Botcile
Botcile sunt celule de fagure pregatite anume de albine pentru a creste viitoarele matci. Ele pot fi naturale (de roire, schimbare linistita, de salvare) sau artificiale (cele confectionate de apicultor), crescute in colonii orfanizate sau semiorfanizate, in conditii cat mai apropiate de roirea naturala, folosindu-se diferite metode de transvazare sau dubla transvazare.
In primele 5 zile de la ecloziunea din ou, larva de matca naparleste de 4 ori. Cea de-a 5-a naparlire are loc in ziua a 11-a de la depunerea oului, iar cea de-a a 6-a in a 16-a zi. Dupa capacirea botcii larva, viitoare 737c26h matca, primeste in continuare laptisor de pe fundul celulei (din cauza pozitiei verticale a acesteia), acesta scurgandu-se spre gura ei, prin hranire greutatea larvei crescand (de la 129 mg la 270-350 mg).
In cea de-a 9-a zi de la capacire, botca este inchisa cu un capacel facut din ceara si polen, in care albinele lasa orificii mici, invizibile, pentru schimbul aerului necesar larvei. Albinele construiesc botci cu mai multa placere pe marginea fagurilor decat la mijlocul lor. Acest lucru se datoreaza faptului ca acolo gasesc mai mult loc liber si nu stanjenesc cu nimic circulatia dintre faguri. Aerul e mult mai curat si din belsug, ventilatia facandu-se mult mai activ. Suprafata exterioara a botcilor in primele zile e neteda si subtire si orice manipulare a fagurilor le poate strica usor forma. Dupa capacirea botcilor albinele incep sa le ingroase cu un strat gros de ceara, pe care deseneaza adesea mici inceputuri de celule. Cu 2 zile inainte de eclozionarea tinerei matci botca incepe sa se decoloreze la varf (spre galben), nimfa de matca secretand prin glandele mandibulare o substanta care inmoaie varful botcii, iar albinele incep sa roada timp de 25-30 minute, dupa care capacelul prins ca intr-o balama, este impins de matca care eclozioneaza.
Altoirea botcilor naturale
Altoirea botcilor naturale sau artificiale in coloniile cu matci neproductive este recomandata pentru ridicarea productivitatii stupinei.
In a 14-a zi, de la faza de ou, vom alege botcile mature cele mai frumoase (cele care nu au fost lovite sau turtite, mai ales la varf). Deci, dupa capacirea botcilor este bine ca botcile sa mai fie lasate in colonia crescatoare inca 2 zile pentru ca daca vor fi altoite si mutate mai devreme exista riscul racirii sau al deteriorarii (imediat dupa capacire fiind foarte sensibile). Nu trebui nici sa intarziem prea mult, existand riscul eclozionarii primei matci care le va distruge pe toate celelalte. Indicele momentului propice altoirii este atunci cand varful lor capata o culoare mai deschisa, dovada ca albinele din colonia crescatoare au inceput sa ajute viitoarele matci la eliberarea lor.
Altoirea propriu-zisa
Este o lucrare migaloasa, dar nu grea. Botcile gata de eclozionare, pentru preschimbarea matcilor batrane, se pun sus, suspendate intre spetezele superioare a 2 faguri din marginea cuibului fiecarui stup, sau intre spetezele fagurilor de magazin situati deasupra cuibului, fagurii fiind bine acoperiti cu albine (pentru a preveni racirea acestora si eventualitatea unui atac al matcii stupului gazda). Ele se fixeaza lateral pe speteaza de sus a ramei, lipindu-le cu ceara framantata bine intre degete si amestecata cu putin propolis moale, in pozitie usor oblica, ca sa se poata observa varful fiecarei botci si daca regina tanara a eclozionat sau nu. Pentru aceasta, rama vecina trebuie sa fie putin mai departata, altfel existand riscul ca albinele sa lipeasca varful botcii de ea. Spatiul mai mare din jurul botcii va crea posibilitatea adunarii in zona a unui numar mai mare de albine (ceea ce este in favoarea bunei primiri a noii regine). Botcile roase lateral vor fi inlocuite. Daca si a 2-a oara le vom gasi roase inseamna ca matca coloniei inca mai e valoroasa si va fi schimbata spre sfarsitul verii.
Introducerea neobservata a botcilor in coloniile neorfanizate reuseste numai atunci cand albinele sunt preocupate de un cules bun si nu mai sesizeaza aceasta situatie anormala.
