Cereale

Suprafete cultivate si productii obtinute

Din cele 0 specii de plante cultivate in mod curent pe intreaga suprafata arabila mondiala, 6 miliarde ha estimata dupa F A.O circa 1%, 8 milioane ha se cultiva cu cereale. In ultimii ani suprafata ocupata de cereale s a mentinut constant peste 0 milioane ha exceptand anul , cand a scazut la 2 milioane ha (fig. ).

Suprafata (mii ha)

0

0

0

0

0

0

0

1 2 2 * 0 3 * 4 2 5 * 0 6

Suprafata mii ha) ^{7 3} 1 2 37 6 3 2 1 09

Sursa: Date statistice FAO

Fig. Suprafata cultivata cu cereale, in lume, mii ha )

ProducŃia totala mondiala de cereale este frecvent peste 2 miliarde tone

mii tone 2 ) si 9 mii tone ) excepŃie face anul , cu producŃia totala realizata de 9 mii tone fig .

Productia mii t)

1 2 3 4 5 6

Productia mii t) ^{6 3 4 9 5 9}

Sursa: Date statistice FAO

Fig ProducŃia totala de cereale, in lume (mii tone)

ProducŃia medie mondiala obŃinuta se menŃine constant peste 0 kg/ha, 2 kg ha, in anul 2 si 2 kg/ha, in anul 4 fig. .

Cresterea producŃiei de cereale este rezultatul cresterii producŃiei medii la hectar, iar marirea suprafeŃelor cultivate este posibila, doar prin modificarea structurii de culturi, fapt impus in primul rand de interesele economiei mondiale.

P roduc ia medie (kg ha)

P roduc ia medie (kg ha)

Sursa: Date statistice FAO

Fig Produc ia medie de cereale, in lume kg ha)

ProducŃia vegetala a avut o evoluŃie fluctuanta in perioada de tranziŃie, in stransa legatura cu variaŃiile climatice, suprafeŃele cultivate si politicile agricole. Ponderea covarsitoare in structura suprafeŃelor cultivate estedeŃinuta de cereale % in anul 1 si % in .

Suprafata mii ha) 0 1 2 3 5 0 2

Suprafata mii ha) ⁴

Sursa: Date statistice FAO

Fig. SuprafaŃa cultivata cu cereale, in Romania, mii ha )

Romania cultiva cereale pe o suprafa a de 2 mii ha ( 8 % din suprafa a , cea mai mai mare suprafaŃa ocupata cu cereale a fost in anul - 5 mii ha, iar cea mai mica in anul - 2 mii ha comparativ cu media ultimilor 0 ani, ) de 4 mii ha excep ie facand anul 0 cu o suprafaŃa de numai 8 mii ha) (fig .

Productia mii t)

0

0

0

0 0

0

-

Productia mii t) ^{1 2}

* 0 0 1 0 2 * 3 * 4 05 0 6 6

Sursa: Date statistice FAO

Fig. Produc ia totala de cereale, in Romania ( mii tone)

Cresterea producŃiei totale de cereale 2 mii tone, (fig. ) s a realizat prin cresterea producŃiei medii pe hectar 6 kg/ha, in perioada 9. ProducŃia medie de peste 0 kg ha, 5 kg/ha 4 excepŃie facand anul 0 cu o producŃie de numai 7 kg ha, datorita condi iilor climatice nefavorabile pentru toate speciile de cereale) a contribuit la cresteri semnificative a producŃiei totale de cereale .

