Culturile pomicole, clasificarea si tehnologii de cultivare

Culturile pomicole, clasificarea si tehnologii de cultivare

Subiectele:

Culturile pomicole. Clasificarea si   particularitatile de producere

Modul de repartizare a livezilor pe zone

Particularitatile in tehnologia de cultivare a culturilor pomicole samantoase

1. Culturile pomicole. Clasificarea si particularitatile de producere

Pomicultura — este socotita una din ramurile inalt efective a Agriculturii R. Moldova.

Conform datelor statistice de ultima ora (2004), plantatiile pomicole (livezile) ocupa suprafete de teren agricol la nivelul de 111,0 mii ha (total) si 103,6 mii ha pe rod.

Cota procentuala a suprafetelor de livezi in structura generala a terenurilor agricole trebuie sa fie mentinuta la nivelul de

Productivitatea medie a planta& 151f52b #355;iilor pomicole trebuie mentinuta la nivelul de q/ha ( 41 q/ha in 2004).

In ultimii ani este evidentiat un declin esential in ramura pomicola, de aceea conform hotararilor luate la nivel de MAIA si a Guvernului R. Moldova, in urmatorii ani vor fi alocate anumite sume de bani orientate si la revitalizarea sectorului pomicol, orientat in prim plan la obtinerea unui material saditor sanatos, sporirea suprafetelor ocupate de livezi, sporirea productivitatii si calitatii productiei pomicole.

Rol important in dezvoltarea sectorului pomicol ii va apartine si in continuare scolii pomicole – avand drept obiectiv obtinerea materialului saditor calitativ concentrate in gospodariile AS „Codru', care dispune de 400 ha de pepiniere pomicole de portaltoi cu inmultire vegetativa si 1000 ha pepiniere a livezilor de soi (altoi).

Clasificarea speciilor pomicole se efectueaza conform celor 2 principii:

clasificare dupa habitus;

clasificarea pomicola.

A. Clasificarea dupa habitus:

pomii - propriu zisi - un trunchi, inaltimea de 10 - 20 m, durata vietii - 40-100 ani (nucul, parul, marul, ciresul, caisul, visinul).

arbustoizii - forma de tufa cu 2 - 3 tulpini, inaltimea - 3 - 7 m, durata vietii – 20 - 35 ani (gutuiul, alunul, paducelul s.a.).

arbustii fructiferi - cu 10-20 tulpini, 2 - 5 m inaltime, durata vietii - 10 – 15 ani (coacazul, agrisul, scorusul s.a.).

semiarbustii — tulpinile semilemnoase, traiesc doar 2 ani apoi se usuca, tufele se refac prin drajoni, inaltimea - l - 3 m, durata vietii - 12 - 15 ani.

plante pomicole semierboase - tulpina semilignificata, inaltimea de 15 – 20 cm, tulpinile traiesc 6 - 8 ani (fragul, capsunul).

lianele – tulpini semilemnoase, lungimea de 15 – 20 m, volubile sau agatatoare (vita de vie, kiwi).

B. Clasificarea pomicola

In functie de particularitatile de productie si biologice speciile pomicole pot fi grupate astfel:

plante pomicole samantoase: marul, parul, gutuiul, paducelul, scorusul.
Rezistente la gerurile din timpul iernii, pretentioase la umiditate.

plante pomicole samburoase: prunul, caisul, ciresul, visinul, piersicul,
migdalul. Mai putin rezistente la temperaturi scazute, mai rezistente la seceta.

plante pomicole nucifere: nucul, castanul, alunul. Slab rezistente la ingheturi,
pretentioase fata de caldura.

plante pomicole bacifere: agrisul, zmeurul, murul.

plante pomicole subtropicale: lamaiul, portocalul, mandarinul, grepfructul, maslinul, kiwi, s.a.

plante pomicole tropicale: ananasul, bananierul, cafeaua, cacao, mango, vanilia
s.a.

2. Modul de repartizare a livezilor pe zone

Teritoriul R. Moldova este impartit in 4 zone pomicole, fiecare fiind specializata intr-o anumita ramura a productiei:

I. - zona nordica - datorita unor deosebiri a conditiilor de clima si sol este divizata in 3 subzone:

a)     subzona de silvostepa: Edinet, Briceni, Donduseni, Ocnita.

b)     subzona de stepa: Glodeni, Drochia, Rascani, Sangerei, Falesti, Floresti.

c)     subzona nistreana: Soroca, Camenca, Rezina, Rabnita, Soldanesti.

Zona de nord se caracterizeaza cu insuficienta de caldura, conditii favorabile de umiditate a solului, primejdie a ingheturilor iarna.

Zona este favorabila pentru specii rezistente la frig: mar, par, prun, cires, visin, coacaz, zmeur, capsun.