Altoirea botcilor in perioadele lipsite de cules se face numai dupa 1 ora de orfanizare, botcile fiind introduse direct intr-un fagure cu puiet, situat in centrul cuibului, operatia putandu-se face si concomitent cu orfanizarea, cu conditia ca eclozionarea matcii sa fie foarte aproape. Operatia de altoire cere pricepere si indemanare, botcile fiind decupate cu o portiune mai mare de fagure in jurul lor, care le serveste de suport. Se decupeaza apoi o portiune din fagurele cu puiet, intre braul de miere si elipsa de puiet, de forma si marimea suportului cu botca ce se va introduce acolo. Albinele vor consolida suportul botcii iar aceasta va sta suspendata in intervalul dintre 2 faguri, suportul aparand fundul botcii de atacul albinelor. Este indicat a altoi deodata 2 botci, pentru ca albinele coloniei sa si-o aleaga pe cea mai buna. Botcile vor fi protejate de distrugere cu un manson de protectie facut din material plastic (tub de plastic mai larg) carton sau plasa de sarma deasa, avand liber doar varful. Unii apicultori orfanizeaza coloniile primitoare cu 6 zile inainte, dupa care distrug botcile proprii si altoiesc botci selectionate. Operatia reuseste numai daca dupa distrugerea botcilor a fost ridicat si laptisorul aflat in ele, altfel, albinele dand de gustul laptisorului vor distruge si unica botca data de stupar pentru a se infrupta din pretioasa hrana. Este bine ca odata cu altoirea sa administram coloniilor primitoare sirop pus in 2 hranitoare tip jgheab.
Dupa altoire coloniile vor fi supravegheate fara a mai deschide stupul. Daca vom observa ca albinele unei colonii ies din stup si se intorc ca si cand ar fi pierdut ceva, se urca pe peretele frontal sau atunci cand se intorc de la zbor au o oarecare ezitare daca sa intre sau nu in stup inseamna ca si-au omorat matca si va trebui sa intervenim. Daca albinele intra si ies pe urdinis fara nici o ezitare inseamna ca totul este OK. Dupa 10 zile se va controla botca si daca va fi gasita roasa o va inlocui.
Operatia altoirii botcilor comporta oarecare riscuri pentru colonia orfanizata, riscuri pe care apicultorul trebuie sa li le asume.
Botcile de roire
Sunt de 2 ori mai lungi decat cele crescute pe dispozitive artificiale mobile, cantitatea de laptisor ramasa pe fundul lor dupa eclozionare fiind, de asemenea, mai mare. Preferinta albinelor de a creste botci din faguri noi se datoreaza faptului ca ele pot modela cu usurinta botci bune, spatioase, cu fundul bombat si adancit asa cum trebuie pentru dezvoltarea normala a larvei viitoarei matci. Pentru a avea colonii puternice este de dorit ca apicultorii sa-si creasca singuri matci folosind metodele naturale sau artificiale recomandate de literatura de specialitate.
Folosirea botcilor de roire este uneori recomandata, avand in vedere perioada prospera a aparitiei lor si conditiile deosebite de crestere.
Cauzele neacceptarii botcilor
Motive:
colonia a fost atacata de hoate;
Confectionarea botcilor
Botcile sunt confectionate din ceara de calitate superioara, calitatea I-a, topita la foc potrivit, intr-un vas emailat, in care in prealabil a fost pusa putina apa. Pentru confectionare se foloseste un sablon special in forma de creion rotunjit in varf, confectionat din lemn de tei, care da posibilitatea obtinerii unor botci cu un diametru intern cuprins intre 8,6 si 9 mm, nerespectarea acestor dimensiuni ducand la ne neacceptarea larvelor date spre crestere.
In timp ce ceara se topeste, sablonul pentru confectionat este tinut scufundat intr-un vas cu apa pentru a se umezi si a impiedica ceara sa se mai lipeasca de el. In momentul inceperii activitatii de confectionare, sablonul se sterge de apa si se introduce in ceara pana la semnul marcat pe el (cca 1 cm). Se scoate repede, ceara se solidifica si se introduce din nou in ceara, mai jos cu cca 1 mm. Se procedeaza de 3-4 ori in acelasi fel, micsorand mereu inaltimea. Dupa ce stratul de ceara s-a format suficient de gros, se introduce sablonul cu botca in vasul cu apa rece. Prin rasucire botca este scoasa de pe sablon. Se obtine astfel o botca cu fundul mai gros, care este mai rezistenta la transvazare si in acelasi timp se lipeste foarte bine pe suport.In scopul unei eficacitati crescute, sabloanele pot fi montate cate 6-12 pe un suport de lemn.
