. sa contina elemente de nutritie, sa ofere siguranta în consum, sa
aiba un ambalaj multifunctional.
3. Nu este un aliment functional:
a. alimentul în care s-a adaugat o componenta;
b. alimentul din care s-a eliminat o componenta;
c. alimentul natural;
d. alimentul în care natura uneia sau mai multor componente a fost
modificata;
e. alimentul cu un grad înalt de prelucrare.
4. Pâna la începutul anilor '80, pe piata se distingeau urmatoarele tipuri de
produse alimentare:
a. de elita si de consum
b. prelucrate si neprelucrate;
c. intermediare
d. a + c
e. b + c.
5. Alimentele uzuale nu permit:
a. satisfacerea asteptarilor irationale ale consumatorilor;
b. economie de bani
c. asigurarea mentinerii sanatatii;
d. facilitarea operatiunilor menajere
e. comoditate în manipulare si stocare.
Teste de autoevaluare - Capitolul 8
1. Standardele cu rol de directiva se refera la:
a. compozitia si caracteristicile organice, fizico-chimice si
bacteriologice ale produselor, terminologia si regulile de fabricatie;
b. modalitatile de etichetare, ambalare, stocare si transport;
c. metodele de esantionare si de executare a diverselor analize;
d. cerintele practice privind igiena fabricarii produselor si
recomandari în materie de procedee de fabricatie, stocare si
distributie;
e. produsele rezultate în urma practicarii unor tehnologii care respecta
caietele de sarcini omologate.
2. Standardele referitoare la produsele agricole si alimentare 626u208g nu permit:
a. consumatorului sa aleaga si sa aiba siguranta în alimentatie;
b. vânzatorului sa stabileasca eficienta vânzarilor;
c. cumparatorului sa-si analizeze cumparaturile pe categorii de
produse si pe furnizori;
d. cumparatorilor, vânzatorilor si puterilor publice sa aiba acelasi
limbaj pentru definirea produselor;
e. cuantificarea valorii adaugate pe filiera agroalimentara.
3. Atestatul de specificitate se utilizeaza pentru produsele:
a. ale caror legaturi cu teritoriul din care provin sunt foarte strânse;
b. care se disting prin calitatea lor de celelalte produse similare;
c. care respecta caietele de sarcini omologate;
d. care au fost obtinute în conditii de productie controlate;
e. care nu utilizeaza produse chimice de sinteza.
4. Metodele biologice de analiza a calitatii produselor alimentare:
a. sunt folosite pentru determinarea unor indicatori calitativi ai
materiilor prime agricole, cum ar fi umiditatea, greutatea
hectolitrica etc.;
b. sunt utilizate pentru cunoasterea compozitiei aminoacide a
vitaminelor si a altor compusi ai produselor;
c. permit determinarea unor caracteristici ale alimentelor, cum ar fi
vâscozitatea, continutul în substante uscate etc.;
d. presupun o prelucrare prealabila a produselor ce urmeaza a fi
analizate, dupa care se fac aprecieri referitoare la însusirile
calitative globale ale produselor si asupra continutului în substante
utile al acestora;
e. se utilizeaza pentru determinarea energiei si a facultatii germinative
a semintelor.
5. Subcalitatea produselor agroalimentare poate fi definita prin urmatoarea
relatie (în care Q =satisfactia adusa de produs /satisfactia dorita de client):
a. Q <
b. Q
c. Q >
d. Q >
e. Q <
Teste de autoevaluare - Capitolul 9
1. Desi diferite, functiile distributiei produselor agroalimentare se pot
grupa în:
a. economice si tehnico-economice;
b. fizice si economice;
c. fizice si comerciale;
d. logistice si sociale;
e. comerciale si sociale.
2. În cazul circuitului direct de distributie a produselor agricole si
alimentare, între producatorul agricol (sau procesator) si consumatori
intervin:
a. un singur intermediar;
b. nici un intermediar;
c. doi intermediari;
d. mai multi intermediari;
e. o centrala de cumparare.
3. În tarile cu economii dezvoltate, lansarea pe piata a produselor agricole
nu se face prin intermediul:
a. vânzarii catre întreprinderile de industrie alimentara private;
b. vânzarii catre întreprinderi de tip cooperatist;
c. vânzarii catre comercianti;
d. vânzarii catre grupurile de producatori;
e. vânzarii catre unitatile de alimentatie publica.