II. – zona centrala: Calarasi, Criuleni, Nisporeni, Anenii Noi, Orhei, Straseni, Ungheni, Hancesti, Ialoveni.

Zona se caracterizeaza printr-un relief deluros, este bine exprimata zonalitatea de altitudine in repartizarea caldurii si umiditatii cu o temperatura medie a anului intre 9,1 – 11,2 C, iar media lunii iulie – 21 – 24 C. Vara sunt inregistrate arsite iar iarna – geruri aspre. Suma anuala de precipitatii – 450 – 500 mm.

III. – zona sudica: Basarabeasca, Cahul, Vulcanesti, Cantemir, Cainari, Comrat, Leova, Stefan Voda, Taraclia, Ceadar-Lunga, Cimislia, Causeni.

Zona se caracterizeaza prin temperaturi medii de 9,8 – 11,3 C si precipitatii reduse – 400 mm, vara – arsite (35 – 40 C), iarna – vanturi puternice si geruri aspre.

IV. – zona de sud – este: Grigoriopol, Dubasari, Slobozia.

Clima se caracterizeaza – prin caldura si lumina, iar iarna – primejdie scazuta a ingheturilor, anual cad 380 – 400 mm precipitatii.

Clasificarea speciilor pomicole dupa habitus

Clasificarea pomicola

Zonarea pomiculturii in R. Moldova

3. Particularitatile in tehnologia de cultivare a culturilor pomicole

Luand in consideratie numarul de pomi Ia hectar si complexul masurilor de infiintare si intretinere in prezent sunt evidentiate urmatoarele categorii si sisteme de culturi pomicole.

a) Culturi pomicole pure – au ca scop crearea conditiilor optime pentru pomi si obtinerea unor cantitati mari de fructe de calitate inalta. Din aceasta categorie fac parte urmatoarele sisteme:

sistemul extensiv (clasic) - cu un numar redus de pomi la hectar (250 - 450
pomi/ha). Schema de plantare: 6 – 10x5 – 8 m. Durata plantatiilor - 40 - 60 ani. Productia se obtine dupa 6 – 8 ani de la plantare.

sistemul intensiv - cu utilizarea la maximum a solului.
Schema de plantare:

speciile samantoase: 4 - 5 x 2 - 4,5 m speciile samburoase: 6 – 7 x 4 – 6 m.

Produc roada la al 4 - 5 an dupa plantare (25 - 30 t/ha). Durata rentabila a plantatiei in functie de specie - de la 10 – 15 pana la 30 – 40 ani.

sistemul superintensiv - plantatii cu un scurt ciclu de exploatare. Densitatea
pomilor - 1800 – 5000 la hectar. Distantele de plantare mici - 3,5 – 4 x l – 2,5m.Pomii intra in rod la anul 2 – 3. Productivitatea 40 – 60 t/ha. Durata unei plantatii -10 – 15 ani.

sistemul „pajiste” (plantatie compacta). Schema de plantare: 50 - 70 x 30 - 40cm. Densitatea pomilor 60- 70 mii pomi. Productivitatea 80 – 100 t/ha.

b) Culturi pomicole asociate - care cuprind urmatoarele sisteme:

sistemul agropomicol – folosit pe pante mari si dealuri. Preconizat pentru
obtinerea nu numai a productiei de fructe dar si pentru obtinerea unei productii agricole
alimentare sau furajere pe intervalele dintre randuri. Schema de plantare: 10 - 12x8-10 m.

sistemul de gradini familiale - destinate pentru satisfacerea consumului
familial, cat si realizarea surplusului pe piata.

• Alegerea locului pentru livada. Terenul pentru infiintarea plantatiei pomicole se alege in functie de:

vegetatia naturala. Prezenta unor pomi sanatosi precum si speciilor silvice spontane indica existenta conditiilor pedoclimatice favorabile pentru cultura pomilor (cires salbatic, mar si par paduret, stejar, frasin, artar, alun, macies etc.). Prezenta plopului, salciei indica ca lotul este prea umed si nu corespunde cerintelor.

factorii climatici - permit cultura a numeroase specii pomicole. Suma de temperaturi activ biologice, lipsa ingheturi lor tarzii de primavara si a brumei timpurii de toamna sunt criteriile decisive de alegere a terenului pentru livada.

factorii edafici. Favorabili culturii pomilor sunt solurile: adanc fertile, lutoase, luto-nisipoase, nisipo-lutoase, nisipoase, cu apa freatica sub 2 m adancime, solurile cu pH neutru. Factorii nefavorabili sunt socotite solurile: mlastinoase, cu apa freatica peste 2 m, compacte, slab fertile, argiloase, soloneturile, solurile cu pH sub 5,5 si peste 7,8.

Relieful este factorul hotarator la modificarea regimului climatic. Pentru cultura pomilor sunt convenabile terenurile plane sau cu panta uniforma pana la 6°, pretabile la mecanizare. Pot fi alese si terenuri cu panta mai mare de 6 - 15° si chiar neuniforme, cu conditia amenajarii antierozionale pentru a permite mecanizarea.

Nu sunt convenabile vaile inguste, inchise, lipsite de un drenaj satisfacator a aerului.

Expozitia terenului ca factor edafic este important si luat in consideratie la repartizarea reusita a speciilor in functie de expozitia versantului.