In tara noastra, suprafe e mai mari de in; porumbul % graul %, orzul si orzoaica %, ovazul %, care sunt raspandite in toate zonele pedoclimatice, iar celelalte cereale se cultiva pe suprafeŃe mai restranse.

orz s i orzoaic a

ov az

orez

s org

s ec ara

grau

Sursa: Date statistice FAO

Fig. Ponderea suprafeŃelor cultivate cu principalele cereale

Particularitatile biologice ale cerealelor

Germinarea incol irea . In prezenŃa apei, a aerului si temperaturii optime seminŃele “viabile” trec de la viaŃa latenta la viaŃa activa, incepandu si ciclul de vegetaŃie. Cantitatea de apa absorbita de seminŃe pentru a incolŃi este diferita in funcŃie de specie, fiind, in medie, la cereale cu excepŃia meiului , de circa % din masa seminŃelor graul %, secara , orzul %, ovazul %, porumbul %, meiul . Alte plante, cum sunt leguminoasele, cu seminŃe bogate in proteina, absorb de circa 2 ori mai multa apa pentru incolŃire decat cerealele. L S. Muntean si colab, )

Ritmul de absorbŃie a apei este diferit dupa specie si temperatura. Apa absorbita este repartizata intr un procent mai mare in zona embrionului.

Temperatura influen eaza mult ritmul germinarii, fiecare planta avand un prag minim, unul optim si unul maxim al valorilor termice intre care se desfasoara acest proces. Astfel, la cerealele originare din zona temperata grau, secara, orz, ovaz , temperatura minima de germinare este de 1 - °C, optima intre 0 - °C, iar maxima 8 - °C. La porumb, temperatura minima este de 8 - °C, optima 2 - C, iar maxima °C. Apropiate de ale porumbului sunt si temperaturile de germinare la mei si sorg. In prezenŃa factorilor externi ai germinarii, sistemul enzimatic existent in bob enzime proteolitice, amilolitice, lipazele) transforma substanŃele de rezerva in substanŃe asimilabile aminoacizi, glucoza, acizi grasi si glicerina , care sunt absorbite de embrion prin scutellum. Celulele epiteliale ale scutellumului se alungesc si patrund adanc in endo- sperm, marindu si suprafaŃa de absorbŃie.

In procesul de germinare, mai intai apare radicula excep ie face orezul) protejata

de coleoriza, apoi mugurasul, protejat de coleoptil. Coleoriza sparge pericarpul si ajunge in contact cu solul, apoi coleoriza se despica, radacina embrionara se alungeste, fiind urmate de celelalte radacini. Mugurasul, protejat de coleoptil, strabate stratul de sol iesind la suprafa a.

Ritmul de crestere al embrionului, respective perioada de germinare, este dependenta de nivelul factorilor externi ai germinarii, fiind mai scurta in condi ii optime de temperatura, apa si aer.

La cerealele “golase” grau, secara, porumb - a b c) coleoptilul si coleoriza apar in zona embrionului germinare unipolara , pe cand la cerealele cu bobul imbracat in palei (ovaz, orz, mei – d, e, f) coleoptilul apare la un capat iar coleoriza la celalalt capat al bobului (germinare bipolara).

Fig. Tipuri de incolŃire la cereale dupa I. Borcean si colab , :

a grau; b secara; c porumb; d orz; e ovaz; f mei

Formarea sistemului radicular. In procesul germinarii, din bob apar radacinile embrionare. Se formeaza numai o radacina embrionara la cerealele originare din zona calda porumb, sorg, mei, orez) si mai multe la cele originare din zona temperata 3 la graul de toamna, 5 la graul de primavara, 3 la ovaz, 4 la secara si 5 - 8 la orz) Radacinile embrionare se ramifica si se adancesc in sol, aprovizionand tanara plantu a cu apa si saruri minerale in primele zile de vegetaŃie.

La circa 3 - 4 saptamani de la incol ire, la nodurile tulpinii din sol la porumb) si de la suprafaŃa solului se formeaza radacinile coronare adventive , mult mai numeroase si mai viguroase decat cele embrionare. Dupa apariŃia radacinilor coronare, radacinile embrionare, desi nu pier, isi reduc mult ponderea in absorbŃie. Masa principala a radacinilor o constituie radacinile coronare, care au rol principal in nutriŃia plantelor. Radacinile coronare ale cerealelor sunt fasciculate, avand masa, adancimea si raza de raspandire diferite, in func ie de specie si condiŃiile de cultura mai ales de proprieta ile fizico chimice ale solului . La infra ire, fiecare “frate” formeaza si radacini proprii, astfel ca masa radiculara este dependenta si de factorii care influenŃeaza infraŃirea.

