Apicultor

Apicultor

Persoana care se indeletniceste cu cresterea albinelor se mai numeste stupar ori prisacar. Apicultura este o indeletnicire practicata in primul rand din pasiune, apicultorul trebuind sa fie un om calm, nelacom, chivernisit, cu un ascutit simt practic, bine organizat. In tot ceea ce intreprinde apicultorul nu trebuie sa se bazeze pe 24124j922y memorie ci mai ales pe notarile pe care le face in agenda de lucru, fiind astfel in stare sa afle si sa inlature la timp piedicile care stau in calea bunei dezvoltari a coloniilor de albine. Trebuie avut in vedere ca unele lucrari nu suporta amanare si de aceea trebuie sa fie punctual in efectuarea lucrarilor pana in cele mai mici amanunte.

Apicultorul incepator trebuie sa aiba in vedere urmatoarele:

• sa participe la cursurile apicole, insusindu-si temeinic cunostintele legate de practica apicola, cercetand toate revistele si cartile de specialitate;
• sa-si aleaga tipul de stup pe care s-a hotarat sa-l utilizeze in viitoarea sa stupina;
• sa isi procure 2-5 colonii de albine sanatoase adapostite in acelasi tip de stup cu cel ales pentru viitoarea stupina, care vor constitui baza stupinei initiale;
• sa accepte o perioada de experimentare de 2-3 ani in propria stupina initiala astfel incat, imbinand cunostintele apicole teoretice cu cele practice sa poata decide daca merge mai departe sau nu;
• sa isi procure inventarul apicol necesar in raport cu marimea stupinei proiectate si in curs de organizare (stupi, unelte apicole, material de protectie, centrifuga, tava de descapacit, faguri, medicamente etc.;
• sa-si stabileasca vatra provizorie a stupinei;
• sa isi organizeze in fiecare an planul de lucru, tinand o evidenta a cheltuielilor si veniturilor, indreptand greselile si rentabilizand pe cate se poate munca in stupina.

Sezonul apicol incepe din timpul toamnei (lunile septembrie-octombrie) si inca din august se cere sa ne organizam munca in asa fel pentru ca la culesul de primavara sa avem toate coloniile apte sa raspunda la parametri maximi.

Este gresita parerea multor necunoscatori care considera ca mierea nu cere efort si prea multa pregatire din partea apicultorului, ca ar fi doar un produs al albinei oferit gratuit de aceste insecte apicultorului, care se imbogateste fara temei. Cunoscand temeinic practica apicola se va vedea cat de neintemeiata este aceasta afirmatie si care este adevarata realitate (nu mai vorbim de pretul mierii care este exploatat mai mult de angrosisti decat de adevaratii producatori

Organizarea apicultorului

Calitatile obligatorii unui bun apicultor:

Previziunea

Se refera la anticiparea faptelor (printr-o programare bine pusa la punct) si la capacitatea de a improviza solutii valide. Orice productie trebuie sa fie planificata si urmarita pentru a inlatura pierderile si a rentabiliza ocupatia cresterii albinelor. Daca productia nu acopera cheltuielile este bine sa analizam cu mare atentie intreaga noastra activitate, sa identificam erorile si sa actionam urgent alegand solutia adecvata. 

Asezarea stupilor

Proasta amplasare la sursele de cules poate genera depopularea stupilor, in special la culesul de la floarea soarelui, cand stupii centrali se depopuleaza in favoarea celor asezati pe extreme. La floarea soarelui este indicat a se face o buna recunoastere, in vederea amplasarii stupinei perpendicular pe sursa de cules, cea mai buna distanta fiind de 200-300 m pentru ca albinele sa aiba timp sa se aeriseasca de mirosul puternic al florii soarelui. Stupinele care sunt apropiate in imediata apropiere a lanului de floarea soarelui nu beneficiaza de acest avantaj si, din aceasta cauza, multe albine raman amortite pe floare, in special in primele zile, multe din ele pierind inainte de vreme datorita contactului permanent cu mirosul puternic al florilor.

