Utilitatea cardinala ,utilitatea ordinara
Echilibrul consumatoruluiteoria utilitatii ordinale
Dupa definirea utilitatii ca fenomen general si respectiv ca o calitate fenomenala se presupune problema masurarii .Problema masurarii a generat puncte de vedere si a definit doua curente :
a) curentul cardinal sau a utilitatii cardinale
b) curentul utilitatii ordinale
a) Teoria utilitatii cardin 18118g623s ale sustine ca utilitatea poate fi masurata direct .
Masurarea directa se face cu unitati de masura ,,utilis".Un bun are ,, n " utilis , aceasta conceptie potrivit careia utilitatea nu se poate masura direct nu poate fi verificata empiric, ea este presupusa, apartine scolii engleze si deci a fost si este exprimata in lucrariile economice engleze .
Utilitatea se apreciaza ca si gustul fapt ce are caracter subiectiv .
Este importanta conceptia pentru ca utilitatea cardinala a prins dezvoltarea
analizeei acestui concept de utilitate si instrumentar a nascut functia de utilitate care este o relatie matematica potrivit caruia utilitatea unui bun este dependenta de cantitatea ,de structura, de calitate bunului respectiv .
Imposibilitatea verificarii utilitatii cardinale a nascut conceptul de utilitate ordinala .
a) Conceptul de utilitate ordinala exprima faptul ca daca utilitatea nu poate fi masurata direct ea poate fi comparata , deci oameni pot compara satisfactia sau satietatea pe care le-o aduce utilizarea unui anumit bun .Apare preferinta sau indiferenta apoi apare problema alegerii .Alegerea este o optiune , o relatie intre mine si obiect si intre mine si celalalt care il alege rezultand alegerea ,repartitie.
Ordonarea preferintelor se face in functie de utilitatea bunurilor .Alegerea si ordonarea preferintelor implica niste reguli numite axiome .Axiomele sunt urmatoarele :
Axioma preferintei complecte(pe toate)
Axioma preferintei reflexive (alegi pe bsau c )
Axioma de tranzitivitate (pe c dar care are calitati care au b=a)
Axioma de echivalenta (de indiferenta)
Teoria utilitatii ordinale si curbele de indiferenta sau curbele de satisfactie ale consumatorului
Aceste curbe de indiferenta reprezinta un instrumment de determinare a echilibrului si respectiv un element al teoriei cererii ierarhizandu-si bunurile si deci utilitatile se poate realiza o relatie intre bun si cantitatea care se poate exprima sub forma functilor care asociaza diferite numere diferitelor cantitati de bunuri consumate si care vor indica ordinea de preferinta .
U = u(x x x ..........x) ( diferite cantitati din bunul ,,x" - aceste cantitati se pot exprima grafic su forma unei forme geometrice
Aceasta panta negativa a curbei ne arata ca consumul dintr-un bun determina nivelul de utilitate si cu cat creste cantitatea din bunul respectiv cu atat utilitatea fiecarei parti scade .In utilitatea acestui instrument a utilitatii actioneza in directii fundamentale :
se fac diferite combinatii pentru acelasi nivel de utilitate si nu se maresc
si micsoreaza utilitatea totala
sporirea cantitatii unui bun duce la sporirea utilitatii totale
diminuarea unui bun duce la scaderea utilitatii
Psihologia bunurilor si functiile de utilitate
Bunurile se grupeaza in doua categorii :
bunuri complementare
bunuri substituibile
Bunurile complementare sunt acelea care nu pot fi utilizate ,consumate decat
impreuna (masina cu benzina) .
Bunurile substituibile sunt cele care pot fi inlocuite (unt = margarina)
Problema de fond este aceea de alegere.
Expresia grafica a tipologiei bunurilor
Complementaritatea stricta Substituibilitatea imperfecta
Substituibilitatea perfeta Substituibilitatea de indiferenta
Rata marginala de substituire Rms
Doua bunuri sunt substituibile plecand de la functia de utilitate .
u= f(x,y)
in care x si y subt cantitati cunoscute din 2 bunuri diferite si se poate determina cantitatea dintr-un bun necesara pentru a inlocui cantitatea din alt bun si utilitatea sa ramana aceeasi
Cantitatea din bunul ,,y" care este necesara pentru a compensa piederea de
utilitate ca urmare a diminuarii cu o unitate a consumului din bunul ,,x" pentru a mentine acelasi nivel de satisfactie
- orice consumator este un agent rational in sensul ca isi maximizeaza satisfactia
sau utilitatea din resursele pe care le are la dispozitie
cantitatea la dispozitie este limitata , nivelul preturilor este dat
echilibrul consumatorului este dat de totalul resurselor si de nivelul preturilor .
Determinarea pozitiei de echilibru
Echilibrul este dat cand bugetul si preturile sunt date si satisfactia este maxima .
Vt = xPx+yPy
x = V - Py
Y = V - Px
Py Py
|