Cea mai mare parte din radacini cu rol major in nutriŃie se gasesc in stratul arabil. Radacinile care ajung la 1-2 m au un rol redus in absorb ia elementelor nutritive, servind, in principal, la aprovizionare cu apa in perioadele de seceta.

Rasarirea. La incolŃire, mugurasul creste, protejat de coleoptil, pana ajunge la suprafaŃa solului. In aceasta faza plantele se considera rasarite. Coleoptilul este, in general, alb translucid, cu excepŃia secarei la care este brun-violaceu.

Dupa ce creste 2 - 4 cm 4 - 6 cm) la suprafa a solului, coleoptilul este strapuns de prima frunza adevarata, care, ajungand la suprafa a solului, incepe procesul de fotosinteza. Pana in acest moment planta se dezvolta pe seama rezervei de substanŃe din saman a.

Ritmul de rasarire este condiŃionat de: energia germinativa, puterea de strabatere a solului) a plantei si de condiŃiile de vegetaŃie. SeminŃele cu energie germinativa slaba au si putere de strabatere redusa, esalonand rasarirea La adancimi prea mari de semanat rasarirea este deficitara; de aceea, trebuie respectata adancimea optima de semanat pentru fiecare planta, inand cont de textura si umiditatea solului.

Infra irea. Ramificarea tulpinii cerealelor poarta denumirea de infra ire, iar lastarii noi forma i se numesc “fraŃi”. La cerealele paioase grau, secara, orz, ovaz) fraŃii pornesc de la nodurile tulpinii din sol, iar la porumb tulpina se ramifica de la suprafaŃa solului (fra ii fiind numiŃi lastari sau copili .

InfraŃirea incepe dupa circa trei saptamani de la rasarire dupa formarea frunzei a treia . De pe tulpina se formeaza fra i de ordinul intai, de pe care pot porni alŃii de ordinul doi etc. (N. Zamfirescu, citat de L S. Muntean si colab, .

Nodurile de la care pornesc fraŃii sunt foarte apropiate; de aceea, in mod curent, acest loc este numit nod de infraŃire. Cand se seamana la adancime mai mica, nodul de infraŃire se gaseste langa samanŃa, iar la un semanat mai adanc porŃiunea dintre saman a si nodul de infraŃire care se gaseste mai la suprafaŃa) se numeste ax mezocotil (rizom .

Adancimea de formare a nodului de infraŃire depinde de specie si soi, de intensitatea luminii si de adancimea de semanat. Cerealele de toamna mai rezistente la ger formeaza nodul de infraŃire mai adanc. La plantele de grau de toamna, cu nod de infraŃire mai adanc, se formeaza si un sistem radicular mai mare decat la cele cu nodul superficial.

Lumina mai intensa determina formarea nodului de infraŃire la o adancime mai mare. In condiŃii de lumina mai slaba in perioada de rasarire infraŃire, nodul de infraŃire este mai puŃin adanc, ceea ce duce la o mai slaba rezistenŃa la ger.

Adancimea de semanat influenŃeaza adancimea de formare a nodului de infra ire. Adancimea la care se formeaza nodul de infraŃire nu creste in aceeasi masura in care se mareste adancimea de semanat D. Soltner, , citat de Gh. Bilteanu, .

Capacitatea de infraŃire este exprimata prin numarul de fraŃi” produsi de o planta si este dependenta de factori interni specie si soi) si de factori externi condiŃiile pedoclimatice si tehnologia de cultura aplicata .

Capacitatea de infra ire a cerealelor, in ordine descrescanda, este urmatoarea: secara, orzul si orzoaica, ovazul si graul. In cadrul fiecarei plante sunt soiuri cu diferite grade de infra ire.