In practica, pot fi folosite cu succes si botcile de plastic.
Pastrarea botcilor disponibile
Botcile se scot din stupul crescator in cea de-a 12-a zi de la transvazarea larvelor, atunci cand varfurile lor care erau cafenii devin galbui. Cand nu se cunoaste cu precizie varsta larvelor, botcile se scot in a 10 zi de la transvazare si se altoiesc in coloniile orfane, cu matci necorespunzatoare, in nuclee sau micronuclee. Cand vom incepe operatia altoirii vom scoate o data mai mute botci din stupul crescator ca sa nu-l deschidem mereu pentru fiecare altoire. Botcile vor fi tinute numai cu varful in jos, ferite de raceala si razele solare, intr-o cutie cu rumegus de lemn incalzit. Adancim degetul aratator in rumegus, in adancitura formata introducand un cornet ca un degetar facut din hartie cerata infasurata in jurul degetului. In cutie vor exista mai multe compartimente pregatite in acest fel, fiecare compartiment primind cate o botca ce va sta la caldura si intuneric. Unii apicultori folosesc vata care insa se lipeste de varful botcilor si irita albinele coloniilor in care se altoiesc. Cutia cu botci va fi dusa intr-o camera calda, unde se face altoirea pe fagurii stupilor orfani sau se lipesc pe dispozitive mobile pentru a putea fi puse cu usurinta acolo unde dorim.
Daca numarul botcilor crescute este mare se pot forma nuclee sau micronuclee pentru imperecherea matcilor eclozionate, formate in acest scop. Daca tot mai raman botci aceste se introduc in colivii de pastrare prevazute cu gratii Hannemann, prin care albinele unei colonii orfanizate anume, pot sa patrunda ajutand la eclozionarea si intretinere tinerelor matci timp de 2-3 zile pana la folosire.
Folosirea botcilor
Concomitent cu inceperea cresterii matcilor trebuie intocmit si un plan privitor la folosirea botcilor, cand acestea vor ajunge in cea de a 10 zi de la transvazarea larvelor. Acest plan va avea in vedere coloniile cu matci batrane, coloniile care se pregatesc sa roiasca, formarea unor nuclee de imperechere a matcilor pentru nevoile proprii sau comercializare etc.
Stupii cu matci necorespunzatoare vor fi orfanizati cu 1-2 ore inaintea altoirii botcilor (in golurile de cules coloniile fiind hranite cu cel putin 24 ore inainte si inca 4-5 zile dupa, fiind indicat ca odata cu stimularea sa descapacim si cate 1 fagure cu miere dupa diafragma, pentru a lasa impresia unei bogatii de nectar). Introducerea noilor matci va stagna cresterea puietului pe o perioada de cel putin 10 zile fapt care se va cunoaste in cazul aparitiei unor noi culesuri. Din acest motiv, cei ce practica apicultura de tip pastoral vor folosi metoda nucleelor de imperechere care se vor unifica apoi cu familiile orfanizate in vederea primirii noilor matci gata imperecheate.
Izolarea botcilor in colivii de protectie
Orice altoire de botca este recomandabil a se face protejat.
Matcile disponibile, peste nevoile stupinei, vor fi folosite fie pentru inlocuirea matcilor batrane, fie vor fi introduse in colivii de eclozionare si pastrate in colonii pastratoare special formate pentru ele, dupa care vor fi plasate in micronuclee de imperechere. Oricat de bine ar fi ingrijite, pastrarea lor mai mult de 3-4 zile nu este recomandabila. Albinele au si ele preferinte, unele matci ramanand nehranite. De aceea fiecare colivie este bine sa fie prevazuta cu hrana proteica.
Transportul botcilor
Botcile pot fi transportate de la varsta de 13 zile (socotind de la ou), timp de 2-3 ore, daca au caldura si sunt tinute in pozitie verticala. Totusi, este mai bine sa se transporte oua. Pentru transport se poate folosi o cutie de carton, captusita cu vata, in care se aseaza botcile in pozitie verticala. Cutia se inchide, se inveleste cu grija pentru a se pastra caldura, iar familia care primeste botca este bine sa fie orfanizata cu o zi mai inainte.
|