4. Pietele agricole au:
a. o functie economica;
b. o functie sociala;
c. o functie organizatorica;
d. o functie integratoare.
e. atât o functie economica cât si una sociala
5. Dintre modalitatile de vânzare cu amanuntul a alimentelor nu face parte:
a. vânzarea traditionala;
b. vânzarea cu autoservire;
c. vânzarea la domiciliu;
d. vânzarea prin distribuitori autorizati;
e. vânzarea prin cooperative.
Teste de autoevaluare - Capitolul 10
1 În cazul produselor agroalimentare noi, cele mai frecvente strategii de
preturi sunt:
a. strategia directa si strategia indirecta;
b. strategia activa si strategia pasiva;
c. strategia de complementaritate si strategia de substituibilitate;
d. strategia pretului înalt si strategia pretului de referinta;
e. strategia pretului înalt si strategia patrunderii pe piata.
2 Stabilirea pretului produsului (în viziunea lui Kotler) nu include etapa:
a. analiza mixului anterior al pretului;
b. analiza structurii cererii;
c. studierea preturilor concurentei;
d. alegerea metodei de determinare a pretului;
e. stabilirea nivelului final al pretului.
3 Preturile produselor agroalimentare pot fi stabilite pornind de la analiza:
a. costurilor;
b. cererii;
c. concurentei;
d. a+b;
e. a+b+c.
Teste de autoevaluare - Capitolul 11
1 Metoda AIDA nu se bazeaza pe:
a. atentie;
b. interes;
c. inventivitate;
d. dorinta;
e. acord.
2 Raportul de forte dintre actorii negocierii se stabileste în functie de:
a. punctele forte si punctele slabe ale celor doi;
b. micromediul si macromediul în care cei doi actioneaza;
c. specificul pietei vizate de negociere;
d. specificul produsului vizat de negociere;
e. c + d.
3 Elementele de baza ale negocierii sunt:
1. pregatirea negocierii;
2. actorii negocierii;
3. mediul negocierii;
4. micromediul;
5. macromediul;
6. produsele si serviciile care se tranzactioneaza;
a. 1,2,3 b. 2,3,4 c. 1,3,5 d. 1,4,6 e. 4,5,6.
Teste de autoevaluare - Capitolul 12
1 Orice studiu de piata trebuie sa includa urmatoarele elemente:
a. analiza pietei;
b. analiza concurentei;
c. analiza mediului;
d. b + c;
e. a + b + c.
Nu reprezinta etapa a unui studiu de piata:
a. elaborarea si adoptarea unui proiect de studiu;
b. culegerea datelor;
c. analiza si interpretarea datelor;
d. formularea concluziilor;
e. analiza mixului distributiei.
3 Studiile de piata calitative mai sunt cunoscute si sub denumirea de studii:
a. motivationale;
b. subiective;
c. comportamentale;
d. incitative;
e. complete.
4 Metoda cel mai frecvent utilizata în realizarea studiilor de piata este
metoda:
a. cotelor;
b. itinerariilor;
c. minim-maxim;
d. Pareto;
e. Laplace.
5 Studiile de piata cantitative mai sunt cunoscute si sub denumirea de:
a. sondaj;
b. motivationale;
c. subiective;
d. comportamentale;
e. incitative.
Teste de autoevaluare - Capitolul 13
1. Întreprinderea agroalimentara elaboreaza strategia de produs în functie
de variabilele ce vizeaza:
a. domeniul productiei;
b. domeniul marketingului;
c. domeniul comercializarii;
d. a + b;
e. a + c.
2. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
1. linia de produse cuprinde mai multe marci;
2. linia de produse cuprinde mai multe game de produse;
3. marca cuprinde mai multe linii de produse;
4. linia de produse cuprinde un grup de produse complementare;
5. linia de produse apartine unei marci;
a. 1, 2, 3 b. 1, 3, 5 c. 1, 5 d. 2, 5 e. 1, 3, 4.
3. În cazul produselor agroalimentare, gamele sunt, în general:
a. lungi
b. medi
c. scurte
d. a + b
e. b + c
4. În faza de declin a ciclului de viata al produsului, rolul principal este
preluat de:
a. publicitate;
b. relatii publice;
c. sponsorizare;
d. promovarea vânzarilor;
e. televânzarea.
5. Actiunile marketingului trebuie îndreptate, cu prioritate, catre:
a. persoane care, poate, accepta noul;
b. persoane receptive la nou;
c. persoane refractare la nou;
d. toate categoriile enumerate mai sus;
e. nici una dintre aceste categorii de persoane.
Teste de autoevaluare - Capitolul 14
1. Nu reprezinta element al comunicarii publicitare:
a. sursa mesajului;
b. grupul tinta;
c. mesajul;
d. modelul AIDA;
e. mijloacele de comunicare în masa.