La grau, soiurile intensive au in general, o capacitate de infra ire mai redusa decat vechile soiuri. Capacitatea de infraŃire a soiului condiŃioneaza densitatea de boabe germinabile, stabilite la m , la semanat.

Factorii climatici lumina, caldura) si umiditatea solului influenŃeaza capacitatea de infra ire. Favorabil infra irii este timpul racoros, cu temperatura cuprinsa intre 6 - °C. Iluminarea intensa prelungeste infra irea. Ea este factorul energetic ce condiŃioneaza fotosinteza, deci si capacitatea de infra ire. Umiditatea optima a solului pentru parcurgerea fazei de infra ire este de 0 – % din capacitatea de camp pentru apa.

Factorii tehnologici si biologici care condiŃioneaza gradul de infraŃire: marimea seminŃei, data semanatului, densitatea si adancimea de semanat, elementele fertilizante si lucrarile de ingrijire.

Din semin e mai mari rezulta plante mai viguroase, cu o capacitate mare de infraŃire. Perioada de semanat influenŃeaza indirect infraŃirea, prin condi iile climatice temperatura) in care se petrece acest proces. O infraŃire mai buna, atat toamna cat si primavara, are loc la semanaturile mai timpurii.

Densitatea de semanat este un factor care influenŃeaza mult gradul de infraŃire, dupa cum rezulta din multe cercetari si observaŃii practice.

Semanatul prea adanc duce la scaderea capacitaŃii de infraŃire si o rasarire neuniforma.

SubstanŃele nutritive influenŃeaza diferit gradul de infraŃire. S a constatat efectul favorabil asupra infraŃirii al azotului, singur sau impreuna cu fosforul, si efectul negative al fosforului si potasiului, singure sau impreuna.

Lucrarile de intre inere combaterea buruienilor si graparea) favorizeaza infraŃirea prin realizarea unei luminozitaŃi mai bune si distrugerea buruienilor, care concura la factorii de vegetaŃie cu plantele de cultura.

Numarul de fra i la o densitate normala este de 1 - 2 pana la 2 - 4 la o planta. In situaŃii de excep ie densitaŃi mici, plus de azot si condiŃii climatice favorabile , numarul fraŃilor la o planta poate fi mai mare.

Din infraŃirea totala numai o parte 1 - ) este infra ire productiva”, adica fra ii care formeaza spic cu rod. De obicei fraŃii formaŃi toamna ajung sa fructifice, iar cei de primavara fructifica mai rar. Cei care nu fructifica se numesc fra i de poala”. In unele situaŃii fra ii de poala sunt daunatori, deoarece consuma din rezervele nutritive ale “fraŃilor fertili”.

InfraŃirea, intre anumite limite, este o insusire pozitiva pentru producŃie. In condiŃii normale de densitate, o parte din fraŃii formaŃi contribuie la realizarea produc iei element de productivitate , putandu se face, deci, o economie de saman a, faŃa de cazul cand s ar asigura densitatea numai cu plante principale. Prin infraŃire se mai pot completa “golurile de iernare” in zonele si in anii cu ierni aspre sau cele provenite din alte cauze. Deoarece produc ia fraŃilor este mai scazuta decat a plantei principale, cu cat numarul lor este mai mare, cu atat rezulta spice cu produc ie mai mica. Deci, peste o anumita limita, infraŃirea este nefavorabila produc iei si din considerentul ca esaloneaza mult maturarea spicelor in lan.

Soiurile actuale de grau au, in general, o capacitate buna de infraŃire. Numarul de plante la m² se realizeaza prin stabilirea unei densitaŃi optime de boabe germinabile la m Cunoscand factorii care influen eaza infra irea, se poate dirija capacitatea de infraŃire numarul de plante la m ) si adancimea de formare a nodului de infraŃire care influen eaza rezistenŃa la iernare .

Formarea tulpinii pai sau culm . Pentru a si putea forma tulpina si inflorescenŃa , cerealele de toamna au nevoie de 0 - 5 de zile cu temperaturi joase cuprinse intre °C si C . Acest proces poarta denumirea de vernalizare (faza de iaro- vizare . Altfel, la soiurile tipice de toamna, plantele raman cu o rozeta de frunze, nu formeaza pai si nu fructifica.

