Uniunea Europeana si Conferinta de la Johannesburg
Se apreciaza ca semnificativ pentru politica UE in domeniul mediului este prezentarea unor comentarii la nivel international a relatiei dintre UE si Conferinta de la Johannesburg.
La zece ani dupa Conferinta ONU asupra pamantului de la Rio din 1992, multi oameni s-au gandit sa faca comparatii intre acel eveniment si cel de Johannesburg, criticand rezultatul intalnirii din septembrie 2002. Cu toate acestea si la inceputurile anilor '90 multi au considerat Rio ca un esec. Acum este vazut ca un moment definitoriu in lupta pentru dezvoltarea durabila.
Dar au existat multe diferente intre cele doua evenimente:
q primul, nu au existat conventii legale obligatorii in discutie la Johannesburg, in timp ce la Rio s-a lansat Conventia asupra Biodiversitatii si Conventia Cadru asupra Schimbarilor Climatice;
q al doilea, Johannesburg a fost mai mult directionat catre actiune practica.
Rio a aparut intr-o epoca de optimism. Zidul Berlinului cazuse si Razboiul rece era pe drumul catre cartile de istorie. URSS se destramase, tarile est-europene se bucurau de libertate, economia SUA isi revenea dupa recesiune si 'tigrii asiatici' mergeau inainte. In Europa, guvernele de orientare stanga-ecologista au pus oamenii si mediul in centrul politicilor lor si au castigat alegerile. Acestea au creat o buna atmosfera pentru asteptarile ridicate la Rio. A fost speranta pentru adevarata schimbare.
Zece ani mai tarziu, scenariul, imaginea, este complet diferita. Din ce in ce mai multi oameni se simt nesiguri, amenintati de forte dincolo de controlul lor, exclusi de la prosperitatea pe care globalizarea se presupune ca o aduce, instrainati de politicienii lor si de la procesul politic.
Ca urmare a evenimentului de la 11 septembrie 2001, comunitatea globala incearca inca sa se acomodeze cu ideea de a trai cu teama terorismului. Intelegand ca saracia se intinde, iar solutiile sunt foarte complicate, multi blameaza globalizarea pentru problemele lumii si vad lumea chiar mai puternic divizata intre cei care castiga si cei care pierd decat cu zece ani in urma.
Globalizarea ar putea fi o puternica forta pentru schimbare pozitiva, dar potentialul ei de a promova dezvoltarea durabila pentru toti ramane sa se realizeze. Pe scurt, asteptarile au fost foarte modeste la Johannesburg, iar mizele foarte ridicate.
Impotriva acestei 'aruncari inapoi' politice, a cazut pe umerii UE sa apere cauza dezvoltarii durabile la Johannesburg. Sarcina careia trebuia.sa-i faca fata liderii lumii la Johannesburg a fost intelegerea asupra modului de a atinge tintele dezvoltarii mileniului: eradicarea saraciei;
q imbunatatirea standardelor de viata bazate pe modelele dezvoltarii durabile de consum si productie;
q asigurarea ca beneficiile globalizarii sunt cunoscute de toti.
Pentru a atinge aceste trei obiective (in principal injumatatirea numarului oamenilor care traiesc in conditii de saracie extrema pana in 2015) UE s-a zbatut pentru tinte cuantificabile, cu programe si mecanisme de monitorizare, in implementarea planului. Declaratia politica si implementarea planului adoptate la Johannesburg, impreuna cu rezultatele intalnirii Organizatiei Mondiale de Comert de la Doha din anul 2001 si Conferinta Natiunilor Unite cu tema 'Finantare si dezvoltare' de la Monterey din anul 2002, au asezat fundamentul pentru un parteneriat global pentru dezvoltarii durabile angajat sa mareasca asistenta pentru dezvoltare si accesul la piata pentru tarile in curs de dezvoltare, buna guvernare si un mediu mai bun.
Este posibil sa se identifice un numar de castiguri-cheie la Johannesburg. De
q exemplu, implementarea planului a inclus un set de noi obiective. Acestea se refera la: injumatatirea pana in 2015 a numarului celor care nu au acces la conditii sanitare de baza (3 miliarde in prezent sau jumatate din totalul populatiei). Aceasta noua tinta completeaza tinta dezvoltarii mileniului de acces la apa curata;
q minimizarea efectelor daunatoare asupra sanatatii umane si mediului de la productia si utilizarea tuturor chimicalelor pana in 2020;
q oprirea declinului 'stocurilor de peste' si restabilirea lor la niveluri durabile cel tarziu pana in 2015;
q inceperea implementarii strategiilor nationale asupra dezvoltarii durabile pana in 2005;
q oprirea pierderii biodiversitatii pana in 2010, cum a fost agreat inainte de catre partile semnatare ale Conventiei Biodiversitatii.