2. În cazul mesajelor comunicationale scrise, cel mai important element de
atragere a atentiei este:
a. marimea mesajului;
b. forma mesajului;
c. imaginile cuprinse în mesaj;
d. culorile folosite;
e. titlul.
3. Din punctul de vedere al marketingului, principalul avantaj al utilizarii
radioului ca mijloc de comunicare în masa este acela ca:
a. da viata cuvintelor;
b. pot fi folosite rime si jocuri de cuvinte;
c. segmenteaza piata de o maniera foarte pronuntata;
d. poate combina cuvintele si muzica;
e. poate fi ascultat oriunde.
4. În practica economica se întâlnesc doua forme de publicitate:
a. directa si indirecta;
b. de produs si stradala;
c. de convingere si de reamintire;
d. ATL si BTL;
e. stradala si de interior.
5. În domeniul agroalimentar, relatiile publice ca instrument de promovare
a produselor constau în stabilirea de legaturi cu:
1. marii sportivi;
2. medicii nutritionisti;
3. ziaristi si redactorii de televiziune, radio si de reviste despre
sanatate si alimentatie
4. politicieni;
5. profesori;
a. 1, 2, 3, 5 b. 1, 2, 4, 5 c. 1, 3, 4, 5 d. 1, 2, 3, 4 e. 2, 3, 4.
Teste de autoevaluare - Capitolul 15
1. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate:
a. marketingul este echivalent cu vânzarea produselor;
b. marketingul continua dupa ce vânzarea produselor a avut loc;
c. marketingul este o activitate anterioara vânzarii produselor;
d. activitatea întreprinderii agroalimentare nu trebuie desfasurata pe
principiile marketingului;
e. vânzarea produselor este o activitate specifica compartimentului de
marketing.
2. Formele de organizare a activitatii în compartimentul de marketing sunt:
a. solara;
b. birocratica;
c. a + b;
d. de tip marketing;
e. a + b + d.
3. La nivelul întreprinderii agroalimentare, nu reprezinta obiectiv al
functiei de marketing:
a. vânzarea pe teren si promovarea vânzarilor în magazine;
b. formarea echipei de teren;
c. administrarea vânzarilor;
d. calculatia costurilor si profiturilor unitare;
e. alegerea managerului de produs.
4. Printre responsabilitatile generale ale managerului de produs regasim:
a. elaborarea politicii de produs;
b. alegerea produselor ce vor fi promovate;
c. stabilirea conditiilor generale de vânzare;
d. propunerea de investitii;
e. pregatirea coordonatelor publicitatii.
5. Printre responsabilitatile specifice ale managerului de produs regasim:
a. elaborarea politicii de produs;
b. alegerea produselor ce vor fi promovate;
c. stabilirea conditiilor generale de vânzare;
d. propunerea de investitii;
e. întocmirea planului de marketing.
Teste de autoevaluare - Capitolul 16
1. Principalele tipuri de strategii în domeniul marketingului sunt:
a. strategia marketingului neconcentrat si strategia marketingului
concentrat;
b. strategia marketingului de masa si strategia marketingului
segmentat;
c. strategia de diferentiere si strategia de adaptare;
d. strategia de marketingului direct si strategia marketingului indirect;
e. strategia marketingului de masa si strategia marketingului
concentrat.
2. Nu constituie obstacol în elaborarea strategiei de marketing:
a. dimensiunea redusa a întreprinderilor agroalimentare;
b. informarea redusa a întreprinderii agroalimentare;
c. lipsa organizarii activitatii compartimentului de marketing;
d. lipsa experientei comerciale;
e. lipsa experientei în domeniul planificarii.
3. Din punctul de vedere al metodologiei de elaborare, planul de marketing
poate fi:
1. plan de produs
2. plan de marca
3. plan prealabil
4. plan de marketing
5. plan zonal
6. proiect de plan
a. 1, 2, 5 b. 1, 4, 5 c. 3, 4, 5 d. 3, 4, 6 e. 2, 4, 5
4. Sursele primare de culegere a informatiilor necesare analizarii situatiei
existente sunt:
a. cartile;
b. observarea si experimentul;
c. revistele;
d. statisticile;
e. legislatia.
5. Principalele probleme referitoare la planificarea promotionala
urmaresc:
1. întocmirea calendarului promotional;
2. stabilirea bugetului promotional;
3. alcatuirea echipei fortei de vânzare;
4. evaluarea rezultatelor campaniei promotionale;
a. 1,2,3 b. 1, 2 c. 2, 3, 4 d. 1, 2, 4 e. 2, 4.
|