Dupa parcurgerea fazei de vernalizare, cand temperatura ajunge la 4 - C, plantele trec in faza de impaiere alungirea paiului . Internodurile tulpinii incep sa se formeze din toamna. In lunile februarie martie lungimea spicului in faza embrionara) depaseste lungimea tuturor internodurilor (Gh. Bilteanu, .

Tulpina cerealelor pai, culm) este alcatuita din 5 - 7 internoduri separate prin noduri. Internodurile pot fi lipsite de maduva (grau, secara, orz, ovaz, orez , pline cu maduva porumb, sorg) sau cu un lumen foarte mic mei . Lungimea internodurilor creste de la baza spre varf. Cel mai lung internod este cel din partea superioara, care poarta si inflorescenŃa. Mai scurte si cu lumen mai mic sunt internodurile bazale, care dau rezistenŃa la cadere. La porumb, internodurile cele mai lungi sunt cele care poarta inflorescenŃele.

Cresterea tulpinii la cereale este intercalara internodala , adica fiecare internod creste separat printr un meristem zona de crestere) dispus in partea bazala a acestuia deasupra nodului inferior . Ordinea de crestere a internodurilor este de jos in sus, mai intai alungindu se primul internod bazal situat deasupra nodului de infraŃire . La intervale de 3 - 5 zile incepe sa creasca al doilea, apoi al treilea internod etc ; fiecare internod isi termina cresterea in circa doua saptamani.

La cerealele paioase cresterea paiului dureaza 0 - 5 de zile, in func ie de specie (factorii genetici , de condi iile de vegetaŃie temperatura, umiditate, lumina, regimul de nutriŃie etc . Soiurile precoce au perioada de crestere a tulpinii mai scurta. La umiditate mai ridicata si temperaturi mai scazute perioada cresterii se prelungeste. In perioada formarii paiului sunt favorabile temperaturi medii de 4 - °C. Lumina mai slaba umbrirea) duce la alungirea pereŃilor celulari si la slabirea rezistenŃei tulpinii la cadere. Excesul de azot forŃeaza cresterea, reducand rezistenŃa la cadere etc.

In  faza de formare a paiului are loc diferenŃierea organelor de reproducere in planta se petrec procese fiziologice complexe . Pe masura alungirii paiului, de la fiecare nod se dezvolta frunzele dispuse altern .

Componenta foliara. Cerealele au la fiecare nod al tulpinii o singura frunza compusa din teaca si limb, cu nervuri dispuse paralel. Teaca inveleste internodul superior pe o anumita lungime, protejand zona de crestere a internodului. Teaca ultimei frunze protejeaza inflorescenŃa pana la inspicare.

La zona de trecere dintre teaca si limb, la unele cereale, se gasesc doua formaŃiuni membranoase, mai mult sau mai puŃin dezvoltate, denumite: urechiuse pinteni , care reprezinta prelungirea bazei limbului; ligula, dispusa in prelungirea epidermei inferioare a tecii. Aceste doua organe anexe ajuta la recunoasterea cerealelor inainte de inspicare, fiind un caracter bine diferen iat. Astfel, la orz urechiusele sunt mari, ligula este redusa; la ovaz ligula este bine dezvoltata si urechiusele lipsesc; la grau si secara aceste organe sunt mijlocii ca marime graul are urechiusele paroase, iar la secara sunt glabre .

Caderea cerealelor. Desi elastic, in anumite situaŃii paiul cerealelor cedeaza sub greutatea pe care o susŃine si cade. In aceste situaŃii se reduce produc ia, plantele sunt mai intens atacate de boli si daunatori, se impiedica fecundarea la secara , se reduc numarul si masa boabelor, este ingreunata recoltarea mecanizata, etc. Caderea este mai daunatoare cand apare in fazele de vegetaŃie timpurii, deoarece impiedica formarea bobului.