Semnarea de catre toti sefii de stat si guvern este un castig major. Dar, din pacate, tinta redresarii tendintei curente de pierdere a resurselor naturale pana in 2015 nu a fost acceptabila altor parteneri.
Intelegerea asupra stabilirii unui cadru de zece ani pentru programele asupra consumului si productiei durabile, cu tarile industrializate preluand conducerea in efortul global, este un alt rezultat important. Intr-un timp de 50 ani, 9 miliarde de oameni vor trai pe planeta si productia globala va fi de 4 ori mai mare. Daca nu se 'taie' legatura intre cresterea economica si degradarea mediului, nu vom fi in masura sa ne sustinem pe noi insine.
Asupra globalizarii, intalnirea de la Johannesburg a agreat actiuni concrete pentru intensificarea rolului comertului pentru dezvoltarea durabila, de exemplu, prin incurajarea comertului in produse organice verzi din tarile in curs de dezvoltare si prin intarirea actiunii internationale pentru responsabilitatea comuna.
Utilizarea energiei durabile este cruciala dezvoltarii durabile. Experientele trecute au indicat ca energia ar trebui sa fie pe un loc de frunte al agendei negocierilor de la Johannesburg, de cand unul din asa-numitele 'esecuri' de acum 10 ani s-a referit la energie. Natiunile producatoare de titei (conduse de OPEC) au fost severe la Rio in rezistenta lor sa includa prevederi care ar putea constrange folosirea combustibililor fosili in Agenda 21.
Marile companii energetice sunt mai interesate in utilizarea energiei regenerabile decat inainte, presedintele Shell a spus in 1998 ca: 'in 50 de ani' S4ell ar putea fi 50% titei si 50% energie reinnoibiIa'.
Dar aceasta schimbare - ca multe altele - intalneste inevitabil rezistenta din partea monopolurilor. Obstacolele se intind de la marile subventii publice pentru energia nucleara si fosila pana la ideile invechite inca inradacinate. Asa cum Maurice Strong - principalul organizator al intalnirii de la Rio - a spus 'nu toate fosilele sunt in titei'.
Johannesburg a confirmat din nou ca dezvoltarea energetica durabila este in centrul competitiei pentru dezvoltarea durabila. Desi planul de actiune nu a inclus ca tinta specifica folosirea resurselor energetice reinnoibile, intalnire a a realizat intelegeri asupra cresterii urgente si substantiale a participarii globale a acestor surse de energetica si asupra actiunilor comune pentru imbunatatirea accesului oamenilor la energie. Aceste intelegeri vor fi evaluate regulat si revazute.
In final, intalnirea a lansat o 'Coalitie de dorinte' construita din tari si regiuni dornice sa impuna ele insele tinte si termene pentru cresterea regenerarii in energiile lor mixte. Aceasta coalitie - numita 'OPEC-ul reinnoirilor' de catre un NGO - va asigura o presiune asupra ezitarii si va acorda o mai mare atentie dezvoltarii energiei alternative in toata lumea. Important, coalitia va stabili o tinta a energiei reinnoibile reprezentand un prag de jos. Un lucru este clar: dezbaterea asupra energiei nu va disparea.
Legat de aceasta, au existat schimbari pozitive asupra modificarii climei. Tarile care au ratificat deja protocolul de la Kyoto au reconfirmat angajarea lor, si altele sunt incurajate sa se alature cat mai repede posibil. Desi aceasta nu garanteaza ca SUA vor ratifica protocolul de la Kyoto, declaratiile pozitive tacute de primii ministri ai Rusiei si Canadei dau nastere sperantei ca protocolul urmeaza sa fie aplicat in curand.
Fara discutie, cel mai important aspect al rezultatului de la Johannesburg este implementarea. Este important ca legaturile intre Intalnirea Mileniului, Doha, Monterey si Johannesburg au fost confirmate, creand un cadru mai coerent pentru implementarea acordurilor din toate conferintele majore ale ONU. Parteneriatele intre guverne, societatile civile si de afaceri ar putea fi un instrument-cheie pentru promovarea angajamentelor luate la Johannesburg. Mai mult de 200 parteneriate au fost lansate la aceasta intalnire, aducand cu ele resurse suplimentare si expertiza, si ajutand la mobilizarea actiunii la toate nivelurile.