Stupinele venite ultimele trebuie sa evite amplasarea pe directia de zbor a stupinelor deja sosite, la floarea soarelui fiind indicate distante cat mai mari intre stupine si o individualizare cat mai precisa. Este indicat a se asigura continuu fiecare stupina cu sursa proprie de apa. Albinele, imediat dupa sosirea la destinatie, fiind insetate cauta o sursa de apa si daca nu o gasesc pleaca in cautarea ei si, neavand facuta o orientare corespunzatoare, la intoarcere se ratacesc intrand in prima stupina pe care o intalnesc in cale.

Secretia de nectar este pusa pe seama celor trei factori: clima, soiul si solul dar, important mai este si momentul in care se face insamantarea, cresterea viguroasa si formarea tuturor mecanismelor infloririi fiind indicat a se face pana la aproximativ 1 iulie.

Timp disponibil

Daca dorim sa ne apucam de apicultura sa nu uitam ca este nevoie de prezenta noastra in stupina, ori de cate ori situatia o cere (in special in lunile mai-iunie), pentru a preveni roitul, pentru situatii neprevazute etc., ncutarea la timp a unor lucrari putand anula uneori rezultatele urmarite.

Protectia muncii

Apicultorii trebuie sa fie echipati cu salopeta sau halat apicol de culoare alba, sa nu prezinte mirosuri straine ce irita albinele, sa foloseasca afumatorul si masca etc. Pe vagoanele ce transporta stupi vor fi prinse tablite cu inscriptia "atentie albine!", vor avea asigurate stingatoare si vor fi dotate corespunzator pentru circulatia in siguranta pe drumurile publice. Vetrele de stupina vor fi amplasate cat mai departe de drumurile circulate de oameni si animale iar la masivele melifere se va tine de cont de normele in vigoare privind paza contra incendiilor etc.

Gandire economica

Pentru a gandi economic trebuie sa cunoastem si sa evaluam corect principalii factorii ai productiei apicole, sa tinem o evidenta la zi a lucrarilorcutate si planificate in vederea analizarii si perfectionarii muncii, sa dispunem de un inventar apicol cat mai performant, sa gasim solutiile cele mai avantajoase pentru marirea rentabilitatii. Marirea rentabilitatii stupinei presupune existenta a cel putin 40-50 familii sau exploatarea diversificata, pentru a obtine, pe langa miere, si alte produse (polen, pastura, propolis, venin, roi etc.).

Cunostinte teoretice si practice

Cunostintele se capata prin studiu iar practica se dobandeste prinrcitiu. Ca sarsam avem nevoie de 2 familii de albine pe care sa le procuram de la un apicultor priceput si de incredere (pentru ca acele familii sa fie sanatoase si cu un potential ridicat). Nu trebuie sa ne hazardam de la inceput cu un numar prea mare de stupi caci s-ar putea sa ne trezim "fara aptitudini". Cunostintele teoretice nu sunt intotdeauna suficiente pentru reusita, intre teorie si practica ramanand intotdeauna ceva de completat. Nu este suficient sa fii antialergic (conditie esentiala), ci trebuie sa ai indemanare, fler, talent, pasiune pentru albine, vointa etc., sa fii perfectionist... apicultura ramanand, chiar pentru adevaratii apicultori, o taina doar pe jumatate descifrata.

Dragoste si interes

"Daca dragoste nu e, nimic nu e". Și daca exista dragoste exista si interes. Interesul poate exista si fara dragoste insa, fara dragoste nu vom ajunge la nici un rezultat...

Fisele individuale ale familiilor de albine

Fiecare familie este bine sa aiba o fisa in care vor fi notate toate aspectele importante ce tin de practica apicola. In partida fiecarei familii vom nota:

• anul matcii prin litere (M1, M2, etc.), eventual individualizarea prescurtata a matci (pentru a i se cunoaste originea);
• notarile facute cu ocazia reviziilor:
• cantitate proviziilor (in kg),
• numarul fagurilor din cuib,
• numarul intervalelor,
• numarul fagurilor cu puiet si calitatea acestuia,
• alte evidente si insemnari;
• inregistrarile cantarului apicol de control;
• tratamente efectuate si consumuri de medicamente;
• hraniri de stimulare si completare;
• faguri claditi, propolis, polen, miere extrasa (alte produse);
• unificari;
• familii ajutatoare formate etc.