Plantele cazute se mai pot redresa pana cand nodurile tulpinii si frunzele sunt inca verzi. PorŃiunea dinspre sol beneficiaza de un aport auxinic mai mare, celulele se alungesc mai mult, formand un “genunchi” si ridicand varful tulpinii.

Cauzele caderii sunt, in general, de natura ereditara si, in buna parte, este influen ata de o serie de factori de vegetaŃie. Referitor la natura ereditara, se constata ca cerealele se comporta diferit faŃa de fenomenul caderii. Astfel, mai sensibile sunt orzul si ovazul, apoi graul si secara; porumbul si sorgul sunt mult mai rezistente si cad foarte rar.

In cadrul fiecarei specii exista soiuri mult diferite intre ele in privin a rezistenŃei la cadere. Soiurile rezistente la cadere sunt in general, mai scunde si cu pai gros, iar internodurile bazale sunt mai scurte si cu Ńesutul mecanic de susŃinere mai dezvoltat.

Cat priveste factorii de vegetaŃie care influen eaza negativ rezistenŃa la cadere a cerealelor, amintim:

- intensitatea mai redusa a luminii, care determina cresterea etiolata a internodurilor bazale si formarea de esuturi mai debile”, fenomen care apare in cazul desimii prea mari a plantelor, a cresterii masei foliare, a infraŃirii prea puternice exces de azot) si a umbririi produse de buruieni;

- excesul de azot, care duce la o mai slaba dezvoltare si lignificare a Ńesuturilor mecanice, ca urmare a dezechilibrului intre sinteza glucidelor si a protidelor a raportului intre carbon si azot ; un plus de azot conduce la o insuficienŃa de glucide in internodurile bazale si, deci, la slaba lor lignificare;

- anumi i agenŃi patogeni ca Ophiobolus ingenuncherea , Leptosphaeria innegrirea bazei tulpinii)si Fusarium fusarioza , care slabesc rezistenŃa internodurilor inferioare;

- ploaia, care ingreuneaza plantele si slabeste fixarea radacinilor, prin inmuierea solului;

- vantul puternic, care culca mai ales plantele cu o rezisten a scazuta la cadere. Cultivarea unor soiuri rezistente la cadere, stabilirea densita ii optime la semanat, fertilizarea raŃionala, combaterea bolilor si daunatorilor, evitarea excesului de umiditate etc. sunt masuri care pot preveni caderea plantelor.

Pentru prevenirea caderii se pot folosi si substan e nanizante”. Prin stropirea lanului la inceputul formarii paiului cu substanŃe nanizante se reduce talia plantelor, dar creste rezistenŃa la cadere la grau, efectul fiind mai slab la orz, la secara si ovaz rezultatele sunt mai puŃin concludente.

Inspicarea. Reprezinta faza apariŃiei inflorescen ei din teaca ultimei frunze din

burduf . O planta se considera inspicata cand au aparut cel puŃin o treime din spicule ele superioare ale inflorescen ei, iar un lan este considerat inspicat cand, la majoritatea plantelor, au aparut inflorescen ele spicul sau paniculul ; intai inspica planta principala apoi fraŃii, in ordinea formarii lor.

InflorescenŃa cerealelor este sub forma de spic grau, secara, orz , spadice inflorescen a femela la porumb) si panicul ovaz, orez, sorg, mei si inflorescenŃa mascula la porumb .

InflorescenŃa cerealelor este compusa din mai multe spiculeŃe dispuse pe un rahis, la cele cu spic, sau in varful ramificaŃiilor paniculului. Pe un calcai” al rahisului si in varful ramificaŃiilor paniculului se gaseste, de regula, cate un spiculeŃ cu 2 - 4 flori ; excepŃie face orzul la care pe fiecare calcai al rahisului sunt dispuse trei spicule e uniflore .