UE a subliniat consistent nevoia pentru o legatura apropiata intre planul de implementare si noile parteneriate pentru dezvoltare durabila si acest lucru a fost recunoscut. Desi UE i-ar fi placut chiar mecanisme de urmarire si principii de ghidare mai clare pentru parteneriate, Comisia ONU asupra dezvoltarii durabile trebuie sa serveasca ca punct focal pentru discutia viitoare a parteneriatelor, incluzand si impartirea lectiilor invatate, a progresului tacut si a celor mai bune practici.
UE a lansat doua parteneriate asupra apei si energiei la Johannesburg, si este nevoie de o actiune rapida pentru implementarea lor. Implementarea efectiva a rezultatului de la Johannesburg va depinde in mod crucial de ceea ce este realizat pe plan regional, national si local. UE trebuie sa continue sa preia conducerea in traducerea angajamentului politic in actiune concreta.
Consiliul Europei a agreat deja sa revizuiasca strategia UE pentru dezvoltare durabila la intalnirea ei din primavara anului 2003 si sa se concentreze asupra punerii in practica a angajamentelor luate la Johannesburg. Pentru a pregati aceasta revizuire, Comisia intentioneaza sa inainteze propuneri asupra comunicarii 'Catre un parteneriat Global pentru Dezvoltare Durabila' intocmit la inceputul anului 2002. Pe plan intern, unul dintre punctele principale care trebuie aduse in discutie in raportul sinteza pentru Consiliul European de primavara ar fi cum sa se indrepte catre modele de productie si consum mai durabile in cadrul EU.
La Johannesburg au existat negocieri dificile asupra agriculturii si pescuitului, legate de problema subventiilor. Aceasta a subliniat inca o data importanta continuarii reformei politicilor agricole si asupra pescuitului ale UE pe baza propunerilor care au fost recent prezentate de comisie.
UE este deja cel mai mare furnizor de ajutor de dezvoltare de pe glob si trebuie sa onoreze angajamentul facut la Monterey in atingerea a 0.39% din PID in asistenta pentru dezvoltare. In ciuda statutului Uniunii, nu a fost capabil sa convinga grupul G77 al tarilor in curs de dezvoltare sa i se alature in numeroasele din provocarile-cheie ale durabilitatii. Asupra multor aspecte, aceste tari au preferat sa stea de partea SUA.
Aceasta sugereaza ca dezvoltarea durabila trebuie sa fie mult mai bine integrata in agenda de dezvoltare si comert a UE si ca Uniunea ar trebui sa lucreze mai strans cu partenerii sai din tarile in curs de dezvoltare pentru ai convinge sa impartaseasca acelasi interes in dezvoltarea durabila.
Pe toate planurile, UE poate fi mandra de performanta sa la Johannesburg. Din pacate, asupra multor probleme de substanta Uniunea a fost singurul propulsor pentru un rezultat ambitios si durabil. Toata lumea, incluzand aceia care critica rezultatele de la Johannesburg, recunosc ca VE a adus o contributie decisiva catre pastrarea spiritului de la Rio.
Importanta punerii intelegerilor si deciziilor intalnirii in practica nu poate fi supraestimata. Premierul danez Anders Fogh Rasmussen a subliniat acest lucru mentionand ca anii '90 au fost decada megaintalnirilor, in timp ce urmatorii 10 ani trebuie sa fie decada actiunii.
Intr-adevar, cativa au pus sub semnul intrebarii valoarea intalnirilor la scara mondiala si au cerut in schimb intalniri la scara redusa care sa se concentreze asupra problemelor specifice teritoriale. impartirea problemelor in interese locale specifice s-ar departa de scopul central al dezvoltarii durabile.
Ultimul, dar nu cel din urma, a fost important ca toate tarile au reafirmat importanta solutiilor multilaterale asupra problemelor globale. Declaratia politica exprima un angajament luat de conducatorii lumii de a actiona impreuna pentru salvarea planetei, de a promova dezvoltarea umana si de a obtine prosperitatea universala si pacea.
Dincolo de angajamentele reflectate in documentele oficiale ale intalnirii, Johannesburg a ajutat la cresterea constientizarii si la mobilizarea unui numar extins de participanti, incluzand ONG-urile, autoritatile, oamenii de afaceri, consumatori si administratiile locale. Provocarea consta acum in transpunerea tuturor ideilor pozitive generate de intalnirea de la Johannesburg in vointa politica si actiune concreta, astfel incat sa se realizeze o mutare reala catre dezvoltarea durabila.
|
