din īnsasi actul de preluare a controlului (societatea consolidanta accepta sa plateasca o suma suplimentara cu titlu de valoare latenta la filiala). Capitalurile proprii ale filialei sunt reestimate.
din documente de evaluare īntocmite cu ocazia studiului afacerii prealabil achizitiei,
din estimarile serviciului de consolidare a societatii-mame.
Pe de o parte din elemente necorporale care nu sunt evaluate īn bilantul societatii consolidate (fond de comert, clientela, rentabilitate, brevete.),
Pe de alta parte, de pretul platit de societatea cumparatoare īn contrapartida avantajelor care i le procura preluarea controlului societatii (eliminarea unei societati concurente, asigurarea unei aprovizionari sau a unui debuseu, īmbunatatirea conditiilor de productie, expansiunea catre exterior.).
corecturi aduse unor elemente identificabile īn bilant, (acestea sunt afectate acestor elemente īn totalitate);
Din acestea societatea-mama nu si-a achizitionat decāt partea sa, cealalta parte fiind aferenta intereselor minoritare.
b) soldul neafectat (pozitiv) este cuprins īn activ printre imobilizari la un post specific "Prime de achizitie a titlurilor" sau "supravaloare".
c) Soldul neafectat (negativ) este asimilat unui provizion pentru riscuri.
Deprecierea reestimarii imobilizarilor se adauga deprecierii costului lor; de aici apare un complement de amortizare sau provizion de depreciere - pentru imobilizarile neamortizabile.
b) Prima de achizitie a titlurilor de participare se amortizeaza.
Directivele europene prevad tratamentul sau īn mod similar cu cel al fondului de comert si anume de amortizare īn maxim 5 ani, putāndu-se apela si la o durata superioara īnsa care sa nu depaseasca o durata rezonabila (20 ani).
c) Diferenta de achizitie ulterioara primei consolidari va fi amortizata īn aceleasi conditii ca si prima de achizitie.
Daca pentru grupurile nou formate consolidarea poate fi realizata īnca de la crearea lor, nu se īntāmpla la fel si pentru grupurile vechi.
Obtinerea unui bilant, consolidat identic, oricare ar fi data consolidarii initiale, ar implica, pentru aceste grupuri sa-si poata restabili situatiile asa cum erau ele la formarea grupurilor si sa tina seama de modificarile de structura intervenite ulterior.
Īn principiu, diferenta de prima consolidare ar trebui sa fie repartizata īn:
Pretul de achizitie vechi al titlurilor fiind, normal, inferior partii Societatii-mame īn capitalurile proprii la data deschiderii exercitiului primei consolidari, aceasta "rezerva de consolidare initiala" este mai apoi mentinuta īn bilanturile consolidate (la proportia titlurilor detinute īn cazul cesiunilor partiale).
|