SpiculeŃele sunt formate la exterior din doua glume de forme si marimi diferite, dupa specie) si in interior o floare la orz) sau mai multe flori grau, secara, ovaz , dispuse pe un rahis scurt. Florile sunt formate din doua palei (o palee inferioara, uneori aristata si una superioara , doua lodicule cu rol in deschiderea florii , androceul trei stamine, cu excep ia orezului care are sase , gineceul monocarpelar si stigmatul bifidat).

(Gh. Bilteanu, 1998).

Fig. Spiculet de grau, a – glume, b – rahis,

c – floare, d – paleea inferioara, e – paleea superioara,

f – bobul, g – arista R. Peterson, )

Inflorirea. Deschiderea florii se produce la maturitatea sexuala a plantei. Cand organele sexuale au ajuns la maturitate, lodiculele care pana atunci sunt mici si membranoase , absorb apa si si maresc volumul indepartand paleea exterioara de cea inferioara. Dupa fecundare lodiculele pierd apa, ceea ce face ca paleele sa revina la pozi ia ini iala, inchizand floarea.

Inflorirea poate avea loc o data cu apariŃia inflorescenŃei orz , la 1–2 zile dupa inspicare grau) sau la un interval de 5 - 7 zile la inspicat secara . Ordinea infloririi in lan este similara cu ordinea inspicarii astfel ca “fraŃii” infloresc dupa plantele principale”, in ordinea apariŃiei lor. La grau, primele se deschid florile de la mijlocul spicului sau de la baza treimii mijlocii , continuand spre extremitaŃi, iar la ovaz infloritul incepe de la varful paniculului spre partea inferioara. In spiculeŃ mai intai se deschid florile inferioare.

Fig. Floare de grau

Florile se deschid diminea a si raman astfel pana se produce fecundarea la grau, circa o ora , apoi se inchid. Infloritul unei plante dureaza 5-8 zile in funcŃie de umiditatea aerului .

Polenizarea si fecundarea. Cerealele sunt plante autogame grau, orz, ovaz, orez , sau alogame secara, porumb . Uneori si la plantele autogame grau) se intalneste un anumit procent de alogamie.

Dupa inflorire la cateva ore) anterele elibereaza polenul si are loc polenizarea m autogama sau alogama . Polenizarea se petrece, de regula, dimineaŃa sau seara, cand temperatura este de circa 4- °C. Fecundarea are loc imediat dupa polenizare in 5- 0 ore .

Formarea bobului si maturarea plantei coacerea . Dupa fecundare incepe formarea si maturizarea bobului embrionului, endospermului si invelisurilor), proces care dureaza circa 0 de zile la cerealele recoltate vara si circa 0 de zile la cele recoltate toamna. In perioada de coacere a bobului se disting trei faze principale de maturizare coacere : maturitatea verde sau in lapte” ; maturitatea galbena sau in parga) si maturitatea deplina - faze in care se petrec modificari importante in bob si in intreaga planta.

Maturitatea verde in lapte”) sa caracterizeaza printr un lan cu aspect verde, plante cu tulpini noduri) si frunze verzi cele bazale sunt galbui . Bobul este de culoare verde, cu volumul mai mare decat normal, are un conŃinut laptos, umiditate de circa %, este lipsit de sticlozitate; in el se acumuleaza inca intens substanŃele de rezerva. Embrionul este in crestere, avand o slaba germinaŃie. Aceasta faza dureaza circa 7 - 0 zile, fara sa existe pericolul de scuturare.

Maturitatea galbena in parga”) se instaleaza cand aspectul lanului este galben; plantele tulpina, noduri, frunze) raman verzui numai in partea superioara. Bobul are culoarea si volumul caracteristice soiului, consistenŃa inca vascoasa, umiditatea fiind de circa %; aspectul este mai mult sau mai pu in sticlos. Embrionul este normal ca dezvoltare, avand o buna germinaŃie. Faza dureaza 5 - 8 zile, scuturarea fiind inca slaba.