Speciile iubitoare de lumina piersicul, caisul, gutuiul, migdalul prefera expozitiile vestice, estice, sud-vestice si sud-estice. Cele mai favorabile terenuri pentru speciile de mar, par, visin, cires, nuc sunt socotite pantele nordice, nord-vestice si nord-estice bine asigurate cu apa si soluri mai fertile.

Amplasarea speciilor pomicole pe versanti

N

NV

NE

V

E

SV

SE

S

Pregatirea terenului pentru livada

Procedura susnumita prevede executarea urmatoarelor masuri:

Defrisarea vegetatiei lemnoase – cu eliberarea terenului de arbori.

Nivelarea sau modelarea terenului – importanta in scopul asigurarii lucrarilor mecanizate si indeosebi pentru aplicarea reusita a irigarii brazde.

Repausul solului - orientata la evitarea cazului de oboseala a solului. Timpul de pauza in cazul replantarii depinde de specie si constituie: l – 2 ani pentru samburoase si 2 – 3 ani pentru samantoase.

Fertilizarea de aprovizionare a terenului are loc sub aratul de desfundare. Se recomanda:

pentru livezile intensive de samantoase t gunoi de grajd si P₃₀₀K₆₀₀;

- pentru livezile de samburoase: 80 – 100 t/ha gunoi de grajd, P₁₅₀, K₃₀₀.

Desfundarea terenului – cu efectuarea lucrarii de baza a solului (aratul de desfundare) la 50 - 60 cm adancime pe toata suprafata pe terenurile plane. Pe cele in panta (> 6°) aratul se va realiza in benzi cu pastrarea de fasii nedesfundate (2 - 2,5 m) la 20 – 30 m intre ele.

Solurile grele se desfunda la – 45 – 50 cm. Solurile usoare se desfunda la – 60 – 7 0 cm.

Nivelarea de suprafata – in scopul eliminarii crestelor si a santurilor.

Organizarea si amenajarea terenului destinat pentru livada – asigura folosirea efectiva a fortii de munca, a masinilor, uneltelor.

Proiectul de organizare a terenului prevede:

parcelarea terenului cu impartirea in:

trupuri unitate teritoriala care cuprinde mai multe tarlale axate pe acelasi teritoriu;

- tarlale – unitate teritoriala de lucru cu acelasi tip de sol, sistem de amenajare si lucrare pe care se planteaza o singura specie si cel mult 2 – 3 soiuri. Forma: dreptunghiulara cu raportul 1 : 2 – 3.

Suprafata tarlalelor depinde de relief:

pe teren plan sau cu panta usoara – 15 – 20 ha;

pante uniforme cu 6 – 12 % - 2 – 3 sau 5 – 8 ha;

livezile intensive 3 – 4 ha;

livezile superintensive 1 – 2 ha.

Tarlaua cuprinde 4 – 6 parcele.

- parcela – unitatea organizatorica de baza a plantatiilor pomicole. Lungimea – 100 – 300 m in functie de sistemul de irigatie si de transportul ambalajului in camp.

drumurile – ocupa 5 % din suprafata amenajata si sunt prezentate prin:

- drumuri magistrale – late de 6 – 8 m;

- drumuri principale – de 5 – 6 m;

- drumuri secundare – de 3 – 4 m.

zonele de intoarcere – pentru intoarcerea agregatelor cu latimea de 5 – 6 m.

perdele antierozionale – amplasarea paralel cu curba de nivel, in partea de sus a drumurilor principale si numai pe pantele de peste 10 %, cu latimea de 3 – 5 m (din speciile: alun, catina alba, maces, zmeur, coacaz s.a.).

perdele contra vanturilor – se va tine cont de directia vanturilor dominante. Vor fi amplasate perpendicular pe directia vanturilor.

Deosebim cateva tipuri de perdele:

- nepenetrabile – 50 % arbori : 50 % arbustoizi si arbusti;

- de ajur – 70 – 80 % arbori : 20 – 30 % arbusti;

- penetrabile – numai din arbori.

Sunt recomandate speciile: nucul, plopul, ciresul, frasinul, teiul, prunul, visinul, alunul, cornul s.a.

amplasarea constructiilor – se face in centrul livezilor, aproape de drumul magistral. Suprafata totala – 0,2 – 0,5 ha.

Din alte forme de activitati la fondarea plantatiilor pomicole pot fi enumerate:

- alegerea speciilor, soiurilor si portaltoiului;

- amplasarea soiurilor in parcele;

- stabilirea distantelor de plantare;

- pichetarea terenului;

- plantarea pomilor;

- instalarea spalierului.

Din procedeele agrotehnice efectuate pe parcurs in plantatiile pomicole evidentiem:

- formarea coroanelor;

- taierea pomilor;

- lucrarea solului in livada;

- fertilizarea plantatiilor pomicole;

- fertilizarea plantatiilor pomicole;

- irigarea plantatiilor pomicole;

- combaterea bolilor si daunatorilor;

- recoltarea.