Evidenta poate fi tinuta si pe calculator (PC) alcatuind o baza de date care sa aiba prevazute rubricile de interes si schimbarile survenite pentru fiecare colonie de albine, in fiecare an urmarind selectarea familiilor de prasila cat mai riguros cu putinta. Pentru usurarea interogarilor este bine ca anumite lucrari sa fie prevazute cu un cod, calculatorul putandcuta apoi orice interogare ii cerem sa faca. Astfel, vom putea urmari cu exactitate care sunt familiile productive (candidate la grupa de prasila) si care sunt cele ce urmeaza sa le desfiintam, in vederea efectuarii selectiei de masa si selectiei individuale.

Operativitatea

Operativitatea nu este altceva decat practica apicola eficienta - strans legata de conceptia apicultorului, de sistemul sau de idei, dobandit prin gandire, informare, studiu, experienta etc.

Putere de munca

Sunt luati in calcul toti factorii ce pot contribui la eficientizarea muncii, "factorul om" jucand un rol important, apoi pregatirea si perfectionarea, alegerea tipului si numarului de stupi adecvati fortei de munca etc.

Registru de evidenta a cheltuielilor si realizarilor

Trebuie sa cuprinda urmatoarele rubrici:

• Cheltuieli
• Investitii: Materialul biologic (familii de albine, matci, etc.); Stupi (cutii); Inventarul auxiliar (bidoane, faguri, rame, etc.).
• Productie: Manopera; Deplasarea apicultorului (autoturism); Biostimulatori; Medicamente; Amortizare (5% din valoarea utila); Chirie; Transport stupi in pastoral; Diverse.
• Venituri realizate: Valoarea productiei /familia de albine; Valoarea productiei /stupina; Profit total si cat la % cheltuieli.

Tehnica apicola

Felul in care apicultorul se comporta cu albinele si cum le manuieste formeaza baza tehnicii apicole, tehnica care se invata atat prin teorie cat si prin practica. Cunostintele teoretice vor inlesni stuparului aplicarea justa a tehnicii la timpul oportun si numai in masura nevoilor.

La control apicultorul trebuie sa tina cont de evidenta si programarea lucrarilor, sa aplice o tehnica simpla, evitand controalele inutile si aplicand numai masurile cele mai practice, care ii usureaza munca si nelinisteste cel mai putin colonia. Executarea lucrarilor se va face diferit, in functie de tipul de stup cercetat, inainte de a deschide stupul urmarind putin activitatea coloniei la urdinis. Urdinisul va ramane totdeauna liber, pentru ca albinele sa-si continue nestingherite activitatea, iar primele rame ce vor fi cercetate vor fi cele din partea opusa cuibului. La deschiderea stupului se dau cateva fumuri de-a lungul intervalelor dintre rame, ca o adiere, evitandu-se folosirea fumului adanc intre faguri, pentru a nu nelinisti albinele. El se da astfel numai atunci cand se doreste parasirea fagurilor din corpul de sus in cel de jos. Exista situatii cand este interzisa folosirea fumului, cum este de pilda la cautarea matcii; altfel ea se sperie si se ascunde cu capul intr-o celula sau paraseste fagurii, putand fi gasita cu mare greutate si dupa o cercetare foarte indelungata. Un apicultor profesionist rareori foloseste fumul, dar are intotdeauna afumatorul aprins pentru situatiile de urgenta.

Lucrarile apicole au un decalaj de o luna fata de inceputul anotimpurilor. Cele de toamna incep in august, iernarea incepe cu luna noiembrie, primavara incepe in februarie, iar vara incepe in luna mai. Fiecare luna impune anumite lucrari care pot fi cunoscute accesand litera lunii respective.

Stupinele mari trebuie sa faca neaparat stuparit pastoral, iar cele stationare trebuie sa aiba asigurata o buna baza melifera.