Maturitatea deplina este atunci cand plantele in intregime sunt uscate. Bobul are marimea si culoarea specifica soiului, fiind tare in secŃiune; umiditatea este de circa % si sticlozitatea dupa soi. Embrionul, bine dezvoltat, are o buna viabilitate. Faza dureaza circa 3 - 6 zile trecand in rascoacere” plante fragile si spice incovoiate , pericolul de scuturare fiind mare indeosebi la orz, ovaz si unele soiuri de grau ; intregul lan se inchide la culoare, iar pe plante se dezvolta agen i patogeni.

Tinand cont de mijloacele de recoltare si utilizarea produsului principal boabele , cerealele se recolteaza de la maturitatea galbena in parga) la cea deplina. In diferitele faze de maturitate se schimba aspectul si conŃinutul boabelor, compoziŃia chimica si insusirile fiziologice ale embrionului.

Plantele acumuleaza in fazele de maturare mai intai in inflorescenŃe, apoi in boabe, cantitaŃi mari de auxine, orienteaza apa si substanŃele de rezerva spre seminŃe, ducand la formarea si umplerea boabelor. Acumularea substan elor de rezerva in boabe se face si pe seama unor substan e care “migreaza” din alte organe, dupa fecundare.

Procesul de acumulare a substan elor de rezerva in bob are loc in perioada maturitaŃii verde in lapte .

Durata de umplere a boabelor este dependenta de soi si condiŃiile de vegeta ie. In zonele si in anii cu climat fara arsiŃa, perioada de umplere a boabelor se prelungeste formandu se boabe mari”. Seceta si temperaturile ridicate din aceasta faza scurteaza depunerea substanŃelor de rezerva, reduc mult fotosinteza, deci acumularea de substanŃe de rezerva; ele impiedica translocarea substanŃelor de rezerva acumulate anterior in planta, uneori duc chiar la autoconsum; se formeaza boabe mici, mai sub iri, denumite, sistave” iar fenomenul se numeste sistavire.

In compozi ia chimica a boabelor, in etapele maturizarii, se produc schimbari cantitative procentuale) si calitative. In primele faze boabele sunt mai bogate in protide, dar spre maturitate ponderea acestora scade, prin acumularea mai masiva a amidonului. Se produc schimbari si in natura proteinelor, cresc albuminele si scad nealbuminele.

Fructul cerealelor. Este cariopsa, care la maturitate poate fi golasa grau, secara, porumb) sau invelita in palei ovaz, orz, orez, mei, sorg . Forma, marimea si culoarea este diferita dupa specie si soi. Cerealele originare din zona temperata grau, orz, ovaz, secara) au san uleŃ ventral in lungul bobului, pe cand cele originare din zona calda porumb, sorg, mei) nu au san ule ul ventral. Fructul cerealelor este constituit din trei par i: invelis, endosperm si embrion.

Invelisul tegumentul) este format din doua parŃi: testa invelisul seminŃei) si pericarp invelisul fructului , reprezentand 6 - % din masa fructului.

Endospermul, Ńesutul de rezerva, reprezentand 0 - % din masa bobului, este constituit la exterior dintr-un strat de celule cu aleurona la orz sunt 3 straturi) si inspre interior celule bogate in amidon. Graunciorii de amidon sunt de marimi si forme diferite: sferici grau, secara, orz , poliedrici sau col urosi porumb , mici si compusi ovaz) etc. (N. Zamfirescu si colab , , citat de L S. Muntean si colab , .

Embrionul viitoarea planta in forma incipienta) reprezinta 5 - % din masa fructului si este constituit din muguras protejat de coleoptil , tulpiniŃa tigela, hipocotil , radaciniŃa protejata de coleoriza) si scutellum cotiledonul , organ de absorb ie dispus inspre endosperm. In partea opusa cotiledonului se gaseste un apendice mic lipseste la secara si orz , numit epiblast bractee embrionara , considerat ca rudiment al celui de al doilea cotiledon. Primordiile viitoarelor organe (radacini a, tulpiniŃa, muguras) sunt localizate in embrion .